Ordonanta de plata

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe creditoarea S.C. R S.R.L. şi pe debitorul JUDEŢUL IAŞI, PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN IAŞI, având ca obiect ordonanţă de plată - OUG 119/2007/art.1014 CPC ş.u.

Prin cererea formulată la data de 10.01.2017 și înregistrată pe rolul Tribunalului – Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.de dosar /99/2017, pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată, creditoarea R S.R.L. a chemat în judecată debitorul JUDEŢUL IAŞI, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată, urmând a obliga debitorul să plătească suma de 208.204,20 RON + TVA cu titlu de contravaloare servicii prestate, recepţionate şi aprobate de acesta din urmă, conform facturii fiscale nr.119/22.08.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat că în fapt, între părţi s-a încheiat contractul de achiziţie publică nr.12296/04.09.2013, iar serviciile prestate de creditoare au fost recepţionate calitativ şi cantitativ de debitor prin intermediul a 51 de procese-verbale de recepţie calitativă şi cantitativă şi a unui proces-verbal de recepţie finală şi prin efectuarea plăţii pentru 90% din valoarea contractului. În procesul-verbal de recepţie finală nr.29071/30.09.2016 se confirmă de către debitor activităţile prestate de creditoare în cadrul contractului în perioada 09.09.2013-31.07.2016.

Se învederează instanţei că suma de 2.341.953 lei fără TVA, aprobată de debitor prin respectivul proces-verbal este formată din suma de 2.133.748,80 lei, fără TVA, facturată prin intermediul a nouă facturi fiscale, deja achitate, şi suma de 208.204,20 lei, fără TVA, rămasă neachitată.

Creditoarea apreciază că suma pretinsă este certă, lichidă şi exigibilă, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii. 

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1013-1024 C.proc.civ. şi art.268 alin.1 din OG nr.34/2016.

Creditoarea a atașat înscrisuri, în dovedire.

Intimatul Judeţul Iaşi a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 03.02.2017, solicitând, în esență, respingerea cererii creditoarei, invocând faptul că activităţile privind asistenţa pe parcursul perioadei de depunere a ofertelor şi asistenţă tehnică în evaluarea ofertelor şi contractarea serviciilor nu au fost prestate, conform pct.II.5 din procesul-verbal de recepţie finală nr.29071/30.09.2016. Prestatorul nu şi-a îndeplinit toate obligaţiile în ceea ce priveşte sub-activitatea prevăzută în caietul de sarcini „Elaborarea documentaţiilor de atribuire inclusiv asistenţă pe parcursul perioadei de depunere a ofertelor” şi sub-activitatea „Asistenţă tehnică în evaluarea ofertelor şi contractarea serviciilor”. Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile contractuale privind plata finală, factura fiscală ce face obiectul acţiunii nefiind o factură acceptată la plată de debitor şi neconstituind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform prevederilor legale.

În drept, au fost invocate prevederile legale cuprinse în Codul de procedură civilă, OUG nr.34/2006 şi prevederile contractuale, cu depunere de înscrisuri, în susţinere.

La termenul de judecată din data de 07.02.2017, instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, administrarea probei cu înscrisuri şi a pus în discuţie admisibilitatea cererii de emitere a ordonanţei de plată, faţă de dispoziţiile art.1014 C.proc.civ. şi cele cuprinse în Legea nr.101/2016.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:

Partea creditoare, în calitate de prestator, pretinde plata sumei de 208.204,20 lei + TVA cu titlu de servicii de asistenţă tehnică de management pentru acordarea de sprijin în gestionarea şi implementarea „Sistemului de management integrat al deşeurilor în judeţul Iaşi”, conform contractului de servicii nr.12296/04.09.2013.

Preliminar verificării caracterelor cumulative ale creanţei pretinse (certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea), şi analizei apărărilor formulate prin întâmpinare de debitor, instanța trebuie să verifice admisibilitatea procedurii în ansamblu, sens în care apreciază că trebuie reținută inadmisibilitatea procedurii speciale a ordonanţei de plată raportat la materia contenciosului administrativ.

Astfel, prin titlul IX al Cărţii a VI-a privind procedurile speciale din Codul de procedură civilă, (prin care s-au înlocuit vechile dispoziţii abrogate ale OG nr.5/2001 şi OUG nr.119/2007) a fost instituită o procedură unică, specială, de recuperare rapidă a creanţelor prin emiterea unei ordonanţei de plată, art.1014 alin.1 reglementând domeniul de aplicare al procedurii, respectiv sfera creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege, alin. 2 excluzând expressis verbiss de la aplicarea prevederilor acestui titlu creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.

Or, analiza textului, precizarea expresă în cuprinsul dispoziţiei legale a naturii civile a contractelor din care rezultă obligaţiile de plată ce pot fi solicitate pe calea procedurii speciale, conduce la concluzia excluderii de la aplicarea sa a creanţelor pretinse în temeiul contractelor de drept administrativ, acte asimilate actelor administrative potrivit definiţiei legale conţinută în art.2 lit.c teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, aşadar inclusiv a contractelor de achiziţie publică încheiate cu autorităţile publice în condiţiile OUG nr.34/2006, respectiv Legilor nr.98/2016 şi nr.101/2016, ce au ca obiect executarea lucrărilor de interes public, şi care în mod evident nu sunt contracte de drept civil, diferența de natură juridică necomportând alte discuții teoretice necesar a fi reținute prin hotărârea de față.

Ca atare, acest tip de cauze trebuie derulate sub imperiul procedurilor stabilite prin Legea nr.554/2004 și OUG nr.34/2006 (respectiv, Legea nr.101/2016) ce conțin reguli procedurale diferite, termene diferite, taxe judiciare diferite.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, potrivit art.21 din Legea nr.72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, (lege de transpunere a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale), dispoziţiile legii (care permit conform art.16 recurgerea la procedura ordonanţei de plată reglementată prin art.1013 ş.u. C.proc.civ.), nu sunt aplicabile - cu excepţia prevederilor art. 15 - obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante înainte de data intrării în vigoare a legii.

Un alt argument îl reprezintă şi instituirea prin capitolul IX secţiunea a 9-a din OUG nr.34/2006 (art.286 ş.u.), respectiv Capitolul VI Secțiunea a 2-a (art.53 ș.u. din Legea nr.101/2016 a procedurii de soluţionare în instanţă a proceselor şi cererilor privind executarea contractelor de achiziţie publică), proceduri conţinând norme procedurale specifice, derogatorii de la dreptul comun, astfel că argumentul ce trebuie luat în considerare vizează imposibilitatea coexistenţei unor proceduri speciale, paralele, care să vizeze acelaşi câmp de aplicare, argument similar paralelismului creat de OUG nr.119/2007 cu OG nr.5/2001, pe care Noul Cod de procedură a urmărit să-l elimine prin crearea unei proceduri speciale unice.

Aşadar, pornind de la definirea termenilor de profesionist, autoritate contractantă şi de la stabilirea sferei creanţelor ce intră în domeniul de aplicare al art.1014 alin.1 C.proc.civ., ca şi la sfera contractelor la care se referă OUG nr.34/2006 şi Legea nr.101/2016, rezultă că procedura ordonanţei de plată nu este admisibilă în cazul creanţelor constând în sume de bani rezultate din contracte administrative cu autorităţile contractante, având relevanţă natura juridică a contractului, de drept civil sau de drept administrativ.

Față de aceste considerent, instanța va respinge cererea ca inadmisibilă, părțile fiind în drept să recurgă la procedurile arătate.

DISPUNE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. R S.R.L, în contradictoriu cu debitorul JUDEŢUL IAŞI, , prin reprezentant legal Preşedintele Consiliului Judeţean.

Domenii speta

Spete similare