Procedura insolvenței. Ordinea de distribuire în cazul distribuirilor obţinute în urma lichidării.

Rezumat:

Dispozițiile art. 121 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 din Legea nr. 85/2014) stabilesc ordinea de distribuire în cazul distribuirilor obţinute în urma lichidării doar pentru creditorii ce deţin garanţii asupra bunurilor lichidate, iar nu pentru toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv consolidat de creanţe la categoria creditorilor garantaţi.

(Decizia nr. 88 din 23 martie 2018, dosar nr. 4520/86/2014*/a14)

Hotărârea:

Asupra apelului de faţă, curtea constată că, prin sentinţa civilă 661 din 12 decembrie 2017 Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, contestaţia împotriva raportului nr. 1107/30.10.2017 privind fondurile obţinute şi a planului de distribuire nr. 1108/30.10.2017 (publicate în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 20422/31.10.2017) formulată de petenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A., în calitate de creditoare al debitorului SC B. SRL, reţinând, în esenţă, faptul că în raportul privind fondurile obţinute lichidatorul judiciar a susţinut că în perioada august 2014 - octombrie 2017 s-au obţinut fonduri din vânzarea activelor debitorului, soldul contului de lichidare fiind în sumă de 1.063.300 de lei, fără TVA, incluzând şi suma de 6.000 de lei, fără TVA, achitată din casieria debitorului cu titlu de onorariu administrator judiciar pentru perioada august-octombrie 2014, sumă din care s-a scăzut onorariul variabil al lichidatorului judiciar – 31.341 de lei, fără TVA; cheltuieli de procedură – 12.854 lei, fără TVA, constând în publicitate – 473 lei, taxe poştale – 25 lei, evaluare bunuri – 12.000 lei, comisioane bancare – 356 lei, la care se adaugă suma de 21.146 lei reprezentând 2% din sumele încasate, care se achită la fondul de lichidare.

De asemenea, s-a reţinut că suma de 18.600 lei, fără TVA, reprezentând venituri din chirii şi sume din casieria societăţii acoperă parţial cheltuielile de procedură, iar pentru acoperirea cheltuielilor viitoare s-a constituit un fond de rezervă în sumă de 4.959 lei, rămânând suma de 915.000 de lei, propusă pentru distribuirea între creditori astfel: C. – 847.483 lei, D. SA – 424 lei, SC E. SA – 67.093 lei.

Prima instanţă a reţinut că deşi creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. a susţinut că are calitatea de creditor garantat şi că potrivit art. 124 din Legea nr. 85/2006 trebuie să participe la distribuiri, potrivit tabelului definitiv de creanţe creditorii C., D. şi SC E. SA apar la poziţiile 1 şi 2 - creditori garantaţi cu ipotecă imobiliară F., G. şi H., pe când Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. apare la poziţia 5 - creditor garantat cu garanţie reală mobiliară şi nu cu ipotecă.

Faţă de împrejurarea că sumele distribuite privesc imobile situate în F., G. şi H., pentru care există ipoteca creditorilor C., D. şi SC E. SA, aceştia sunt îndreptăţiţi să participe conform art. 124 la distribuiri, iar după stingerea integrală a acestor ipoteci restul sumelor se împarte celorlalţi creditori în ordinea de preferinţă din tabelul definitiv, şi cum nu au fost acoperite integral creanţele creditorilor ipotecari, contestatorul nu poate participa alături de aceştia la distribuiri, singurul caz în care sunt aplicabile aceste sume reprezentându-l existenţa unor disponibilităţi băneşti în conturile debitorului, pentru care există garanţiile creditorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. şi Banca J.

În consecinţă, instanţa de fond, constatând susţinerile contestatoarei nefondate, în baza dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 85/2006 a respins contestaţia creditorului Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de apel, creditoarea arată că prin cererea formulată în dosarul asociat nr. 4.../86/2014/a14, a contestat Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare si din încasarea creanţelor întocmit pentru debitorul SC B.SRL nr. 1107/30.10,2017 şi Planul de distribuire între creditori nr. 1108/30.10.2017.

Învederează faptul că, în speţă, creditorii C, S.C E SA şi Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. au acelaşi rang de prioritate, respectiv cel dat de creanţele garantate - art. 121 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, astfel încât distribuirea sumei trebuia să se facă proporţional, după cum dispun prevederile art. 124 si art. 125 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Învederează faptul că procedura specială a insolvenţei instituită prin Legea nr. 85/2006 reprezintă o executare silită a obligaţiilor, dar, spre deosebire de executarea silită din dreptul comun (care este o procedură individuală), este o procedură colectivă (concursuală) pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

În concluzie, întrucât sumele obţinute din valorificarea bunurilor aparţinând averii debitoarei erau insuficiente pentru acoperirea integrală a creanţelor creditorilor garantaţi, în considerarea dispoziţiilor legale menţionate se impunea ca acestora să li se distribuie o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţele respectivilor creditori îl deţine în categoria creanţelor garantate.

În consecinţă, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei.

În cauză, a formulat întâmpinare creditoarea C. S.R.L., prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A..

Precizează faptul că, între Banca K. şi Societatea C., societate cu răspundere limitată constituită în conformitate cu legile din (....) şi D. S.A., a intervenit la data de 21.12.2015 Contractul Cadru pentru cesiune de creanţe ce are ca obiect o sumă de bani şi anumite alte drepturi, iar Banca K. transmite către C.. şi D. SA, creanţa deţinută asupra debitoarei, cesionând toate drepturile şi garanţiile accesorii ale acesteia. Ca urmare a finalizării acestei cesiuni, la data de 08.06,2016, dreptul de proprietate al Băncii K. asupra creanţei împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de creditor al debitoarei, s-a transmis către C. şi D. la data plăţii integrale a preţului, aceştia devenind creditorul debitoarei. Prin cesiunea de creanţă Banca K. a cesionat către C. şi D. toate drepturile, garanţiile şi creanţele rezultând sau în legătură cu debitoarea SC B. S.R.L. În urma operaţiunilor de cesiune de creanţă în baza art. 1568 şi următoarele din Codul Civil, C. şi D.. s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile creditorului cedent Banca K. rezultate din toate contractele de credit principale, precum şi în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din toate contractele de garanţie personală, reală mobiliară şi imobiliară, accesorii contractelor de credit principale, perfectate între aceasta şi debitoarea SC B. S.R.L Actele de la dosarul cauzei atestă, în mod neechivoc, calitatea procesuală a sa, care a preluat procedura din stadiul în care aceasta se afla la momentul intervenirii cesiunii de creanţă, încheiată între C. şi D., în calitate de Cesionari şi Banca K., în calitate de Cedent.

Sub aspectul temeiniciei apelului şi a contestaţiei formulate, arată că, prin Planul de distribuire între creditori nr. 1108/30.10.2017, lichidatorul judiciar propune spre distribuire suma de 847.483 lei către C.., în calitatea sa de creditor garantat cu garanţie asupra bunurilor valorificate, suma de 424 lei către creditorul D. S.A. şi suma de 67.093 lei către creditorul E. S.A.. Prin Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea creanţelor întocmit pentru debitorul S.C. B. S.R.L. nr. 1107/30.10.2017 s-a arătat în mod concret încasările totale, în cuantum de 1.063.300 lei, exclusiv TVA, incluzând şi suma de 6.000 lei, exclusiv TVA, achitată din casieria debitorului cu titlu de onorariu administrator judiciar pentru perioada august - octombrie 2014. După prezentarea acestor sume s-a menţionat faptul că se va distribui efectiv suma de 915.000 lei în temeiul ari. 121 şi art. 124 din Legea nr. 85/2006, urmând ca suma de 4.959 lei să fie provizionată.

Prin planul de distribuire a fondurilor, lichidatorul judiciar a propus, în temeiul art. 121, respectiv art. 124 din Legea nr. 85/2006, distribuirea către C., în calitate de creditor garantat, cu garanţie asupra bunurilor valorificate reprezentate de activul format din teren curţi-construcţii în suprafaţă de 4.167 mp şi construcţii, situat în loc. L., corn. F., jud. A., a sumei de 847.483 lei.

Solicită să se observe faptul că apelanta nu formulează prin motivele de apel critici reale împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, ci reia în totalitate motivele care au fost invocate în cuprinsul contestaţiei iniţiale.

Consideră că planul de distribuire al creanţelor întocmit de către lichidatorul judiciar cu privire la sumele încasate în urma valorificării unor bunuri imobile deţinute de către debitoarea S.C. B. S.R.L. este legal în ceea ce priveşte nedistribuirea vreunei sume către contestatoarea din prezenta cauză, fiind în acest sens întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 121 din Legea nr. 85/2006 cu privire la ordinea de distribuire a sumelor în raport de rangul şi dreptul de preferinţă deţinut de către creditorii îndreptăţiţi la încasarea sumelor obţinute în cadrul procedurii.

Învederează că nu pot fi reţinute susţinerile formulate de către apelanta contestatoare în sensul că în mod greşit lichidatorul judiciar a distribuit întreaga sumă obţinută din valorificarea activelor debitoarei către creditori garantaţi cu drept de ipotecă cu privire la aceste bunuri, considerând că această distribuire trebuia efectuată proporţional cu procentul deţinut de fiecare creditor garantat înscris în această categorie, deci şi către contestatoare.

Apelanta contestatoare are, cel mai probabil, o creanţă înscrisa în A.E.G.R.M., împrejurare distinctă din punct de vedere juridic faţă de situaţia existenţei unui drept de ipotecă asupra imobilelor valorificate, creditoarea urmând a se îndestula din suma obţinută din vânzarea imobilelor ipotecate doar după achitarea integrală a creanţei garantate ipotecar, iar pe de altă parte, nu prezintă importanţă pentru soluţionarea prezentei cauze nici împrejurarea că creanţa apelantei contestatoare este una fiscală, dreptul de preferinţă menţionat de art. 2328 Cod Civil fiind subordonat dispoziţiilor art. 2343 Cod Civil.

Pe de altă parte, solicită să se observe cronologia acestor înscrieri şi să se constate că dreptul de preferinţă al său este unul constituit şi înscris spre opozabilitate mult anterior momentului naşterii dreptului, iar creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice deşi are o creanţă garantată, nu are o creanţă de acelaşi rang eu cea a sa, ci de un rang inferior, sens în care invocă dispoziţiile art. 1778 şi art. 1779 Cod civil, coroborate cu cele ale art. 25 din Legea 7/1996.

Consideră că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 121, raportat la art. 125 alin. l din Legea 85/2006, că în mod corect lichidatorul judiciar a dispus ca toate sumele obţinute din vânzarea bunurilor să revină în mod exclusiv creditorilor care deţin un drept de preferinţă cu privire la acestea, şi prin urmare să nu dispună distribuirea către contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A. a unei sume rezultate din această înstrăinare.

În consecinţă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:

Distribuirea sumelor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei a fost efectuată în temeiul dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, bunurile lichidate fiind ipotecate în favoarea creditoarelor C. şi D. SA.

În art. 121 alin. 1 se arată că: „ Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;

11. creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel;

 2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii”, stabilindu-se ordinea de distribuire pentru sumele obţinute din lichidarea bunurilor grevate în favoarea creditorilor.

Rezultă până la evidenţă din formularea art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 că textul se referă la creditorii ce au instituite garanţii asupra bunului lichidat, iar nu la toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe, la categoria creanţelor garantate.

Orice altă interpretare ar goli de conţinut dispoziţiilor art. 1746 Cod civil de la 1865 (aplicabil speţei datorită datei de constituire a ipotecilor) care prevăd că „ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii”. În cauza de faţă creditoarea contestatoare nu justifică nicio garanţie asupra bunurilor ce au fost lichidate. A admite teza conform căreia orice creditor ce deţine o creanţă garantată poate participa la distribuire pentru sume obţinute din vânzarea bunurilor asupra cărora nu ar avea constituite garanţii, dispoziţiile Codului civil privitoare la privilegii şi ipoteci nu ar mai produce efecte.

Cum o asemenea modalitate de interpretare a legii nu poate fi primită, Curtea apreciază drept legală şi temeinică soluţia pronunţată de judecătorul sindic, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare