Calitatea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii urmare a faptului că fostul angajator a fost radiat din Registrul Comerţului, în cadrul unui litigiu în care se solicitase a se constata grupa de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul

Calitatea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii urmare a faptului că fostul angajator a fost radiat din Registrul Comerţului, în cadrul unui litigiu în care se solicitase a se constata grupa de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul

- art. 276 alin. 2 Cod de procedură civilă

- Decizia nr. 2/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii

- art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

- art. 21 din Constituţia României

Fostul angajator a fost radiat din Registrul Comerţului, după finalizarea procedurii falimentului, doar statele de plată se mai află în posesia fostului lichidator, astfel că, acestea în viziunea considerentelor Deciziei nr. 2/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, nu reprezintă documente primare potrivit cărora angajatorul a procedat la încadrarea fostului salariat, motiv pentru care negarea calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Pensii echivalează cu îngrădirea accesului liber la justiţie

Prin sentinţa civilă (...)1/LM din 22.11.2017, Tribunalul (...) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...).

A respins cererea formulată de reclamantul (...) (...) CNP (...), domiciliat în localitatea (...), Comuna (...), (...), judeţul (...), în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în localitatea (...), str. (...), judeţul (...), ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că instanţa a fost sesizată cu o cerere de constatare a desfăşurării activităţii prestate de reclamant la SC (...) SA, în grupă superioară de muncă.

Potrivit art.279 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de câtre instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă.

S-a constatat de prima instanţă că în prezentul dosar, reclamantul a înţeles să cheme în judecată Casa Judeţeană de Pensii (...), pe considerentul că unitatea SC (...) SA este radiată din registrul comerţului la data de 20.10.2010, aşa cum rezultă din adresa nr.(...)/15.05.2017 emisă de oficiul Registrului comerţului de pe lângă Tribunalul (...) – fila 12 la dosar.

S-a reţinut că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Completul competent să judece recursul în interesul legii, soluţionând recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel (...) cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a legii în ce priveşte calitatea procesuală pasivă în cauzele privind reconstituirea vechimii în muncă/constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, în situaţia în care fostul angajator nu mai există, a statuat că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare; art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5) şi art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, în cazul existenţei documentelor primare, persoana interesată, care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfăşurată în anumite grupe de muncă, are deschisă calea unei acţiuni în realizare — obligaţie de a face — având ca obiect obligarea deţinătorului de arhivă de a elibera adeverinţa constatatoare a vechimii în muncă/încadrării în grupele superioare de muncă.

Cu toate că unitatea SC (...) SA a fost radiată din Registrul Comerţului, din înscrisurile de la dosar respectiv adresa nr.(...) din 20.11.2017 emisă de SC (...) SPRL, din cuprinsul acesteia, instanţa de fond a reţinut că aceasta are calitatea de lichidator al SC (...) SA şi că deţine statele de plată de la această societate. De asemenea, din analiza conţinutului adresei mai sus arătate, s-a constatat faptul că reclamantul a figurat angajat ca operator chimist la SC (...) SA - secţia (...) în perioada 01.06.1992 - 08.06.1994.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile Deciziei nr. 2/2016 cu privire la calitatea procesuală pasivă a Casei Judeţene de Pensii, lichidatorul societăţii fiind deţinătorul statelor de plată etc., existând acte primare doveditoare care nu se află în posesia solicitantului; prin noţiunea de “acte primare” înţelegându-se documente verificabile, emise de angajator, din care să rezulte informaţii în legătură cu elementele esenţiale ale raportului juridic de muncă – prestarea unei munci remunerate (carnet de muncă, contract de muncă, ordin de numire în funcţie, state de plată ş.a.).

Prin urmare, raportat la premisa inexistenţei juridice a angajatorului – lichidat şi radiat – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în ipoteza în care există acte primare şi angajatul nu posedă carnet de muncă (…) persoana respectivă poate solicita, în temeiul unei acţiuni în realizare (obligaţie de a face), eliberarea unei adeverinţe constatatoare în acest sens, în contradictoriu cu deţinătorii de arhive, de către persoanele juridice amintite.

Potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2016, doar în lipsa documentelor primare, Casa Judeţeană de Pensii (...) ar fi dobândit calitate procesuală pasivă.

Faţă de cele ce preced, prima instanţă a apreciat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă şi în consecinţă a admis excepţia invocată şi a respins cererea formulată de reclamant ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul (...) (...), solicitând în principal admiterea apelului, casarea în integralitate a sentinţei civile (...)1/LM/2017, cu reţinerea cauzei spre soluţionare, pe cale de consecinţă, judecând cauza, să se admită acţiunea, astfel cum a fost formulată, respectiv să se constate că activitatea prestată de reclamant, ca operator chimist la SC (...) SA (...), în perioada 1.06.1992 - 8.06.1994, se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, iar în subsidiar a solicitat admiterea apelului, casarea în integralitate a sentinţei atacate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, în măsura în care instanţa ar aprecia că nu sunt îndeplinite condiţiile privind casarea cu reţinere spre soluţionare a cauzei, conform prevederilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prin motivele de apel, apelantul a formulat următoarele critici:

- apreciază că în baza Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.2/2016, calitate procesuală pasivă are Casa Judeţeană de Pensii (...), având în vedere că SC (...) SA (...) nu mai există, fiind radiată din Registrul Comerţului din anul 2000, ca atare nu poate sta în faţa instanţei de judecată;

- în prezent (...) SPRL nu mai deţine calitatea de lichidator judiciar al SC (...) SA (...), mandatul său încetând la momentul radierii societăţii din Registrul Comerţului (...), respectiv la 20.10.2010;

- în al doilea rând, prin adresa nr.(...)/20.11.2017, fostul lichidator al SC (...) SA, a înţeles să formuleze de bună voie o adresă către instanţa de judecată, prin care se confirmă că a fost angajat ca operator chimist al SC (...) SA - secţia (...) în perioada 1.06.1992 - 8.06.1999;

- în al treilea rând, contrar susţinerilor instanţei de fond, chiar dacă fostul lichidator are documente primare cu privire la activitatea apelantului, acesta nu poate confirma procentul de 100% pentru activitatea desfăşurată în perioada 1.06.1992 - 8.06.1994;

- Decizia nr.2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu conferă dreptul fostului angajat de a se judeca cu deţinătorul de arhive, în speţă cu (...) SPRL, ci cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii (...), singura entitate cu care se poate judeca, ca atare, în mod greşit şi nelegal, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia;

- în ceea ce priveşte solicitarea cheltuielilor de judecată în apel, se impune acordarea acestora, prin prisma poziţiei procesuale a intimatei pârâte, ce determină efectuarea unor demersuri suplimentare.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de apel, cu motivarea că, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.2/2016, doar în lipsa documentelor primare, Casa Judeţeană de Pensii (...) ar dobândi calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Prin răspuns la întâmpinare, apelantul a arătat că fostul lichidator judiciar al fostului său angajator nu deţine documente primare din care să rezulte fără dubiu faptul că a desfăşurat activitate 100% într-un domeniu sau altul, fostul lichidator deţinând doar state de plată care atestă activitatea într-o anume perioadă şi faptul că a fost remunerat pentru această activitate. Fostul lichidator poate elibera adeverinţă constatatoare a vechimii, dar nu poate elibera adeverinţă privind încadrarea în grupa superioară de muncă şi nici procentul efectiv lucrat în această grupă superioară.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, instanţa de apel, a constatat următoarele:

Problema care se impune a fi rezolvată cu prioritate în acest stadiu al procesului rezidă în a se stabili dacă soluţionarea cauzei în primă instanţă pe baza excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii (...) este legală.

În speţă prezintă relevanţă interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.2/2016 în soluţionarea unui recurs în interesul legii, dispoziţiilor art.279 alin.2 din Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa supremă a stabilit că pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, respectiv încadrarea în grupele superioare de muncă, formulate după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă actual, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic, fiind lichidat, radiat, justifică legitimare pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare.

Apelantul reclamant a fost angajatul SC (...) SA (...), societate radiată la data de 20.10.2010 urmare închiderii procedurii falimentului, astfel cum rezultă din actul nr.(...) din 15 mai 2017 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul (...).

Este adevărat că statele de plată se află actualmente în posesia (...) SPRL (...), fost lichidator al SC (...) SA, dar aceasta nu înseamnă că există documente primare din perspectiva deciziei mai sus evocate, context în care trebuie a se face trimitere la considerentele deciziei pronunţate asupra recursului în interesul legii. Astfel, sunt elocvente precizările de la punctul 20 lit. A-B din decizie, în cadrul cărora este realizată o delimitare clară între situaţia în care se solicită reconstituirea vechimii în muncă şi cea în care se solicită recunoaşterea unor condiţii, altele decât cele normale, de desfăşurare a activităţii, iar în fiecare dintre aceste două situaţii documentele primare sunt reprezentate de categorii distincte de înscrisuri. Astfel, în cazul în care sesizarea se referă la recunoaşterea existenţei unui raport de muncă, când există acte primare doveditoare ce nu se află în posesia solicitantului, prin noţiunea de acte primare se înţelege documente verificabile, emise de angajator (carnet de muncă, contract de muncă, state de plată etc.), însă în speţă solicitarea reclamantului nu vizează reconstituirea vechimii în muncă, pentru ca statele de plată la care a făcut referire instanţa de fond să fie socotite documente primare. Dimpotrivă, în situaţia în care sesizarea se referă la recunoaşterea unor condiţii de desfăşurare a raportului de muncă, altele decât cele normale (grupele speciale de muncă), precum în speţă, actele primare au fost considerate ca fiind cele prin care angajatorul a făcut încadrarea, potrivit atribuţiilor ce îi reveneau în baza legislaţiei speciale, în legătură cu care solicitantul nu poate produce dovezi, iar în cazul în care angajatorul a omis ori nu a considerat că salariatul a lucrat în condiţii speciale de muncă, s-a considerat că nu există acte primare (punctul 20 lit. B din decizie).

În litigiul de faţă este incidentă această din urmă ipoteză, ca atare, în acest caz când nu există documente primare, iar angajatul nu poate dovedi, independent de motive, situaţia pretinsă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, cu motivarea că acestea sunt singurele entităţi abilitate de lege să emită deciziile de pensie în cazul dispariţiei din punct de vedere juridic a angajatorului, fiind singura persoană interesată să se opună la valorificarea drepturilor pretinse de angajat în ipoteza în care nu ar fi conforme cu dispoziţiile legale în materie şi, în consecinţă, singura entitate care trebuie să stea în procesul de recunoaştere a acestor drepturi.

Mai mult, fostul lichidator, în ipoteza declanşării unei proceduri judiciare în scopul obligării sale la eliberarea unei adeverinţe constatatoare a încadrării în grupa superioară de muncă, nu are calitate procesuală pasivă, după cum angajatorul desfiinţat în urma procedurilor de insolvenţă, finalizate cu radierea din registrele specifice, nu poate sta în judecată, neavând capacitate procesuală de folosinţă, astfel cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin Decizia nr.2/2016.

Într-o atare situaţie, negându-i-se pârâtei Casa Judeţeană de Pensii (...) calitatea procesuală pasivă, iar legarea pe viitor a unui raport procesual cu celelalte două entităţi mai sus-menţionate nu ar face cu putinţă cercetarea îndrituirii reclamantului la a-i fi recunoscută încadrarea activităţii în grupa superioară de muncă, acesta este adus în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul afirmat, ceea ce ar echivala cu o îngrădire a accesului liber la justiţie, recunoscut de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 21 din Constituţia României.

În temeiul argumentelor expuse, instanţa a conchis că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, astfel că în aplicarea prevederilor art. 480 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, având în vedere că luarea acestei măsuri a fost solicitată în mod expres prin cererea de apel, ocazie cu care odată cu cercetarea fondului pricinii a fost luată în discuţie inclusiv cererea în probaţiune formulată de reclamant prin cererea de apel, cerere asupra căreia instanţa de apel a prorogat a se pronunţa, întrucât, cu prioritate, s-a impus tranşarea problemei privitoare la stabilirea cadrului procesual sub aspectul persoanei chemate în judecată.

Domenii speta

Spete similare