Procedura insolvenţei

Planul de reorganizare se derulează în modalitatea aprobată, iar cererea de intrare în faliment formulată de către creditoarea apelantă are la bază acumularea unor creanţe curente rezultate din procedura de reorganizare, fapt care nu se confirmă în totalitate, debitoarea achitând inclusiv cheltuieli născute în timpul procedurii şi derulării planului de reorganizare.

Prin Decizia Civilă nr. 791/A/05.12.2017, Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a respins ca nefondat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 590/11.09.2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, reţinând următoarele:

Prin sentinţa apelată Tribunalul Arad a respins cererea formulată de creditoarea bugetară pentru deschiderea procedurii falimentului debitoarei în insolvenţă.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că, potrivit dovezilor de la dosarul cauzei, au fost făcute plăţi importante inclusiv către creditoarea care solicită deschiderea procedurii falimentului, iar planul de reorganizare se derulează în modalitatea aprobată de către creditorii debitoarei.

Astfel cum s-a putut observa, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii falimentului prin menţionarea unor datorii la o dată anterioară plăţilor efectuate, fără să scadă contravaloarea plăţilor efectuate deja şi pe care partea le-a dovedit prin depunerea la dosar a ordinelor de plată cu o dată anterioară datei de 09.03.2017.

Dovada plăţii unor datorii curente inclusiv către creditoare a fost făcută la termenul de judecată din data de 12.06.2017.

Mai mult, s-a reţinut că aceeaşi creditoare nu a luat în calcul nici datoriile achitate înainte de data de 09.03.2017, deşi la dosar au fost depuse dovezile de plată, precum şi extrasele de cont.

Potrivit art. 102, alin. 6 din Legea nr. 85/2014 „Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.”

Creanţele curente se achită pe parcursul derulării procedurii, în măsura în care există sumele de bani necesare plăţilor. S-a reţinut că astfel de plăţi au fost efectuate, prin acest fapt fiind dovedită pe deplin buna credinţă a debitorului şi străduinţa acestuia, astfel că măsura solicitată de către creditoare nu este o măsură aptă să mulţumească alţi creditori ai debitoarei, şi mai mult, nu este singura în măsură pentru a se achita datoriile debitoarei, iar continuarea planului este menită stingerii datoriilor şi nu a fost dovedită creşterea datoriilor, astfel cum pretinde art. 145, alin. 1, lit. C).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii cererii de intrare în faliment a debitoarei, pentru următoarele motive:

Apelanta învederează că de la data de 07.12.2015, data confirmării planului de reorganizare şi până în prezent, societatea nu şi-a achitat obligaţiile fiscale curente, totalul obligaţiilor fiscale restante la data prezentei, conform evidenţei analitice pe plătitor sunt de 148.338 lei. Din totalul obligaţiilor restante de 184.338 lei, suma de 91.568 lei este cuprinsă în graficul de reorganizare cu termene de plată cuprinse în perioada 07.12.2015 - 07.12.2018. rezultând astfel o diferenţă de 56.770 lei reprezentând obligaţii curente scadente şi neachitate.

Se menţionează că, aşa cum rezultă din informaţiile prezentate, societatea debitoare nu reuşeşte să achite obligaţiile fiscale curente, astfel că, în opinia apelantei, continuarea activităţii societăţii nu conduce decât la acumularea de obligaţii fiscale, fără a exista posibilitatea achitării acestora din veniturile societăţii, considerând că se impune intrarea în procedura falimentului în temeiul art. 143 şi art.145 lit. c din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenţei.

Continuarea activităţii societăţii nu conduce decât la acumularea de obligaţii fiscale, fără să existe posibilitatea achitării acestora din veniturile generate de activitatea curentă şi nicidin valorificarea activelor societăţii.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea insolventă prin administratorul judiciar a solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate, care în mod legal a apreciat că suma de 56652 lei, invocată de creditoare ca datorie curentă la data formulării cererii de faliment, a fost achitată de debitoare, fiind dovedită pe deplin buna credinţă a debitoarei şi străduinţa sa în efectuarea tuturor plăţilor, măsura solicitată de creditoare nefiind în măsură să satisfacă ceilalţi creditori ai debitoarei, întrucât prin continuarea planului s-ar stinge mai multe datorii decât în cazul intrării in faliment.

Se menţionează că la data formulării cererii de faliment, debitoarea a achitat pe lângă ratele trimestriale prevăzute prin planul de reorganizare suma totală de 75650 lei către creditoarea bugetară, după cum urmează : plata TVA- trimestrială în cuantum de 2890 lei achitata prin OP nr. 2/08.05.2017; în data de 08.06.2017 debitoarea a achitat către bugetul de stat suma de 5676 lei prin ordinul de plata nr. 1/08.06.2017 şi suma de 5324 lei prin ordinul de plata nr. 2/08.06.2017, respectiv suma totală de 11.000 lei.

De asemenea, se arată că în data de 09.06.2017 debitoarea a mai făcut plăţi către Bugetul de stat în cuantum de 25000 lei, după cum urmează: suma de 10000 lei, către bugetul asigurărilor sociale,suma de 7000 lei, către bugetul asigurărilor sociale, suma de 3000 lei, către bugetul de stat şi suma de 5000 lei, către bugetul stat - reprezentând TVA.

În luna septembrie 2017, administratorul special al societăţii debitoare,  a făcut dovada plăţii datoriilor curente faţă de acest creditor în sumă de 21.000 lei, conform ordinelor de plată anexate, iar în perioada octombrie-noiembrie 2017 s-a mai achitat către bugetul de stat suma de 12870 lei.

În opinia intimatului, creditoarea se află în eroare cu privire la sumele restante arătând prin apel faptul ca debitoarea datorează cu titlu de debite curente suma de 56770 lei. Apelanta a depus fişa sintetică totală la 28.09.2017 de unde rezultă că totalitatea debitelor societăţii debitoare se ridică la suma de 148338 lei şi a arătat că ar fi înscrisa în tabelul de creanţe cu suma de 91568 lei, sens în care debitul curent ar fi diferenţa dintre aceste sume.

Se menţionează că eroarea rezultă din suma pe care creditoarea o indică ca trecuta în tabelul de creanţe, deoarece AJFP Arad este înscrisă în tabelul de creanţe cu suma de 120468 lei, iar prin planul de reorganizare nu a fost defavorizată, fiind prevăzută la plată această sumă de 120468 lei. În aceste condiţii, datoriile curente la 28.09.2017 se ridicau la suma de 27870 lei, din care a fost achitată în perioada octombrie - noiembrie 2017 suma de 12870 lei, rămânând de plată 15000 lei, sumă care va fi achitată în cel mai scurt timp.

Intimatul consideră că prin continuarea activităţii societăţii debitoare se aduc mai mulţi bani la bugetul de stat, iar intrarea societăţii în faliment, pe lângă faptul că ar prejudicia pe ceilalţi creditori, ar prejudicia chiar pe creditoarea apelantă care ar mai încasa doar creanţele pe care le are la această dată.

Se apreciază că faţă de valoarea relativ scăzută a creanţelor, precum şi faptul că debitoarea a reuşit deja să achite în totalitate unul dintre creditele contractate de la o bancă, reorganizarea debitoarei este posibilă, iar cererea de intrare în faliment este neîntemeiată.

Examinând apelul formulat prin prisma motivelor prevalate şi a prevederilor art. 466 şi urm. C.pr.civ., Curtea constată că acesta este nefondat prin prisma următoarelor:

Aşa cum reiese din graficul aferent planului de reorganizare al debitoarei aprobat de creditori şi confirmat în limitele procedurii specifice prevăzute de art. 139 din Legea nr. 85/2014, creanţa creditoarei apelante înscrisă în acest grafic, cu termene de plată în perioada 07.09.2017-07.12.2018 este de 97.348 lei.

Probatoriul administrat a relevat că planul de reorganizare se derulează în modalitatea aprobată, iar cererea de intrare în faliment formulată de către creditoarea apelantă are la bază acumularea unor creanţe curente rezultate din procedura de reorganizare.

Tot înscrisurile depuse în probaţiune la dosarul cauzei au făcut dovada că debitoarea a achitat creanţe curente în sumă de 21.000 de lei.

Deşi apelanta face referire la existenţa unor debite mai mari şi care nu au fost achitate, nu a explicitat cu claritate şi nu a făcut dovada sursei acestora, ci s-a limitat la a arăta că deţine o creanţă în sumă de 177.120 de lei din care în planul de reorganizare a fost înscrisă suma de 120.000 lei, conchizând că restul reprezintă debite curente şi neachitate, dar pentru care nu a prezentat dovezi.

Coroborat cu faptul că debitoarea a probat achitarea unor sume cu titlu de creanţe curente din procedură, Curtea conchide că nu se poate reţine că debitoarea este în vreuna din situaţiile reglementate d eart. 143 – 145 din Legea nr. 85/2014, astfel încât nu se impune trecerea sa în faliment, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul sindic.

Pentru aceste considerente, văzând şi prevederile art. 480 alin. 3 C.pr.civ., apelul a fost respins ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare