Pretentii

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:004.000867

Dosar nr. 2837/109/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 867/2016

Şedinţa publică de la 07 Octombrie 2016

Obiectul cauzei:pretentii

INSTANŢA

Constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 10.06.2016, reclamantul (...) a chemat în judecată pe  pârâta A.F.M.  solicitând  restituirea  sumei de 4.181 lei reprezentând timbru de mediu , plus dobânda legală.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a achiziţionat un autoturism marca  (...) an fabricaţie 2006 , înmatriculat în stat membru U.E.,  pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4.181 lei cu titlu de timbru de mediu , ce contravine normelor dreptului comunitar.

S-a precizat că a solicitat A.F.P. restituirea taxei plătită în mod nelegal, însă cererea i-a fost respinsă. Măsura dispusă de organul administrativ fiscal este nelegală întrucât taxa de poluare încasată de către pârâte este contrară dreptului comunitar european, respectiv art.90 paragraful 1 din T.C.E. şi prin urmare trebuie restituită integral.

Totodată, s-a arătat că principiul priorităţii dreptului comunitar, faţă de dreptul naţional este instituit de art.148 alin.2 din Constituţia României, iar după aderarea României la Uniunea Europeană – 01 ianuarie 2007, instanţele naţionale sunt obligate să dea eficienţă principiului aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României.

S-a mai arătat că prin instituirea taxei de poluare s-a creat un regim discriminatoriu între autoturismele produse în România şi cele provenind din celelalte state membre ale Uniunii Europene, întrucât pentru cele dintâi nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare dacă anterior autoturismul a fost înmatriculat tot în România.

Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul  a achiziţionat un autoturism marca (...) an fabricaţie 2006 , înmatriculat în stat membru U.E.,  pentru înmatricularea căruia i-a fost impusă plata taxei de 4.181 lei cu titlu de timbru de mediu

În speţă, se invocă neconcordanţa legii interne (OUG nr. 9/2013) cu legislaţia comunitară.

La data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule fiind abrogată Legea nr. 9/2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidentele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 care reglementează timbrul de mediu ce trebuie achitat pentru autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulaţie în România, dispoziţii pe care instanţa le găseşte contrare legislaţiei comunitare, respectiv art. 110 TFUE.

Se reţine că legiuitorul român a ajuns la adoptarea OUG nr. 9/2013 după ce anterior a înţeles să adopte mai multe acte normative în acelaşi domeniu care, în final, au ajuns să fie considerate de instanţa comunitară ca fiind neconforme cu legislaţia europeană.

Aşa cum rezultă din analiza legislaţiei române adoptată de-a lungul timpului (Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012), obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare sau taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziţionate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidentele autorităţii competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare si a unui număr de înmatriculare, precum si cele rulate care au fost înmatriculate deja în România şi care fac obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare si pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu fac parte din categoria exceptate sau scutite de la plata acestor taxe sau taxa pe emisii poluante (art. 4 alin. 1 lit. a , alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule).

Din preambulul diferitelor acte normative adoptate de legiuitorul român rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte au fost avute în vedere impactul pe care măsurile dispuse prin aceste acte normative privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic si social, consecinţele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste prevederi legale precum si necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.

În mod evident, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene si produsele de pe piaţa internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)

Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.

Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională si introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.

Se consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene si produsele de pe piaţa internă. In realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziţionate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule si încurajarea producţiei interne de astfel de bunuri si achiziţionarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.

Deşi, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din afara României si cele similare de pe piaţa internă este, cel puţin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenţiei legislativului de înnoire a parcului auto naţional cu autovehicule produse în tara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziţionate din spaţiul intracomunitar, numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România si pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.

Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerţ cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulaţiei bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislaţia comunitară, aici intervenind rolul judecătorului naţional de a verifica respectarea principiului egalităţii de tratament între cele două categorii de mărfuri .

Pornind de la ideea că Uniunea Europeană doreşte liberalizarea pieţelor si înlăturarea oricăror obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, ţinând cont de contextul economico-social, de amploarea pieţei auto din România, tendinţa cetăţenilor români de a achiziţiona autovehicule second-hand din alte state membre ale spaţiului intracomunitar deoarece se realizează egalitatea între preţ si calitate, se consideră că prin actuala reglementare s-au impus măsuri cu caracter restrictiv din punct de vedere cantitativ, măsuri interzise de legislaţia comunitară.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 şi Krawczyński C 426/07).

În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale şi, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).

Prin urmare şi în aceasta forma legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013, stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementat în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.

De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Tatu şi prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 Nisipeanu a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

In consecinta, instanta apreciaza ca timbrul de mediu reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acestei taxe nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.

Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (CIF)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).

TCE, in prezent Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica” in dreptul international (denumita astfel de Curtea Europeana de Justitie in cazul Van Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul ca are efect direct si se bucura de suprematie (prioritate) in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.

In consecinta, intrucat potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restrictionarea liberei circulatii a marfurilor, instanta constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de timbru de mediu ca find intemeiata.

In privinta cererii de acordare a dobanzii, Tribunalul retine urmatoarele :

Prin hotararea CJUE pronuntata in cauza C-565/11 avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul art. 267 TFUE de Tribunalul Sibiu s-a stabilit ca dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii, la cele ce curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestor taxe.

Curtea Europeana a mai stabilit prin aceasta decizie, ce are aplicabilitate directa in dreptul intern, unde se aplica cu prioritate fata de legile interne, ca particularii sunt indreptatiti la dobanda de la momentul platii taxei de poluare pentru a se asigura astfel principiile echivalentei, efectivitatii si proportionalitatii remediilor pentru incalcarile dreptului Uniunii.

Ca atare, reclamantul este indreptatit la plata dobanzilor, potrivit art.124 Cod procedură fiscală, coroborat cu art. 120 alin.7, insa de la data platii, pana la data restituirii integrale .

Faţă de cele arătate şi  în temeiul dispoziţiilor invocate mai sus, tribunalul  va admite  acţiunea şi va obliga  pe pârâta A.F.M.  să restituie reclamantului suma de 4181 lei reprezentând timbru de mediu, plus dobânda fiscală începând cu data achitării taxei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulat de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâta A.F.M. , .

Obligă pe pârâta A.F.M.  să restituie reclamantului suma de 4181 lei reprezentând timbru de mediu, plus dobânda fiscală începând cu data achitării taxei.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul Argeş.

Pronunţată în  şedinţă  publică  azi, 07 octombrie 2016,  la  Tribunalul  Argeş - Secţie  civilă, complet specializat  contencios  administrativ  şi  fiscal.

Domenii speta

Spete similare