Pretenţii- Respinge apelul

Dosar nr.......................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr..........................

Şedinţa publică de la 02 Noiembrie 2017

Completul compus din:

Pe rol soluţionarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți ............................. împotriva sentinţei nr. ..................... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ........................., în contradictoriu cu intimatele pârâte ...............................- prin primar, având ca obiect pretenții.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. ......................... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ............................, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ......................... prin Primar şi a pârâtei  chemate în garanţie .......................... ca neîntemeiate, a respins acţiunea formulată de reclamanţii ..................................în contradictoriu cu pârâta .............................. şi pârâta chemată în garanţie .............................ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta ................................... în contradictoriu cu pârâta chemată în garanţie ..............................ca rămasă fără obiect şi a obligat reclamanţii la plata către pârâta ............................ a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5197 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 C. Proc. Civ., instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor care ar fi făcut de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele Municipiului prin Primar, instanţa a reţinut că, în privinţa acestei excepţii, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea existenţa unei identităţi între pârât şi cel care este titularul dreptului substanţial din raportul dedus judecăţii. Totodată, instanţa a observat că pârâtele şi-au fundamentat argumentaţia pe dispoziţiile art. 77 din L. nr. 215/2001 şi art. 41 C. Proc. Civ., care însă privesc capacitatea procesuală de folosinţă.

Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001:

„Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii”.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 23 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001:

“Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.”

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, În înţelesul prezentei legi, serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea acţiunilor şi activităţilor reglementate prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate şi interes public general ale colectivităţilor locale cu privire la:  a) alimentarea cu apă;

Potrivit art. 23 din L. nr. 51/2006 privind utilităţile publice, Gestiunea serviciilor de utilităţi publice reprezintă modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale. În continuare, potrivit art. 24 din aceeaşi lege, Raporturile juridice dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori sunt reglementate prin:

a) hotărâri de dare în administrare, adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii directe;

b) hotărâri de atribuire şi contracte de delegare a gestiunii, adoptate, respectiv aprobate, după caz, de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale - în cazul gestiunii delegate.

În cazul gestiunii delegate, concesionarea bunurilor proprietate publică şi/sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale din componenţa sistemelor de utilităţi publice, utilizate pentru furnizarea/prestarea serviciilor şi/sau activităţilor care fac obiectul delegării gestiunii, este parte intrinsecă a contractelor de delegare a gestiunii; aceste bunuri se transmit operatorilor/operatorilor regionali spre administrare şi exploatare pe perioada delegării gestiunii, prin una dintre modalităţile prevăzute la art. 30 din prezenta lege, odată cu gestiunea propriu-zisă a serviciilor şi/sau a activităţilor delegate, în baza contractului de delegare a gestiunii(art. 25 alin. 4 din L. nr. 51/2006).

Instanța a reţinut că prin ............................, s-a aprobat reorganizarea .........................în societate comercială pe acţiuni, iar la art. 10 s-a stabilit că se concesionează ............................. bunurile proprietate publică date în administrarea .............................conform  prevederilor ................................ va lua măsuri pentru inventarierea şi evaluarea bunurilor proprietate publică preluate în condiţiile alin. 1, contractul de concesiune urmând a fi suspus aprobării Consiliului Local al Mun. Craiova. Cu alte cuvinte, din analiza prevederilor legale invocate şi a Hotărârilor Consiliului Local amintite rezultă că, deși gestiunea serviciilor de alimentare cu apă a fost delegată unei societați comerciale .......................... acestea rămân servicii publice, iar prerogativele şi răspunderile privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi obligaţia de a urmări, de a controla şi de a supraveghea modul în care se realizează serviciile de utilităţi publice aparțin unității administrative teritoriale, prin autoritățile administrației publice locale.

În consecință, pentru aceste motive, instanța a apreciat că pârâta ..........................are calitate procesuală pasivă, sens în care a respins excepţia ca neîntemeiată.

Asupra excepţie lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ......................... :

Legitimarea procesuală pasivă priveşte identitatea între persoana obligată la executarea unei prestaţii ce izvorăşte dintr-un raport juridic de drept substanţial şi persoana chemată în judecată în calitate de pârât. Instanţa a reţinut că pârâta și-a întemeiat excepţia pe argumentul că aceasta nu este titulara dreptului de proprietate asupra reţelelor de alimentare cu apă. Cu toate acestea, potrivit art. 20 din L. Nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, în cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale, [...] în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate competenţele şi responsabilităţile proprii privind asigurarea furnizării/prestării serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv administrarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare. Astfel, chiar dacă aceasta nu este proprietara  conductelor de alimentare cu apă, aceasta este titulara dreptului de administrare a reţelei de apă, motiv pentru care instanţa a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă, sens în care a respins excepţia ca neîntemeiată.

Asupra fondului cauzei:instanţa a reţinut că reclamanţii .............................au învestit instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtelor .................................... la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul creat pe terenul reclamaţilor, situat în Craiova, .............................. prin existenţa unor conducte de apă care trec pe terenul acestora.

Instanţa a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului intravilan în suprafaţă de 7600 mp din acte şi 7636 mp din măsurători, situat în Craiova, ..................... cu nr. cadastral provizoriu 15276, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat între numita ........................în calitate de vânzătoare cu reclamantul ....................... (căsătorit cu reclamanta ...................), autentificat sub nr. ................. de BNP .....................  Instanţa a reţinut ca potrivit art. 27 din L. nr. 241/2006 in vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecata"În vederea realizării obiectivelor şi sarcinilor ce le revin în domeniul serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor, operatorii trebuie să asigure:

a)producerea, transportul, înmagazinarea şi distribuţia apei potabile, respectiv preluarea, canalizarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate;

b)exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, respectiva sistemelor de canalizare în condiţii de siguranţă şi eficienţă tehnico-economică, cu respectarea tehnologiilor şi a instrucţiunilor tehnice de exploatare;

c)instituirea, supravegherea şi întreţinerea, corespunzător dispoziţiilor legale, a zonelor de protecţie sanitară, a construcţiilor şi instalaţiilor specifice sistemelor de alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate;

d)monitorizarea strictă a calităţii apei potabile distribuite prin intermediul sistemelor de alimentare cu apă, în concordanţă cu normele igienico-sanitare în vigoare;

e)captarea apei brute, respectiv descărcarea apelor uzate orăşeneşti în receptorii naturali, numai cu respectarea condiţiilor impuse prin acordurile, avizele şi autorizaţiile de mediu şi de gospodărire a apelor;

f)întreţinerea şi menţinerea în stare de permanentă funcţionare a sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare;

g)contorizarea cantităţilor de apă produse, distribuite şi, respectiv, facturate;

h)creşterea eficienţei şi a randamentului sistemelor în scopul reducerii tarifelor, prin eliminarea pierderilor în sistem, reducerea costurilor de producţie, a consumurilor specifice de materii prime, combustibili şi energie electrică şi prin reechiparea, reutilarea şi retehnologizarea acestora;

i)limitarea cantităţilor de apă potabilă distribuită prin reţelele publice, utilizată în procesele industriale, şi diminuarea consumurilor specifice prin recircularea, refolosirea şi reutilizarea acesteia.

(2)Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenţei sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreţinerii şi exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestuia."

De asemenea potrivit pct. III din anexa la L. nr. 213/1998, "Domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:4.reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente".

Legea nr. 51/2006, conţine reglementări de ordin general cu privire la modalitatea în care operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice au drept de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice, destinate acestor servicii, prevăzând în art. 5 alin. 2 că „operatorii furnizori/prestatori de servicii de utilităţi publice, indiferent de modul de organizare, de forma de proprietate, natura capitalului sau ţara de origine, au dreptul de servitute legală asupra sistemelor de utilităţi publice destinate realizării serviciilor”.

Art. 36 alin. 1 lit. d din Legea nr. 51/2006 prevede că operatorii serviciilor de utilităţi publice au obligaţia „să plătească despăgubiri persoanelor fizice sau juridice pentru prejudiciile provocate din culpă, inclusiv pentru restricţiile impuse deţinătorilor de terenuri în perimetrul zonelor de protecţie instituite, conform prevederilor legale”, zonă de protecţie care este definită în art. 4 alin. 3 din aceeaşi lege, ca reprezentând zona necesară „pentru asigurarea protecţiei şi funcţionării normale a sistemelor de utilităţi publice, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă a acestora, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autorităţile competente”.

Exercitarea dreptului de uz şi servitute al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 283 mp proprietate a reclamantului nu reprezintă o privare de proprietate de proprietate, ci o limitare a folosinţei bunurilor, în sensul art. 1 al Protocolului 1 la CEDO.

Analizând contractul ce stă la baza dreptului de proprietate al reclamanţilor, instanţa a reţinut că terenul a fost dobândit de vânzătoare prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul L. nr. 18/1991, conform TDP nr. 607-59084/08.11.1993 emis de comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, jud. Dolj şi înscris în CF nr. 29608 de Biroul de Carte Funciară, Judecătoria Craiova. De asemenea, terenul a fost inclus în intravilan conform adresei nr. ........................ emisă de Primăria Mun. Craiova şi a fost obţinut certificatul de urbanism  ........................... emis de Primăria Mun. Craiova. Astfel, potrivit certificatului de urbanism nr. ............................ (fila 95), reiese faptul că terenul situat în intravilan, ....................... mun. Craiova este amplasat în zona de locuinţe cu regim de înălţime maxim P+2, iar terenul este afectat parţial de strada propusă prin PUZ şi de culoarele de protecţie al conductelor de apă.

Aşadar, având în vedere textele legale mai sus menţionate, instanţa a reţinut că dreptul de servitute cu titlu gratuit instituit asupra proprietăţilor afectate de sistemele de alimentare cu apa si canalizare reprezintă o limitare rezonabila a dreptului de proprietate reglementată de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al comunităţii.

In acest context referitor la posibilitatea restrângerii exerciţiului unui drept fundamental, cum ar fi, dreptul de proprietate, in temeiul art. 53 din Constituţie, pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie in privinţa obiectului dreptului, fie in privinţa unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale si economice generale sau pentru apărarea drepturilor unor persoane.

Esenţial este ca, prin aceste restricţii stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate, ceea ce nu este cazul în speţă. Astfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporţionalităţii înscris în art. 53 alin. 2 din Constituţie.

Mai mult, prin Decizia nr.......................... a Curţii Constituţionale, privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin.2 din Legea nr. 241/2006, se constată ca aceste prevederi sunt constituţionale cu motivarea că vizează satisfacerea unui interes general al societăţii, in deplină concordanţă cu art. 44 din Constituţie.

S-a reţinut că în această problemă s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în sensul că „ drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat.

În speţa de fata din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, reiese că terenul proprietatea reclamanţilor este traversat de la nord la sud de două conducte de apă şi una de canalizare, ambele proprietatea S.C. Compania de Apă Oltenia S.A., aşa cum reiese şi din adresa nr. .................................

Aşadar, pârâtele nu pot fi obligate la plata lipsei de folosinţă pentru  terenul mai sus menţionat având in vedere faptul ca la momentul dobandirii dreptului de proprietate, reclamanţii au avut cunostinta ca pârâtele au un drept de servitute legala pe teren, conductele de apa si canalizare fiind amplasate pe teren anterior anului 2003 (când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare), conform certificatului de urbanism din 01.08.2003 (fila 95), iar potrivit art. 44 alin. 5 din Constitutie " Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.", insa aceasta despăgubire prevăzută de constitutie poate fi acordata proprietarului terenului numai in conditiile mentionate de articolul mai sus precizat si daca se dovedeste îndeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, ceea ce nu este cazul in speţă.

Aşa cum s-a reţinut în Decizia nr. 878/10.07.2008 a Curţii Constituţionale, deşi exercitarea dreptului de uz şi servitute de către pârâtă se face cu titlu gratuit , potrivit legii, situaţia nu reprezintă nici o expropriere formală, nici o expropriere de fapt, ci o restricţie privind bunurile private în interes naţional, în conformitate cu al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană Pentru Drepturile Omului.

Curtea a reţinut într-o altă decizie, nr. 17/2012, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat".

Astfel, instanţa a constatat că atingerea adusă în cauză dreptului reclamantului respectă şi exigenţa de proporţionalitate în materie de limitare a dreptului de proprietate respectiv un just echilibru ce trebuie să fie menţinut între exigenţele interesului general al comunităţii şi imperativele de protejare a individului, sens în care reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să pretindă despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului afectat de această conductă de apă deoarece aceasta servitute legală aduce o limitare, absolut legală, dreptului lor de proprietate.

Pentru motivele arătate, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii Cristea  Ştefania Mihaela şi Cristea Florin în contradictoriu cu pârâta Municipiul Craiova  prin Primar  şi pârâta chemată în garanţie Compania de Apă  Oltenia  S.A., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 72 N. C. Proc. Civ., partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotrivă căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Temeiul pentru formularea unei cereri de chemare în garanţie poate fi obligaţia de a răspunde fie în temeiul legii, fie în temeiul contractului încheiat între părţi.

În condiţiile în care cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta Municipiul Craiova  prin Primar  în contradictoriu cu pârâta chemată în garanţie Compania de Apă Oltenia  S.A., a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa a avut vedere dispoziţiile art. 453 N. C. Proc. Civ., potrivit cu care partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Instanţa a reţinut ca şi criteriu determinant la acordarea cheltuielilor de judecată culpa procesuală a reclamanţilor, care au formulat o cerere de chemare în judecată neîntemeiată, determinând pârâtele să efectueze cheltuieli de judecată. În consecinţă, va obliga reclamanţii la plata către pârâta Municipiul  Craiova  prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5197 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanţie.

Împotriva sentinţei au formulat apel reclamanţii ..............................solicitând anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, iar într-o teză secudnară au solicitat anularea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că nu este respectat principiul proporţionalităţii dintre interesul general şi cel idividual, fiind în fapt o expropriere, întrucât din terenul de 7600 mp, o suprafaţă de 3993 mp este afectată de servitutea legală şi interdicţia de a construi. În aceste condiţii, apreciază că se justifică o despăgubire proproţională cu gradul în care a fost afectată proprietatea. Terenul are regimul juridic de teren intravilan şi se află într-o zonă construibilă, dar nu pot uza de prorogativele dreptului de proprietate datorită limitărilor impuse. A arătat că soluţia instanţei de fond e greşită şi cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată chematului în garanţie în condiţiile în care cererea de chemare în garanţie a fost respinsă.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.03.2017 intimata Compania de ...................... a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neteminic şi nelegal.

În motivare a arătat ăc terenul est eafectat de o servitute instituită de lege ce se exercită gratuit, reclamanţii nefiind îndreptăţiţi la plata contravalorii lipsei de folosinţă asupra terenului sau la despăgubiri. De asemenea, reclamanţii nu au făcut dovada proprietăţii asupra terenului, iar conductele existente pe  terenul acesta datează din anii 1969-1970.

Precizează co singurele despăgubiri ce ar fi acordate în cauză s-ar datora unor avarii sau unor lucrări de reparaţii ce crează pagube proprietarilor terenurilor afectate de utilităţi, iar în speţă nu este aplicabilă această situaţie.

În probatoriu a solicitat încuviinţarea probelor administrate în faţa instanţei de fond.

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele: apelanții invocă incidența în speță a dispozițiilor din art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor  Omului , dar și art. 44 al. 5 din Constituție, dar în speță nu pot fi ignorate  dispozițiile Legii 241/2006 , care reprezintă o lege specială. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietătilor afectate de sistemul de alimentare cu apă  şi de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestuia.In conditiile în care legea specială în materie, ca de altfel şi legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, o astfel de servitute legală va aduce, implicit, limitări dreptului de proprietate asupra terenului.

Conform art.  4 al. (1) din Legea 51/2006, sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, după caz.

(2) Dacă amplasarea şi realizarea componentelor sistemelor de utilităţi publice, respectiv dezvoltarea celor existente, impun ocuparea definitivă a unor terenuri sau dezafectarea unor clădiri, altele decât cele aparţinând domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, acestea vor fi trecute în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale prin procedurile prevăzute de lege.

Prin urmare există o posibilitate conferită proprietarilor unor astfel de terenuri afectate de servicii comunitare de utilităti publice, prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 51/2006, ipoteză cu care instanta nu a fost învestită în prezenta cauză.

Tribunalul constată că reclamanții nu sunt îndreptățiți, nici în temeiul Legii nr. 241/2006, la a pretinde despăgubiri pentru lipsa de folosintă a terenului afectat de această conductă de apă, după cum nu sunt îndreptățiți la despăgubirinici pentru faptul că aceasta servitute legală aduce o limitare, absolut legală, dreptului lor de proprietate.

Art. 44 alin. 5 din Constitutie prevede că pentru lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăti imobiliare, cu obligatia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor, sau constructiilor, precum şi alte daune imputabile autoritătii, dar în speță nu este întrunită cerinta impusă de acest text constitutional, respectiv, existenta unor daune imputabile autorității, adică, culpa acesteia.

Or, în spetă, pe de o parte, nu se poate retine existenta vreunei culpe a pârâtei, având în vedere că, la data la care reclamanții au cumpărat acest teren în 2003 de la vânzătoarea ............................, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare, au cumpărat pe riscul lor, iar pe de altă parte Legea specială nr. 241/2006 nuantează şi reglementează în concret conditiile în care se exercită acest drept de servitute legală şi în ce ipoteze, strict prevăzute de această lege, pot fi acordate despăgubiri pentru proprietarii terenurilor afectate de serviciile publice de alimentare cu apă şi canalizare.

Astfel, conform art. 27 din Legea nr. 241/2006, dreptul de servitute se exercită pe toată durata existentei sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întretinerii şi exploatării sistemelor respective.

Dacă, cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare, operatorii au obligatia să le plătească acestora despăgubiri, în conditiile legii. Proprietarul terenului afectat de exercitarea dreptului de servitute va fi despăgubit pentru prejudiciile cauzate. Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părtilor sau, în cazul în care părtile nu se înteleg, cuantumul se stabileşte prin hotărâre judecătorească”.

Din analiaza acestui text legal rezultă următoarele concluzii juridice: dreptul de servitute este unul legal şi cu titlu gratuit.  Dreptul de servitute se exercită pe toată durata existentei sistemelor de alimentare cu apă şi decanalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întretinerii şi exploatării sistemelor respective. Proprietarul terenului afectat de astfel de servituti are dreptul la despăgubiri doar dacă „cu ocazia interventiilor pentru retehnologizări, reparatii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare”.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar provoca astfel de pagube, despăgubirile se vor stabili „în conditiile legii”.

Cu alte cuvinte, exercitarea unor astfel de servituti legale este gratuită, iar eventualele despăgubiri, care vor fi stabilite în conditiile legii, sunt datorate doar pentru daunele produse cu ocazia interventiilor. În spetă, reclamanții nu solicită despăgubiri pentru daunele produse cu ocazia efectuării unor interventii la conducta de apă ce afectează parte din terenul lor, ci solicită despăgubiri pentru faptul că dreptului lor de proprietate i s-a adus o limitare.

Or, în conditiile în care legea specială în materie, ca de altfel şi legea generală, prevăd în mod expres că o astfel de servitute este una legală, aceasta va aduce limitări dreptului de proprietate asupra terenului afectat de o astfel de servitute legală.

Prin decizia nr. 878/10.07.2008, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea dreptului de proprietate ca drept subiectiv garantat.

Ca urmare, dispoziţiile legale pot aduce limitări în exercitarea dreptului de proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, consacrat şi garantat de Codul civil,  art. 136 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.

Atât Constituţia României în art. 53, cât şi art. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale prevăd posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică şi reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general, deci prevăd limite ale exerciţiului dreptului de proprietate cu condiţia ca privarea să fie prevăzută de lege,  să fie impusă de o cauză de utilitate publică şi să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internaţional.

Într-o jurisprudenţă constantă CEDO a statuat că proprietarul nu este privat de dreptul său dacă prin limitarea exerciţiului atributelor proprietăţii pentru asigurarea realizării unui interes general nu se ajunge la golirea de conţinut a dreptului de proprietate.

Curtea a reţinut că drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate, astfel încât restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat.  Față de considerentele expuse tribunalul va respinge apelul formulat ca neîntemeiat, reținând că sentința atacată este legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat  apelanții reclamanți .......................împotriva sentinţei nr. ...................... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .........................., în contradictoriu cu intimatele pârâte ......................... prin primar, având ca obiect pretenții.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare . cererea se depune la Tribunalul Dolj.

Domenii speta

Spete similare