Suspendare executare act administrativ

Titlu: suspendare executare act administrativ

Domeniul asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 371/2018

Şedinţa publică de la 02 martie 2018

Pe rol fiind judecarea cauzei contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic S.A. pentru pârâtă, conform delegaţiei pe care o depune în cauză, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, după care,

Instanţa constată că prezenta cauză este nr. 3 pe lista de şedinţă şi, fiind strigate celelalte cauze, este strigată la ordine.

Tribunalul pune în discuţie competenţa generală, materială şi teritorială a instanţei.

Consilier juridic S.A, pentru pârâtă, învederează că Tribunalul Gorj este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art. 131 alineat 1 Cod procedură civilă, stabileşte că este competent general, material şi teritorial să judece pricina în temeiul art. 95 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 10 alin. 1 teza iniţială din Legea nr. 554/2004, de obiectul cererii de chemare în judecată şi de calitatea de funcţionar public a reclamantei.

Instanţa acordă cuvântul în probaţiune şi cu privire la estimarea duratei necesare cercetării procesului.

Consilier juridic S.A., pentru pârâtă, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi apreciază că prezenta cauză se poate soluţiona şi la acest termen de judecată.

Analizând proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părţi, tribunalul o consideră admisibilă şi concludentă în soluţionarea cauzei, astfel încât, în temeiul dispoziţiilor art. 258 C. pr. civ., raportat la dispoziţiile art. 255 C. pr. civ., tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.

În baza art. 238 C. pr. civ., tribunalul reţine că nu mai sunt solicitări de acordare a unui nou termen de judecată, motiv pentru care apreciază că prezenta cauză se poate soluţiona la acest termen de judecată.

La interpelarea instanţei, consilier juridic S.A., pentru pârâtă, arată că reclamanta a urmat procedura prealabilă şi că este înregistrat dosar pe rolul instanţei de judecată cu privire la fondul cauzei, respectiv contestaţie împotriva deciziei a cărei suspendare se solicită în cauza de faţă, însă în şedinţa de la acest termen de judecată nu poate preciza numărul acestuia.

Tribunalul ia act de precizările făcute de către reprezentantul pârâtei, consilier juridic S.A., în şedinţa publică de la acest termen de judecată.

La interpelarea instanţei, consilier juridic S.A., pentru pârâtă, arată că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat.

Nemaifiind alte probe de administrat şi alte cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ-dispoziția de salarizare.

Consilier juridic S.A., pentru pârâtă, solicită respingerea cererii de suspendare, considerând că cele două condiţii prevăzute de lege privind cazul bine justificat şi paguba iminentă nu sunt îndeplinite, având în vedere motivele expuse în cuprinsul întâmpinării.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat în cauză, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ... pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. V, reclamanta X a chemat în judecată pârâta Y, solicitând, de urgenţă şi cu precădere, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziţiei Primarului nr. ..., până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceluiași act administrativ.

 La motivarea în fapt, reclamanta a arătat că Y a emis dispoziţia nr. ... prin care i s-a stabilit un salariu de bază de ... lei în loc de ... lei, cât i-a fost stabilit prin dispoziţia nr. ... şi H.C.L. nr. ...

De asemenea, a mai menţionat că prin contestaţia nr. ... a solicitat autorităţii publice care a emis actul, revocarea dispoziţiei, îndeplinind astfel prima condiţie prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, cazul bine justificat este definit de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ: „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Condiţia cazului „bine justificat”, lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune că asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă, fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Reclamanta a mai arătat că, fără a analiza, pe fond, conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului, a considerat necesară înlăturarea, chiar şi temporar, a regulii executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia.

Aşadar, a considerat că este vorba despre un caz bine justificat, întrucât prin punerea în executare a dispoziţiei contestate, pe de-o parte îi este lezat un drept sau interes legitim, iar pe de altă parte există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o. Din cuprinsul actului administrativ a rezultat o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Astfel, dispoziţia nu precizează niciun fundament legal de recuperare al sumelor de bani,

A mai precizat că în fapt, prin dispoziţia susmenţionată, în mod greşit şi nelegal i-a fost diminuat salariul de baza la ... lei de la ... lei, cât a fost stabilit prin dispoziţia nr. ..., considerând că această diferenţă reprezintă spor de dificultate, în realitate aşa cum chiar pârâta a precizat în adresa nr. ... la alin. l şi alin. 4, această diferenţă nu reprezintă spor de dificultate, ci însăşi drepturi salariale urmare a creşterilor salariale stabilite prin H.C.L. nr. ..., respectiv dispoziţia nr. ....

Astfel, în baza H.C.L. nr. ... privind stabilirea salariilor de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual salarizaţi potrivit familiei ocupaţionale „Administraţie” numiţi/angajaţi în Aparatul de specialitate al Primarului prin dispoziţia nr. ... emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017 i-au fost stabilite, începând cu ..., drepturile salariate brute şi anume salariul de bază şi sporul pentru condiţii vătămătoare şi nu i s-a stabilit/aprobat acordarea unui spor de dificultate. (a se observa alin. l din adresa nr. ...).

De asemenea, potrivit alin. 4 din aceeaşi adresă i s-a comunicat că prin art. 2 din H.C.L. nr. ... i-a fost aprobată o majorare a salariului de bază cu un cuantum egal cu cuantumul dreptului salariat aflat în plată în luna iunie ... pentru această activitate.

Astfel a rezultat că începând cu data adoptării H.C.L. nr. ... i-a fost aprobată o creştere salarială şi nu i-a fost stabilit/aprobat un spor de dificultate.

Aceasta creştere a salariului de bază este legală, dreptul stabilirii şi aprobării noilor salarii de bază fiind prevăzut de Legea nr. 153/2017 în favoarea consiliilor locale.

De altfel, diminuarea salariului său de bază a apreciat-o ca fiind nelegală şi sub aspectul faptului că se întemeiază pe decizia nr. ..., care la momentul emiterii dispoziţiei contestate nu era redactată, deci nici comunicată, astfel că orice trimitere la aceasta este subiectivă.

Cert este că prin această decizie nu s-a dispus diminuarea salariului său de bază, ci instanţele s-au pronunţat strict cu privire la aspectele cu care au fost investite, respectiv legalitatea dispoziţiei nr. ....

În consecinţă, conform adresei nr. .... a rezultat că începând cu adoptarea H.C.L. nr. ... şi cu emiterea dispoziţiei nr. ..., nu se mai poate vorbi de acordarea vreunui spor de dificultate ci de o creştere salarială a salariului de bază, singurul spor acordat după această dată fiind sporul de condiţii vătămătoare.

Nu în ultimul rând, stabilirea prin dispoziţie a unui salariu diminuat fără modificarea hotărârii prin care s-a aprobat cuantumul acestuia sau fără adoptarea unei noi hotărâri de stabilire sau modificare a nivelului salariilor, apare ca fiind vădit nelegală.

Cât priveşte paguba iminentă definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, apare ca fiind evident că va suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil prin executarea dispoziţiei contestate, având în vedere că va fi lipsită de drepturile salariale cuvenite la care se vor adăuga penalităţi şi actualizări. Reclamanta a considerat că această situaţie va duce la lipsirea familiei sale de mijloacele minime de subzistenţă, iar în altă ordine, a menţionat ca fiind de necontestat faptul că punerea în executare a unui act administrativ asupra căruia există o îndoială în privinţa legalităţii, conduce inevitabil şi la îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. l lit. ş din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, faţă de argumentele expuse, a solicitat  suspendarea executării dispoziţiei nr. ... emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ.

În drept, a invocat art. 14 din legea nr. 554/2004.

În dovedire, s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: cartea de identitate, dispoziţia Primarului nr. ..., contestaţia nr. ..., H.C.L. nr. ..., dispoziţia nr. ... şi adresa nr. .... 

La data de ..., prin serviciul registratură, pârâta Y a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării dispoziţiei Y nr. ... până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ, ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, s-a solicitat obligarea reclamantei la plata eventualelor cheltuieli de judecată generate de acest proces, iar în baza dispoziţiilor art. 223 alin. 3 Cod procedura civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În motivare, pârâta a arătat că prin dispoziţia Y nr. ..., a cărei suspendare s-a solicitat, s-au stabilit drepturile salariale brute ale reclamantei X începând cu data de ....

La emiterea acestei dispoziţii s-au avut în vedere următoarele considerente:

H.C.L. nr. ... privind stabilirea salariilor de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual salarizaţi potrivit familiei ocupaţionale „Administraţie” numiţi/angajaţi în Aparatul de specialitate al Primarului în instituţiile publice subordonate ..., care la art. 2 prevede că „pentru actualele persoane nominalizate prin Ordin al ... să facă parte din ..., cărora li se acordă sporul de dificultate de 50% în baza unor sentinţe civile se menţine cuantumul acestui drept salariat la nivelul aflat în plată şi acordat în luna iunie .... În acest fel, salariul de bază se majorează pentru fiecare persoană beneficiară de acest drept”;

Art. 2 din H.C.L. nr. ... unde se prevede, în mod clar, că de această majorare a salariului de bază beneficiază doar persoanele cărora li se acordă deja sporul de dificultate de 50 % în baza unei sentinţe civile. La acea dată, era pronunţată sentinţa nr. ... din dosarul nr. ... a Tribunalului Gorj (care nu era definitivă, având drept de recurs, prin care era anulată dispoziţia de imputare nr. ... a Y).

A mai arătat că ulterior, în urma soluţionării recursului, prin decizia nr. ... pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. ... a fost menţinută dispoziţia Y de imputare nr. ... ce dispunea recuperarea sumelor încasate de funcţionari publici cu titlu de spor de dificultate lunar, în procent de 50% din salariul lunar de încadrare. Potrivit considerentelor acesteia, s-a stabilit că sporul lunar de dificultate de până la 50% a fost abrogat implicit de dispoziţiile Legii nr. 330/2009 şi Legii nr. 284/2010, astfel că suma de bani încasată de petentă în perioada octombrie 2014 - aprilie 2016 a fost nelegală, impunându-se a fi luată măsura de recuperare a drepturilor încasate necuvenit şi pentru lunile ulterioare acestei perioade.

Astfel, pe lângă măsura de recalculare a statelor de salarii prin scoaterea din plată a acestui spor/majorare salarială sau oricum a fost ea numită pentru întreaga perioadă anterioară în care acesta/aceasta a fost acordat(ă), prin dispoziţia Y nr. ... a fost luată şi măsura de neacordare a acestei majorări salariate în continuare.

În acest fel, a fost îndeplinită obligaţia angajatorului de a pune în aplicare dispoziţiile unei sentinţe civile definitive.

În acest sens, măsura suspendării solicitată de petentă se concretizează într-o măsură de excepţie, dat fiind că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia de autenticitate şi veridicitate.

În privinţa îndeplinirii primei condiţii impuse de textul de lege, cazul bine justificat, instanţa trebuie să aibă în vedere definiţia acestei noţiuni, dată de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554/2004, respectiv invocarea unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Pe de altă parte, în cadrul soluţionării cererii de suspendare, instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului. Astfel, fără a prejudeca fondul litigiului, motivele invocate de reclamantă nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat, astfel cum este definit de testul de lege indicat anterior, acestea putând fi considerate ca fiind apărări de fond, ce vor fi analizate cu ocazia soluţionării acţiunii privind anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

De altfel, la o simplă analiză a motivelor celor două acţiuni, cea de suspendare a executării actului administrativ şi cea de anulare a aceluiaşi act, se poate observa că motivele invocate sunt aceleaşi. Pentru conturarea cazului temeinic justificat, jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut în repetate rânduri că instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea în anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept în măsură să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele deciziei nr. ... ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ să fie emis în temeiul unor dispoziţii legale neconstituţionale declarate, modificarea importantă a actului în calea recursului administrativ.

În raport de aspectele prezentate anterior, s-a apreciat că nu se regăseşte într-una din ipotezele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind cazuri bine justificate, astfel că nu este întrunită condiţia cazului bine justificat, împrejurările de fapt invocate de reclamantă nefiind susceptibile să creeze îndoieli serioase în privinţa legalităţii dispoziţiei contestate.

Mai mult, prin decizia nr. ..., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, a reţinut că: „prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.”

De asemenea, pentru ca un act să fie legal, el trebuie să fie emis în conformitate cu legea. Or, dispoziţia în speţă îndeplineşte condiţiile unui act administrativ individual, respectiv este emisă în baza şi aplicarea unor acte normative, actul administrativ contestat având ca temei de drept Legea - cadru nr. 153/2037 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Hotărârea ... nr. ... privind stabilirea salariilor de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual, salarizaţi potrivit familiei ocupaţionale „Administraţie”, numiţi/angajaţi în Aparatul de specialitate al Primarului şi în instituţiile publice subordonate ... şi decizia Curţii de Apel Craiova nr. ... pronunţată în dosarul nr. ...; se adresează unui subiect determinat, dă, naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, aceasta presupune conform art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Pârâta a considerat că nici această condiţie nu este îndeplinită, întrucât legalitatea şi temeinicia actului administrativ din speţă este supusă controlului judiciar în cadrul contestaţiei formulate împotriva acesteia, iar în situaţia în care instanţa apreciază ca întemeiată contestaţia, anulând dispoziţia se pronunţă asupra dreptului respectiv, dispunând măsurile legale ce se impun, inclusiv reparatorii, sens în care a apreciat că prejudiciul nu este unul care nu se poate repara, câtă vreme în cazul constatării nelegalităţii dispoziţiei în speţă, repararea este integrală, neexistând riscul imposibilităţii reparării sau păgubirii acestui drep.

În acest context îşi găseşte aplicabilitatea unul dintre principiile ce guvernează dreptul administrativ potrivit căruia, interesul public primează în faţa interesului privat, având în vedere că interesele statului sunt interesele colectivităţii, prin urmare, trebuie să aibă întâietate faţă de cele ale individului.

Ca atare, în absenţa cazului bine justificat, nu se poate dispune suspendarea executării actului administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, neputând constitui pentru el însăşi o pagubă, paguba fiind reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Oricum, o cerere de suspendare a executării unui act administrativ este admisibilă doar prin îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii imperative, astfel dacă suspendarea se acordă doar cu îndeplinirea uneia din condiţii nu se respectă legea şi, aşa cum a decis în mod constant Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se suspendă însăşi aplicarea legii.

În acest sens, pârâta a solicitat a se avea în vedere practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, care, prin decizia nr. ..., a statuat că: „Executarea unei obligaţii stabilită printr-un act administrativ ..., care se bucură de prezumţia de legalitate, nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă”, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Faţă de cele menţionate, pârâta a considerat că stabilirea drepturilor salariale potrivit dispoziţiei Y nr. ... în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi, pe cale de consecinţă, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării acestei dispoziţii ca neîntemeiată, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor suspendării impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente.

În dovedirea, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind anexată decizia Curţii de Apel Craiova nr. ... pronunţată în dosarul nr. ...

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2017 şi Legii nr. 153/2017.

În cadrul procedurii prealabile, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea respectivelor apărări formulate de către pârâtă ca fiind neîntemeiate.

Cu privire la prima condiţie, a cazului bine justificat, a învederat că este îndeplinită având în vedere împrejurările de fapt şi de drept arătate în cererea de chemare în judecată care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Din cuprinsul actului administrativ a rezultat o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu ale actelor administrative.

S-a considerat de către reclamantă ca fiind mai mult decât evident faptul că în mod greşit şi nelegal i-a fost diminuat salariul de baza la ... lei de la ... lei, cât a fost stabilit prin dispoziţia nr. ..., considerând că această diferenţă reprezintă spor de dificultate, în realitate aşa cum chiar pârâtul a precizat în adresa nr. ... la alin. 1 şi alin. 4, această diferenţă nu reprezintă spor de dificultate ci însăşi drepturi salariale urmare a creşterilor salariale stabilite prin H.C.L. nr. ...

A arătat că este cel puţin surprinzător că în întâmpinarea formulată, deşi a invocat conţinutul adresei nr. ..., pârâta nu a făcut niciun fel de referire, îndoială care  apare ca fiind evidentă cu privire la actul administrativ contestat, atât timp cât s-a emis un cu totul alt punct de vedere în răspunsul la o altă contestaţie (...).

Aşa cum a arătat, în baza H.C.L. nr. ... privind stabilirea salariilor de bază pentru funcţionarii publici şi personalul contractual salarizaţi potrivit familiei ocupaţionale „Administraţie” numiţi/angajaţi în Aparatul de specialitate al Primarului prin dispoziţia nr. ... emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017 i-au fost stabilite, începând cu l iulie ..., drepturile salariate brute şi anume salariul de bază şi sporul pentru condiţii vătămătoare şi nu i s-a stabilit/aprobat acordarea unui spor de dificultate (alin. 1 din adresa nr. ...).

De asemenea, potrivit alin. 4 din aceeaşi adresa i s-a comunicat că prin art. 2 din H.C.L. nr. ... i-a fost aprobată o majorare a salariului de bază cu un cuantum egal cu cuantumul dreptului salarial aflat în plată în luna iunie ... pentru această activitate.

Nu în ultimul rând, stabilirea prin dispoziţie a unui salariu diminuat fără modificarea hotărârii prin care s-a aprobat cuantumul acestuia sau fără adoptarea unei noi hotărâri de stabilire sau modificare a nivelului salariilor, apare ca fiind vădit nelegală.

Cât priveşte paguba iminentă definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, este de asemenea îndeplinită fiind evident că va suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil prin executarea dispoziţiei contestate, având în vedere că va fi lipsită de drepturile salariale cuvenite la care se vor adăuga penalităţi şi actualizări, iar această situaţie va duce la lipsirea familiei sale de mijloacele minime de subzistenţă.

Reclamanta a mai arătat că în altă ordine, este de necontestat faptul că punerea în executare a unui act administrativ asupra căruia există o îndoială în privinţa legalităţii, conduce inevitabil şi la îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 alin. l lit. ş din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, reclamanta a solicitat suspendarea executării dispoziţiei nr. ... emisă de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ.

Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ indicat în petit, în raport de motivele și apărările invocate, precum și dispozițiile incidente în cauză, tribunalul o reţine ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Urmare primirii dispoziției nr. ... emisă de pârât cu privire la salarizare, reclamanta, în calitate de funcționar public în cadrul ... a înțeles să conteste pe cale administrativă acest act de salarizare, formulând contestația înregistrată la angajator sub nr. ....

Prin adresa nr. ... pârâtul a comunicat reclamantei soluția dispusă cu privire la contestația administrativă, precum și argumentele avute în vedere la modul de soluționare a acestei contestații, aceasta fiind respinsă.

După acest moment al respingerii și comunicării modului de soluționare a contestației administrative din partea pârâtului, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, atât cu cererea de față prin care, în temeiul art. 14 din legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea dispoziției nr. ... emisă de pârât cu privire la salarizare, cât și o altă cerere prin care solicită anularea dispoziției nr. ..., dosarul fiind înregistrat sub nr. ... pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal.

Așadar, legiuitorul român a prevăzut posibilitatea suspendării provizorii a actelor administrative și a celor asimilate acestora prin inserarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, sub condiția îndeplinirii unor condiții ce justifică, în situații excepționale, a fi suspendată executarea actelor administrative emise de către o autoritate publică până la soluționarea contestației administrative  sau până la  pronunțarea instanței asupra fondului.

Astfel, potrivit art.14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ”(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. (4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.  (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării”.

De asemenea, conform art. 15 din același act normativ, ”(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. (2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător. (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.  (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).”

 Instanța constată că reclamanta a invocat ca temei de drept în justificarea solicitării din acțiunea de față art. 14 din legea nr. 554/2004.  Ori, din verificarea sistemului informativ al instanței, tribunalul reține că la momentul formulării prezentei cereri, procedura administrativă prealabilă fusese epuizată, reclamanta formulând chiar anterior promovării cererii de  suspendare de față și acțiunea în anularea dispoziției de salarizare, fiind înregistrat un alt dosar  cu nr. ....

Așadar, instanța este datoare să analizeze acțiunea de față având în vedere atât motivele de fapt, cât și cele de drept invocate prin cererea dedusă judecății, în raport de principiul disponibilității aplicabil și în cauza de față și art. 22 Cod de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/20014, în cazul în care se solicită suspendarea unui act administrativ sau asimilat acestuia, este necesar a fi dovedită îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Cele două condiţii prin tonul restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat” şi „a iminenţei producerii pagubei”.

Existenţa unui caz bine justificat în sensul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Astfel, art. 2 alin.1 lit t din Legea nr. 554/2004, defineşte, cazurile bine justificate, ca fiind împrejurări legate  de starea de fapt  şi de drept  care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal şi să înfrângă principul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.

Instanţa investită cu soluţionarea cererii de suspendare nu poate trece la verificarea condiţiilor de fond, de legalitate sau de temeinicie ale dispoziției susmenționate,  întrucât aceasta ar însemna o judecarea a fondului litigiului. Astfel, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea și temeinicia actului administrativ emis de pârât, cum face reclamanta în cauza de faţă, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează cu ocazia soluționării acțiunii în anularea dispoziției nr. ... ce formează obiectul dosarului nr. ... Tribunalul constată că prin motivele invocate prin cererea de față, reclamanta nu a reușit să dovedească existenţa unui caz bine justificat.

În justificarea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat reclamanta invocă motive de nelegalitate a actului atacat, învederând că acesta nu are temei legal, că în mod nejustificat i s-au diminuat drepturile salariale, în condițiile în care anterior acestea aveau un cuantum mai mare, că în realitate prin hotărâre de consiliu local i se acordase o creștere salarială și nu un spor de dificultate.

Faptul că se pretinde de către reclamantă prin prezenta cerere  că dispoziția nr. ... emisă de către Y a cărei suspendare se solicită, este nelegală motivat de faptul că prin H.C.L. nr. ... a fost acordată, începând cu data de ..., pentru persoanele nominalizate să facă parte din ...., o majorare echivalentă cuantumului sporului de dificultate de 50% în baza unor sentințe judecătorești, că diminuarea drepturilor salariale s-a efectuat fără emiterea unei hotărâri de consiliu local, nu se circumscrie noțiunii avute în vedere de legiuitor la momentul inserării condiției cazului bine justificat în sensul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, chestiunea legalității unor majorări salariale ori a acordării sau nu a unor sporuri constituind aspecte ce țin de fond, neputând fi analizate în procedura având ca obiect suspendarea dispoziției de salarizare.

De asemenea, faptul că decizia nr. ... a Curții de Apel Craiova invocată de pârât în dispoziția a cărei suspendare se solicită nu fusese comunicată părților nu constituie un caz bine justificat care să impună suspendarea dispoziției emisă pentru reclamantă, în sensul prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ. 

Ori, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă şi să poată fi desprinsă cu uşurinţă într-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, fără a determina  prejudecarea fondului litigiului, întrucât nu orice dubiu asupra legalității actului administrativ  se poate circumscrie noțiunii de ”caz bine justificat”, fiind cristalizată practică în acest sens și în fața instanței supreme (Secţia C.A.F., decizia nr. ..., decizia nr. ..., decizia nr. ..., decizia nr. ..., etc.).

Cum împrejurările evocate de reclamantă  nu pot fi examinate şi evaluate, sub aspectul concordanței lor cu dispozițiile legale aplicabile, decât după ce se vor administra probe pe fondul eventualului litigiu privind anularea actului administrativ, instanța consideră că reclamanta  nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor cerute de art. 14 din Legea  nr. 554/2004.

În acest sens,  referitor la cea de-a doua condiție, este de menționat că  paguba iminentă, astfel cum a fost definită de art. 2 alineat 1 litera s din Legea nr. 554/2004, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actelor administrative.

În ceea ce privește această din urmă condiție, tribunalul observă că prin motivele arătate reclamanta nu invocă nicio situație care s-ar subscrie analizei din perspectiva prevederilor art. 2 alineat 1 litera s raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, până la dovedirea unei alte situații de către reclamantă, posibilitate pe care o are în cadrul acțiunii în anularea dispoziției, aspectele invocate în cauză nu se circumscriu noțiunii de pagubă iminentă avută în vedere de legiuitor.

Este adevărat că Recomandarea nr. R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei privitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, însă această suspendare o poate acorda instanţa atunci când, în raport de ansamblul circumstanţelor şi intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis. Ori, în speţă, se apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele legale expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât nu este îndeplinită nici condiția impusă de legiuitor prin  temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv neepuizarea procedurii administrative prealabile.

Chiar și dacă am face abstracție de acest din urmă aspect, dat fiind că și ca urmare a analizei juridice a cererii de suspendare în raport de situația expusă în art. 15 din legea nr. 554/2004, dat fiind că potrivit alin. 2 al art. 15 ”dispoziţiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător” tribunalul constată că reclamantei îi revenea sarcina de a invoca și dovedi îndeplinirea celor două condiții  - existența „unui caz bine justificat” şi „a iminenţei producerii pagubei”, fapt nerealizat în cauză.

Faţă de aceste considerente, instanța constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, va respinge cererea de suspendare a executării dispoziției nr. ... emisă de Y.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. ... promovată de reclamanta X,  cu domiciliul în ..., în contradictoriu cu pârâta Y, cu sediul în ...

Cu drept de recurs în termen 5 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 02.03.2018, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare