Ordin de protecţie

Hotărâre 9 din 30.05.2018


Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanţii FM şi FS şi pe pârâtul FC  , având ca obiect ordin de protecţie.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns, reclamantul FM  , fiind asistată de avocat FG  , cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei seria XXXXXXXXXXX , lipsă reclamanta FS reprezentată de avocat FG  , cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei seria XXXXXXXXXXX  şi pârâtul FC  ,  reprezentat de avocat CL , cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei seria XXXXXXXXXXX .

Procedura legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat faptul că au sosit relaţiile solicitate de  la Postul de Poliţie B  .

Avocat CL , pentru pârât a depus la dosarul cauzei întâmpinare care este comunicată şi apărătorului reclamanţilor.

S-a procedat la identificarea reclamantului FM  , în baza cărţii de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă.

În baza art. 131 alin. 1 raportat la art. 94, lit. a din Codul de procedură civilă şi art. 25  din Legea 117/2003,  instanţa a constatat că este competentă, general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa, în temeiul art. 238  C.p.c, estimează durata procesului la un termen de judecată.

Nemaifiind cereri preliminarii de formulat sau excepţii de invocat, instanţa a constatat cauza la primul termen de judecată şi a acordat cuvântul pe probe.

Avocat FG  , având cuvântul, pentru reclamanţi, a  solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba cu doi martori, menţionaţi în cererea de chemare în judecată, precizând că aceştia au văzut şi auzit divergenţele dintre părţi.

Avocat CL , pentru pârât, având cuvântul, a arătat că este de acord cu probele solicitate de către apărătorul reclamanţilor.

Reprezentantul  parchetului având cuvântul a arătat că este de acord.

În baza art. 255 şi  art. 258 din Codul de procedură civilă, instanţa  a încuviinţat reclamanţilor, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le  pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Instanţa , având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamaţi cât şi relaţiile comunicate de către Postul de Poliţie B  ,  susţinerile apărătorului reclamanţilor, şi dispoziţiile art.27 din Legea 217/2003, care reglementează  procedura cererilor având ca obiect - ordin de protecţie,  apreciază  că nu se impune audierea martorilor.

Avocat CL , pentru pârât, având cuvântul, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri medicale, proba cu un martor, fiica pârâtului care este minoră şi emiterea unei adrese către medicul de familie B  BNB , unde este luat în evidenţă pârâtul, pentru a comunica dacă pârâtul suferă de afecţiuni care îi influenţează discernământul. 

Avocat FG  , având cuvântul, pentru reclamanţi, a arătat că se opune la audierea minorei şi a depunerii de acte medicale.

Reprezentantul  parchetului având cuvântul a arătat, că se opune la încuviinţarea probelor solicitate, precizând că audierea minorilor se face doar în cazuri excepţionale, apreciind că nici proba cu înscrisuri medicale nu este utilă soluţionării cauzei întrucât ceea ce urmeză a se dovedi în cauză este dacă reclamanţii au fost agresaţi de pârât şi nu starea de sănătate a acestora.

Instanţa respinge cererea de probatorii formulată de avocat  CL pentru pârât apreciind că nu se impune audierea minorei iar în ceea ce priveşte înscrisurile la care se face referire se apreciază că nu au relevanţă în cauză.

Pe de altă parte instanţa are în vedere şi împrejurarea că judecata cererii de emitere a unui ordin de protecţie se face de urgenţă şi cu precădere.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluţionat, în baza art. 392 din Codul de procedură civilă, având în vedere că s-au lămurit toate împrejurările de fapt si temeiurile de drept ale  cauzei, în baza art. 394 alin. 1 instanţa a declarat închise dezbaterile si a acordat cuvântul pe fond.

Avocat FG  ,  având cuvântul, pentru reclamanţi, a solicitat admiterea ordinului de protecţie, evacuarea pârâtului din imobil, să se dispună ca pârâtul să păstreze o distanţă faţă de reclamanţi, între aceştia şi pârât au existat conflicte, reclamanţii având temeri faţă de pârât, arătând că sunt întrunite cele trei elemente impuse de  lege.

Avocat CL , pentru pârât, având cuvântul, a solicitat respingerea ordinului de protecţie, ca fiind neîntemeiat, arătând că cererea nu are caracterul de urgenţă, precizând că între data introducerii cererii şi data din certificatele medico-legale, a trecut o perioadă de timp mare. Recunoaşte că a existat o situaţie conflictuală, dar a fost un incident izolat, de atunci nu au mai existat conflicte între părţi. A mai arătat că reclamanta este internată în spital, iar reclamantul nici nu a mers la aceasta, singurul care a mers în vizită fiind pârâtul şi fiica sa. Totodată a învederat că pârâtului i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare cei doi minori ai acestuia, fiind ajutat în în creşerea şi educarea acestora de către părinţii săi, reclamanţii din cauză. 

Reprezentantul parchetului având cuvântul, a solicitat admiterea în oarte a ordinului de protecţie.

Apreciază că în cază s-a făcut dovada de pericol faţă de reclamanţi, arătând ca perioada dintre data menţionată încertificatele medico-legale şi data introducerii acţiunii, nu este de natură să indice că stare de pericol s-a îmbunătăţit.

Totodată a arătat că nu este de acord cu evacuarea pârâtului din imobil, având în vedere că are doi copii minori şi nu are altă locuinţă, solicitând restricţionarea, limitarea  acestuia la a păstra o  distanţă minimă faţă de reclamnţi.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cererii de emitere a ordinului de protecţie, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş în data de 29.05.2018 sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanţii FM şi FS  , în contradictoriu cu pârâtul FC  , au solicitat instanţei emiterea ordinului de protecţie împotriva acestuia, prin care să se dispună  evacuarea pârâtului din locuiţă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de aceaştia şi faţă de locuinţa  acestora, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victimele.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că pârâtul este fiul lor, iar în data de 03.04.2018, a provocat un scandal şi a început să-i lovească, provocându-le leziuni ce au necesitat 7- 8 zile de îngrijiri medicale, pentru reclamantul FM  , iar pentru reclamanta FS 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Au mai arătat că reclamanta FS  , la scurt timp după incidentul din data de 03.04.2018, a fost supusă unei intervenţii chirurgicale.

De asemenea, au precizat că fiul lor provoacă în mod frecvent scandal, îi loveşte, le adresează cuvinte şi expresii jignitoare, astfel că le este teamă pentru sănătatea şi viaţa lor, convieţuirea cu acesta în imobilul proprietatea lor, devenint imposibilă. Au mai arătat că şi înainte de incidentul din data de 03.04.2018, dar şi după, au mai existta şi alte episoade de violenţă asupra lor.

În susţinerea cererii, reclamanţii a depus la dosar copia certificatelor medico-legale nr.XXXXXXXXXXX, şi nr. XXXXXXXXXXX, şi copie de pe actele de identitate ale lor.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că cele susţinute de către reclamanţi nu sunt reale.

 La data de 03.04.2018, în timp ce se ocupa în  gospodărie cu diverse activităţi reclamantul a început să facă scandal fără motiv, aducându-i  injurii şi reproşuri atât lui cât şi fiicei sale Frunză Carmen.

Pârâtul a mai arătat că l-a rugat insistent pe reclamant, atât el cât şi fiica sa, să înceteze şi să-l lase să finalizeze munca în gospodărie, însă acesta a devenit agresiv atât cu el cât şi cu fiica sa.

În momentul în care a încercat să o lovească pe minoră, pârâtul a intervenit să o apere pe aceasta, reclamantul lovindu-l cu o lopată pe care o avea la îndemână.

 A mai arătat că l-a îmbrâncit pe reclamant , însă nu i-a aplicat lovituri, şi nici mamei sale. 

Deşi are urme de lovituri şi în prezent, aplicate de reclamant, pârâtul nu a mers să obţină certificat medico-legel.

De la data de 03.04.2018, şi până în prezent nu au mai existat situaţii conflictuale ei, şi nu înţelege de ce reclamantul a promovat o astfel de cerere.

În dovedirea cererii, pârâtul a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri, probei testimonialeşi interogatoriul reclamantului..

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

 De asemenea, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Postul de Poliţie B  , de la domiciliul părţilor, la dosar fiind comunicat răspunsul acestora.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Din probele administrate a rezultat fără dubiu că pârâtul manifestă un comportament neadecvat faţă reclamanţi,  care au suferit mai multe traume de natură psihică, dar şi fizică  urmare a atitudinii pârâtului, conform certificatelor  medico-legale nr. xxxxxxxxx eliberate la data de 10.04.2018 coroborate cu adresa înaintată de Postul de poliţie B (filele 5,6, 32-38).

Sub aspect probator, având în vedere vârsta reclamanţilor,  înscrisurile depuse la dosar relevă un comportament continuu de-a lungul convieţuirii părţilor de natură conflictuală, aceasta stare de fapt intensificându-se în prezent, pe fondul atitudinii recalcitrante a pârâtului, această atitudine încercată de pârât putând fi cauza unor eventuale conflicte grave, care pot pune in pericol viaţa si integritatea corporală a reclamanţilor.

Din aceste perspective, instanţa retine că există pericolul iminent ca între  părţi să se ivească un conflict foarte grav, ce ar putea avea repercusiuni de intensitate, neputând fi reţinute alegaţiile formulate în cadrul concluziilor orale ale apărătorului pârâtului, în sensul ca nu s-a demonstrat că există o stare actuală de pericol, întrucât textul de lege (art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, rep.) relevant în speţă reglementează normativ existenta unei stări de pericol, iar aceasta, conform celor ce preced, există si are toate „şansele” să se producă în viitor, instanţa fiind îndrituită, pe baza perceperii personale asupra personalităţii pârâtului ( fiul reclamanţilor), să deducă faptul că există un pericol ca reclamanţii sa fie supuşi unui tratament violent al paratului de natură  psihologică sau chiar fizică, având în vedere şi vârsta reclamanţilor ( 77 şi respectiv 83 de ani).

În raport de situaţia de fapt de mai sus, în drept instanţa reţine ca în legislaţia  românească, actul normativ cadru din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei  în familie este Legea nr. 217/2003. Această lege a fost modificată într-o manieră consistentă prin Legea nr. 25/2012 pentru a fi corectate anumite deficienţe  semnalate în practică.

În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre” măsurile, obligaţiile sau interdicţiile indicate expres de lege. .

În concluzie, în conformitate cu legislaţia românească un ordin de protecţie se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) se constată comiterea unui act de violenţă, care conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi:

- violenţă verbală, adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare” [art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003]

- violenţă psihologică, impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă fizică, adică o vătămare corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003];

- violenţa sexuală, adică agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal [art. 4 lit. d) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă economică, adică interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. e) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă socială, impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar [art. 4 lit. f) din Legea nr. 217/2003];

- violenţă spirituală adică subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare [art. 4 lit. g) din Legea nr. 217/2003];

b) Actul de violenţă este de natură să pună în pericol viaţa, integritatea sau libertatea victimei;

c) Actul este unul de violenţă în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea şi combaterea violenţei în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepţiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25 din 9 martie 2012: ,,in sensul prezentei legi, ,,violenţa în familie’’ reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate’’, violenta putând fi verbală, psihologica, fizica, sexuala, economica, sociala, spirituala, conform art. 2 indice 1 din acelaşi act normativ.

 În raport de aceste aspecte, instanţa apreciază întemeiată în parte cererea formulată de reclamanţi şi reţine că gravitatea faptelor săvârşite de pârât (având în vedere şi numărul zilelor de îngrijiri medicale evidenţiate în certificatele medico-legale), precum şi starea de stres permanent cauzată de faptele acestuia care creează stări de tensiune, dar şi pentru a-i da posibilitatea pârâtului să reflecteze asupra faptelor sale, astfel că se impune emiterea unui ordin de protecţie pe o durată de 5 luni prin care să fie evacuat pârâtul  din imobilul situat în comuna B  ,  şi să se dispună  obligarea  pârâtului la păstrarea unei distante minime de 50 m faţă de reclamanţi şi faţă de domiciliul acestora (art. 23 alin. 1 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 217/2003, republicată).

Instanţa reţine că nu se impune interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic cu victimele dat fiind faptul că împreună cu reclamanţii locuieşte şi fiica acestuia Frunză Carmen iar pârâtul este îndreptăţit să comunice cu reclamanţii cu privire la minoră.

Prezenta hotărâre se va comunica IPJ Olt – Poliţia B  , conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, pentru supravegherea punerii acesteia în practică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii FM şi FS , ambii cu domiciliul în comuna B  , în contradictoriu cu pârâtului FC  , cu domiciliul în comuna B  , având ca obiect ,,ordin de protecţie”.

Emite ordin de protecţie împotriva pârâtului FC  , , cu domiciliul în comuna B  , sat, pentru o perioadă de  5 luni de la data emiterii, dispunând următoarele:

Dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna B  , Obligă pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 50 m faţă de reclamanţi şi faţă de  domiciliul acestora din comuna B  ,

Executorie fără  somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Prezenta hotărâre se comunică IPJ Olt – Poliţiei B  .

Cu apel în termen de 3 zile de la pronunţare, cale de atac care se va depune la sediul Judecătoriei Balş.

Pronunţată in şedinţa publica, azi, 30.05.2018, 13,45

Data publicarii pe site: 27.09.2018