Pensie de urmaş în cazul în care autorul a fost declarat mort pe cale judecătorească

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1228

Data: 27 martie 2018 

Autor - Nicoleta Alexandru

Domeniu asociat: pensii

Titlu; pensie de urmaş în cazul în care autorul a fost declarat mort pe cale judecătorească

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXX/105/2017, reclamanta XXX a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeana de Pensii Prahova, Casa Naţionala de Pensii Publice şi Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice constatarea nelegalităţii, în parte, a Deciziei nr. XXX/03.07.2015 emisă de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi obligarea acestora la emiterea unei noi decizii, cu respectarea cadrului legal.

În motivare a arătat că prin Decizia nr. XXX/03.07.2015, emisa de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, comunicata contestatoarei petente la data de 09.07.2015, a fost stabilita în favoarea pârâtei acordarea unei pensiei de urmaş, ca urmare a decesului autorului reclamantei XXX. Prin Decizia astfel emisa şi comunicata reclamantei, s-a hotărât ca plata dreptului la pensia de urmaş, sa se efectueze începând cu data de 01.10.2015, aspect pe care însă reclamanta a înţeles să îl conteste, data scadentei pensiei fiind stabilita în mod netemeinic şi nelegal.

Astfel, reclamanta a înţeles uzeze de prevederile art. 149, din Legea nr. 263/2010, contestaţia acesteia împotriva Deciziei nr. XXX/03.07.2015, fiind înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Prahova, sub nr. XXX/24.08.2015 şi înaintată procedural spre soluţionare către pârâta Comisia Centrala de Contestaţii din Cadrul casei Naţionale de Pensii Publice - Bucureşti, așa cum aceasta rezulta din adresa CJPP nr. XXX/04.09.2015. întrucât de la data formulării contestaţiei, în temeiul art. 149 din Legea nr. 263/2010 şi până în prezent Comisia Centrala de Contestaţii nu a soluţionat aceasta contestaţie introductiva prealabila, în termenul legal de 45 de zile.

În dosarul de pensionare reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 263/2010, acordarea pensiei de urmaş, în calitatea sa de urmaşa a defunctului său tată XXX, decedat la data de 31.12.2006.

Decesul autorului reclamantei XXX, a fost constatat prin Sentinţa Civila nr. XXX/17.10.2014, pronunţata de către Tribunalul Prahova în dosarul sau nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasa definitiva după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunţării încheierii de şedinţa prin care a fost dispusa îndreptarea erorii materiale în şesul stabilirii datei morţii defunctului XXX.

Într-o astfel de situaţie, scadenta pensiei de urmaş trebuia stabilita în conformitate cu disp. art. 104 alin. (3) lit. c) din L. 263/2010, respectiv trebuia acordata "din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul". Cererea reclamantei XXX respectă şi termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale anterior citate, calculat de la data la care încheierea de admitere a îndreptării de eroare materiala strecurate în cuprinsul Sentinţa Civila nr. XXX/17.10.2014, a rămas definitiva după data de 20.03.2014. Astfel, conform înscrisurilor anexate cererii de acordare a pensiei de urmaş, încheierea a rămas definitiva şi irevocabila la data de 02.04.2015, după expirarea termenului de apel de 30 de zile calculat de Ia data comunicării încheierii, respectiv de la data de 03.03.2015.

Pentru aceste motive pensia de urmaşa cuvenita reclamantei este scadenta începând cu data de 01.01.2007.

A mai solicitat şi obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum şi la plata cheltuielilor de judecata, reprezentate de onorariul de avocat.

A solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, invocam prevederile L. 263/2010.

Pârâtele Casa Naţionala de Pensii Publice, reprezentata de Casa Judeţeană de Pensii Prahova şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare au arătat că potrivit Deciziei nr. XXX/03.07.2015, începând cu data de 20.04.2015, reclamanta XXX a fost înscrisa la pensie de urmaş în baza dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, modificata şi completata, ca urmare a cererii nr. 28664/20.04.2015.

Decizia nr. XXX/03.07.2015 este contestata numai sub aspectul datei acordării pensiei de urmaş.

Întrucât cererea de înscriere la pensie de urmaş a fost înregistrată cu depăşirea termenului de 30 de zile de la data decesului la stabilirea datei acordării pensiei de urmaş au fost avute în vedere dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, modificata şi completata, motiv pentru care data acordării pensiei de urmaş este 20.04.2015.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, dispoziţiile legale menţionate în cererea.

A fost încuviinţată părţilor proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/105/2017 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de contestatoarea XXX, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Prahova, Casa Naţională de Pensii Publice şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Prin cererea înregistrată sub nr. 28664/20.04.2015 la intimată, reclamanta a solicitat acordarea pensiei de urmaş de pe urma defunctului XXX; prin decizia nr. XXX/03.07.2015 pârâta a admis cererea reclamantei, stabilind ca dată de acordare 20.04.2015.

Prin sentinţa civilă nr. XXX/17.10.2014 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/281/2014, s-a admis cererea de declarare judecătorească a morţii numitului XXX, fără însă a se preciza data decesului.

Prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015, Tribunalul a dispus îndreptarea omisiunii din sentinţa civilă nr. XXX/17.10.2014, în sensul că s-a stabilit ca dată a decesului 31.12.2006.

A reamintit judecătorul primei instanţe că în conformitate cu alineatul 2 al art. 104 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii instituie regula în această materie: „Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi se acordă de la data înregistrării cererii.”

În ceea ce priveşte pensia de urmaş, alin. 3 lit. c instituie o excepţie, de la data decesului, sub condiţia ca cererea să fi fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată.

În speţă, pentru ca reclamanta să fi putut beneficia de pensia de urmaş de la data stabilită de instanţă ca fiind cea a decesului, respectiv 31.12.2006, era necesar ca aceasta să depună cererea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. XXX/17.10.2014 prin care s-a declarat decesul, chiar dacă nu a fost menţionată data decesului, deoarece acesta este documentul care constată faptul juridic generator al dreptului la pensie, nu în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii de îndreptare a erorii materiale, care nu are o existenţă de sine-stătătoare şi nici de la emiterea certificatului de deces.

Depăşirea termenului de 30 zile determină, aşa cum corect a arătat intimata, aplicabilitatea regulii generale, prevăzute la alineatul 2.

Într-adevăr legiuitorul nu a prevăzut situaţia declarării judecătoreşti a morţii, care intervine de regulă la un interval de câţiva ani de la data prezumată ca fiind a decesului, în raport de ultimele ştiri despre persoana dispărută, însă pentru identitate de raţiune şi în acest ultim caz se recunoaşte copiilor sau soţului supravieţuitor dreptul la pensie retroactiv, de la data decesului, însă, sub aceeaşi condiţie, a depunerii cererii în termen de 30 de zile. Evident că momentul de început al acestui termen nu îl mai poate constitui data decesului, faţă de aspectele arătate, însă, prin analogie, fiind în prezenţa unei construcţii juridice, începutul curgerii termenului se impune a fi marcat de rămânerea definitivă a hotărârii prin care se declară decesul.

În raport de considerentele enunţate, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea XXX, în termenul legal reglementat de art.468 alin 1 din Codul de procedură civilă, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a susţinut că, în mod neîntemeiat, instanţa de fond a respins acţiunea introductivă, soluţia astfel pronunţată fiind motivată printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale pe care reclamanta şi-a întemeiat contestaţia ce face obiectul judecăţii.

Astfel, prin cererea introductivă, contestatoarea a înţeles să critice Decizia nr. XXX/03.07.2015, emisă de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova, prin care a fost stabilită în favoarea pârâtei acordarea unei pensiei de urmaş, ca urmare a decesului autorului ei, XXX.

Prin Decizia astfel contestată s-a hotărât că plata dreptului la pensia de urmaş, să se efectueze începând cu data de 01.10.2015, aspect pe care însă contestatoarea a înţeles să îl conteste, data scadenţei pensiei fiind, în opinia apelantei, stabilită în mod netemeinic şi nelegal.

Contestatoarea-apelantă a înţeles să uzeze de prevederile art. 149, din L. 263/2010, contestaţia prealabilă a acesteia împotriva Deciziei nr. XXX/03.07.2015, fiind înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Prahova, sub nr. XXX/24.08.2015 şi înaintată procedural spre soluţionare către pârâta Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice - Bucureşti, aşa cum aceasta rezultă din adresa CJPP nr. XXX/04.09.2015.

Contestaţia prealabilă nu a fost soluţionată în termen legal, apelanta învestind instanţa competentă material şi teritorial cu soluţionarea contestaţiei introductive, respinsă în mod greşit de către instanţa de fond.

S-a solicitat ca instanţa de apel să constate faptul că soluţia respingerii contestaţiei introductive, are la bază o interpretare eronată a prevederilor art. 104, alin. 3, lit. c din L. 263/2010, pe care contestatoarea şi-a întemeiat cererea sa introductivă. Singura argumentaţie a instanţei de fond, neîntemeiată, în opinia apelantei, constă în faptul că, în aprecierea judecătorului fondului, termenul de 30 de zile, prevăzut de textul de lege anterior indicat, curge de la data la care hotărârea de declarare a decesului autorului contestatoarei, nu conţinea data decesului.

Prin contestaţia introductiva, contestatoarea a reclamat, prin apărător, ca dată a scadenţei anticipate, data rămânerii definitive a încheierii de şedinţa prin care se constata/preciza data decesului autorului apelantei.

Decesul autorului apelantei contestatoare XXX, a fost constatat prin Sentinţa Civilă nr. XXX/17.10.2014, pronunţată de către Tribunalul Prahova în dosarul sau nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasă definitivă după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunţării încheierii de şedinţă prin care a fost dispusă îndreptarea erorii materiale în sensul stabilirii datei morţii defunctului XXX.

Faţă de înscrisurile depuse de către contestatoarea apelantă în probaţiune, s-a solicitat, să se constate faptul că dreptul apelantei de a introduce cererea privind acordarea pensiei de urmaş, de pe urma autorului său XXX, s-a născut la data de 02.04.2015, dată la care a rămas definitiva hotărârea (încheierea de şedinţa) prin care se constată ca dată a decesului autorului apelantei, data de 31.12.2006.

În acest sens, s-a arătat prin cererea introductivă faptul că prin încheierea pronunţată de către Tribunalul Prahova la data de 20.02.2015, în dosar nr. XXX/281/2014 a fost admisă cererea de îndreptare eroare materială, constatându-se ca dată a decesului autorului apelantei, data de 31.12.2006, deces constatat prin Sentinţa civila nr. XXX/17.10.2014 a Tribunalului Prahova.

Hotărârea privind constatarea datei decesului a fost comunicată apelantei la data de 04.03.2015, ramând definitivă după expirarea termenului de apel de 30 de zile, indicat în hotărâre.

Astfel, hotărârea judecătoreasca prin care a fost constatată şi precizată data decesului lui XXX, autorul apelantei, a rămas definitivă la data de 02.04.2015, dată după care apelanta s-a putut adresa în primul rând primăriei de la ultimul domiciliu al defunctului sau autor, în vederea eliberării certificatului de deces.

Din copia certificatului de deces al defunctului XXX seria DC, nr. 222073, depus chiar de către pârâtă la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost eliberat de către Primăria Comunei Vâlcăneşti la data de 14.04.2015.

În consecinţă, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat data decesului autorului apelantei, respectiv 02.04.2015 şi raportat la data eliberării certificatului de deces, respectiv 14.04.2015, introducerea cererii privind acordarea pensiei de urmaş, înregistrată la pârâtă la data de 20.04.2015, sub nr. 28664, respectă termenul legal prevăzut de disp. art. 104, alin. 3, lit. c din Legea nr. 263/2010.

Este de neînţeles interpretarea dată de judecătorul fondului dispoziţiilor prevăzute de art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, câtă vreme textul de lege pe care apelanta îşi întemeiază pretenţiile, face referire la „data decesului" susţinătorului apelantei.

Or, dacă o asemenea dată a decesului nu era recunoscută prin hotărârea de declarare a decesului, era imposibil de formulat cerere de acordare a pensiei de urmaş, pentru că în condiţiile date nu putea fi eliberat certificatul de deces, înscris absolut obligatoriu soluţionării cererii.

În concluzie, s-a solicitat ca instanţa de apel, să reaprecieze întreg fondul cauzei şi procedând, în temeiul art. 476 C.Proc. Civ., la o nouă judecată asupra fondului să reaprecieze asupra dispoziţiilor prevăzute de disp. art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, admiterea apelului, anularea în tot hotărârea primei instanţe, iar pe fond, obligarea pârâtelor şi la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum şi la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat.

Intimatele Casa Judeţeană de Pensii Prahova, Casa Naţională de Pensii Publice şi Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice nu au depus întâmpinare în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 167/23.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis apelul declarat de contestatoarea XXX,  împotriva sentinţei civile nr. 2771/26 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu  intimatele Casa Judeţeană de Pensii Prahova, Casa Naţională de Pensii Publice Şi Comisia Centrală de Contestaţii din Cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi a fost anulată Sentinţa civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. 

Pentru a pronunţa această decizie, examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Este fondată critica că, în mod neîntemeiat, instanţa de fond a respins acţiunea introductivă, soluţia astfel pronunţată fiind motivată printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale pe care reclamanta şi-a întemeiat contestaţia ,respectiv  prevederile art. 104, alin.3 litera c  din L. 263/2010, în sensul că  termenul de 30 de zile, prevăzut de textul de lege anterior indicat, curge de la data la care hotărârea de declarare a decesului autorului contestatoarei, nu conţinea data decesului ,pentru următoarele argumente:

Curtea a apreciat că data de la care curge termenul de 30 zile prev. de  art. 104,alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010 este data rămânerii definitive a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015  prin care se constată data decesului autorului apelantei.

Decesul autorului apelantei contestatoare XXX a fost constatat prin Sentinţa Civilă nr. XXX/17.10.2014, pronunţată de către Tribunalul Prahova în dosarul  nr. XXX/281/2014, hotărâre rămasă definitivă după data de 20.02.2015, ca urmare a pronunţării încheierii de şedinţă prin care a fost dispusă îndreptarea erorii materiale în sensul stabilirii datei morţii defunctului XXX.

Întrucât instanţa de fond nu a soluţionat cererea având în vedere dispoziţiile legale incidente, în sensul că data decesului trebuie raportată la data când sentinţa civilă nr.XXX/2014 astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a devenit definitivă, Curtea a apreciat că în cauză sunt incidente dispoz. art.480 alin.3 teza a II-a .

Faţă de înscrisurile depuse de către contestatoarea apelantă în probaţiune şi dispoz. legale incidente, instanţa de fond urmează să verifice data de la care s-a născut dreptul  privind acordarea pensiei de urmaş, de pe urma autorului său XXX, obligarea pârâtelor şi la plata dobânzilor legale aferente pensiei neacordate pentru perioada 01.01.2007 - 01.10.2015, precum şi plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul de avocat.

Este fondată critica potrivit căreia interpretarea dată de judecătorul fondului dispoziţiilor prevăzute de art. 104, alin. 3, lit. c din Legea 263/2010, este eronată câtă vreme textul de lege pe care apelanta îşi întemeiază pretenţiile, face referire la „data decesului" autorului apelantei.

Faţă de cererea apelantei prin care solicită ca instanţa de apel, să reaprecieze întreg fondul cauzei, anularea în tot a hotărârii primei instanţe, Curtea în baza art.480 alin.3 ,teza a- II-a NCPC a admis apelul, a anulat sentinţa civilă nr. 2771/26 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Primindu-se din nou dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. XXX/105/2017*, la data de 23.02.2018.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, Tribunalul constată, pe de o parte, că prin întâmpinare nu a fost invocată o astfel de excepție, iar pe de altă parte, dispoziţiile deciziei nr. 167/23.01.2018 nu vizează şi soluţionarea acestei excepţii,  astfel că, văzând disp. art. 480 alin. 3 teza finală C.p.rciv., conform cărora „dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, va decade  intimata din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin prezentul demers judiciar s-a contestat decizia nr. XXX/03.07.2015 emisă de intimată sub aspectul datei de la care se cuvine pensia de urmaş de pe urma autorului contestatoarei, susţinându-se că se impune plata dreptului de asigurări sociale  începând cu data de 01.01.2007, iar nu de la data de 20.04.2015, în considerarea disp. art. 104 alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010.

Prin decizia nr. 167/23.01.2018 pronunţată de  Curtea de Apel Ploiești s-a stabilit că data de la care curge termenul de 30 zile prev. de  art. 104 alin.3 litera c din Legea nr. 263/2010 este data rămânerii definitive a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 prin care se constată data decesului autorului contestatoarei.

În speţă, prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinţei civile nr. XXX/17.10.2014  pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXX/281/2014, definitivă la data de 02.04.2015 (f.77 dosar iniţial)  s-a stabilit că data morţii defunctului XXX este 31.12.2006, contestatoarea  formulând cerere de acordare a pensiei de urmaş la data de 20.04.2015.

Potrivit art. 104 din Legea 263/2010, regula este că în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege şi se acordă de la data înregistrării cererii.

În mod excepţional, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar,  pensia se acordă de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată.

Este adevărat că Legea nr. 263/2010 nu prevede în mod expres situaţia în speţă, respectiv data de la care trebuie să fie acordată pensia de urmaş în situaţia în care decesul asiguratului a fost declarat pe cale judecătorească.

Însă, scopul acestei prevederi este de a determina pe urmaşii sau pe reprezentanţii legali ai urmaşilor persoanelor decedate să nu stea în pasivitate, ci să facă demersuri cât mai rapide pentru înscrierea la pensie, în vederea dobândirii drepturilor de asigurări sociale cuvenite în baza contribuţiilor plătite de asiguraţi.

Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, prin  sentinţa civilă nr. 2319/01.03.2010 a Judecătoriei Ploieşti, tatăl beneficiarei pensiei de urmaş a fost declarat dispărut la data de 31.12.2006, dată care a fost stabilită ulterior, prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinţei civile nr. XXX/17.10.2014  pronunţată de Tribunalul Prahova, ca fiind data morţii.

Potrivit art. 53 Cod civil, cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

Ca urmare, până la momentul rămânerii definitive a Încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20.02.2015 a sentinţei civile nr. XXX/17.10.2014 s-a prezumat că tatăl contestatoarei, XXX  este în viaţă.

Fiind considerat în viaţă, este evident că fiica acestuia nu ar fi putut solicita înscrierea la pensie de urmaş, întrucât prima condiţie pentru obţinerea acestui tip de pensie este ca susţinătorul să fi fost decedat.

Ca urmare, conform şi dispoziţiilor deciziei de casare, termenul de 30 de zile pentru înregistrarea cererii de acordare a pensiei de urmaş nu a început să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, mai exact a Încheierii de şedinţă prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale  în sensul stabilirii datei morţii defunctului XXX,  moment la care a încetat să producă efecte prezumţia legală că persoana dispărută se află în viaţă.

În raport de dispoziţiile art. 104 alin. 3 lit. c din Legea nr. 263/2010, nu se  poate  reţine apărarea intimatei în sensul că cererea de înscriere la pensie de urmaş a fost înregistrată cu depăşirea termenului de 30 zile  de la data decesului, iar la stabilirea acordării pensiei de urmaş au fost avute în vedere disp. art. 04 alin. 2 din Legea nr.  263/2010  întrucât  termenul de depunere a cererii a început să curgă, nu la momentul intervenirii decesului, ca în situaţiile obişnuite, ci la momentul la care persoana dispărută a fost declarată decedată, chiar dacă s-a stabilit o dată anterioară ca dată a decesului.

În aplicarea şi respectarea dispoziţiilor art. 104 alin. 3 lit. c din Legea nr. 263/2010, instanța are în vedere şi  principiul contributivităţii, potrivit căruia, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Atât timp cât asiguratul a contribuit la sistemul public de pensii şi urmaşul său are dreptul să primească pensia de urmaş, neavând nicio culpă pentru faptul că decesul tatălui său nu a putut fi constatat direct, ci au fost necesare proceduri speciale pentru declararea morţii.

Chiar dacă condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 pentru acordarea pensiei de urmaş au fost îndeplinite abia la 9 ani după ce a intervenit decesul, nu există niciun motiv ca drepturile de asigurări sociale să nu fie plătite potrivit 104 al. 3 lit. c din Legea 263/2010, de la data decesului.

Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Tribunalul va admite contestaţia şi va dispune  modificarea, în parte, a deciziei  nr. XXX/03.07.2015 emisă de intimată , în sensul că pensia de urmaş cuvenită contestatoarei se va plăti de la data de 01.01.2007, sume pentru care intimata va fi obligată la plata dobânzilor legale începând cu data pronunţării prezentei hotărâri şi până la data executării obligaţiei, iar nu de la data acordării, date fiind dispoziţiile speciale în baza cărora se acordă pensia de urmaş, faptul că până la data pronunţării prezentei sentinţe nu s-a stabilit în sarcina intimatei o obligaţie  purtătoare de dobânzi legale.

În temeiul disp. art. 453 C.pr.civ.,  se va lua act că  se solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare