Plângere împotriva ordonanţei procurorului

Sentinţă penală 308 din 08.12.2017


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.08.2017 sub nr. 1141/179/2017, petenta E.S. a formulat plângere în temeiul art. 340 Cod procedură penală, împotriva ordonanţelor nr. 568/II/2/2017 din data de 26.06.2017 şi nr. 48/II/2/2017 din data de 31.07.2017, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În motivare petenta a susţinut că atât procurorul de caz care are în supraveghere dosarul nr.1288/II/2/2017 cât şi procurorul ierarhic superior i-au respins nemotivat temeinic şi legal cererile adresate, care aveau ca scop aflarea adevărului  şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, nu au efectuat cercetările solicitate, nu au studiat declaraţiile sale date în faţa organelor de cercetare, aspect dovedit de faptul că au menţionat că numiţii C.C. şi C.D. nu ocupă terenurile prin violenţă, strămutarea semnelor de hotar  sau distrugerea acestora şi dacă nu au săvârşit în acest mod tulburarea de posesie nu sunt necesare cercetări extinse sau propuse de petentă ca fiind necesare şi utile în aflarea adevărului.

Petenta a susţinut că cele două ordonanţe atacate sunt netemeinice şi nelegale, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea cauzei la parchet, în baza probelor ce se vor constata de instanţa de judecată, pentru începerea sau completarea urmăririi penale.

În probaţiune petenta a anexat, în copie, ordonanţele atacate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine următoarele:

În fapt, prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea nr. 568/II/2/2017 au fost respinse solicitările petentei E.S., formulate în legătură cu dosarul de urmărire penală nr. 1288/P/2016, prin care aceasta a solicitat: ca Parchetul să se pronunţe în regim de urgenţă cu privire la dreptul de proprietate asupra unei culturi de grâu înfiinţată de persoanele reclamate, C.D. şi C.C., pe terenul altei persoane; să i se comunice obiectul dosarului nr. 1288/P/2016, să i se comunice motivele întârzierii soluţionării cauzei din 2014; ca Parchetul să îşi verifice competenţa teritorială şi materială în instrumentarea dosarului; să se pună în vedere persoanelor reclamate să depună la dosar copiile contractelor de arendă; să se efectueze o confruntare cu numiţii C.D. şi C.C.; să se ataşeze fişa de intervenţie în urma incidentului din data de 31.01.2013; să se constate că în procesul-verbal din data de 12.04.2017 nu s-a precizat că terenurile din solele 116 şi 119 fuseseră pregătite pentru semănat de numiţii C.D. şi C.C..

Prin ordonanţa nr. 48/II/2/2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost respinsă plângerea formulată împotriva ordonanţei menţionate anterior.

În drept, Capitolul VII, Titlul I al Părţii speciale a Codului de procedură penală reglementează procedura verificării actelor şi măsurilor de urmărire penală.

Din cuprinsul celor şase articole care compun capitolul menţionat, se desprinde concluzia că legiuitorul a instituit o procedură internă, prin care sunt supuse controlului orice acte de urmărire penală efectuate de organele de cercetare penală ori de procuror, precum şi o procedură specială, desfăşurată în faţa judecătorului de cameră preliminară, ce are ca obiect numai soluţiile de clasare (şi, prin excepţie, alte dispoziţii cuprinse în ordonanţa de clasare, cum sunt, spre exemplu, cele referitoare la măsurile asiguratorii ori restituirea lucrurilor).

În acest sens, art. 340 Cod procedură penală prevede că persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Observând cuprinsul ordonanţelor contestate în prezenta cauză, judecătorul constată că acestea nu conţin soluţii de clasare, motiv pentru care nu pot fi supuse controlului judecătoresc.

Faţă de această observaţie, instanţa apreciază că sunt pertinente concluziile formulate de reprezentantul Parchetului în sensul inadmisibilităţii plângerii, aceasta urmând a fi respinsă în consecinţă.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenta E.S. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei, avansate de către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta E.S., domiciliată în …………, împotriva ordonanţelor nr. 568/II/2/2017 din data de 26.06.2017 şi nr. 48/II/2/2017 din data de 31.07.2017, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenta E.S. la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 lei, avansate de către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.12.2017.