Restituire bunuri proprii

Prin sentinţa civilă nr. X/13.06.2018, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. X/213/2018, s-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de instanţă din oficiu.

S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta B L-M (CNP ), domiciliată în comuna U, str., jud. O, cu domiciliul procesual ales la I I D în comuna C, , jud. D, împotriva pârâtului B I, domiciliat în comuna U, jud. O, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 27.03.2018 sub nr. X/213/2018 reclamanta B L-M l-a chemat în judecată pe pârâtul B I, solicitând obligarea acestuia să-i înapoieze toate bunurile proprii, evaluate la 12.000 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în data de 11.08.2017 iar în luna martie a acestui an s-au despărţit în fapt din cauza comportamentului agresiv al pârâtului. A menţionat că înainte de căsătorie au trăit în concubinaj, locuind la domiciliul său din C, iar la sfârşitul lunii iulie 2017, dat fiind faptul că hotărâseră să se căsătorească şi să-şi stabilească domiciliul în U la părinţii pârâtului, a luat toate bunurile proprii care mobilau apartamentul său şi le-a dus la U, şi anume: o mobilă completă de bucătărie, o canapea de piele, o noptieră, o masă de 12 persoane. Un covor, un televizor marca Philips, un aparat de aer condiţionat, 3 tablouri, o masă de călcat, o oglindă, o perdea, două draperii, două pături, 5 lenjerii, 5 prosoape, un set de oale de inox, 3 seturi farfurii, precum şi o drujbă, o betonieră şi o cositoare care se aflau în păstrare la sora sa. 

A mai arătat reclamanta că tot cu aceeaşi ocazie a dus la U şi bunurile de folosinţă personală, astfel: 10 pulovere, 10 perechi de pantaloni, 20 perechi blugi, 30 tricouri, 8 geci de primăvară-toamnă, 4 geci de iarnă, 10 rochii de ocazie, 15 perechi de încălţăminte marca Nike, 15 perechi de încălţăminte vară şi 10 poşete.

De asemenea, reclamanta a arătat că pârâtul refuză să-i restituie de bună voie bunurile, astfel că este nevoită să locuiască la sora sa, în comuna C, şi să se îmbrace în hainele acesteia.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 997 C.proc.civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, o factură emisă de Dedeman Craiova şi contractul de donaţie autentificat sub nr. X/20.03.2007 la BNP Asociaţi IL şi ET.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 10.04.2018, pârâtul a solicitat admiterea doar în parte a acţiunii, arătând în motivare că este dispus să îi restituie reclamantei o parte din obiectele de mobilier şi obiectele personale ale acesteia. A menţionat că aparatul de aer condiţionat l-au vândut împreună, iar mobila de bucătărie, drujba şi cositoarea  au fost cumpărate de cei doi împreună. Referitor la cele 3 seturi de farfurii a arătat că acestea au fost primite cu ocazia cununiei.

A precizat pârâtul că a contribuit cu 75% la bunurile dobândite împreună, întrucât el a realizat în permanenţă venituri în timp ce reclamanta nu lucra.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C.proc.civ.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând, cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C.proc.civ. excepţia inadmisibilităţii cererii, instanţa de fond a constatat că aceasta este întemeiată, în cauză nefăcându-se dovada întrunirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.

Potrivit art. 997 alin 1 C.proc.civ, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din textul de lege menţionat reiese că pentru admiterea unei cereri formulate pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale trebuie să fie întrunite în mod cumulative trei condiţii: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului dreptului.

A reţinut instanţa de fond că, în speţă, nu se poate reţine că măsura care se solicită a fi luată ar avea un caracter vremelnic, din cererea de chemare în judecată reieşind că reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i restituie definitiv bunurile proprii care se află în posesia acestuia, fără a arăta un termen până la care să producă efecte hotărârea pronunţată în cauză. În speţă nu s-a făcut dovada existenţei unei alte proceduri în curs de desfăşurare, care să aibă ca finalitate lămurirea fondului problemei dintre părţi, până la soluţionarea căruia să producă efecte ordonanţa preşedinţială. Or, aşa cum s-a arătat deja, cele trei condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite cumulativ.

Pentru considerentele expuse, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a respins ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

Calea de atac exercitată:

La data de 19.06.2018 apelanta reclamantă a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând ca în temeiul art. 480 alin. 3 C.p.c. să se admită apelul, să se anuleze hotărârea atacată şi să se trimită cauza spre rejudecare, arătând că motivarea apelului o va face în condiţiile art. 470 alin. 5 C.p.c.

La data de 25.06.2018 apelanta a depus la dosar motivele de apel, prin care susţine următoarele:

Apreciază că motivarea instanţei de fond - motivare potrivit căreia în cauză nu este îndeplinită cerinţa vremelniciei (întrucât nu a indicat un termen până la care hotărârea ce se va pronunţa să producă efecte) şi potrivit căreia nu a făcut dovada existenţei unei alte proceduri în curs de desfăşurare, care să aibă ca finalitate măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale - nu poate fi primită; aceasta deoarece, pe de o parte, din textul alin. (1) şi (2) al art. 997 C. pr. civilă nu reiese că reclamantul trebuie să indice un astfel de termen, şi, pe de altă parte, termenul până la care hotărârile pronunţate în soluţionarea cererilor de ordonanţă preşedinţială produc efecte este prevăzut de alin. (2) al art. 997: până la soluţionarea fondului.

De asemenea, consideră că în cererea de ordonanţă preşedinţială reclamantul nu trebuie să facă dovada existenţei unei proceduri în curs de desfăşurare, din moment ce potrivit alin. (4) al art. 997 ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

Mai mult chiar, precizează apelanta, că după cum s-a arătat în literatura de specialitate, este posibil ca măsurile luate pe această cale să rămână definitive, dacă partea împotriva căreia au fost luate, convingându-se de justeţea lor, nu mai urmează calea dreptului comun.

 Susţine că, având în vedere cele de mai sus şi dat fiindcă în cauză erau îndeplinite cerinţele art. 997 alin. (1) C.pr.civilă privitoare la aparenţa dreptului (întrucât calitatea de bunuri proprii a bunurilor solicitate a fi restituite nu a fost contestată de pârât şi a fost dovedită de aceasta prin factura cu care a achiziţionat mobila de bucătărie, în 6.07.2017, deci anterior încheierii căsătoriei), precum şi cerinţa privitoare la păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara (întrucât pentru a nu mai locui la sora sa, ci în apartamentul său din C, trebuie să facă cheltuieli deloc neglijabile pentru a cumpăra tot mobilierul necesar, mobilier pe care îl are, dar care acum este în posesia pârâtului) consideră că cererea sa trebuia admisă.

Arătă, de asemenea, că pe rolul Judecătoriei Corabia se află dosarul nr. X/213/2018, ce are ca obiect desfacerea căsătorie dintre aceasta şi intimatul-pârât B I.

Solicită judecarea cauzei în lipsă.

A fost ataşată taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, prevăzută de art. 25, alin. (2), lit. a) din OUG nr. 80/2013, conf. chitanţei nr. X din 25.06.2018, în original.

Nu s-a depus întâmpinare de către intimat.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Conform art. 997 alin. (1), alin. (2) C. proc. civ. „(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări; (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului”

Din condiţiile impuse  de art. 996 NCPC pentru admisibilitatea cererii  de ordonanţă preşedinţială se desprinde caracterul urgenţei măsurii  solicitate  a se lua  pe  această cale, precum şi al vremelniciei, la care se adaugă aceea de neprejudecare a fondului.

Art. 996 NCPC enumera situatiile caracterizate prin urgenta, si anume pastrarea unui drept care s-ar putea pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, instanţa trebuie să evite orice măsuri care rezolvă fondul litigiului şi fac imposibilă eventuala restabilire a situaţiei de fapt anterioare.

În doctrină şi în practica judiciară s-a pus problema dacă măsurile luate pe cale de ordonanţă preşedinţială trebuie sau nu limitate în timp. S-a apreciat că, deşi în drept ordonanţele preşedinţiale nu au decât caracter vremelnic, totuşi, în fapt, măsurile luate pot rămâne definitive când partea împotriva căreia s-au luat, lămurindu-se de justeţea lor, nu se mai adresează instanţei de drept comun. Sunt cazuri când măsura luată pe cale de ordonanţă preşedinţială corespunde cu cea hotărâtă de instanţa de fond, dar acest fapt nu schimbă caracterul temporar al ordonanţei preşedinţiale. În plus, instanţa nu are obligaţia să stabilească durata de timp a măsurilor ordonate, întrucât efectele lor trebuie să se prelungească pe tot timpul cât se menţine cauza care le-a generat sau până când acestea sunt desfiinţate sau modificate în baza altei hotărâri, obţinute fie pe calea acţiunii de drept comun, fie chiar pe cale de ordonanţă preşedinţială.

De asemenea, caracterul temporar al ordonanţei, care rezultă chiar din lege, nu se poate confunda cu durata în timp a măsurilor, care au acest caracter temporar  chiar din momentul naşterii lor. De aceea stabilirea duratei măsurilor dispuse constituie o greşeală, iar o asemenea precizare este inutilă faţă de natura provizorie a oricărei ordonanţe, întrucât nu este exclus ca a doua zi să se constate că un atare termen a devenit iluzoriu prin dispariţia motivelor care au determinat ordonarea măsurilor şi deci se impune desfiinţarea lor.

În ceea ce priveşte regimul comunităţii de bunuri a soţilor, raportat la prevederile din Codul Civil, aceştia pot avea bunuri proprii dobândite înainte de căsătorie  şi pot dobândi în timpul căsătoriei atât bunuri comune, cât şi bunuri proprii. Când pentru anumite motive soţii se despart şi nu se înţeleg cu privire la folosinţa bunurilor se pot ivi situaţii care justifică admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.

Practica judiciară a decis că soţul deposedat este îndreptăţit să ceară sprijinul instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în cazul în care părăseşte domiciliul conjugal, în vederea redobândirii bunurilor pretins proprii sau personale, pe care nu şi le-a putut lua, precum şi pentru a se dispune anumite măsuri cu privire la bunurile comune.

În cauza de faţă, reclamanta – apelantă a invocat o astfel de situaţie, solicitând restituirea de către pârâtul – intimat a bunurilor  proprii, respectiv de folosinţă personală – bunuri al căror caracter este astfel pretins de către reclamantă, întrucât regimul lor juridic nu se stabileşte pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Se apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă, fără a analiza această cerere, pe baza probatoriului solicitat şi chiar  încuviinţat,  considerând că măsura care se solicită a fi luată nu ar avea un caracter vremelnic, din cererea de chemare în judecată reieşind că reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i restituie definitiv bunurile proprii care se află în posesia acestuia, fără a arăta un termen până la care să producă efecte hotărârea pronunţată în cauză. Cu privire la stabilirea unui astfel de termen se au în vedere considerentele de mai sus, pentru care nu este necesară, fiind chiar inutilă, stabilirea unei durate a măsurilor solicitate.

De asemenea, în mod eronat s-a reţinut de instanţa de fond că nu s-a făcut dovada existenţei unei alte proceduri în curs de desfăşurare, care să aibă ca finalitate lămurirea fondului problemei dintre părţi, până la soluţionarea căruia să producă efecte ordonanţa preşedinţială. Se reţine că art. 997 alin. 4 CPC prevede că ordonanţa preşedinţială va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. Prin urmare, ordonanţa preşedinţială poate fi dată, cu respectarea condiţiilor legale,  şi atunci când nu există un proces pe fond în curs de desfăşurare.

Astfel, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecată fondului, întrucât s-a invocat şi s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii  şi nu s-au analizat cerinţele privitoare la admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale raportat la probatoriul administrat, ceea ce ar fi avut semnificaţia judecării fondului cererii, în sensul dispoziţiilor art. 480 alin. 3 teza I CPC. Totodată, se reţine că reclamanta - apelantă a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În rejudecare, instanţa de fond va administra probele apreciate necesare şi utile  pentru soluţionarea cauzei, analizând condiţiile privitoare la admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale.

Pentru aceste motive, tribunalul va admite apelul şi, în temeiul dispoz. art. 480 alin. 3 C.p.c., va anula sentinţa instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe

Data publicarii pe portal: 05.10.2018

Domenii speta

Spete similare