Contestatie decizie de pensionare. recalculare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O la data de 23.03.2018, sub nr. X/104/2018, reclamantul B I a formulat contestaţie împotriva deciziei de pensionare nr.X/21.04.2017 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii O, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei, anularea deciziei privind recalcularea pensiei conform Legii nr. 263/2010 şi obligarea pârâtei la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a perioadei 17.03.1975 – 31.12.1989 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, potrivit adeverinţei nr.X/28.02.2017 eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă S.

În motivarea cererii reclamantul a precizat că a fost angajat cu contract individual de muncă la Spitalul Judeţean de Urgenţă S, dispensarul medical al întreprinderii de A S (S.C. A S.A. S), de la 17 martie 1975 până la 13 decembrie 1989, având funcţia de asistent de igienă.

În această calitate susţine că beneficiază de prevederile Hotărârii Guvernului 481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I şi a II-a de muncă de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite apărute după anul 1969 în unităţile Ministerului Industriei Metalurgice, întrucât a făcut parte din personalul este în activitate de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite din unităţile Ministerului Industriei Metalurgice intrate în funcţiune după data de 18 martie 1969. Prin urmare, reclamantul consideră că face parte din personalul medical din dispensarele medicale din incinta întreprinderilor din sectoarele de chimie, petrochimie, metalurgie neferoasă şi de fabricare de acumulatori şi drept urmare, beneficiază de dreptul de a fi încadrat în a II-a de muncă, în procent de 100%.

Situaţia potrivit căreia reclamantul beneficiază în mod legal de grupa a II-a de muncă pentru activitatea şi perioada desfăşurată în cadrul cabinetului medical al Uzinei de A S este reflectată  prin adeverinţa nr. X/28.02.2017 eliberată de către Spitalul Judeţean de Urgenţă S, document care îmbracă forma prevăzută de lege.

Consideră reclamantul că adeverinţele eliberate de angajator sunt acte tehnico - administrative care constată diferite situaţii de fapt şi de drept care rezultă din evidenţele aparţinând unităţii emitente, persoanele cu atribuţii în eliberarea acestora angajându-şi răspunderea cu privire la realitatea celor atestate. Conţinutul adeverinţei nr. X/28.02.2017 reflectă în mod clar faptul că reclamantul este  îndreptăţit să beneficieze de drepturile legale reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 481/1990. Astfel, textul adeverinţei nr. X/28.02.2017 stabileşte în baza documentelor verificabile aflate în arhiva angajatorului următoarele:

a) Domnul B I a fost salariatul Spitalului Judeţean de Urgenţă S cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcţia de asistent principal de la data de 01.07.1971 până la data de 12.12.2011.

b) In perioada 17.03.1975 - 31.12.1989, având funcţia de asistent medical igienă în cadrul cabinetului medical al Uzinei de A S, domnul B I este încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100% conform  referatului nr.  X/04.11.1991 în  care  locul  de muncă Combinatul de A S este inclus în grupa a Ii-a de muncă.

c) Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă, pe care a stabilit-o Spitalul Judeţean de Urgenţă S, îl reprezintă Hotărârea Guvernului nr. 481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I şi a II-a de muncă de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite apărute după anul 1969 în unităţile Ministerului Industriei Metalurgice.

 d) Spitalului Judeţean de Urgenţă S, în calitate de emitent al Adeverinţei nr. X/28.02.2017, declară că poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Întrucât drepturile de pensie pentru limită de vârstă se recalculează în situaţia în care de depun documente suplimentare (care nu există la dosarul de pensie), dar care influenţează cuantumul drepturilor de pensie, potrivit legislaţiei în vigoare, arată că pârâta avea obligaţia de a admite cererea de recalculare cu luarea în calcul a perioadei în cauză.

De asemenea, a susţinut reclamantul că, prin Hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii nr.X/11.08.2014 s-a reţinut că nu există la dosarul de pensionare nicio adeverinţă eliberată de angajator din care să rezulte că activitatea desfăşurată a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, astfel că prin cererea nr.X/20.03.2017 a depus la dosar adeverinţa nr.X/28.02.2017 din care rezultă acest aspect.

Reclamantul a mai arătat că, nemulţumit de nevalorificarea perioadei 17.03.1975-31.12.1989 ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, a contestat decizia Casei Judeţene de Pensii O nr. X din 21.04.2017, iar Casa Naţională de Pensii Publice a emis Hotărârea nr. X din 12.02.2018, prin care a respins contestaţia ca neîntemeiată, arătând următoarele:

„Comisia Centrală de Contestaţii constată că, în mod concret, prin Decizia nr. X din 21.04.2017, activitatea desfăşurată în perioada 17.03.1975 - 31.12.1989, având funcţia de asistent medical igienă în cadrul Cabinetului Medical al Uzinei de A S, nu a fost valorificată în grupa a II-a de muncă conform înscrisurilor din Adeverinţa nr. X/28.02.2017, eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă S, întrucât prevederile HG nr. 481/1990, se referă în mod strict la personalul din industria metalurgică. HG nr. 481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I şi a II-a de muncă de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite apărute după anul 1969 în unităţile Ministerului Industriei Metalurgice, care se referă la: "Personalul care este în activitate de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite din unităţile Ministerului Industriei Metalurgice intrate în funcţiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins în grupele I şi a II-a de munca, conform prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, va beneficia de încadrarea în aceste grupe pe întreaga perioadă lucrată, potrivit anexelor nr. I şi II la prezenta hotărâre ". În conformitate cu prevederile de la pct. 5 din Ordinul MMOS nr. 50/1990: "Existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele proprii ale unităţilor.  Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care,  la data efectuării analizei,  constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal". Toate reglementările  prevăd încadrarea în grupe superioare de muncă numai a personalului care lucrează la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite de muncă. Prin locuri de muncă cu condiţii deosebite datorită noxelor, se înţeleg locuri de muncă la care în procesul de producţie se utilizează substanţe toxice sau se degajă noxe care depăşesc concentraţia maximă admisă de Normele de Protecţia Muncii. In consecinţă, perioada înscrisă în Adeverinţa nr. X/28.02.2017, eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă S, nu poate fi valorificată ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă. "

Faţă de cele arătate mai sus, apreciază reclamantul că respingerea cererii de recalculare a pensiei privind valorificarea grupei a II - a de muncă din perioada 17.03.1975 -31.12.1989 are caracter abuziv, discriminatoriu şi prejudiciază în mod voit drepturile sociale din următoarele considerente:

a)Prevederile HG nr. 481/1990 nu menţionează nici o funcţie, ci menţionează în

anexa 2 lista locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale.

b) Casa Judeţeană de Pensii nu are în atribuţii stabilirea faptului potrivit căruia activitatea desfăşurată în perioada 17.03.1975 - 31.12.1989 a fost sau nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă.

c) Atribuţia stabilirii faptului potrivit căruia activitatea desfăşurată în perioada 17.03.1975 - 31.12.1989 a fost sau nu a fost încadrată în grupa a II-a de muncă aparţine, potrivit legislaţiei aplicabile, Spitalului Judeţean de Urgenţă S.

d) La dosarul de pensie a fost  depusă  Adeverinţa  nr. X/28.02.2017 eliberată  de  către  Spitalul Judeţean de Urgenţă S, document din care rezultă fără echivoc faptul că activitatea desfăşurată în perioada 17.03.1975 - 31.12.1989 a fost încadrată în grupa a  II-a  de  muncă. 

e) Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 481/1990 arată în mod expres că textul acesteia se aplică pentru „personalul care este în activitate de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite din unităţile Ministerului Industriei Metalurgice intrate în funcţiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins în grupele I şi a Ii-a de muncă ".

f)  Adresa emisă de Direcţia Sanitară O cu nr. 4730 din 19.08.1991 şi Adresa

emisă de Ministerul Sănătăţii cu nr. XI/C/2509 din 29.07.1991, respectiv nu sunt în acord cu interpretarea formulată de Casa Judeţeană de Pensii O, prin Decizia nr. X din 21.04.2017 privind recalcularea pensiei conform Legii nr. 263/2010.

g) Decizia Casei Judeţene de Pensii O nr. X din 21.04.2017 nu ţine cont de prevederile din Hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii nr. 8330 din şedinţa din 11.08.2014, potrivit căreia "Comisia constată că în dosarul de pensie nu există nici o adeverinţă eliberata de către angajator din care să rezulte că activitatea desfăşurată în perioada 17.03.1975 - 31.12.1989 a fost încadrată in grupa a II-a de muncă".

h) Decizia Casei Judeţene de Pensii O nr. X din 21.04.2017 nu ţine seama de faptul că drepturile de pensie pentru limită de vârstă se recalculează în situaţia în care de depun documente suplimentare care nu există la dosarul de pensie iniţial, dar care influenţează cuantumul drepturilor de pensie, potrivit legislaţiei în vigoare şi refuză să ia în considerare textul adeverinţei nr. X/28.02.2017 eliberată de către Spitalul Judeţean de Urgenţă S.

În drept au fost invocate prevederile: HG nr.481/1990, HG nr.257/2011, art.107 alin.3 şi 5, art.158 alin.4 din Legea 263/2010, art. 126 alin.1 din HG 257/2011, Ordinul MMFES nr.590/2008, adresa nr. X/19.08.1991 emisă de Direcţia Sanitară O, adresa nr.XI/C/2509 din 29.07.1991 emisă de Ministerul Sănătăţii.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.

În motivare a precizat că a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. X/15.03.2012, începând cu data de 13.12.2011, la stabilirea drepturilor de pensie fiind valorificate perioadele şi salariile brute/nete înscrise în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege până la data de 01.04.2001, iar, după aceasta data, veniturile brute înscrise în adeverinţa de stagiu eliberată pe baza declaraţiilor lunare privind evidenta nominală a asiguraţilor depusă de angajatori (conform art.165-166 din Legea nr.263/2010).

A rezultat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 8 luni, 26 zile, din care 33 ani, 1 lună, 2 zile lucraţi în condiţii normale de muncă, 7 ani în grupa a II-a de muncă, 1 an, 2  luni, 17 zile perioada asimilată (armata), 8 luni, 7 zile stagiu asimilat (CM), 1 an, 9 luni spor aferent grupei a II-a de muncă.

A mai arătat pârâta că la stabilirea stagiului de cotizare nu a fost valorificata perioada: aprilie 2001-decembrie 2001 ca fiind lucrată în condiţii deosebite de muncă, întrucât Spitalului Judeţean de Urgenţă S nu i s-a acordat aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite conform legii (adresa ITM O nr.X/06.10.2006), astfel că din actele depuse la dosarul de pensie nu rezultă că în perioada respectivă a lucrat în condiţii deosebite de muncă.

A arătat, de asemenea că a fost valorificată în grupa a II-a de muncă perioada 01.04.1994-01.04.2001.

În urma contestării acestei decizii petentul a formulat contestaţia nr.X/06.04.2012, iar prin Hotărârea nr.X/11.08.2014 s-a respins contestaţia ca neîntemeiată cu privire la aspectele semnalate.

Raportat la adeverinţele depuse în dosarul de pensie şi la înscrierile din carnetul de muncă, s-a constatat de către Comisie că, nu s-a făcut dovada încadrării în condiţii deosebite de muncă a activităţii desfăşurate de reclamant în perioada solicitată.

Împotriva Hotărârii nr.X/11.08.2014, petentul nu a formulat contestaţie potrivit art.151 din Legea nr.263/2010 la instanţa judecătorească, aceasta rămânând definitivă.

Prin cererea nr. X/20.03.2017 petentul a solicitat din nou valorificarea în grupa a II-a de muncă a perioadei 17.03.1975-31.12.1989, lucrată la Spitalul Judeţean de Urgenţă S, potrivit adeverinţei nr.X/28.02.2017, iar prin decizia nr.X/21.04.2017 s-a respins cererea de recalculare, deoarece funcţia deţinută de petent, asistent medical igiena în cadrul Dispensarului medical al SC A SA nu se încadrează în prevederile HG nr.481/1990.

Comisia a analizat şi a respins contestaţia reclamantului cu privire la toate aspectele semnalate, prin Hotărârea nr.X/12.02.2018.

În urma verificării tuturor actelor existente la dosarul de pensie, Comisia a constatat că în mod corect, nu a fost valorificată perioada 17.03.1975-31.12.1989, asistent medical igienă în cadrul Dispensarului medical al SC A SA, potrivit adeverinţei nr.X/28.02.2017 eliberată de SJU S, întrucât funcţia deţinută nu se încadrează în prevederile HG nr.481/1990, care se referă strict la personalul din industria metalurgică.

A mai invocat pârâta prevederile Ordinului 50/1990 conform cărora încadrarea în grupe superioare de muncă se făcea pe ramuri de activitate, de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele libere, cu avizele necesare ale ministerelor de resort pe fiecare ramură industrială, în condiţiile prevăzute de art.1-18 din ordin.

S-a mai susţinut că din carnetul de muncă al petentului nu rezultă că a lucrat sau nu în grupă de muncă.

A anexat în copie, actele aflate la dosarul de pensionare al reclamantului.

La termenul din data de 11.06.2018, reclamantul a precizat că înţelege să conteste şi Hotărârea nr.X/12.02.2018 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP.

 A fost introdusă în cauză şi citată, în calitate de pârâtă, Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. X/15.03.2012, fila 65, reclamantul a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 13.12.2011, la stabilirea drepturilor de pensie fiind valorificat un stagiu de cotizare total realizat de 43 ani, 8 luni, 26 zile, din care 33 ani, 1 lună, 2 zile lucraţi în condiţii normale de muncă, 7 ani în grupa a II-a de muncă, 1 an, 2  luni, 17 zile perioada asimilată (armata), 8 luni, 7 zile stagiu asimilat (CM), 1 an, 9 luni spor aferent grupei a II-a de muncă.

În urma contestării acestei decizii, prin Hotărârea nr.X/11.08.2014, f.60-62, s-a respins contestaţia ca neîntemeiată cu privire la aspectele semnalate, respectiv nevalorificarea perioadei 17.03.1975-31.12.1989 ca stagiu de cotizare.

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere de recalculare a pensiei cu valorificarea adeverinţei nr.X/28.02.2017 eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă S, sens în care a fost emisă decizia contestată.

Prin această decizie, nr.X/21.04.2017 (f.58 dosar) a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei privind valorificarea grupei a II-a de muncă din perioada 17.03.1975 – 31.12.1989, întrucât funcţia de asistent medical igienă nu se regăseşte în prevederile HG nr.481/1990.

Prin Hotărârea nr.X/12.02.2018 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, a fost respinsă contestaţia reclamantului împotriva deciziei nr. X/21.04.2017, ca neîntemeiată întrucât prevederile HG 481/1990 se referă în mod strict la personalul din industria metalurgică.

Analizând aceste susţineri prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile instanţa reţine că motivul contestării acestei hotărâri este acela al nevalorificării perioadei lucrate în grupa a II-a de muncă, respectiv perioada 17.03.1975-31.12.1989, conform adeverinţei nr. X/28.02.2017 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă S – fila 26 dosar.

Din această adeverinţă rezultă că în perioada 17.03.1975-31.12.1989 reclamantul a desfăşurat activitate în cadrul cabinetului medical al Uzinei de A S, în funcţia de asistent medical igienă, iar angajatorul a încadrat activitatea desfăşurată de reclamant în grupa a II-a de muncă, temeiul juridic al încadrării în grupă de muncă fiind HG nr.481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I şi II de muncă de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite apărute după anul 1969 în unităţile Ministerului Industriei Metalurgice.

Prin HG nr. 481/1990 au fost înlăturate inechităţile în acordarea grupelor superioare de muncă create prin Decretul-lege nr. 68/1990, iar prin acest act normativ, în Anexa 2 - poziţia 20, s-a prevăzut că se încadrează în Grupa II de muncă restul personalului necuprins în Grupa I de muncă de la combinatele de metalurgie neferoasă, fiind nominalizat expres şi angajatorul - Combinatul de A S.

Prin această hotărâre s-a prevăzut ca personalul care este în activitate de la locurile de muncă şi activităţile cu condiţii deosebite din unităţile Ministerului Industriei Metalurgice intrate în funcţiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins în grupele I şi a II-a de muncă, conform prevederilor art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, va beneficia de încadrarea în aceste grupe pe întreaga perioadă lucrată, potrivit anexelor nr. I şi II la prezenta hotărâre.

Pentru perioada lucrată după data de 18 martie 1969 până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, ordin ce a înlocuit ordinele Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii nr. 59/1969, 105/1976 şi 210/1977.

Potrivit pct. 2 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.

Pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în gupa a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

În conformitate cu pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi a II-a de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite concrete de muncă în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc), iar la punctul 7 se arată că încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiţia ca pentru grupa I personalul să lucreze cel puţin 50 %, iar pentru grupa a II-a cel puţin 70 % din programul de lucru.

Prin Ordinul nr. 590/15.09.2008 legiuitorul a reglementat modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activităţile desfăşurate în locuri de muncă încadrate în grupele I şi /sau a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Din cuprinsul acestui ordin rezultă că adeverinţele eliberate în temeiul său se întocmesc şi se eliberează conform modelului anexă, care face parte integrantă din prezentul ordin, numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidenţa angajatorului sau deţinătorilor de arhive.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

De asemenea, angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, în conformitate cu disp. art. 125 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011.

În aceeaşi ordine de idei, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. 1 şi 5  din aceste Norme,  adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Reiese, din coroborarea tuturor acestor prevederi legale că, în lipsa menţiunilor din carnetul de muncă, rolul adeverinţelor de grupă este acela de a atesta un fapt consumat anterior emiterii lor, ele putând fi valorificate numai în măsura în care sunt susţinute de documente verificabile, întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Aşadar, pentru încadrarea în grupă de muncă în conformitate cu dispoziţiile sus-menţionate este necesar ca activitatea prestată să se desfăşoare în condiţii deosebite, iar aceste activităţi să se încadreze în cele descrise în anexele la HG 481/1990.

Sub acest aspect, se constată că, în adresa nr.X/19.08.1991 a Direcţiei Sanitare O şi în adresa nr. XI/C/2509/29.07.1991 a Ministerului Sănătăţii - Direcţia Economică şi Prognoză, depuse în copie la filele 22-23 dosar, se menţionează că prin HG nr.178, 199, 478, 481 şi 559/1990 s-a aprobat ca întregul personal din dispensarele medicale şi punctele sanitare care au sediul în incinta întreprinderilor din cadrul sectoarele de activitate chimie, petrochimie, metalurgie neferoasă şi de fabricare a acumulatorilor, să beneficieze de încadrarea în grupele superioare de muncă.

Prin urmare, prin adresa nr.XI/C/2509/29.07.1991 a Ministerului Sănătăţii-Direcţia Economică şi Prognoză se aduce la cunoştinţă situaţia recunoaşterii grupelor superioare de muncă pentru personalul din anumite sectoare de activitate, în aceasta făcându-se menţiunea că un exemplar a fost transmis oficiilor de pensii judeţene.

Prin urmare, din prevederile legale enunţate, coroborate cu menţiunile adresei nr. XI/C/2509/29.07.1991, reiese că încadrarea în grupa I sau a II-a de muncă se poate realiza nu numai pentru salariaţii unităţilor de profil, aparţinând Ministerului Industriei Metalurgice vizate de H.G. nr.481/1990, dar şi pentru celelalte persoane care desfăşoară efectiv activitate în locurile de muncă şi activităţile din unităţile menţionate, chiar dacă sunt salariaţi ai altor unităţi şi instituţii. Ceea ce prezintă relevanţă juridică sub aspectul încadrării în grupele superioare de muncă sunt, aşadar, condiţiile şi locurile de muncă în care o persoană a lucrat efectiv, cerinţa impusă de H.G. nr. 481/1990 fiind aceea ca activitatea să fie  desfăşurată în unităţile de profil din cadrul Ministerului Industriei Metalurgice intrate în funcţiune după data de 18 martie 1969, iar nu neapărat existenţa unor raporturi juridice de muncă cu aceste unităţi.

 Pentru acest motiv, nu poate fi primită ca întemeiată apărarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii O, potrivit căreia, funcţia de asistent medical igienă în cadrul Dispensarului medical al SC A SA, nu se încadrează în prevederile HG nr.481/1990, dat fiind că reclamantul a avut efectiv locul de muncă la Combinatul de A S, unitate de profil dintre cele la care face referire H.G. nr.481/1990.

Drept urmare, se reţine că, în conformitate cu art.159 alin.1 din Legea nr.263/2010, reclamantul a făcut dovada încadrării activităţii desfăşurate în perioada 17.03.1975-31.12.1989 în grupa a II-a de muncă, astfel că în mod greşit nu a fost valorificată această perioadă ca stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, la stabilirea drepturilor de pensie.

Având în vedere aceste considerente, va fi admisă contestaţia formulată, vor fi anulate decizia nr. X/21.04.2017 şi Hotărârea nr. X/12.02.2018 şi va fi obligată pârâta CJP O să emită o nouă decizie de pensionare, cu valorificarea în grupa a II-a de muncă a perioadei: 17.03.1975 – 31.12.1989 (conform adeverinţei nr. X/28.02.2017 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă S).

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Data publicarii pe portal: 05.10.2018

Domenii speta

Spete similare