Acțiune in răspundere delictuala

Cod ECLI:RO:TBGRJ:2017:051.002012

Cod operator 2442/2443Civil - acțiune in răspundere delictuala

Dosar nr. ....................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.  2012

Şedinţa publică din 06.12.2017

Completul compus din:

Preşedinte ....................

Judecător ....................

Grefier ....................

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanţii-reclamanţi .................... şi .................... şi apelanta--pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, împotriva sentinţei civile nr. .................... pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., în contradictoriu cu intimaţii pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanta- reclamantă ....................,personal şi asistată de avocat ....................,avocat .................... pentru apelantul-reclamant .................... şi consilier juridic .................... pentru apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, lipsă fiind apelantul-reclamant .................... şi reprezentanţii legali ai intimaţilor pârâţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul declară deschise dezbaterile asupra fondului şi acordă cuvântul părţilor pe apelurile formulate.

Avocat .................... pentru apelanţii reclamanţi .................... şi .................... solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, susţinând că a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat, apreciind că pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA trebuia să fie obligată  la pata de despăgubiri în cuantum de 227.551 lei în loc de 198.340 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstituire integrală a imobilelor construcţii în litigiu aşa cum a fost calculată de expertul desemnat în specialitatea construcţii şi nu să deducă din aceasta sumă , valoarea studiului geotehnic şi a proiectului de execuţie în sumă de 29.211 lei.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta- pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată,arătînd că în mod eronat  se critică greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, apreciind că aceasta a fost soluţionată corect de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât este vorba despre subunităţile miniere Mina Lupoaia Prigoroiu şi Cariera Lupoaia care au activat în baza unor licenţe de exploatare, iar Cariera Lupoaia este activă şi în prezent în timp ce activitatea Minei Lupoaia Prigoroiu s-a închis în anul 2013, astfel că niciuna dintre condiţiile prevăzute la art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 nu sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, apreciază că a fost soluţionată în mod corect de către instanța de fond, s-au administrat probe asupra ei, s-au constat  că degradările, au caracter de continuitate şi se manifestă şi în prezent, astfel că dreptul reclamanţilor la acţiune nu poate fi considerat prescris. Cu privire la fondul cauzei, susţine că probele administrate în cauză au dovedit acţiunea reclamanţilor sub toate aspectele, respectiv faptul că reclamanţii sunt proprietarii imobilelor în litigiu, că acestea sunt degradate de activitatea minieră desfăşurată în zonă foarte aproape de gospodăria reclamanţilor, calea ferată uzinală trecând foarte aproape de terenul reclamanţilor la o distanţă foarte mică, se transportă cărbune şi în prezent, iar aceste trepidaţii produse de vagoanele încărcate de cărbune afectează structura de rezistență a imobilelor. În ceea ce priveşte lipsa autorizației de construire, susţine că nu are legătura cu fapta ilicită a pârâtei, aceasta ar reprezenta o faptă contravenţională ce poate fi penalizată de către Primărie, dar în nici un caz nu poate constitui un fapt exonerator de răspundere pentru persoana vinovată de fapta sa ilicită, sens în care a statuat şi Tribunalul Gorj fiind şi decizii definitive în acest sens.

Consilier juridic .................... pentru apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelanţii reclamanţii .................... şi ...................., considerând că studiul geotehnic nu este obligatoriu la o construcţie realizată în mediul rural.

În ceea ce priveşte apelul declarat de aceasta, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu privire la excepţiile invocate, susţine că în mod greşit acestea au fost respinse de către instanța de fond,  în condițiile în  care prin art. 52 alin. 3 din Legea  nr.85/2003 se stabileşte că închiderea minelor şi refacerea mediului în cadrul minelor sau a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a legii minelor şi care nu fac obiectul unei licenţe se vor face cu acordul autorităţii competente de către Ministerul de Economie. Totodată, solicită să se aibă în vedere condiţiile prevăzute de art. 53 alin. 3 din legea 85/2003 şi anume, lipsa unei licenţe de exploatare şi încetarea activităţii anterior intrării în vigoare a legii minelor. Susţine că Ministerul Economiei a preluat acest perimetru închis anterior intrării în vigoare a legii minelor pentru efectuarea lucrărilor de închidere şi conservare. Menţionează faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înfiinţată prin HG 1024/2012, deci după închiderea minei şi predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei, astfel calitatea procesuală activă îi revine persoanei juridice căreia prin abilitatea conferită de lege are obligaţia de a închide mina şi a ecologiza mediul afectat, apelanta pârâtă neavând nicio obligaţie potrivit acestei legi.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea, susţine că termenul de prescripţia a început să curgă la data când reclamanţii au devenit proprietari de drept ai imobilelor, în urma încheierii contractului de vânzare -cumpărare din anul 2010, când au cunoscut şi degradările construcţiilor anterior acestei date. Potrivit prevederilor art. 2500 raportat la art. 2517 şi 2520 Cod civil, dreptul material la acţiune s-a stins prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.

Cu privire la fondul cauzei susţine că în mod greşit instanţa de judecată a admis în parte cererea de chemare în judecată, aceasta fiind neîntemeiată, apreciind că nu pârâtei îi aparţine culpa în degradarea bunurilor care compus proprietatea reclamanţilor şi nu poate fi îndeplinită răspunderea civilă în situaţia neîndeplinirii cumulative a elementelor care se cer pentru existenţa răspunderii civile. Menţionează că gospodăria reclamanţilor se află înafara perimetrului omologat Mina Lupoaia Prigoroiu şi în consecinţă, lucrările miniere nu au afectata construcţiile reclamanţilor. Susţine că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că distanţa de la gospodăria reclamanţilor şi până la Mina Lupoaia Prigoroiu este de peste 500 mp, zona de protecție fiind respectată. De asemenea, precizează că activitatea Minei Lupoaia Prigoroiu a încetat, în zonă, în anul 2012, după care s-a trecut pe activitatea de conservare a acesteia. Menţionează că zona unde se află locuinţa reclamanţilor, respectiv satul Lupoaia, este încadrată ca fiind o zonă de risc la alunecări de teren, lucru ce poate influenţa structura constructivă a imobilului, motiv pentru care apreciază că, cauza principală a degradării este litologia zonei şi forma de relief, corelată cu factorii de mediu a acestora şi nu în ultimul rând vechimea construcţiei.

Tribunalul declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. .................... reclamanţii ....................  şi .................... în contradictoriu cu pârâţii Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, Ministerul Economiei şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, au  solicitat  obligarea pârâtelor  la plata unor despăgubiri  reprezentând valoarea de înlocuire la nou a imobilelor construcţii situate  în comuna Cătunele, sat Lupoaia, Jud. Gorj,  cu proiect de execuţie şi studiu geotehnic, ori să plătească  despăgubiri reprezentând valoarea  reparaţiei  capitale  şi consolidarea  construcţiilor  în măsura în care este posibil acest lucru, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii au arătat reclamanţii  că,  sunt  proprietari  ai unei suprafeţe de teren  de  situată în satul Lupoaia, iar pe acest teren este o casă de locuit, compusă din 5 camere, două bucătării, baie, hol, încăpere pentru centrală, fântână, alei betonate, gard împrejmuitor.

Au arătat reclamnții că , imobilul casă de locuit  a fost edificat în anul 1974 şi extins în anul 1998, iar  în ultimii ani, ca urmare a lucrărilor miniere au început să apară degradări .

Că, pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a exploatat cărbune în subteran prin Mina Lupoaia fără respectarea pilierului de siguranţă,iar  activitatea minieră desfăşurată în zonă de pârâtă a produs un prejudiciu reclamanţilor,  prejudiciu ce constă în degradările aduse  imobilelor şi terenului.

 În drept, cererea a fost motivată pe dispoziţiile art.998 C.civ. din 1864, art.1357 C.civ. şi art.37 alin.3 din Legea 85/2003.

În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat  administrarea probei cu înscrisuri, martori şi expertize tehnice în specialitatea  geologie şi  construcţii,  probe încuviinţate de instanţă.

Cererea  de chemare în judecată a fost comunicată către pârâte care au formulat întâmpinare.

Pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a formulat întâmpinare  (fila 32 şi următoarele).

A arătat în întâmpinare că,  cererea reclamanţilor este nefondată întrucât închiderea minelor şi refacerea mediului cade în sarcina pârâtului minister , iar casa reclamanţilor nu se află în perimetrul Minei Lupoaia Prigoroiu ori în perimetrul Carierei Lupoaia.

A mai arătat, pârâta că pretinsele degradări ale terenului nu se datorează lucrărilor miniere  aşa cum eronat susţin reclamanţii  fiind vorba despre fenomene naturale datorate ploilor torenţiale.

Pe cale de excepţie pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei, excepţii unite cu fondul  prin încheierea de şedinţă din 10.04.2017.

În dovedirea excepţiilor şi în apărare pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri .

Pârâtul Ministerul Economiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât  răspunderea  pentru prejudiciile aduse factorilor de mediu afectaţi de lucrările miniere aparţine  concesionarilor sau administratorilor, situaţie în care operatorul minier  rămâne ţinut  pentru repararea prejudiciilor.

Că,  lucrările de exploatare  de la Mina Lupoaia I  nu mai pot produce efecte asupra stabilităţii  terenului din zonă deoarece exploatarea cărbunelui a încetat în urmă cu 18 ani.

Pe cale de excepţie pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie unită cu fondul  prin încheierea de şedinţă din 10.04.2017.

Pârâta  Agenţia Naţională  pentru Resurse Minerale Bucureşti,  denumită în continuare ANRM a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea  cererii arătând că, prejudiciile aduse factorilor de mediu afectaţi de lucrările miniere aparţine  concesionarilor sau administratorilor, situaţie în care operatorul minier  rămâne ţinut  pentru repararea prejudiciilor.

Pe cale de excepţie pârâta a invocat  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie unită cu fondul  prin încheierea de şedinţă din10.04.2017.

Reclamanţii şi-au precizat în scris câtimea conform cererii aflate la fila 140.

Prin sentinţa civilă nr. .................... pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Economiei.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu sediul în Bucureşti, B-dul Dacia nr. 59, sector 1 şi pe cale de consecinţă a fost respinsă  cererea faţă de această pârâtă.

A fost respinsă excepţia prescripţiei, excepţie invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

 A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii  .................... şi ...................., în contradictoriu cu pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA și  a  fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanţi a sumei de 198 340 lei.

A fost respinsă cererea faţă de pârâtul Ministerul Economiei și a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanţi a sumei de 9272  lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanța de fond  a  apreciat că se impune a se pronunța cu priorittae, potrivit art. 248 C.proc.civ. asupra excepţiilor invocate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi şi excepţia prescripţiei, excepţie invocată de  pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA,, ordine care respectă dispoziţiile art. 248 alin. 2 C. proc. civ.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, instanţa a reţinut că pârâta a invocat excepţia motivând lipsa calităţii procesuale pasive pe dispoziţiile art. 52 alin. 3 şi 56 lit. k din Legea 85/2003, arătând totodată că, activitatea minieră  în zonă a fost oprită anterior intrării în vigoare la Legii 85/2003, iar pârâta a predat către Primăria Cătunele suprafaţa de teren redată agriculturii.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 închiderea minelor şi refacerea mediului se face de către ministerul de resort prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare, în cazul în care mina sau cariera a fost închisă înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 şi pentru exploatarea respectivă nu a existat emisă o licenţă de exploatare.

Aşadar, analiza acestei excepţii presupune verificarea îndeplinirii celor două condiţii cumulative prevăzute de acest text de lege şi reluate de art. 56 lit. k din Legea 85/2003: închiderea mineri să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 şi inexistenţa unei licenţe de exploatare.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios dedus judecăţii. Teza a II-a a acestui articol stabileşte că, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Teza a II-a, element de noutate faţă de Codul de procedură civilă din 1865, tinde să înlăture posibilitatea ca judecătorul să verifice, în prealabil, existenţa dreptului subiectiv şi, deci, a calităţii procesuale, fără să analizeze existenţa sau inexistenţa drepturilor afirmate de reclamant, respectiv existenţa sau inexistenţa obligaţiilor ce ar putea să cadă în sarcina pârâtului. Astfel, legiuitorul a precizat expres că existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate, constituie o chestiune de fond, care, desigur, nu se examinează prin intermediul unei excepţii, chiar unite cu fondul, întrucât excepţia, deşi unită cu fondul, îşi păstrează caracterul său prealabil. Altfel spus, întinderea drepturilor şi obligaţiilor este o chestiune de fond ce presupune analiza întregului material probator administrat într-o cauză.

În acelaşi timp instanţa a reţinut că, în cauza de faţă pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA invocă dispoziţiile unui text de lege, dispoziţii ce trebuie însă verificate în aplicarea lor prin raportare la probele administrate.

De asemenea, instanţa a reţinut şi faptul că, aceiaşi lege, Legea 85/2003, stabileşte obligativitatea operatorului minier, titular al licenţei, de a răspunde potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, de repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice.

În stabilirea situaţiei de fapt şi a dreptului aplicabil sunt necesare analize ale întregului material probator, analiză pe fond, ceea ce exclude admiterea excepţiei invocate.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANRM Bucureşti instanţa a reţinut că potrivit art.54 din Legea 85/2003 autoritatea competenta abilitata pentru aplicarea dispoziţiilor Legii 85/2003  este Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale, organizată ca instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, ordonator principal de credite, in subordinea Guvernului.

Atribuţiile sunt stabilite de art.55 alin.1 din Legea 85/2003 ,or ,din analiza dispoziţiilor art.55 alin.1 din Legea 85/2003 rezultă că autoritatea competentă nu are atribuţii în ceea ce priveşte refacerea mediului afectat de lucrări miniere şi nu răspunde pentru prejudiciile apărute ca urmare a exploatării miniere.

Aşa fiind a fost admisă excepţia şi pe cale de consecinţă a fost respinsă cererea faţă de această pârâtă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei, instanţa a reţinut că pârâtul a invocat excepţia motivând lipsa calităţii procesuale pasive pe dispoziţiile art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 închiderea minelor şi refacerea mediului se face de către ministerul de resort prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare, în cazul în care mina sau cariera a fost închisă înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 şi pentru exploatarea respectivă nu a existat emisă o licenţă de exploatare.

Aşadar, analiza acestei excepţii presupune verificarea îndeplinirii celor două condiţii cumulative prevăzute de acest text de lege şi reluate de art. 56 lit. k din Legea 85/2003: închiderea mineri să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2003 şi inexistenţa unei licenţe de exploatare, indiferent dacă se verifică sau nu aplicabilitatea dispoziţiilor  art. 95 din OUG 195/2005.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios dedus judecăţii.

Teza a II-a a acestui articol stabileşte că, existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Teza a II-a, element de noutate faţă de Codul de procedură civilă din 1865, tinde să înlăture posibilitatea ca judecătorul să verifice, în prealabil, existenţa dreptului subiectiv şi, deci, a calităţii procesuale, fără să analizeze existenţa sau inexistenţa drepturilor afirmate de reclamant, respectiv existenţa sau inexistenţa obligaţiilor ce ar putea să cadă în sarcina pârâtului. Astfel, legiuitorul a precizat expres că existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate, constituie o chestiune de fond, care, desigur, nu se examinează prin intermediul unei excepţii, chiar unite cu fondul, întrucât excepţia, deşi unită cu fondul, îşi păstrează caracterul său prealabil. Altfel spus, întinderea drepturilor şi obligaţiilor este o chestiune de fond ce presupune analiza întregului material probator administrat într-o cauză.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei.

Cu privire la excepţia prescripţiei invocată de pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA instanţa a arătat, mai întâi că, pârâta şi-a motivat excepţia pe faptul că reclamanţii au cunoscut degradările de mai mult timp .

Din probele administrate în cauză rezultă că, degradarea terenului şi a casei a început din perioada în care se desfăşurau lucrările miniere dar nu a avut loc instantaneu ci s-a produs, s-a perpetuat şi s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă şi de actualitate. Astfel, în raportul de expertiză tehnică specialitatea geologie, se menţionează că fenomenele de destabilizare datorate influenţei albiilor de scufundare ale abatajelor, pot influenţa şi pe viitor siguranţa construcţiei.

În aceste condiţii instanţa a aprecia că este vorba despre efecte continue asupra imobilului casă de locuit astfel că acţiunea promovată la data de 19.01.2017 este formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani - prevăzută de art. 2517 Cod civil.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a apreciat ca neîntemeiată excepţia prescripţie dreptului la acţiune invocată de pârâte și a respins--o.

Asupra fondului cauzei ,,instnața a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză în construcţii efectuat în cauză  rezultă că  imobilul casă de locuit  proprietatea reclamanţilor, imobil ale cărui dimensiuni sunt menţionate în cuprinsul raportului de expertiză, are structura de rezistenţă  afectată, prezentând fisuri multiple la structura de rezistenţă, deformarea tavanelor, distanţarea trotuarelor de beton faţă de elevaţie, fisuri  pereţi interior cu străpungere în exterior, fisuri pereţi cu deplasare, pardoseli fisurate (filele 110-112).

Raportul de expertiză în construcţii  stabileşte de asemenea că  deplasările constatate la fundaţia imobilului, la elevaţii şi la pereţii structurali ai clădirii sunt cauzate atât  de factori interni ,cât şi  de factorul antropic  determinat de efectuarea  lucrărilor miniere.

Răspunzând la obiectivul numărul 5 stabilit de instanţă, expertul desemnat menţionează că  fenomenul de mişcare a terenului poate avea  printre cauze lucrările miniere.

Raportul de expertiză tehnică geologică, întocmit de expert ...................., stabileşte că  lucrările miniere au afectat şi afectează stabilitatea solului şi a subsolului, existând indicii din care rezultă o deformare a terenului( fila 96). În acest sens se arată că lucrările miniere au condus la realizarea unui puternic impact asupra perimetrului  de unde s-a extras cărbunele în subteran şi la suprafaţă.

S-a mai arătat în cuprinsul acestui raport de expertiză că, influenţa lucrărilor miniere a condus la afectarea locuinţei reclamanţilor, locuinţa respectivă nemaiprezentând siguranţă în exploatare stoparea fenomenului de degradare geologică fiind aproape imposibil de stopat.

De asemenea expertul geolog a arătat că exploatare a minieră din zonă a adus modificări determinante în structura subsolului, având ca rezultat destabilizarea zonei din cauza modificării mediului geologic natural derulat în timp ca urmare a lucrărilor miniere.

În cuprinsul raportului de expertiză se menţionează că în zonă au fost efectuate lucrări de subteran de Mina Lupoaia  - Prigoroiu , abatajele 2/V şi 3/VI, pe stratul  V şi VI.

În aceste condiţii şi având în vedere specialităţile pentru care sunt calificaţi experţii, instanţa a apreciat că,prin cele două rapoarte de expertize, s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă, faptul că lucrările miniere de subteran din apropierea locuinţei reclamantului au influenţe negative asupra siguranţei imobilului casă de locuit, influenţe care îşi produc efectele şi pe viitor, atâta timp cât nu au fost efectuate lucrări de protecţie a casei ori de limitare a efectelor.

Concluziile rapoartelor de expertiză au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

A reținut instanța că dezlegarea pricinii de faţă, prin raportare la situaţia de fapt expusă mai sus presupune şi stabilirea normelor legale aplicabile, norme regăsite în cuprinsul actelor normative speciale.

Instanţa a arătat că, din probele administrate în cauză rezultă, fără urmă de tăgadă, faptul că pentru exploatările aferente Minei Lupoaia – Prigoroiu a fost emisă licenţă de exploatare în temeiul dispoziţiilor Legii 85/2003, licenţă aprobată prin HG 1367/2007.

Conform art. 37 alin. 5 din Legea 85/2003, titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane din culpa sa, prin activităţile miniere.

Instanţa a apreciat că, textul de lege menţionat mai sus face referire expresă la „titularul licenţei” ceea ce presupune, în mod obligatoriu, ca, pentru a da eficienţă acestui text de lege, să existe o licenţă emisă, fie în temeiul Legii 61/1998, fie potrivit Legii 85/2003, fapt care se regăseşte în speţă..

În acest sens, instanţa a apreciat că trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile art.  103  din Legea 71/2011, text de lege potrivit căruia răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspunderea civilă delictuală, este guvernată de legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite, însă modurile de stingere a obligaţiilor născute din răspunderea civilă delictuală sunt supuse dispoziţiilor Codului civil, aşa cum stabileşte art. 118 din Legea 71/2011.

În aceste condiţii instanţa  a verificat aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 998 – 999 din Codul civil din 1864 ,dar şi a dispoziţiilor art. 1349 şi următoarele din Codul civil, deoarece, afectarea terenului a fost una continuă. 

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 1357 şi următoarele Cod civil deoarece aşa cum rezultă din probatoriul administrat degradările aduse imobilului au continuat şi după intrarea în vigoare a Codului civil.

Sub acest aspect ,instanța a reținut că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispoziţiile art. 998 şi 999 din Codul civil din 1864 şi art. 1349 şi următoarele Cod civil care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale.

Din cuprinsul celor două articole rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciu constând în intenţie, neglijenţă ori imprudenţă.

Pentru dezlegarea pricinii de faţă se impune analiza existenţei celor patru condiţii generale ale răspunderii, condiţii cumulative.

Din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa unui prejudiciu, constând în efectul negativ suferit de reclamant ca urmare a lucrărilor miniere efectuate. Acest prejudiciu nu a fost reparat încă.

Cu privire la întinderea prejudiciului instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor 1385 alin. 1 Cod civil, prejudiciul se repară integral dacă prin lege nu se prevede altfel. Art. 1382 Cod civil stabileşte principiul răspunderii solidare arătând explicit faptul că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la repararea pagubei.

În măsura în care este posibilă şi prezintă interes pentru cel prejudiciat, repararea în natură a prejudiciului, prin restabilirea situaţiei anterioare are prioritate faţă de repararea prin echivalent.

Întotdeauna prejudiciul se repară în integralitatea sa indiferent de forma de vinovăţie în cauză urmând însă să se reţină o culpă concurentă a reclamantului, culpă care urmează să afecteze întinderea despăgubirilor.

În acest sens, instanţa a apreciat că, mai întâi, trebuie să se stabilească întinderea despăgubirilor întrucât reclamantul a solicitat contravaloare lucrărilor de reparaţii sau valoarea de înlocuire a unei case de locuit identice cu cea afectată atunci când reparaţiile nu mai pot fi realizate.

Ulterior reclamanţii şi-au precizat câtimea cererii solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 227551 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstrucţie ( fila 140).

Costul de reconstrucţie este costul estimat pentru a construi, la preturile curente de la data evaluării, o copie, o replică exactă a clădirii evaluate, folosind aceleaşi materiale, normative de construcţie, arhitectură, planuri, calitate, manoperă si înglobând toate deficientele, supradimensionările si deprecierea clădirii evaluate, iar costul de înlocuire este costul estimat pentru a construi, la preţurile curente de la data evaluării a unei clădiri cu utilitate echivalentă cu cea a clădirii evaluate, folosind materiale moderne, normative, arhitectură si planuri actualizate.

Din cuprinsul rapoartelor de expertiză rezultă că mişcările subsolului fac imposibilă utilizarea imobilului potrivit destinaţiei sale chiar dacă acesta ar fi reparat situaţie în care nu se poate reţine un prejudiciu egal cu valoarea lucrărilor de reparaţii.

Din cuprinsul raportului de expertiză în construcţii rezultă o valoare de reconstrucţie de 227551 lei.

Instanţa a apreciat că trebuie avută în vedere valoarea de reconstrucţie având în vedere vechimea construcţiei, materialele folosite şi durata de viaţă a construcţiei în litigiu, afectată şi din cauza vechimii respectiv a modalităţilor constructive folosite.

În ceea ce priveşte culpa concurentă a reclamanţilor instanţa a reţinut că potrivit concluziilor raportului de expertiză în construcţii ( fila 112, răspunsul la obiectivul 6)  o parte din degradările  existente asupra imobilului se datorează factorilor interni şi uzurii în timp.

Principiul aplicabil în materia răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei ilicite. Aplicând această regulă în prezenta cauză, a reţinut instanţa că prejudiciul efectiv înregistrat de reclamanţii îl reprezintă costul de reconstrucţie, valoare care cuprinde costul estimativ pentru a construi la preţurile curente de la data evaluării o replică exactă a clădirii evaluate, valoare la stabilirea căreia trebuie să se aibă în vedere şi gradul de uzură înregistrat de construcţie .

Costul de înlocuire este costul estimat pentru a construi, la preţurile curente de la data evaluării a unei clădiri cu utilitate echivalentă cu cea a clădirii evaluate , ori dacă s-ar  acorda  valoarea  de nou a bunurilor imobile evaluate s-ar ajunge  în situaţia  unei  îmbogăţiri  fără  just  temei, patrimoniul reclamanţilor mărindu-se în mod nejustificat în detrimentul patrimoniului intimatului pârât

În acelaşi timp şi referitor la  procentele de 41% , 20% şi 23% ca reprezentând  grad de afectare extrinsecă a bunurilor imobile, instanţa a reţinut că potrivit anexei la raportul de expertiză tehnică în construcţii  anexa nr. 1 la lucrarea tehnică( fila 116), se constată că expertul în stabilirea valorii de reconstrucţie a aplicat  indicele  de uzură  înregistrat de bunurile imobile suma finală calculată de aceştia având în vedere şi această  uzură. În condiţiile uzura intrinsecă este deja cuprinsă în uzura dedusă.

În aceleaşi considerente instanţa a apreciat că nu a fost reţinută suma reprezentând studiul  geotehnic şi proiectul de execuţie atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul a contractat  efectuarea unui asemenea studiu, ori intenţionează că pornească la  executarea  unui imobil pe un alt teren.

Aşa fiind instanţa a apreciat întinderea prejudiciului la suma de 198 340  lei( 227 551din care se scade suma se 29 211 contravaloarea studiului geotehnic şi a proiectului).

Faţă de acelaşi probatoriu administrat instanţa a apreciat că se poate reţine o faptă ilicită în sensul dispoziţiilor art. 998 C.civ. din 1864 şi 1349 şi următoarele Cod civil activitatea minieră desfăşurată încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.

Activităţile miniere desfăşurate în zonă, manifestări exterioare au introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv şi s-au adus prejudicii unui drept subiectiv.

De asemenea, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfăşurată a provocat prejudiciul menţionat mai sus şi care constă în imposibilitatea reclamantului  de a folosi, potrivit destinaţiei, imobilul casă de locuit ce îi aparţine.

În ceea ce priveşte existenţa vinovăţiei s-a apreciat de instanţă că acţiunile pârâtei S CEO SA sunt imputabile acesteia.

Referitor la această condiţie a răspunderii civile delictuale s-a mai reţinut de instanţă aplicabilitatea dispoziţiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispoziţiile art. 998 – 999 C.civ. din 1864 şi art. 1349 şi următoarele Cod civil.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 95 din acest act normativ răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.

Art. 68 din acelaşi act normativ stabileşte în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfăşoară activităţi pe terenuri obligaţia de a evita, de a preveni şi de a repara deteriorările aduse calităţii mediului geologic.

În acelaşi timp însă, stabilindu-se din probatoriul administrat că degradările aduse imobilului se datorează în mod exclusiv lucrărilor miniere desfăşurate de Societatea Complexul Energetic Oltenia SA prin lucrări de subteran realizate de Mina Lupoaia –Prigoroiu, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză , instanţa a arătat că pentru această exploatarea minieră a existat licenţă.

Referitor la termenul „refacerea mediului” instanţa a arătat, mai întâi că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 din OUG 195/2005 mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

Din definiţia descrisă mai sus rezultă că, din mediu fac parte inclusiv imobilele casă de locuit, valori materiale care ţin de calitatea vieţii şi care influenţează bunăstarea şi sănătatea omului.

În aceste condiţii, în noţiunea de refacerea mediului intră inclusiv refacerea imobilelor casă de locuit afectate.

Continuând analiza dispoziţiilor art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 instanţa a arătat că, închiderea minelor şi refacerea mediului cade în sarcina ministerului de resort, pârâtul Ministerul Economiei Comerţului şi Turismului, atunci când sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: închiderea minelor să se realizeze anterior intrării în vigoare a Legii 85/2003 şi lucrările miniere să nu facă obiectul unei licenţe.

Din înscrisurile existente la dosar rezultă că, a existat licenţă de exploatare pentru perimetrele miniere situate în apropierea imobilului casă de locuit, aşa cum s-a arătat mai sus.

În aceste condiţii instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 alin. 3 din Legea 85/2003 pentru a se antrena răspunderea ministerului de resort, pârâtul Ministerul Economiei .

Faţă de considerentele arătate mai sus a fost admisă cererea şi a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamant a sumei de 165.582 lei. În aceleaşi considerente a fost respinsă cererea faţă de pârâtul Ministerul Economiei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele art. 451 şi următoarele C.proc.civ. aşa încât a fost obligată pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA la plata către reclamanţi a sumei de 9272 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expert( filele 81, 82), onorariu avocat ( fila 142) şi taxă de timbru, 5072 lei, raportată la suma de 198 340 lei,  ce a fost admisă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi .................... şi ...................., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelanţii-reclamanţi  critică sentinţa instanței de fond sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat, întrucât s-a apreciat că pârâta trebuia să fie obligată la plata despăgubirilor în cuantum de 227.551 lei în loc de 198.340 lei, sumă ce reprezintă valoarea de reconstituire integrală a imobilelor construcţii în litigiu aşa cum a fost calculată de expertul desemnat în specialitatea construcţii şi nu să scadă din aceasta, valoarea studiului geotehnic şi a proiectului de execuţie în sumă de 29.211 lei.

Valoarea de reconstituire a imobilelor în sumă de 227.551 lei a devenit 198.340 lei, în opinia instanței de fond, apreciind reclamanţii că această diminuare este nelegală raportat la obiectul acţiunii şi finalitatea urmărită, iar din moment ce imobilele construcții nu mai pot fi reparate, după cum au constatat experţii, ele trebuie reconstruite pe un alt amplasament care să nu fie afectat de instabilitate.

S-a arătat că intenţionează să edifice alte construcții pe un alt amplasament şi acest lucru nu se poate efectua fără studiu geotehnic care stă la baza emiterii documentaţiei tehnice de execuţie ce se eliberează de către primărie, sens în care este şi practica judiciară a acestei instanțe în speţe similare.

Obţinerea studiului geotehnic fără de care nu se poate emite documentaţia proiectului tehnic de execuţie a lucrării, este obligatoriu conform NP 074-2015, motiv pentru care, s-a arătat că în mod netemeinic şi nelegal instanța de fond a scăzut suma de 27.211 lei ce reprezintă costul geotehnic şi a proiectului de execuţie pentru imobilele în litigiu aşa cum a fost calculat de experţii desemnaţi în cauză.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei instanței de fond în sensul admiterii acţiunii pentru suma de 227.551 lei, valoarea de reconstruire a imobilelor.În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele C.proc.civ.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi apelanta-pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apel prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

În motivarea cererii s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 conform căreia „închiderea minelor şi refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licenţe se vor face cu acordul unităţii competente, de către minister …”.

Pentru a se aplica în speţă dispoziţiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 se cer a fi întrunite două condiţii şi anume, lipsa unei licențe de exploatare şi încetarea activităţii miniere anterior intrării în vigoare a legii 85/2003.

Instanţa de fond a reţinut ca nefiind îndeplinite aceste două condiţii, arătând că aceste dispoziţii ale legii trebuiesc însă verificate în aplicarea lor prin raportare la probele administrate. Instanţa de judecată a ajuns la concluzia greşita a interpretării legii.

S-a precizat că raţionamentul instanţei de judecată nu este cel corect, întrucât rezultă că pentru toată activitatea minieră anterioară intrării în vigoare a legii minelor nr.61/1998 era obligatorie obţinerea unei licenţe de exploatare. Ori în această situaţie, prevederile art.52 alin. 3 din Legea nr.85/2003 nu-şi mai au rostul.

Prin textul de lege menţionat, legiuitorul se referă în mod special la minele închise anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003 şi care nu fac obiectul unei licenţe de exploatare şi dispune expres cui anume îi revin obligaţiile menţionate la art.52 alin.3, respectiv MECRMA.

Prin urmare, s-a arătat că sunt întrunite cele două condiţii cerute de art.52 alin. 3 din Legea nr.85/2003 şi anume lipsa unei licenţe de exploatare şi încetarea activităţii miniere anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003. Ministerul Economiei a preluat acest perimetru închis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2003 pentru efectuarea lucrărilor de închidere şi conservare. S-a menţionat şi faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înfiinţată prin HG nr. 1024/2012, deci după închiderea minei Lupoaia 1 şi predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei.

De asemenea, s-a mai arătat că Legea nr. 85/2003 stabileşte în mod clar, cine are obligaţia de a efectua lucrările de închidere şi conservare, această menţiune fiind prevăzută în art. 52 alin.3 respectiv „ închiderea minelor şi refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licenţe, se vor face cu acordul autorităţii competente, de către ministerul de resort prin direcţiile de specialitate cu fonduri bugetare „.

Ca urmare, obligaţia de executare a lucrărilor care fac obiectul prezentei acţiuni îşi are izvorul în lege, fiind expres prevăzută de aceasta, iar cel obligat este Ministerul Economiei prin direcţiile de specialitate, respectiv Agenţia Naţională Pentru Resurse Minerale si S.C. CONVERSMIN S.A. Bucureşti.

În consecinţa respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA Tg-Jiu şi admite pe cea invocata de ANRM instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, pe care s-a solicitat schimbarea în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA Tg-Jiu şi respingerii excepţiei lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ANRM.

Astfel calitatea procesuală pasivă îi revine persoanei juridice căreia prin abilitatea conferită de lege, are obligaţia de a închide mina şi a ecologiza mediul afectat, Societatea Complexul Energetic Oltenia, neavând nici o obligaţie potrivit legii pentru executarea lucrărilor în ceea ce priveşte minele a căror activitate a încetat înainte de intrarea în vigoare a legii minelor.

S-a menţionat şi faptul că Societatea Complexul Energetic Oltenia SA a fost înfiinţată

prin HG nr. 1024/2012, deci după închiderea Minei Lupoaia I şi predarea patrimoniului acesteia către Ministerul Economiei.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei unităţi pentru motivele invocate mai sus.

De asemenea, pârâta a invocat excepţia prescripției dreptului material al acţiune, excepţie respinsă de către Judecătoria Motru.

Cu privire la respingerea prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de judecată a apreciat ca fiind vorba despre efecte continue asupra imobilului casă de locuit şi acţiunea fiind promovată la data 19.01.2017 este formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.2517 Cod civil.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune care se produce de la data încălcării dreptului subiectiv, respectiv în anul 2010 când reclamanţii au devenit proprietari de drept a imobilelor în urma contractului de vânzare cumpărare 1541/07.07.2010 dată la care au cunoscut degradările construcţiilor anterior acestei date.

Potrivit prevederilor art.2500 raportat la art.2517 şi art. 2528 din Codul civil, „dreptul

material la acţiune, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani, prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cat şi pe cel care răspunde de ea".

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei instanţei de fond  în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor cu consecinţa respingerii acţiunii introductive.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că instanța de fond în mod greşit a admis în parte cererea de chemare în judecată.

 S-a susţinut că pretinsele degradări ale imobilelor-construcţii nu se datorează lucrărilor miniere, aşa cum în mod eronat se susţine prin cererea de chemare în judecată, ci culpei persoanelor care au edificat imobilul, materialelor folosite în edificarea acestora, dar şi a vechimii aproximativ 43 de ani.

S-a menţionat că, gospodăria deţinută de reclamanţi nu se află situată în perimetrul Minei Lupoaia - Prigoroiu, ci la o distanţa mare faţă de limita de licenţă a acestora(500 m).

Exploatarea abatajelor de lignit în subteran s-a realizat în baza aprobării şi avizului proiectantului. Zona de protecţie a fost respectată, astfel încât lucrările miniere de subteran nu pot avea influenţe negative asupra imobilelor, motiv pentru care s-a solicitat să nu fie omologat raportul de expertiză întocmit de domnul expert ...................., care nu reflectă realitatea din teren şi nu se bazează pe studii ştiinţifice.

Activitatea Minei Lupoaia-Prigoroiu a încetat în zona în anul 2012, după care s-a trecut pe activitatea de conservare a acesteia.

S-a arătat că societatea pârâtă a efectuat demersurile necesare în vederea emiterii Hotărârii de Guvern privind aprobarea programului pentru conservarea şi închiderea definitivă a Minei Lupoaia Prigoroiu, în vederea întocmiri Proiectului Tehnic, desfăşurării procedurii de licitaţie a lucrărilor de ecologizare şi realizare a acestora ( SC CONVERSMIN Bucureşti SA) dar până în prezent nu s-a emis o asemenea hotărâre de închidere.

Imobilele reclamanţilor au fost construite în anul 1974 şi potrivit  anexei 1978 fără autorizaţie de construcţie si fără un proiect tehnic de execuţie, culpa apariţiei degradărilor fiind a reclamanţilor, care se coroborează cu vechimea şi uzura în timp, în prezenta cauză a fost încuviinţată expertiza specialitatea geologie, efectuată în teren de către domnul expert .................... a fost numai ,, vizuală” formulând diverse ipoteze şi teorii, fără a avea la bază dovezi viabile, neapelând la nicio metodă de investigare specifică domeniului şi de aceea, răspunsurile la obiectivele încuviinţate de către instanţă sunt pur speculative, nefondate şi nesusținute din punct de vedere ştiinţific şi tehnic. De asemenea, toate prezentările făcute de către expert în susţinerea răspunsurilor formulate, nu au legătură cu situaţia din teren, fiind greşite, nebazându-se pe realitatea de la faţa locului, ci numai pe ipoteze ipotetice.

Cum era de aşteptat, expertul nu a făcut nicio analiză bazată pe date certe cu privire la

modul în care s-au derulat lucrările miniere în raport cu prelinsele degradări ale construcţiilor reclamanţilor, astfel încât să demonstreze cu adevărat existenţa sau nu a legăturii de cauzalitate dintre acestea. Explicaţia fiind doar una puerilă, fără suport tehnic şi ştiinţific doar comparativă, bazată pe supoziţii.

Din constatările efectuate pe teren, nu se observă existenţa unor fenomene de destabilizare a terenului care să conducă la concluzia existenţei unor modificări în structura solului şi subsolului în zona proprietăţii reclamanţilor. Terenul pe care se află construcţiile reclamanţilor, au fost categorisite ca fiind zone de alunecări natural-active, prezentându-se sub forma unor râpe cu alunecări de teren, datorită constituţiei litologice a terenului predispus la apariţia acestor fenomene.

Declanşarea şi întreţinerea fenomenelor de instabilitate sunt favorizate de relief, de cantitatea relativ mare de precipitaţii care cad în mod obişnuit în zonă, de structura şi constituţia litologică a terenului.

Analizând din punct de vedere tehnic, distantele obţinute în urma măsurătorilor efectuate dintre casa reclamanţilor si cele mai apropiate lucrări miniere, se constată faptul că. teoretic şi practic, este exclusă orice interdependentă între degradarea construcţiilor reclamanţilor şi lucrările miniere.

Pe baza observaţiilor directe efectuate asupra construcţiilor şi foselor lucrări miniere, nu există nicio dovadă a influenţei negative a abatajelor miniere asupra terenului de fundare a construcţiilor şi în mod implicit şi asupra construcţiilor. Cauza principală a degradării terenului şi construcţiilor reclamanţilor, o constituie litologia zonei şi forma de relief coroborata cu acţiunea factorilor de mediu asupra acestora si nu în ultimul rând vechimea şi starea de întreţinere în timp a construcţiilor.

În consecinţă, concluziile acestei expertize geologice nu pot fi reţinute ca pertinente de către instanţa de judecată, şi drept urmare s-a solicitat respingerea lor.A mai arătat pârâta că, degradările apărute la construcţii deţinute de reclamanţi nu se datorează lucrărilor miniere, aşa cum în mod greşit se susţine prin cererea de chemare în judecată, ci modului deficitar de construire a imobilelor - fără a exista la baza acestora o  autorizaţie de construire şi un proiect tehnic de execuţie, faptul ca aceste construcţii au fost realitate cu "mână de lucru necalificată" - fără firmă specializată în construcţii.

Însăşi forma fisurilor şi crăpăturilor denotă faptul că lipsesc elementele primare constructive, respectiv centură la fundaţie, stâlpi de legătură, buiandrugi şa., astfel încât prin greutatea proprie a casei de locuit, eforturile şi tensiunile transmise la terenul de fundare, au fost diferite, acestea determinând apariţia în timp a uzurii fizice a elementelor structurale şi nestructurale ale acesteia.

În stabilirea valorii construcţiilor reclamanţilor, este necesar a se avea în analiză şi studiu faptul că, proprietarii s-au folosit de acestea din momentul edificării şi până în prezent (imobilele fiind exploatate de la data edificării şi până în prezent), ceea ce face să intervină o uzură prin folosire.

În consecinţă, s-a solicitat să se constate că nu poate fi reţinură în sarcina pârâtei obligaţia de a suporta un prejudiciu şi de a plăti despăgubirile solicitate, nefiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită, prejudiciul, respectiv nu există o legătura de cauzalitate între aceste elemente şi pe cale de consecinţă să fie admis apelul şi să se respingă cererea de chemare în judecata ca neîntemeiată.

În drept, apelul a fost întemeiat pe prevederile art. 466 şi următoarele C.proc.civ. coroborat cu prevederile art. 52 alin. 3 din Legea minelor nr. 35/2003 şi art. 1616 Cod civil.

S-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă în conformitate cu art. 223 C.proc.civ.

La data de 22.09.2017 apelanţii reclamanţi .................... şi ...................., au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA.

S-a arătat că urmare a administrării probelor, este evident că lipsa calității procesuale pasivă îi revine pârâtei Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, care prin subunităţile sale Mina Lupoaia-Prigoroiu şi Cariera Lupoaia a desfăşurat activităţi miniere atât de sprafaţă, cât şi de subteran, ambele deţinând licenţă de exploatare, răspundere civilă delictuală fiind în mod corect angajată în sarcina pârâtei prin obligarea la dezdăunări  ce constau în prejudiciu efectiv suferit, respectiv valoarea de reconstruire a imobilelor construcţii în litigiu. De asemenea, s-a susţinut că nu poate fi reţinută apărarea apelantei pârâte că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 52 alin. 3 din legea 85/2003 întrucât Mina Lupoaia Prigoroiu a deținut licenţa nr. 3500/2002 şi a încetat activitatea în anul 2013, iar Cariera Lupoaia deţine licenţa nr. 3498/2002 şi este încă activă, astfel că nu este îndeplinită niciuna din exigenţele prevăzute de lege pentru ca răspundere să revină ministerului de resort, respectiv  mina sau cariera să nu fi avut licenţă de exploatare şi totodată să-şi fi încetat activitatea mai înainte de apariţia legii 85/2003, respectiv legea minelor.

Totodată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune s-a dovedit a fi neîntemeiată, întrucât nu s-a cunoscut nici persoana vinovată şi nici prejudiciul efectiv suferit decât după administrarea probelor, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 3 şi 8 din Decretul lege nr. 167/1958, iar în speţă nu este vorba despre degradări care să fi apărut instantaneu, ci în timp, având caracter de permanenţă şi de continuitate, care se manifestă şi în prezent, excepţia care a fost unită cu fondul în vederea administrării de probe.

Prin urmare, s-a arătat că cele două excepţii au fost soluţionate legal de către instanța de fond, pe bază de probe, astfel că susţinerile apelantei cu privire la aceste motive de apel sunt cu totul neîntemeiate.

Pe fondul cauzei s-a arătat că susţinerile apelantei pârâte sunt în contradicţie cu probele administrate astfel că, acestea nu pot fi luate în considerare.

Faţă de faptul că din toate probele dosarului rezultă că, imobilele în litigiu sunt degradate datorită factorului antropic în exclusivitate, degradări generate de activitatea minieră desfăşurată de intimate în aproprierea gospodăriei, s-a arătat că în mod legal instanța de fond a apreciat că acţiunea este dovedită, motiv ce a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor în timp ce dispoziţiile art. 998 Cod civil de la 1964, a dispoziţiilor art. 37 alin. 5 din legea 85/2004, precum şi art. 68 şi art. 94 din OUG 195/2005 privind protecţia mediului.

Au mai arătat reclamanţii că fapta ilicită a pârâtei constă în aceea că operatorul minier nu a efectuat lucrările de întreţinere şi conservare a obiectivului minier în conformitate cu planul tehnologic în perioada de la oprirea activităţii până la aprobarea de către guvern a deciziei de închidere şi până la data predării efective către un contractor specializat în vederea refacerii lucrărilor de închidere şi ecologizare a mediului de către ministerul de resort.

Totodată, s-a arătata că prezenţa căii ferate care produce trepidaţii este un obiectiv minier care a afectat gospodăria în litigiu, aceasta aflându-se chiar în spatele gospodăriei şi este activă şi în prezent, astfel că nu există nicio şansă ca cel puţin în viitor proprietarii să poată efectua reparaţii eficiente, ori să se bucure de oarecare stabilitate a terenului şi de linişte.

În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de reclamant, acesta a fost calculat de către expertul desemnat în specialitatea construcţii, acesta constatând degradările aduse imobilelor în litigiu având drept cauze lucrările miniere efectuate în zonă, prejudiciu ce se ridică la suma de 227.551 lei, respectiv valoarea de reconstrucţie a imobilelor.

Totodată, s-a apreciat că valoarea studiului geotehnic şi a proiectului de execuţie care sunt incluse trebuie acordate deoarece, sunt puţi în situație de edifica alte imobile datorită culpei operatorului minier, în prezent reclamanţii fiind obligați de împrejurări şi de lege să obţină documentaţia respectivă, sens în care este şi practica judiciară a acestei instanțe.

În concluzie, faţă de cele arătate s-a solicitat respingerea apelului ca nefundat.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.

În dovedirea cererii a fost depusă decizia civilă nr. 1164/30.06.2017 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3128/263/2015, decizia civilă nr. 2095/05.12.2016 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1723/263/2015.

La data de 02.10.2017 apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanţii reclamanţi, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

S-a arătata că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere atunci când a scăzut contravaloarea studiului geotehnic şi a proiectului de execuţie atâta timp cât reclamanţii nu au făcut dovada faptului că au contractat efectuarea unui asemenea studiu, ori intenţionează să pornească la executarea unui imobil pe un alt teren.

Reclamanţii critică această sentinţă sub aspectul cuantumului prejudiciului acordat. S-a arătat că, criticile aduse sentinţei instanţei de fond sunt neîntemeiate şi implicit nejustificate, apreciind că acestea nu sunt în măsura în care să conducă la schimbarea hotărârii apelate.

În ceea ce priveşte includerea valorii studiului geotehnic şi a proiectului tehnic la calculul despăgubirilor, calculată de expertul în specialitatea construcții la valoarea de 29.211 lei, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată deoarece pe de o parte imobilele ce fac obiectul dosarului de faţă nu au autorizaţii de construire şi implicit nici studiu geotehnic care se impunea cel puţin la extinderea efectuată în anul 1998 a locuinţei, avându-se în vedere că în zonă era un obiectiv minier în desfăşurare, iar pe de alta studiul geotehnic nu este obligatoriu la o construcţie realizată în mediul rural, ori prin acordarea acestei sume se ajunge la premisa îmbogăţirii fără just temei.

În consecinţă, s-a solicitat respingerea apelului formulat de apelanţii reclamanţi .................... şi .................... ca nefondat.

La data de 03.10.2017 intimata pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat menţinerea sentinţei instanței de fond, sentinţă prin care se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

S-a arătat că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu a încheiat nicio licenţă de concesiune pentru exploatare în zona indicată de reclamanţi. Totodată, s-a arătat ca urmare a verificării actelor normative emise cu privire la închiderea şi conservarea unor vechi obiective miniere, s-a constatat că activitatea s-a desfăşurat până cel mai târziu în anul 1998 în obiectivul Lupoaia, exploatare ce a aparţinut Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia S.A, Tg.Jiu.

Astfel, închiderea şi conservarea obiectivului Lupoaia a fost aprobată etapizat prin trei acte normative şi anume:

- obiectivul Lupoaia I a fost închis prin HG nr. 816/19J 1.1998 privind conservarea şi închiderea definitivă a unor mine şi cariere, unde la poziţia 5 privind CNLO se regăseşte anul încetării activităţii – 1995.

- obiectivul Lupoaia II a fost închis prin HG nr. 17/13.01.1999 privind închiderea definitivă conservarea şi unor mine şi cariere etapa II unde Ia poziţia 2 privind CNLO se regăseşte anul încetării activităţii -1997

- obiectivul Lupoaia V - VI a fost închis prin HG nr. 898/22.08.2002 privind aprobarea închiderii definitive unor mine şi cariere, etapa VI unde la poziţia 24 se regăseşte anul încetării activităţii - 1998

În textele actelor normative la art. 4 se prevede, în mod expres:

" Cheltuielile pentru închiderea definitiva a minelor şi a carierelor, fundamentate în programele tehnice de dezafectare, ecologizare şi conservare, elaborate în acest scop şi avizate conform legii, inclusiv cheltuielile pentru conservare şi proiectare, se acoperă din surse proprii şi din alocaţiile bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Industriei şi Comerţului, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite. "

În anexele la actele normative menţionate privitor la Compania Naţională a Lignitului Tg Jiu, se regăsesc menţiuni privind: închiderea definitivă a obiectivului - minei/carierei – Lupoaia I, ori Lupoaia II sau Lupoaia V - V I, după caz, data încetării activităţii în perimetru, (cuprinsa între anii 1995 -1998 ) precum şi fondurile alocate închiderii.

S-a arătat că şi în alin. 3 al art. 52 din Legea minelor nr. 85/2003, în vigoare, se specifică, în mod expres, că " închiderea minelor şi refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licenţe, se vor face cu acordul autorităţii competente, de către ministerul de resort, prin direcţiile de specialitate, cu fonduri bugetare. "

De asemenea, s-a menţionat şi faptul că nu sunt o direcţie de specialitate în subordinea

Ministerului Economiei şi că, potrivit legii minelor nr. 85/2003, nu au atribuţii care să privească închiderile şi conservările minelor/carierelor, așa cum afirma pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

Cu privire la Lupoaia - Prigoroiu, s-a arătat că licenţa a fost încheiată pe 5 ani si a fost aprobata prin HG nr. 1367/12.11.2007, cu durată de valabilitate până pe data de 15.11.2012. Exploatarea a aparţinut Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia S.A, - SNLO.

Dacă există lucrări de refacere a mediului şi ca atare există un prejudiciu, atunci se aplică prevederile art. 37 alin. (3) şi (5) din legea minelor nr. 8572003, care dispune că:

„(3) Concesionarii răspund material şi financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectaţi de activităţile miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului.”

„ (5) Titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activităţile miniere efectuate până la data expirării ori renunţării, chiar daca asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii”.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, s-a solicitat menţinerea sentinţei instanței de fond, sentinţă prin care se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.

La data de 11.10.2017 intimata Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat să se dispună respingerea apelului în ceea ce priveşte Ministerul Economiei si menţineţi sentinţei instanței de fond ca legală şi temeinică.

În această cauză, instanţa de fond a reţinut că prejudiciul, constând în degradări ale terenului şi construcţiilor reclamanţilor, s-a datorat activităţilor de exploatare minieră.

Potrivit art. 52 din Legea minelor, ministerul de resort „prin direcţiile de specialitate, angajează executarea lucrătorilor de conservare/închidere a minelor sau a carierelor aparţinând companiilor şi societăţilor naţionale miniere, precum şi a minelor sau a carierelor, a lucrărilor de exploatare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licenţe şi asigură monitorizarea factorilor de mediu post închidere.”

În raport cu aceasta dispoziţie legală, s-a solicitat să se reţine că ministerul de resort, respectiv Ministerul Economiei, nu efectuează lucrări de exploatare a substanţelor minerale, acestea fiind în responsabilitatea operatorilor minieri conform Legii minelor nr. 85/2003, în cazul de faţă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. Târgu Jiu.

Astfel că în prezentului dosar, existând o licenţă de exploatare, se aplică dispoziţiile art. 37 alin. 3 si 5 din Legea Minelor nr. 85/2003:

(3) Concesionarii sau administratorii răspund material şi financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectaţi de activităţile miniere, în conformitate cu planul de refacere a mediului aprobat de autoritatea competentă.

(5) Titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activităţile miniere efectuate până la data expirării ori renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării”.

Astfel că în acest caz, răspunzător pentru repararea prejudiciilor este titularul licenţei de exploatare.

În concluzie, s-a solicitat să se dispună respingerea apelului în ceea ce priveşte Ministerul Economiei si menţineţi sentinţei instanței de fond ca legală şi temeinică.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 471 alin. 5 şi următoarele C.proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, tribunalul reţine apelul formulat de apelanta  pârâta Societatea Complexul Energetic Oltenia SA ca fiind nefondat şi apelul declarat de apelanţii-reclamanţi ca fiind fondat în limita celor  ce  succed:

În ceea ce  privește apelul declarat în cauză, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește soluția dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Societății Complexul Energetic Oltenia SA, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, dar și în ceea ce privește fondul cauzei, urmând ca pe cale de consecință să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.

În ceea ce privește excepția dreptului material la acțiune invocată în fața instanței de fond și reiterată în fața instanței de fond, tribunalul reține că această excepție este întemeiată de apelanta-pârâtă pe dispozițiile art.8 din Decretul nr.167/1958, apreciindu-se că dreptul la acțiune a început să curgă la momentul la care reclamantul a cunoscut autorul faptei ilicite (în speță operatorul minier chemat în judecată), moment determinat de faptul că alți vecini ai săi au obținut hotărâri judecătorești prin care Societatea Complexul Energetic Oltenia SA fusese obligată la despăgubiri.

Astfel, art.8 din Decretul lege nr.167/1958 prevede că „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea”, însă aceste momente sunt raportate de legiuitor la persoana titularului dreptului la acțiune, fiind fără relevanță pentru speța de față faptul că alte persoane din zona din apropierea locuinței reclamantului au obținut hotărâri judecătorești prin care același operator minier a fost obligat la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât o asemenea hotărâre judecătorească în care intimatul nu a avut calitate de parte nu-i este opozabilă.

Totodată, este adevărat că potrivit dispozițiilor legale invocate de către apelanta-pârâtă prescripția dreptului material la acțiune este guvernată de legea în vigoare la momentul la care dreptul la acțiune s-a născut, iar această lege în vigoare stabilește că dreptul se naşte la momentul la care victima faptei ilicite a cunoscut atât fapta, cât și pe cel care răspunde de ea, însă în cauza de față prejudiciul înregistrat în patrimoniul intimatului-reclamant are caracter de continuitate, astfel încât nu se poate susține că acest prejudiciu a fost cunoscut de către titularul cererii cu mai mult de 3 ani înainte de promovarea prezentei acțiuni. Degradările realizate la imobilele proprietatea intimatului-reclamant ca urmare a desfășurării activității miniere în zonă nu s-au produs într-o singură etapă și într-un singur moment, ci s-au produs în timp, de-a lungul unei perioade îndelungate, așa cum rezultă chiar din lucrările de specialitate întocmite în fața instanței de fond, iar existența şi întinderea prejudiciului nu au putut fi cunoscute de către reclamant încă de la începutul desfășurării activității miniere în zonă, așa cum susține apelanta-pârâtă.

Nu poate fi primită nici susținerea că dreptul la acțiune ar fi început să curgă în anul 1970  când reclamanți au devenit proprietarul imobilelor cu privire la care se solicită despăgubiri. Aceasta deoarece acțiunea civilă promovată în cauza de față are ca obiect acordarea despăgubirilor pentru degradările produse imobilelor proprietate reclamantei ca urmare a derulării activității de către operatorul minier, iar după cum s-a arătat, aceste degradări au caracter continuu și sunt rezultatul modificării configurației solului și al fisurilor apărute în imobilele construcții, legea legând momentul de început al termenului de prescripție de alte elemente decât eliberarea unui certificat de moștenitor și care, în concepția vechiului Cod Civil, nu valora act de proprietate asupra imobilelor din masa succesorală.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte, instanța de apel constată că în mod corect s-a respins această excepție, deoarece argumentele invocate de operatorul minier nu sunt de natură a înlătura aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.85/2003. Astfel, existența unei licențe de exploatare a fost apreciată de către instanță prin prisma probatoriului administrat în cauză și care atestă că Mina Lupoaia I și-a încetat activitatea după anul 2003 și a faptului că această entitate a fost o componentă a Companiei Naționale a Lignitului, iar apelanta-pârâtă este continuatoarea personalității juridice a acesteia din urmă.

De asemeni, dispoziția legală invocată de către apelanta pârâtă, și anume art.52 alin.2 din legea nr.85/2003, prevede în alineatul 2 că „activitatea minieră încetează prin decizia autorității competente, după analiza şi acceptarea de către autoritatea competentă şi ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activității şi după punerea lui în aplicare”, iar „decizia de conservare/închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor şi societăților naționale miniere va fi aprobată de Guvern, conservarea/închiderea urmând a fi finanțată şi din fonduri bugetare”.

Excepția de la aceste dispoziții (și de care se prevalează apelanta pârâtă) menționează că „închiderea minelor şi refacerea mediului în cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare” (art.52 alin.3 din legea nr.85/2003).

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.52 alin.3 din Legea 85/2003 invocate de către apelanta-pârâtă, argumentele sale se întemeiază pe faptul că  activitatea Minei Lupoaia I ar fi început în anul 1967 și practic, din acest motiv, orice dispoziții ale legilor intrate în vigoare în anul 1998 și respectiv 2003 referitoare la licența de exploatare nu sunt aplicabile. Această susținere nu poate fi însă primită, deoarece exclude posibilitatea ca, deși la momentul deschiderii minei nu exista o licență de exploatare (pentru că legea nu prevedea o asemenea obligație sau o asemenea procedură) ulterior, după apariția legilor care instituie această obligație și această procedură, operatorul minier să fi obținut o licență de exploatare.

De altfel, la dosarul cauzei nu au fost depuse documente sau administrate probe de către apelanta pârâtă din care să rezulte aspectele invocate în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, Societatea Complexul Energetic Oltenia SA limitându-se la susținerile conform căreia obiectivul minier s-a închis în anul 1998 (deci anterior intrării în vigoare a legii nr.85/2003) și nu a deținut licență de exploatare, iar după cum s-a arătat, legea are în vedere închiderea efectivă a obiectivului (în sensul de încetare totală a activității) și nu simpla emiterea a unui act normativ în acest sens.

Pe fondul cauzei a fost criticată sentinţa instanţei de fond în ceea ce priveşte incidenţa elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 Cod civil, contestându-se aspectul că degradarea imobilelor proprietate a reclamanților se datorează operatorului minier.

Prin cererea  dedusă judecăţii, reclamanţii  au investit instanța de judecată cu o acțiune civilă în răspundere civilă delictuală prin care au  solicitat  obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea reparațiilor capitale ale construcţiilor acestora proprietatea acestora din satul Lupoaia, comuna Cătunele, judeţul Gorj , iar in cazul in care aceste reparații nu mai pot fi executate solicită să le fie acordată valoarea de înlocuire la nou a acestor imobile cu studiu geotehnic, proiect de execuţie si firma de specialitate.

Tribunalul reţine că în mare parte criticile vizează în fapt tot aspecte care susţin excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, invocându-se aspecte legate de închiderea obiectivului minier de subteran Mina Lupoaia I prin HG nr.816/19.11.1998, încheierea protocolului de predare primire nr.220-257/14.02.2003 cu Compania Naţională a Lignitului Oltenia SA şi predarea ulterioară către Primăria comunei Cătunele a suprafeţei ecologizate, respectiv încheierea procesului verbal de recepţie finală a lucrărilor nr.179455/22.11.2006. Toate aceste acte normative invocate de către apelanta pârâtă confirmă însă concluzia instanței de fond că operatorul minier are calitate procesuală, lucrările de închidere a minei fiind demarate şi finalizate ulterior intrării în vigoare a legii nr.85/2003 şi neputând fi antrenată, o eventuală răspundere aparţinând Ministerului de Resort.

Tribunalul va respinge ca neîntemeiate şi aceste argumente invocate de către apelanta pârâtă  deoarece în conformitate cu dispoziţiile Legii nr.85/2003 operatorului minier îi revine obligaţia de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a derulării activităţii sale în zonă, iar atâta timp cât nu s-a făcut dovada că până la momentul apariţiei Legii nr.85/2003 operatorul minier (reprezentat de Mina Lupoaia I) a fost închis în mod efectiv nu numai prin emiterea hotărârii de guvern prin care aprobă această operaţiune, dar şi prin încetarea efectivă a activităţii, nu se poate vorbi despre aplicabilitatea dispoziţiilor art.53 alin.2 din Legea nr.85/2003 care atribuie Ministerului de Resort obligaţia reparării prejudiciului

 În analiza cauzei şi verificarea condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile  art. 998, 999 C.civ. în vigoare din 1864 .aplicabile în cauză prin raportare la dispozițiile art. 6 din noul Cod Civil şi respectiv repararea prejudiciului, tribunalul se raportează la expertizele întocmite în cauză de experţii numiţi de instanţă respectiv dl expert specialitatea construcții civile ....................  şi dl expert  .................... specialitatea geologia resurselor miniere  experţi care îndeplinesc în cauză criteriile de imparţialitate, lucrările întocmite de expertul asistent propus de părţi , ....................  fiind avute în vedere numai în măsura în care pot fi coroborate cu expertizele întocmite de experţii cauzei .

În motivele de apel se contestă concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie efectuate în faţa instanţei de fond de către domnul expert ...................., însă  instanţa de apel reţine că aspectele invocate reprezintă aceleaşi obiecţiuni care au fost formulate şi în faţa instanţei de fond şi cu privire la care s-a răspuns în mod detaliat de către domul expert. Se invocă de către apelanta pârâtă aspectul că toate elementele invocate în cuprinsul raportului de expertiză sunt rezultatul unor analize vizuale ale expertului, fără utilizarea unor metode de investigare specifice domeniului, iar concluziile expertului sunt speculaţii nesusţinute ştiinţific. Nu poate fi primită această critică deoarece, aşa cum se poate observa, din cuprinsul lucrării de specialitate existente în copie la filele 92 -103, concluziile lucrării de specialitate au fost formulate pe baza lucrărilor ştiinţifice care analizează structura şi litologia solului în zona în discuţie, a perimetrelor în care se derulează activitatea de exploatare minieră în temeiul licenţelor de exploatare, iar concluziile sunt formulate ca urmare a analizării efectelor modificărilor în structura solului în zona în care se află imobilul proprietatea reclamantei.

De astfel, aceste concluzii ale expertului specialitatea geologie sunt confirmate şi de lucrarea de specialitate întocmită de expertul în construcţii, iar susţinerea apelantei pârâte referitoare la faptul că nu există nicio legătură de cauzalitate între activitatea minieră din zonă şi degradările de la imobilul proprietatea reclamantei este complet lipsită de suport real.

Susţinerile apelantei- pârâte potrivit cărora lucrarea tehnică în specialitatea geologie nu are suport tehnic, nu pot fi primite în lipsa unor înscrisuri cu valoarea probatorie egală cu cea a raportului de expertiză efectuat în cauză. Reţine tribunalul că apelanta pârâtă nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în specialitatea geologie, care să vină să contrazică concluziile expertului ...................., iar considerentele teoretice expuse în motivele de apel nu pot  ţine loc de probe.

Privitor la îndeplinirea  în cauză a elementelor  prevăzute  de lege  pentru angajarea  răspunderii civile  delictuale ,tribunalul reţine ca fiind îndeplinite aceste  elemente în sarcina apelantei  pârâte Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, prin probatoriul administrat în cauză  făcându-se dovada existenţei  acestor  cerințe  legale.

Astfel, în ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite săvârșite cu vinovăție, faptă  producătoare de prejudicii, se reţine  în sarcina  apelantei  pârâte că  prin activitatea  minieră  desfășurată la Mina Lupoaia  a cauzat  degradarea terenului pe care sunt amplasate  construcţiile reclamanţilor, fapt care a condus la degradarea acestor imobile, făcându-le  improprii unei  folosințe  normale conform  destinației.

Astfel ,din cuprinsul raportului de expertiză în construcţii efectuat în cauză  rezultă că  imobilul casă de locuit  proprietatea reclamanţilor, imobil ale cărui dimensiuni sunt menţionate în cuprinsul raportului de expertiză, are structura de rezistenţă  afectată, prezentând fisuri multiple la structura de rezistenţă, deformarea tavanelor, distanţarea trotuarelor de beton faţă de elevaţie, fisuri  pereţi interior cu străpungere în exterior, fisuri pereţi cu deplasare, pardoseli fisurate (filele 110-112).

Raportul de expertiză în construcţii  stabileşte de asemenea că  deplasările constatate la fundaţia imobilului, la elevaţii şi la pereţii structurali ai clădirii sunt cauzate atât  de factori interni ,cât şi  de factorul antropic  determinat de efectuarea  lucrărilor miniere.

Totodată,raportul de expertiză tehnică geologică,întocmit de expert ...................., stabileşte că  lucrările miniere au afectat şi afectează stabilitatea solului şi a subsolului, existând indicii din care rezultă o deformare a terenului( fila 96). În acest sens se arată că lucrările miniere au condus la realizarea unui puternic impact asupra perimetrului  de unde s-a extras cărbunele în subteran şi la suprafaţă.

De asemenea expertul geolog a  arătat în cuprinsul acestui raport de expertiză că, influenţa lucrărilor miniere a condus la afectarea locuinţei reclamanţilor, locuinţa respectivă nemaiprezentând siguranţă în exploatare stoparea fenomenului de degradare geologică fiind aproape imposibil de stopat.,precizându-se totodată că exploatare a minieră din zonă a adus modificări determinante în structura subsolului, având ca rezultat destabilizarea zonei din cauza modificării mediului geologic natural derulat în timp ca urmare a lucrărilor miniere.

În cuprinsul raportului de expertiză se menţionează că în zonă au fost efectuate lucrări de subteran de Mina Lupoaia  - Prigoroiu , abatajele 2/V şi 3/VI, pe stratul  V şi VI.

Verificându-se astfel legalitatea şi temeinicia hotărârii instanţei de fond exclusiv prin prisma criticilor invocate de către apelanta-pârâtă (modalitatea de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei pârâte, a concluziilor rapoartelor de  expertiză specialitatea şi a sumei datorate cu titlul de prejudiciu) în conformitate cu dispoziţiile art.478 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de  apelanta-pârâtă

Pentru aceste considerente, tribunalul reţine apelul declarat de apelanta- pârâtă ca fiind nefondat.

În ceea ce  priveşte apelul formulat  de apelantul- reclamant, acesta  critică sentinţa  prin prisma cuantumului  despăgubirilor  acordate, prima instanţă  acordând  suma de 198.340 lei lei, reprezentând valoarea de  reconstrucţie a imobilului, iar apelanţii solicită  acordarea sumei de 227.551 lei, valoarea de reconstrucţie  a imobilului, astfel cum a fost calculată  în raportul de expertiză în dosarul de fond.

Observând  expertiza tehnică  în specialitatea  construcţii civile întocmită  de expertul Felindean Florin (filele 107-113), dosar fond, se constată că expertul a calculat o valoare de reconstrucţie  a imobilelor  în cuantum de 227.551 ,din care suma de 29,211 reprezintă studiul geotehnic şi proiect de execuţie,

Tribunalul apreciază că în mod greşit au fost reduse cheltuielile privind studiul geotehnic şi proiect de execuţie, , întrucât acestea reprezintă cheltuieli pe care reclamantul le va efectua în vederea reconstruirii imobilului, cheltuieli ce nu vor fi regăsite în valoarea imobilului ce urmează a fi edificat de reclamant , ci doar cheltuieli pe care le va suporta.

 Ca urmare, tribunalul apreciază că suma de 29,211 lei reprezentând studiul geotehnic şi proiect execuţie trebuie inclusă integral în suma acordată ca despăgubire

Reţine tribunalul că se poate  vorbi de o reparare  integrală a prejudiciului numai prin acordarea valorii proiectului tehnic, întrucât reconstruirea  imobilului presupune obținerea  tuturor  avizelor legale prevăzute de legislația  în materia  construcţiilor.

 În consecință, pentru aceste considerente, în baza art.480 Cod procedură civilă, va fi admis apelul declarat în cauză și schimbată sentința instanței de fond în sensul va  obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 227.551 lei despăgubiri civile în loc de 198.340 lei şi la plata sumei de 9 856,02 lei cheltuieli de judecată la fond.

 În temeiul art. 453 C.pr.civ, apelanta-pârâtă va fi obligată la plata către apelanţii  reclamanţi a 1740,6 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând  taxă de timbru  aferentă pretenţiilor  şi  onorariul avocat  conform chitanţei depuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA, cu sediul în Tg Jiu, str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 5, judeţul Gorj.

Admite apelul formulat de apelanţii reclamanţi .................... şi ...................., ambii  cu domiciliul în comuna ...................., jud. Gorj,  împotriva sentinţei civile nr. .................... pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ...................., în contradictoriu cu intimaţii pârâţii Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 152, sector 1 şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale cu sediul în Bucureşti, B-dul Dacia nr. 59, sector 1.

Schimbă sentinţa în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 227.551 lei despăgubiri civile în loc de 198.340 lei şi la plata sumei de 9 856,02 lei cheltuieli de judecată la fond.

Obligă apelanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 1740,6 lei către apelanţii reclamanţi.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul  Gorj .Pronunţată în şedinţa publică din ...................., la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

....................Judecător,

....................

Grefier,

....................

Red. A.S./Tehnored. A.S.P.

21 Decembrie 2017/7 ex.

Jud. fond. Ş. A

Domenii speta

Spete similare