Anularea titlului de proprietate

Prin sentinţa civilă nr. X/21.09.2017, Judecătoria Balş a respins acţiunea civilă privind pe reclamanta TG, şi pe pârâtele Comisia Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar B şi Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar O, având ca obiect, fond funciar.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nici în nume propriu, nici în calitate de moştenitor, nu poate justifica un interes legitim în promovarea unei acţiuni în desfiinţarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991. Or, în condiţiile în care se contestă dreptul persoanei înscrise în titlul de proprietate nr. X/92 din data de 14.08.2002 emis de Comisia Judeţului Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, nu este posibilă emiterea unui nou titlu de proprietate în favoarea reclamantei, atât timp cât nu are la rândul său formulată cerere privind reconstituirea acestui drept.

A mai reţinut instanţa că reclamanta a avut la dispoziţie acţiunile de care putea beneficia autoarea acesteia, MG, în temeiul reglementărilor legislaţiei privind reconstituirea dreptului de proprietate, împotriva hotărârii comisiei judeţene având posibilitatea de a formula plângere în condiţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, acţiune pe care aceasta nu a exercitat-o.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta TG, considerând-o netemeinică şi nelegală întrucât instanţa de fond a apreciat eronat că nu are interes în promovarea acţiunii. Astfel, pe suprafaţa de teren înscrisă în titlul de proprietate, a cărui anulare se cerere, a edificat o casă, pentru care s-a deschis poziţie de rol  şi pentru care plăteşte taxe şi impozite. Suprafaţa i-a revenit ca urmare a dezbaterii succesiunii părinţilor săi. Casa a fost edificată având la bază certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.

Cu privire la reţinerea instanţei că numitul MI ar fi formulat cerere de reconstituire,  fiind îndreptăţit, apelanta precizează că bunica sa a deţinut acest teren înainte de data căsătoriei cu sus-numitul, aspecte pe care le cunoşteau şi reprezentanţii primăriei. Relevantă în acest sens fiind adeverinţa de punere în posesie pe numele TI şi TI0 şi nu pe numele MI.

A solicitat apelanta admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Legal citată, intimata Comisia Locală B a depus la data de 11.12.2017 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

Intimata Comisia Judeţeană Olt nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa instanţei de fond prin prisma motivelor de apel invocat dar şi în lumina dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta TG a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. X/92 din data de 14.08.2002 emis de Comisia Judeţului Olt pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu consecinţa obligării pârâtelor să modifice titlul de proprietate în sensul radierii numelui MI şi menţionarea numelui TI0, iar la rubrica moştenitorii defunctului să fie menţionat numele MG.

Potrivit art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea 18/1991 rep., stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face în condiţiile stabilite de prezenta lege, de ea beneficiază persoanele care s-au înscris în CAP-uri, moştenitorii acestora precum şi alte categorii de persoane prevăzute de lege.

Potrivit art. 10 alin. 4, cererile formulate de persoanele îndreptăţite se introduce şi se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei solicitante , domiciliul său calitatea de titular sau moştenitor, suprafaţa de teren solicitată , cerere la care va ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi calităţii solicitantului.

Aşa fiind, pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptăţită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoţită de actele doveditoare.

 Or, reclamanta nu a făcut acest lucru, nici în nume propriu şi nici în calitate de moştenitor sens în care în mod corect a reţinut prima instanţă că nu justifică interes legitim în promovarea acţiunii în desfiinţarea titlului de proprietate emis în bala legii funciare.

Reclamanta putea să formuleze plângere în temeiul reglementărilor legislaţiei privind reconstituirea dreptului de proprietate, împotriva hotărârii comisiei judeţene, plângere în condiţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar.

Relevant în lămurirea situaţiei reale de fapt este şi răspunsul comisiei locale funciare B potrivit cu care în evidenţele deţinute nu există cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele TE, iar TM şi TI0 nu figurează cu poziţii de rol după anul 1945.

Aşadar, este fără putinţă de tăgadă că reclamanta nu a formulat cerere pentru moştenirea dreptului de proprietate după autorul său deşi era îndreptăţită să facă acest lucru şi nici nu a proba în cauză aspecte cu privire la faptul că titlul de proprietate, a cărui nulitate se solicită, a fost emis mod abuziv, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corespunzătoare probele administrate raportat şi la dispoziţiile legilor fondului funciar, tribunalul în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul, ca nefondat.

Data publicarii pe portal:09.05.2018

Domenii speta

Spete similare