Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 208 din 27.01.2017


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele :

Prin plângerea formulată la data de 15.03.2016, şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1700/327/2016, petentul ---, cu domiciliul în ---, a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PA, nr. 2373859, emis la data de 29.02.2016, de Inspectoratul de Poliţie Judeţean --, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea acestuia.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că, în opinia sa, el nu a încălcat legea, în calitate de administrator al firmei pe care o conduce, deoarece exista un contract de prestări servicii, încheiat cu SC --- SRL, la data de 16.02.2016, respectiv înainte de momentul locaţiei.

De asemenea, a mai arătat petentul, HCL nr. 143/2014, necesară obţinerii autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor de alimentaţie publică, îl apără de orice fel de amendă.

În finalul plângerii sale, petentul a mai precizat că procesul verbal atacat pe calea prezentului proces a fost încheiat de către organul constatator, fără a se face nicio constatare şi fără a exista martori.

Plângerea nu a fost motivată în drept şi nici nu s-au indicat probele de care înţelege să se folosească petentul în dovedirea susţinerilor sale.

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 28.04.2016, intimatul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulată de petent şi menţinerea procesului - verbal seria PA nr. 2373859 din 29.02.2016, ca temeinic şi legal, apreciind în acest sens că, procesul - verbal este întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi că fapta a fost constatată şi sancţiunea a fost aplicată de către agentul de poliţie, în temeiul art. 5 din Legea nr. 61/1991 Republicată pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.

În acest sens, intimatul a arătat că, în fapt, în data de 28.02.2016, în jurul orei 03:00, la SC ---S.R.L. - punct de lucru Tulcea, petentul, în calitate de administrator al SC --- S.R.L., nu a luat măsuri de asigurare cu personal propriu sau specializat a ordinii publice la punctul de lucru-sediu secundar din municipiul ---, cu obiect de activitate „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”, încălcând prevederile art.2 pct. 35 din Legea nr. 61/1991.

În dovedirea contravenţiei săvârşite de către petent, intimatul a depus la dosarul cauzei întreg materialul probator, care face dovada legalităţii şi temeiniciei procesului - verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, solicitând instanţei să constate, în raport de acesta, că procesul - verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.

Referitor la temeinicia procesului - verbal, intimatul a solicitat instanţei să observe că, din întreg materialul probator rezultă fară niciun dubiu că petentul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.

Cu privire la motivele invocate de către petent în plângerea contravenţională formulată, intimatul a solicitat instanţei să le respingă, ca nefondate.

În concluzie, faţă de considerentele expuse mai sus, intimatul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să respingă plângerea petentului ca nefondată şi să menţină procesul – verbal, ca temeinic şi legal.

În continuarea motivării întâmpinării sale, intimatul a învederat instanţei că, în situaţia în care se va încuviinţează proba cu martori, pentru petent, înţelege să se opună categoriilor de persoane prevăzute de art. 315 alin. 1 pct. 1 - 3 Cod de procedură civilă.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 - 208 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 10.11.2016, în temeiul art. 254, 255 şi 258 Cod procedură civilă, instanţa a admis pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele :

Din perspectiva legalităţii procesului verbal, instanţa reţine faptul că acesta trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 16, precum şi de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a căror lipsă se sancţionează cu nulitatea absolută, respectiv, numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii sau semnătura agentului constatator. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Analizând deci cu prioritate legalitatea procesului-verbal contestat, din perspectiva art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (ordonanţa), instanţa apreciază că acesta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal , instanţa reţine că potrivit art.2 alin. 35 din Legea  nr. 61/1991  pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, constituie contravenţie neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci şi în alte locuri de distracţie sau de agrement pe care le conduc, precum şi refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice ori pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea.

Potrivit art. 3 alin.1 lit. f  din Legea  nr. 61/1991, această faptă contravenţională este sancţionată cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

Analizând obiectul contractului de prestări servicii încheiat de societatea administrată de către petent cu societatea --- S.R.L., instanţa constată că acesta constă din monitorizarea de către prestator a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei de la locaţiile beneficiarului şi intervenţia operativă cu echipaje mobile în caz de alarmă.

Prin urmare, acest contract asigură paza obiectivelor, bunurilor sau valorilor şi nicidecum protecţia persoanelor care se află în discoteca administrată de către petent, adică obiectul contractului nu acoperă şi asigurarea ordinii publice în incinta menţionată anterior.

Având în vedere că la data constatării faptei contravenţionale a fost semnalată, prin serviciul public de urgenţă, declanşarea unui conflict între mai multe persoane la discoteca administrată de petent, instanţa reţine că fapta sa de a nu asigura prin personal propriu sau specializat, ordinea publică în discotecă, prezintă grad ridicat de pericol social astfel că sancţiunea de 3000 lei aplicată, reprezentând minimul prevăzut de lege, constituie o corectă individualizare a răspunderii contravenţionale.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge şi cererea petentului de a fi înlocuită amenda cu sancţiunea mai uşoară constând din avertisment.