Cerere de valoare redusă

Deliberând asupra acţiunii deduse judecăţii, constată următoarele :

Prin cererea formulată la data de 31.07.2017, şi înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 6087/327/2017, reclamantul ---, cu domiciliul în ---, în contradictoriu cu pârâta ---, cu sediul în mun. ---, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2595 lei, la plata dobânzii legale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea cererii, formulată potrivit procedurii privind cererile de valoare redusă, reclamantul a arătat că între părţi a existat dosarul nr. ---/88/2016 al Tribunalului Tulcea, având ca obiect obligarea petentului din prezenta cauză la plata sumei de 25.161,04 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat pentru neîndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor de serviciu.

S-a mai arătat de către reclamant faptul, că Tribunalul Tulcea a admis acţiunea formulată de către pârâta din prezenta cauză şi a dispus obligarea sa la plata sumei datorate. Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel, la Curtea de Apel Constanţa, care a admis în parte apelul şi a constatat prescripţia dreptului material la acţiune pentru suma de 21.594,55 lei. Pe cale de consecinţă, pârâta se află în culpă procesuală şi este obligată să achite reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate pe parcursul dosarului nr.---/88/2016 în faza procesuală a fondului şi apelului.

Astfel, pentru serviciile de asistenţă juridică prestate în acest dosar, a achitat avocatului suma de 2500 lei, inclusiv TVA, reprezentând onorariul de avocat, aşa cum rezultă din: factura nr. 155/05.04.2016 reprezentând onorariu pentru asistenţă şi reprezentare la Tribunalul Tulcea, în valoare de 3000 lei inclusiv TVA şi chitanţa nr, 12/14.02.2017 - reprezentând plată parţială, în valoare de 2000 lei;factura nr. 172/19.07.2017 reprezentând onorariu pentru asistenţă şi reprezentare la Curtea de Apel Constanţa, în valoare de 595 Iei inclusiv TVA şi chitanţa nr, 102/19.07.2017, în valoare de 595 lei.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 187 lei.

Pârâta, a completat formularul întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondate, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.

În baza art. 254, 255, 258 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din data de 14.12.2017, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele:

Instanţa reţine, cu titlu prealabil, că cererea reclamantei îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1026 C.proc.civ., valoarea nedepăşind suma de 10.000 lei, iar obiectul acesteia nu se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 1026 alin. 2 şi 3 C.proc.civ.

Dosarul nr. ---/88/2016 înregistrat, la data de 28.01.2016, pe rolul Tribunalului Tulcea, a avut ca obiect cererea pârâtei din prezenta cauză de obligare a reclamantului la plata sumei de 25.161,04 lei.

Încă de la primul termen de judecată din data de 07.04.2016, reclamantul a fost beneficiat de asistenţa juridică a doamnei avocat IM, acesta depunând la dosar împuternicirea avocaţială întocmită în baza contractului de asistenţă juridică nr. 34/16.02.2016(f.83 din dosarul nr. ---/88/2016 al Tribunalului Tulcea).

Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat apel care a fost înregistrat-cu acelaşi nr. ---/88/2016- pe rolul Curţii de Apel Constanţa.

Pentru că reclamantul a căzut în pretenţii, acesta a declarat apel împotriva sentinţei civile nr.30 pronunţată, de Tribunalul Tulcea, la data de 12.01.2017, apel care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa cu nr. ---/88/2016.

Şi în apel reclamantul din prezenta cauză a încheiat, cu acelaşi avocat, contractul de asistenţă juridică nr.39/14.02.2017, împuternicirea avocaţială întocmită în temeiul acestui contract aflându-se  la fila 88 din dosarul Curţii de Apel Constanţa.

Prin decizia civilă nr. --- CM, pronunţată la data de 12.06.2017, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul în parte, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune pentru suma de 21.594,55 lei şi a obligat reclamantul din prezenta cauză să plătească pârâtei suma de 3.566,82 lei.

La data de 02.08.2017 reclamantul din prezenta cauză a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2016 CM, pronunţată la 12.06.2017 de Curtea de Apel Constanţa, cerere ce a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 447/36/2017.

Motivul revizuirii a fost acela că instanţa, care a soluţionat cererea de apel, a omis să se pronunţe asupra cererii apelantului de obligare a pârâtei din prezenta cauză la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 1000 lei, având în vedere că la dosarul de fond( dosarul nr. ---/88/2016 al Tribunalului Tulcea) a fost depusă chitanţa nr. 79/05.07.2016, cu aceeaşi valoare.

Prin decizia civilă nr. 335/CM, pronunţată la data de 25.10.2017, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de revizuire formulată de către reclamantul din prezenta cauză şi a obligat pârâta să îi plătească suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; instanţa care a soluţionat cererea de revizuire a avut în vedere că din totalul de 25.161,04 lei al pretenţiilor pârâtei, reclamantul-ca urmare a admiterii excepţiei pe care a invocat-o, a fost obligat să îi plătească doar suma de 3.566,82 lei, restul pretenţiei în valoare de  21.594,55 fiind respinsă ca prescrisă.

Instanţa constată că la Tribunalul Tulcea, în dosarul nr. 212/88/2016, asistenţa juridică a fost acordată reclamantului în baza contractului de asistenţă juridică nr. ---/16.02.2016(f.14), onorariul stabilit fiind de 2500 lei(fără t.v.a.); în urma încheierii acestui contract, Societatea Civilă de Avocaţi „---” a emis factura fiscală nr. 155/05.04.2016 pentru plata sumei de 3000 lei(f.12), iar reclamantul a achitat suma de 2000 lei la data de 14.02.2016, conform chitanţei nr. 12(f.13).

Instanţa reţine că diferenţa de 1000 lei este cea asupra căreia s-a pronunţat  Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. ---/36/2017, ce a avut ca obiect revizuirea deciziei civile nr. --- CM, pronunţată la 12.06.2017 de Curtea de Apel Constanţa.

În faza procesuală a apelului, reclamantul a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 39/14.02.2017 cu Societatea Civilă de Avocaţi „---” (f.16), iar aceasta din urmă a emis factura fiscală nr. 172/19.07.2017 pentru plata sumei de 595 lei(f.15), iar reclamantul a achitat acest onorariu la data de 19.07.2017, conform chitanţei nr. 102(f.15)

Din aceste înscrisuri menţionate anterior, instanţa reţine că au fost probate de către reclamant cheltuielile de judecată, constând din onorariu de avocat, în valoare de 2595 lei( 2000 lei pentru fond şi diferenţa de 595 lei pentru apel).

Art. 451alin.1 şi 2 C.proc.civ.prevede: “(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.”

 Dispoziţiile art. 453 alin.1 C.proc.civ. care permit obligarea părţii căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte, au la bază principiului răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv dispoziţiile art. 1357 C.civ.

Instanţa reţine că, în materia răspunderii civile delictuale, condiţiile pentru obligarea pârâtului la acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii unei fapte culpabile sunt următoarele: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită, sub forma intenţiei, neglijenţei sau imprudenţei.

Partea care a suferit un prejudiciu ca urmare a formulării unei cereri de chemare în judecată, care a fost soluţionată în mod favorabil de către instanţă, poate solicita obligarea părţii căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, atât pe cale incidentală, cât şi pe calea unei acţiuni separate.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa  constată că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale, astfel cum au fost amintite mai sus.

Sub aspectul întinderii prejudiciului suferit de către reclamant, instanţa apreciază că pentru etapa procesuală desfăşurată în faţa Tribunalului Tulcea, faţă de admiterea în parte a pretenţiilor pârâtei din prezenta cauză, prejudiciul reclamantului este de 1400 lei, iar în apel-deoarece cererea reclamantului a fost admisă aşa cum a solicitat, instanţa reţine că prejudiciul reclamantului este de 595 lei.

Instanţa mai reţine că reclamantul a făcut dovada că prejudiciul în valoare totală de 1995 lei este în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a pârâtei.

Raportat la prestaţia efectivă, instanţa apreciază că suma  de 1995 lei(1400 lei pentru fond şi 595 lei pentru apel) este pe deplin justificată, astfel că va admite în parte cererea de valoare redusă şi, drept consecinţă, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1995 lei(1400 lei pentru fond şi 595 lei pentru apel), reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul civil nr. ---/88/2016 al Tribunalului Tulcea(fond) şi al Curţii de Apel Constanţa(apel).

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, calculată începând cu data de 12.06.2017 şi până la achitarea debitului principal, instanţa reţine caracterul întemeiat al acesteia faţă de aspectul că în cazul săvârşirii unei fapte juridice ilicite, potrivit art.1523 alin. 2 lit.e C.civ., debitorul se află de drept în întârziere astfel că debitorul obligaţiei este de drept pus în întârziere din chiar momentul săvârşirii faptei ilicite.

Data săvârşirii faptei civile delictuale este anterioară celei indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată, astfel că-pentru respectarea principiului disponibilităţii-instanţa va admite cererea accesorie şi va obliga pârâta să plătească reclamantului dobândă legală, începând cu data de 12.06.2017 şi până la data achitării debitului principal de 1995 lei.

Domenii speta

Spete similare