Trafic de droguri. Vânzarea unui comprimat de ecstasy către investigatorul sub acoperire. Lipsa probelor suficiente în acuzare. In dubio pro

Trafic de droguri. Vânzarea unui comprimat de ecstasy către investigatorul sub acoperire. Lipsa probelor suficiente în acuzare. In dubio pro

-Codul de procedură penală, art. 4, art. 16 alin. (1) lit. c), art. 103 alin. (3)

-Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2)

Prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 4 C.pr.pen. în favoarea oricărei persoane, poate fi răsturnată numai pe baza unor probe certe în acuzare, în caz contrar ea operând pe deplin, în virtutea principiului „in dubio pro reo” (orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului).

Singurul mijloc de probă care atestă că acel comprimat de ecstasy care a făcut obiectul constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză a fost obţinut de către investigator de la inculpat, este însă declaraţia investigatorului, consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei. În cauză nu s-a realizat o înregistrare audio-video a întâlnirii investigatorului cu inculpatul, iar înregistrările unor comunicări telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut la date ulterioare nu relevă aspecte de fapt apte să probeze săvârşirea faptei. Faptul potrivit căruia inculpatul ar fi obişnuit să vândă comprimate de ecstasy nu este suficient pentru a reţine că acesta a săvârşit fapta concretă pentru care a fost trimis în judecată, singura pentru care ar putea fi condamnat.

Potrivit art. 103 alin. (3) C.pr.pen., hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului. Or, în cazul de faţă, singurul mijloc de probă care atestă săvârşirea de către inculpat a faptei deduse judecăţii, este declaraţia investigatorului sub acoperire. Nu se contestă faptul că în data de 13.03.2014 investigatorul a deţinut un comprimat ecstasy pe care l-a supus analizelor de laborator, dar probatoriul nu permite a se reţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acel comprimat i-a fost vândut de inculpat, în împrejurările de loc şi timp arătate în rechizitoriu. Echivalează cu declaraţia investigatorului şi procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, întocmit de acesta, pentru că a interpreta altfel, în sensul că declaraţia investigatorului poate fi coroborată cu procesul-verbal întocmit de acesta în vederea pronunţării unei soluţii de condamnare ar însemna să se eludeze dispoziţiile legale menţionate, reglementarea în discuţie urmărind tocmai ca o soluţie de condamnare să nu se întemeieze exclusiv sau într-o măsură decisivă pe proba furnizată de martorul anonim (pct. 21 din Recomandarea Rec (2005)9 a Consiliului Europei, privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor cu justiţia, ale cărei cerinţe le reflectă textul legal naţional menţionat).

(Secţia a II-a penală, decizia penală nr. 236/A din data de 21 februarie 2018)

Prin sentinţa penală nr. 2979/19.12.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în dosarul nr. 40215/3/2015, în baza art. 386 C.pr.pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.V.I. din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 43 C.pen., în art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C.pr.pen., a fost achitat inculpatul P.V.I. sub aspectul infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000.

S-a luat act că proba constând într-un comprimat care conţine amfetamină, clorofenilpiperazină şi cofeină a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanță a reţinut că:

Prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2014 din 30.10.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Harghita, s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului, P.V.I., încarcerat în Penitenciarul Colibaşi (arestat în executarea unei pedepse definitiv aplicate), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 43 C.pen..

În fapt, prin actul de sesizare au fost reţinute următoarele:

La data de 13.03.2014, i-a vândut unui investigator sub acoperire în Bucureşti, în zona intersecţiei Lizeanu cu Ştefan cel Mare, contra sumei de 25 de lei, un comprimat care, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor nr. 2487127 din 18.03.2014, reprezintă ecstasy.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale ale investigatorului sub acoperire; procese-verbale de redare a convorbirilor şi mediile de stocare; raport de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor nr. 2487127 din 18.03.2014; declaraţiile inculpatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală în data de 09.11.2015 sub nr. 40215/3/2015, (…).

[…]

În urma analizei materialului probator administrat în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce priveşte starea de recidivă, a cărei reţinere în încadrarea juridică nu depinde de faptul dacă instanţa va aprecia ca probată sau nu acuzaţia adusă inculpatului, Tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile recidivei, aşa cum sunt acestea prevăzute de art. 41 C.pen. Astfel, în rechizitoriu nu se precizează care condamnare a fost apreciată ca reprezentând primul termen al recidivei, însă din analiza copiei de pe cazierul judiciar al inculpatului, aflată la filele 52 şi 53 d.u.p., rezultă că nu poate fi vorba decât despre condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, prin sentinţa penală nr. 1 din 08.01.2004 pronunţată în dosarul nr. 1784/2003 al Judecătoriei Costeşti, definitivă prin decizia penală nr.174/13.04.2004 a Curţii de Apel Piteşti, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat în data de 01.12.2004, cu un rest neexecutat de 457 zile. Atât potrivit reglementării penale anterioare [art. 38 alin. (2) C.pen. anterior], cât şi potrivit reglementării penale actuale [art. 41 alin. (1) C.pen], nu se poate reţine recidiva în raport cu condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare. Or, termenul de reabilitare faţă de condamnarea de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 1 din 08.01.2004 pronunţată în dosarul nr. 1784/2003 al Judecătoriei Costeşti, de 4 ani, potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) C.pen., calculată de la începutul lunii martie 2006, când această pedeapsă a fost considerată ca executată (art. 167 C.pen.), se împlinise la data de 13.03.2014, când se reţine prin rechizitoriu că s-ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de droguri de mare risc pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în cauză.

În ceea ce priveşte acuzaţia adusă inculpatului, de a fi vândut unui investigator sub acoperire, în data de 13.03.2014, în Bucureşti, în zona intersecţiei Lizeanu cu Ştefan cel Mare, contra sumei de 25 de lei, un comprimat care, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor nr. 2487127 din 18.03.2014, reprezintă ecstasy, s-a apreciat că aceasta nu este probată.

Probatoriul atestă că în ziua de 13.03.2014, inculpatul s-a întâlnit cu un bărbat în zona intersecţiei dintre Şoseaua Ştefan cel Mare şi strada Lizeanu din municipiul Bucureşti, ocazie cu care cei doi au purtat o discuţie. Astfel, acest fapt este menţionat de investigatorul sub acoperire B.M., atât în conţinutul procesului-verbal întocmit în data de 14.03.2014, aflat la fila 15 a dosarului de urmărire penală, precum şi cu ocazia audierii sale în faza judecăţii, la termenul din 07.07.2016, dar este recunoscut şi de către inculpat.

S-a reținut că probatoriul nu concordă în ceea ce priveşte persoana cu care inculpatul s-a întâlnit şi a discutat (potrivit investigatorului sub acoperire, el este cel care s-a întâlnit şi a discutat cu inculpatul, iar potrivit inculpatului, această persoană este numitul V.P.M.), conţinutul discuţiei, precum şi faptul vânzării de către inculpat către interlocutor, cu ocazia respectivă, a unui comprimat de ecstasy.

Astfel, investigatorul sub acoperire menţionează în cuprinsul procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală că s-a întâlnit cu inculpatul în data de 13.03.2014, în jurul orei 15:00 pe raza mun. Bucureşti, în zona intersecţiei dintre strada Lizeanu şi Şoseaua Ştefan cel Mare, au discutat aproximativ 5 minute, ocazie cu care s-au înţeles ca inculpatul să îi comercializeze un număr de 200 comprimate ecstasy contra sumei de 5000 lei (25 lei/comprimat). Inculpatul ar fi afirmat că, dacă investigatorul doreşte, poate să îi ofere o mostră ca şi comprimat, solicitându-i în schimbul comprimatului suma de 25 de lei. Investigatorul ar fi fost de acord, moment în care inculpatul a intrat în scara unui imobil, de unde a ieşit după aproximativ 3 minute şi i-a solicitat 25 de lei, sumă pe care investigatorul i-a oferit-o, după care s-au deplasat în spatele unor imobile de pe Şoseaua Ştefan cel Mare unde i-a cerut să îl aştepte două minute, afirmând că trebuie să ia comprimatul de la o altă persoană. Inculpatul a plecat aproximativ 3 minute, după care a revenit şi i-a oferit comprimatul. Ulterior au mai discutat aproximativ 5 minute, stabilind să se întâlnească la o dată ulterioară pentru a realiza tranzacţia având ca obiect cele 200 de comprimate ecstasy. În faza judecăţii, investigatorul sub acoperire a prezentat situaţia de fapt uşor diferit, dar menţinând aspectele esenţiale. Astfel, acesta a menţionat că în luna martie sau aprilie a anului 2014 s-a întâlnit cu inculpatul în spatele imobilului unde el cunoştea că inculpatul locuieşte fără forme legale, ocazie cu care au ajuns la înţelegerea ca inculpatul să îi vândă, peste aproximativ o săptămână, 200 pastile ecstasy cu 25 de lei comprimatul. Investigatorul i-ar fi cerut inculpatului să îi prezinte o mostră de ecstasy pentru a se convinge că are aşa ceva şi că produsul este de calitate (în faza urmăririi penale afirmase că inculpatul este cel care s-ar fi oferit să îi prezinte o mostră), inculpatul s-ar fi dus într-o scară de bloc şi când a revenit avea asupra sa un comprimat cu logo-ul Rolex pe care i l-a remis, iar el i-a achitat suma de 25 de lei (în faza urmăririi penale, aşa cum s-a menţionat mai sus, investigatorul a arătat că inculpatul a efectuat două deplasări înainte de a ajunge să îi pună la dispoziţie comprimatul).

În ceea ce îl priveşte pe inculpat, acesta a dat declaraţii doar în faza judecăţii, la termenele din 23.09.2016 şi 18.11.2016 când, la solicitarea acestuia, au fost consemnate anumite precizări cu privire la declaraţia sa iniţială. Astfel, cu ocazia primei declaraţii, inculpatul a menţionat că îl cunoaşte pe cel care s-a prezentat sub identitatea de B.M.. Inculpatul a fost clientul acestuia, respectivul a fost cel care l-a învăţat să consume droguri. Inculpatul a precizat că s-a întâlnit cu acesta în zona Bucur Obor, respectivul a fost cel care l-a contactat telefonic şi i-a cerut să se întâlnească, iar cu ocazia întâlnirii i-a arătat o ţiplă în care se afla o pastilă de ecstasy de culoare verde şi l-a întrebat dacă are de unde să îi facă rost de aşa ceva. Inculpatul i-a spus că nu are de unde să îi facă rost de aşa ceva şi că nu mai vrea să aibă legătură cu lumea drogurilor. Interlocutorul a insistat foarte mult ca inculpatul să îi facă rost de astfel de produse, dar acesta a refuzat şi în cele din urmă a plecat şi l-a lăsat în locul respectiv. După ceva timp, interlocutorul l-a sunat din nou şi l-a rugat să se întâlnească tot în scopul de a obţine de la el pastile de ecstasy, inculpatul refuzându-l şi, în scurt timp, schimbându-şi şi cartela telefonică. Legat de afirmaţiile investigatorului potrivit cărora pastila de ecstasy ar fi primit-o nesigilată de la inculpat şi ar fi fost sigilată ulterior de organele de poliţie, inculpatul a arătat că acest lucru nu este conform cu realitatea, investigatorul venind la întâlnire cu pastila deja sigilată. Inculpatul a mai menţionat că la o distanţă de 50 de metri de locul unde el şi investigatorul discutau, se afla un bărbat care i-a creat impresia că îl aşteaptă pe investigator, aceasta fiind presupunerea sa, având în vedere că persoana respectivă s-a uitat înspre el şi investigator, iar ei se aflau pe o străduţă foarte puţin circulată. Întrebat fiind de reprezentantul Ministerului Public ce făcea persoana respectivă, inculpatul a răspuns că acesta se uita la el şi la investigator. Întrebat fiind de apărătorul său dacă în momentul în care s-a despărţit de investigator a observat dacă acesta a plecat împreună cu persoana respectivă, inculpatul a răspuns că în timp ce el se îndrepta spre un gang, investigatorul se deplasa înspre persoana respectivă, dar inculpatul nu a urmărit să surprindă dacă cei doi au plecat împreună, dar presupune că aşa s-a întâmplat, în condiţiile în care la un moment dat investigatorul s-a uitat spre persoana respectivă. La termenul din 18.11.2016, inculpatul a menţionat că persoana cu care el a interacţionat în ziua în care se reţine că ar fi săvârşit infracţiunea este V.P.M., persoană pe care el o cunoştea de aproximativ şase luni pe numele de Paul, iar toate referirile la investigatorul B.M. pe care le-a făcut în declaraţia precedentă, îl vizau, de fapt, pe V.P.M.. Inculpatul a precizat că era clientul acestuia din urmă şi că, într-adevăr, la o distanţă de aproximativ 50 de metri de locul unde el discuta cu V.P.M., se afla o persoană înspre care V.P.M. s-a îndreptat după ce au încheiat discuţia.

S-a constatat că şi investigatorul sub acoperire, întrebat fiind la termenul din 07.07.2016 de către apărătorul inculpatului dacă a venit însoţit la întâlnirea cu inculpatul, acesta a răspuns că a mai fost însoţit de o persoană, iar întrebat fiind dacă această persoană apare menţionată în vreun act procedural, dacă există vreo dovadă a prezenţei acestei persoane, investigatorul a răspuns negativ, argumentând că s-a dorit ca această persoană să fie protejată.

S-a reținut că în dosarul de urmărire penală numitul V.P.M. este menţionat în conţinutul unui proces-verbal întocmit în data de 15.06.2014 (fila 43 d.u.p.), deci ulterior datei pretinsei fapte, menţionându-se că în data respectivă acesta a precizat că îl cunoaşte de mai mult timp pe inculpatul P.V.I., ca pe o persoană implicată în traficul de droguri, care comercializează comprimate ecstasy, el însuşi cumpărând astfel de comprimate de la inculpat, pentru consum propriu, cu 25 lei/comprimat. Respectivul a mai adăugat că inculpatul distribuia drogurile în cluburile de pe raza municipiului Bucureşti, unde îşi formase o clientelă selectă. Tribunalul constată că nu se consemnează în acest proces-verbal nicio referire a numitului V.P.M. la tranzacţia din data de 13.03.2014. Este surprinzătoare existenţa la dosar a acestui proces-verbal în care se consemnează afirmaţii ale numitului V.P.M., în condiţiile în care nu rezultă că acesta ar fi denunţat organelor de urmărire penală activitatea pretins infracţională a inculpatului şi nici nu redă detalii referitoare la fapta care face obiectul cauzei.

Ca urmare a adresei a cărei emitere a fost dispusă de instanţă la termenul din 23.09.2016, prin care s-a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita ca, faţă de declaraţia investigatorului B.M. care la termenul din 07.07.2016 a menţionat că la întâlnirea cu inculpatul, a fost însoţit de o altă persoană, să precizeze datele de identificare ale acestei persoane, unitatea de parchet sesizată a comunicat, cu adresa nr. 1080/III/13/2016, că persoana în cauză este V.P.M., domiciliat în (…).

În aceste condiţii, s-a apreciat că apare ca fiind plauzibilă susţinerea inculpatului că numitul V.P.M. este cel cu care s-a întâlnit şi a discutat în data de 13.03.2014, fiind, oricum, mult mai firesc ca, în vederea probării unor fapte de această natură, organele de urmărire penală să recurgă la persoane pe care potenţialii traficanţi îi cunosc şi în care au încredere, astfel încât să accepte să le vândă droguri, mai ales că este cunoscută practica persoanelor din acest mediu de a formula denunţuri în vederea beneficierii de cauza de reducere a pedepsei prevăzută actualmente de art. 15 din Legea nr. 143/2000.

Nu este necesar, însă, ca instanţa să tranşeze cu privire la acest aspect, întrucât chiar dacă ipoteza conformă cu realitatea ar fi cea prezentată de Parchet, şi anume, că întâlnirea şi discuţia ar fi avut loc între inculpat şi investigatorul sub acoperire B.M., singurul mijloc de probă care atestă că acel comprimat de ecstasy care a făcut obiectul constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, a fost obţinut, contra unei sume de 25 de lei, de către investigator de la inculpat, este declaraţia investigatorului, consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei.

Astfel, s-a constatat că în cauză nu s-a realizat o înregistrare audio-video a întâlnirii investigatorului cu inculpatul (la dosar nu se află o solicitare a procurorului în acest sens, încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi, un mandat de supraveghere tehnică având ca obiect o astfel de măsură, iar investigatorul sub acoperire, întrebat fiind la termenul din 07.07.2016 dacă a fost înregistrată această întâlnire, a dat un răspuns negativ). Înregistrările unor comunicări telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut la date ulterioare celei de 13.03.2014 (…), autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu relevă aspecte de fapt apte să probeze săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care este trimis în judecată.

Numitul V.P.M., care, potrivit poziţiei exprimate de Parchet, l-a însoţit pe investigator la întâlnirea cu inculpatul din data de 13.03.2014, nu a fost audiat în faza urmăririi penale, consemnându-se într-un proces-verbal o serie de afirmaţii ale acestuia cu caracter general, referitoare la conduita pretins ilicită a inculpatului, dar nu referitoare la fapta concretă care ar fi fost săvârşită de acesta în data de 13.03.2014, deşi acesta ar fi putut furniza anumite detalii referitoare la cele întâmplate în data de 13.03.2014, fiind cel puţin în apropierea locului întâlnirii inculpatului cu investigatorul. Faptul, menţionat în procesul-verbal în cauză pe baza susţinerilor numitului V.P.M., potrivit căruia inculpatul ar fi obişnuit să vândă comprimate de ecstasy, nu este suficient pentru a reţine că inculpatul a săvârşit fapta concretă pentru care a fost trimis în judecată, singura pentru care ar putea fi condamnat în prezenta cauză. În faza judecăţii, audierea în calitate de martor a numitului V.P.M., încuviinţată din oficiu de instanţă, nu a putut fi administrată, neputându-se stabili adresa unde acesta locuieşte efectiv în prezent. Astfel, membrii familiei acestuia au invocat că ar fi plecat în Olanda, dar au pretins că nu sunt în măsură să furnizeze date de contact ale acestuia, iar demersurile ţinând de cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iniţiate de instanţă şi puse în aplicare cu sprijinul Ministerului Justiţiei, au dus la concluzia că acesta nu figurează cu o adresă pe teritoriul Olandei. 

Potrivit art. 103 alin. (3) C.pr.pen., care nu face decât să transpună jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului. Or, în cazul de faţă, singurul mijloc de probă care atestă săvârşirea de către inculpat a faptei deduse judecăţii, este declaraţia investigatorului sub acoperire B.M.. Nu se contestă faptul că în data de 13.03.2014 investigatorul a deţinut un comprimat ecstasy pe care l-a supus analizelor de laborator, dar probatoriul nu permite a se reţine, fără o încălcare a dispoziţiilor sus-menţionate, că acel comprimat i-a fost vândut de inculpat, în împrejurările de loc şi timp arătate în rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., la data de 28.12.2016, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, la data de 14.11.2017.

În susținerea apelului declarat, Parchetul a depus la dosar motive scrise la data de 24.11.2017 (la aproape 11 luni după declararea căii de atac), prin care a solicitat, în esenţă, condamnarea inculpatului P.V.I. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (în forma vânzării), prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost trimis în judecată (…).

[…]

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen.., Curtea a reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situaţia de fapt, Curtea însuşindu-şi în întregime motivarea sentinţei atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.

Pe baza probelor administrate în cauză instanţa nu poate constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul P.V.I. a săvârşit infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost trimis în judecată.

Or, numai pe baza unor probe certe în acuzare poate fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 4 C.pr.pen., în favoarea oricărei persoane, în caz contrar ea operând pe deplin, în virtutea principiului in dubio pro reo (orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului).

În acord cu prima instanţă, Curtea consideră că nu este probată acuzaţia adusă inculpatului, de a fi vândut unui investigator sub acoperire, în data de 13.03.2014, în Bucureşti, în zona intersecţiei Lizeanu cu Ştefan cel Mare, contra sumei de 25 de lei, un comprimat de ecstasy.

Probatoriul atestă că în ziua de 13.03.2014, inculpatul s-a întâlnit cu un bărbat în zona intersecţiei dintre Şoseaua Ştefan cel Mare şi strada Lizeanu din municipiul Bucureşti, ocazie cu care cei doi au purtat o discuţie. Astfel, acest fapt este menţionat de investigatorul sub acoperire B.M., atât în conţinutul procesului-verbal întocmit în data de 14.03.2014, aflat la fila 15 a dosarului de urmărire penală, precum şi cu ocazia audierii sale în faza judecăţii, la termenul din 07.07.2016, fiind recunoscut şi de către inculpat.

Singurul mijloc de probă care atestă că acel comprimat de ecstasy care a făcut obiectul constatării tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză, a fost obţinut, contra unei sume de 25 de lei, de către investigator de la inculpat, este însă declaraţia investigatorului, consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei.

În cauză nu s-a realizat o înregistrare audio-video a întâlnirii investigatorului cu inculpatul, iar înregistrările unor comunicări telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut la date ulterioare celei de 13.03.2014, autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu relevă aspecte de fapt apte să probeze săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care este trimis în judecată.

Numitul V.P.M., care, potrivit poziţiei exprimate de Parchet, l-a însoţit pe investigator la întâlnirea cu inculpatul din data de 13.03.2014, nu a fost audiat în faza urmăririi penale, consemnându-se într-un proces-verbal o serie de afirmaţii ale acestuia cu caracter general, referitoare la conduita pretins ilicită a inculpatului, dar nu referitoare la fapta concretă care ar fi fost săvârşită de acesta în data de 13.03.2014, deşi acesta ar fi putut furniza anumite detalii referitoare la cele întâmplate în data de 13.03.2014, fiind cel puţin în apropierea locului întâlnirii inculpatului cu investigatorul. Faptul, menţionat în procesul-verbal în cauză pe baza susţinerilor numitului V.P.M., potrivit căruia inculpatul ar fi obişnuit să vândă comprimate de ecstasy, nu este suficient pentru a reţine că inculpatul a săvârşit fapta concretă pentru care a fost trimis în judecată, singura pentru care ar putea fi condamnat în prezenta cauză.

Potrivit art. 103 alin. (3) C.pr.pen., hotărârea de condamnare nu se poate întemeia într-o măsură determinantă pe declaraţia investigatorului. Or, în cazul de faţă, singurul mijloc de probă care atestă săvârşirea de către inculpat a faptei deduse judecăţii, este declaraţia investigatorului sub acoperire B.M.. Nu se contestă faptul că în data de 13.03.2014 investigatorul a deţinut un comprimat ecstasy pe care l-a supus analizelor de laborator, dar probatoriul nu permite a se reţine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acel comprimat i-a fost vândut de inculpat, în împrejurările de loc şi timp arătate în rechizitoriu.

Echivalează cu declaraţia investigatorului şi procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, întocmit de acesta, pentru că a interpreta altfel, în sensul că declaraţia investigatorului poate fi coroborată cu procesul-verbal întocmit de acesta în vederea pronunţării unei soluţii de condamnare ar însemna să se eludeze dispoziţiile legale menţionate, reglementarea în discuţie urmărind tocmai ca o soluţie de condamnare să nu se întemeieze exclusiv sau într-o măsură decisivă pe proba furnizată de martorul anonim [pct. 21 din Recomandarea Rec (2005)9 a Consiliului Europei (https://wcd.coe.int/wcd/ViewDoc.jsp?id=849237&Site=COE), privind protecţia martorilor şi a colaboratorilor cu justiţia, ale cărei cerinţe le reflectă textul legal naţional menţionat].

Simplul fapt că în data de data de 03.05.2014 inculpatul a fost depistat în staţiunea Mamaia având asupra sa 22 de comprimate ecstasy, fiind arestat preventiv şi ulterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi patru luni închisoare conform mandatului nr. 911 din 19.01.2015 emis de Tribunalul Constanţa, iar potrivit informaţiilor obţinute de organele de urmărire penală acesta ar fi avut preocupări legate de domeniul drogurilor nu pot conduce la o „prezumţie de vinovăţie” a inculpatului pentru orice acuzaţie de trafic de droguri care îi este adusă.

Faţă de aceste considerente, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.

Domenii speta

Spete similare