Comunicarea actelor de procedură. Dovada comunicării

Comunicarea actelor de procedură. Dovada comunicării

-Codul de procedură civilă, art. 163 - 164

Potrivit art. 163 şi 164 C.pr.civ., comunicarea unui act de procedură trebuie să fie confirmată printr-o dovadă de înmânare sau proces verbal de comunicare, un act procedural care trebuie sa îndeplinească la rândul său anumite condiții de conținut, dintre care unele sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în art. 164 alin. (3) C.pr.civ..

Totodată, conform dispoziţiilor art. 174 şi urm. C.pr.civ., nulitatea referitoare la nelegala comunicare a unui act de procedură este o nulitate relativă, interesul protejat fiind al destinatarului comunicării, şi o nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acelui act de procedură. În condiţiile art. 175 alin.(2) C.pr.civ., în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată,  partea interesată putând face proba contrară. Vătămarea în cazul unei comunicări efectuate cu încălcarea cerințelor legale constă în aceea că partea nu a putut lua la cunoștință în mod real şi efectiv de actul de procedură astfel comunicat. Poate fi făcută, însă, dovada efectuării comunicării, în mod real şi efectiv şi în condiţiile procedurale, şi prin alte mijloace de probă decât dovada de înmânare sau procesul verbal de comunicare. În această situaţie, se face proba contrară prezumţiei de vătămare, în sensul că nu a existat vătămarea care să poată fi înlăturată doar prin desfiinţarea actului.

(Sectia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 367/A din data de 27 martie 2018)

Pe rol soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă F.R.T., cu sediul în (..), împotriva sentinţei civile nr. 730/17.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr. 25257/3/2016, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.C.S.T.C. P., cu sediul în (...), având ca obiect „anulare act”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă apelanta pârâtă F.R.T. reprezentată de avocat S.M., cu împuternicire avocaţială la dosar şi intimata reclamantă A.C.S.T.C. P. prin consilier juridic B.F., cu împuternicire la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Curtea îi pune în vedere apărătorului apelantei pârâte F.R.T. să depună la dosar o copie a deciziei civile nr. 18A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Apărătorul apelantei pârâte F.R.T. precizează că nu deţine la acest moment decizia civilă nr. 18A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu privire la cererea formulată de apelant cu privire la participarea reprezentantului Ministerului Public la soluţionarea cauzei, Curtea constată că în contextul art. 92 C.pr.civ., această participare nu este obligatorie în cauza prezentă şi Ministerul Public nu a ales să participe la dezbateri.

Curtea pune în discuţia părţilor excepţiile invocate de intimat, respectiv excepţia inadmisibilităţii apelului, excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi tardivitatea apelului, îi pune în vedere intimatei reclamante A.C.S.T.C. P. să indice care este interesul său personal, prejudiciat prin hotărârea contestată, şi acordă cuvântul şi pe fondul apelului.

Reprezentantul intimatei reclamante A.C.S.T.C. P., referitor la excepţia lipsei de reprezentant, arată că şi-au întemeiat excepţia de inadmisibilitate pornind de la această excepţie. În drept, îşi întemeiază excepţia lipsei de reprezentant, pe dispoziţiile art. 151 alin.(1), (2), (3) şi (4) C.pr.civ. Solicită a se avea în vedere toate susţinerile din întâmpinare, prin care au arătat că o dată cu cererea de apel, apelanta trebuia să depună, conform art. 151 C.pr.civ., o copie legalizată de pe împuternicirea reprezentantului legal, respectiv un extras dintr-un registru public, pentru a se arata calitatea persoanei care se intitulează reprezentant legal de a formula acea cerere în apel. Să se constate că aceste înscrisuri nu au fost depuse. Dacă ar fi încercat obţinerea acestor înscrisuri, numitul G.C., cel care se intitulează drept reprezentant legal al F.R.T. nu avea această posibilitate, întrucât mandatul său expirase în luna iulie 2017, aşadar la data formulării şi înregistrării cererii de apel pe rolul Tribunalului Bucureşti, mai exact data de 29.11.2017, domnul G.C. nu mai deţinea calitatea de reprezentant legal al F.R.T.

Cu privire la lipsa calităţii de reprezentant convenţional al domnului M.S., care îşi asumă cererea de apel alături de numitul G.C., întrucât acesta din urmă nu mai avea calitatea de reprezentant legal al Federaţiei Române de Tenis, în mod evident nu putea să semneze şi contractul de asistenţă juridică cu avocatul M.S.. Consideră că cererea de apel a fost semnată, asumată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti de persoane care nu mai aveau calitatea de reprezentant legal, respectiv de reprezentant convenţional, la data de 29.11.2017.

Pentru aceste considerente au înţeles a-şi formula apărările prin a invoca inadmisibilitatea apelului.

Apărătorul apelantei pârâte F.R.T., având în vedere Legea nr. 59 şi dispoziţiile Codului de procedură civilă, având în vedere că a avut mandat de reprezentare în faţa tribunalului, consideră că avea dreptul de a formula şi căile de atac. Chiar reclamanta a depus la dosar extras din Registrul Federaţiilor în care este menţionat domnul G.C. este înscris în acest registru, având mandat până la viitoarea adunare generală. La data de 20.02.2018 Tribunalul Bucureşti a validat noua conducere a F.R.T. şi anume G.C. are calitatea de preşedinte. Depune la dosar o copie a încheierii pronunţată la data de 20.02.2018 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă.

Consideră că sunt îndrituiţi a formula calea de atac, având calitatea de reprezentant.

Reprezentantul intimatei reclamante A.C.S.T.C. P. arată că au depus la dosar extras din Registrul Federaţiilor, iar în acel extras figurează ca preşedinte G.C., care are mandatul expirat. Cu privire la înscrisul depus de partea adversă, solicită a se constata că încheierea nu este definitivă şi precizează că au declarat apel împotriva acesteia. Să se constate că acest înscris nu schimbă cu nimic susţinerile lor şi situaţia de fapt existentă la data depunerii apelului.

Arată că au invocat excepţia tardivităţii şi în susţinerea acesteia au depus la dosar documente, respectiv anexa 3 şi 4. La data de 10.07.2017 a fost comunicată către părţi sentinţa civilă nr. 730. Solicită a se observa că hotărârea atacată a fost înregistrată la apelant la data de 30.08.2017, astfel cum reiese şi din  înscrisul depus la dosar şi anume registrul de intrări – ieşiri deţinut de F.R.T. Termenul pentru declararea apelului este de 30 de zile de la data comunicării, ori de la data de 30.08.2017 când apelanta a primit sentinţa atacată şi până la data de 21.11.2017 a trecut de 3 ori termenul de 30 de zile în care se putea declara apel.

Pentru aceste motive solicită admiterea excepţiei şi respingerea apelului ca tardiv formulat.

Apărătorul apelantei pârâte F.R.T. solicită respingerea excepţiei. Prezintă instanţei originalul plicului cu care i-a fost comunicată hotărârea atacată, aceasta având ştampila poştei 13.11.2017. Nu are cunoştinţă de faptul că hotărârea atacată i-a fost recomunicată părţii. Consideră că apelul a fost declarat în termen şi solicită respingerea excepţiei.

Pe fond, consideră că a intervenit un element nou referitor la soluţionarea noii conduceri. Pe data de 17.11.2017 a avut loc Adunarea Generală a Federaţiei Română de Tenis şi încheierea pronunţată la data de 20.02.2018 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă este executorie. Consideră că cererea reclamantului privind constatarea nulităţii unei hotărâri  prin care a fost completat comitetul director la acel  moment, a rămas fără obiect.

Apreciază că prin admiterea cererii reclamantei se recunoaşte calitatea procesuală activă a A.C.S.T. B. P., întrucât acesta a contestat o hotărâre a Adunării generale nefăcând parte din cei 54 de membri care au constituit F.R.T. în anul 2002, ca urmare a intervenirii Ordonanţei nr. 26 şi Legii nr. 69. Instanţa de fond a reţinut că prin prezenţa tuturor membrilor convocaţi în număr de 328, ca fiind membrii afiliaţi ai Federaţiei Română de Tenis, prin admiterea solicitării reclamantei, care nu face parte din cei 54 de membrii.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului.

Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei reclamante A.C.S.T.C. P. arată că încheierea pronunţată la data de 20.02.2018 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă nu schimbă cu nimic situaţia de fapt şi de drept de la momentul introducerii acţiunii. În ceea ce priveşte calitatea  lor procesuală şi interesul, arată că prin întâmpinare au arătat de ce deţin calitate procesuală activă în cauză, deoarece deţin calitatea de membrii afiliaţi ai Federaţiei Română de Tenis, deţin calitatea de structură sportivă. Precizează că au făcut aplicaţia pentru a deveni membri afiliaţi la F.R.T., au achitat taxa de afiliere şi au participat la şedinţa Adunării Generale din 14 iunie, aşa cum este menţionat în procesul verbal întocmit cu acea ocazie. Faptul că F.R.T. nu a fost diligentă să înscrie calitatea lor de membru afiliat, dobândită printr-o adresă emisă în anul 2011 şi care este depusă la dosarul cauzei, nu este problema lor. Să se constate că deţin calitate procesuală  activă şi instanţa de fond în mod corect a reţinut acest aspect.

Cu privire la interesul formulării cererii arată că este foarte clar că în calitate de membru afiliat beneficiază de drepturi şi sunt ţinuţi să îndeplinească toate obligaţiile stabilite de Statutul F.R.T..

Pentru aceste motive solicită respingerea apelului şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de 30.06.2016, sub nr. 25257/3/2016, reclamanta A.C.S.T.C. P. a chemat în judecată pe pârâta F.R.T., solicitând instanţei să dispună anularea Procesului - Verbal încheiat la data de 14.06.2016, autentificat sub nr. 3209/14.06.2016 de către Societatea Profesională Notarială "Justus" (Notar Public Ruxandra Nistor), cu ocazia şedinţei Adunării Generale a Federaţiei Romane de Tenis, arătând că acest document, chiar şi în formă autentică, a fost adoptat şi asumat de persoane juridice care nu dețin calitatea de membri afiliaţi la F.R.T., a fost încheiat cu încălcarea legii şi, astfel, nu poate produce efecte juridice faţă de terțe persoane, respectiv nu poate angaja interesele juridice ale Federaţiei Române de Tenis.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în esenţă, ca la data de 09.01.2008, a solicitat afilierea la F.R.T., a dobândit calitatea specială de membru afiliat la F.R.T., această calitate fiind dovedită de către F.R.T. care, prin înscrisul emis, în acest sens, şi identificat ca fiind "Adeverinţa" înregistrată sub nr. 197/19.02.2015.

S-a mai arătat că pârâta F.R.T. ("FRT") s-a constituit şi a dobândit personalitate juridică în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 şi urm. din Legea educaţiei fizice si sportului nr. 69/2000, act normativ cu caracter special in materie, parata Federaţia Romana de Tenis îşi desfășoară activitatea în calitate de structură sportivă de interes naţional, constituită prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti, pe ramura de sport.

Mai mult, Federaţia Română de Tenis deţine şi calitatea de persoană juridică de drept privat, de utilitate publică şi, astfel, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, calitatea de autoritate publică - adică o persoană juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate publică şi este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

La data de 25.04.2016, Tribunalul Bucureşti a emis Adresa nr. 829/BIRP/25.04.2016, prin care a răspuns la solicitarea reclamantei şi a comunicat documentul identificat ca fiind "Extrasul din Registrul Special al Federaţiilor din cadrul Tribunalului Bucureşti privind situaţia juridică la zi a Federaţiei Romane de Tenis".

Conform Extrasului sus-menţionat rezultă că Adunarea Generală a pârâtei Federaţia Romana Tenis este alcătuită dintr-un număr de 54 structuri sportive, legal constituite şi recunoscute oficial.

La data de 14.06.2016, aşa cum rezulta din cuprinsul documentului identificat ca fiind procesul-verbal încheiat la data de 14.06.2016, cu ocazia şedinţei Adunării Generale a Federaţiei Romane de Tenis, Asociaţia reclamantă, prin reprezentantul sau legal, a contestat Hotărârea adoptata de către acest organ de conducere al paratei, cu privire la " ... aprobarea procesului verbal oficial al Adunării Generale, conform art. 34 alin. (2) lit. p) din Statutul FRT..."

Reclamanta a precizat că demersul său, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal contestat, a fost şi este determinat de faptul că, din verificările pe care Asociaţia reclamantă le-a efectuat la instituţiile competente, s-a constatat că există numai 54 de structuri afiliate la Federaţia Română de Tenis, astfel cum sunt acestea înscrise în Registrul Federaţiilor (Registrul Special) organizat la Grefa Tribunalului Bucureşti.

A mai arătat reclamanta că, din acest motiv, hotărârile adoptate la data de 14.06.2016 de un număr de 102 structuri sportive, conform procesului-verbal de şedinţa întocmit in acest sens, sunt netemeinice si nelegale, fiind adoptate de structuri sportive care nu aveau calitatea de membri afiliaţi la Federaţia Română de Tenis, de natură să le confere dreptul de a vota în numele Federaţiei Romane de Tenis şi pentru Federaţia Romana de Tenis.

Se invoca art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 si, prin raportare la prevederile art. 35 din acelaşi act normativ şi în conformitate cu prevederile art. 192, art. 194 şi art. 536 C.pr.civ., reclamanta a solicitat admiterea acţiunii şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 14.06.2016, cu ocazia şedinţei Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis, document autentificat sub nr. 3209/14.06.2016 de către Societatea Profesională Notarială "Justus" (Notar Public R. N.), întrucât acest document a fost adoptat şi asumat de persoane juridice care nu deţin calitatea de membri afiliaţi la F.R.T., a fost încheiat cu încălcarea legii şi, astfel, nu poate produce efecte juridice fata de terţe persoane, respectiv nu poate angaja interesele juridice ale Federaţiei Romane de Tenis.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare; art. 192, art. 194 şi art. 536 C.pr.civ.

La data de 19.07.2016, pârâta F.R.T. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 730 din 17.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă s-au respins ca neîntemeiate excepţia tardivităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâtă; a admis acţiunea formulată de reclamanta A.C.S.T.C. P., în contradictoriu cu pârâta F.R.T.; a anulat procesul-verbal din data de 14.06.2016 al Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, se constată că, la termenul de judecată din 02.11.2016, apărătorul ales al pârâtei a învederat faptul că renunţă la această excepţie. Având în vedere însă faptul că renunţarea la judecată reprezintă un act de dispoziţie, iar manifestarea de voinţă în acest sens nu a fost exprimată de reprezentantul legal al pârâtei F.R.T., ci de reprezentantul convenţional al acesteia, domnul avocat S.M., care nu are în cauza de faţă mandat special pentru a îndeplini acte de dispoziţie în numele pârâtei, tribunalul nu va lua act de renunţarea la invocarea excepţiei menţionate.

Analizând susţinerile pârâtei referitoare la tardivitatea acţiunii, tribunalul a constatat că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, respectiv în interiorul termenului de 15 zile de la încheierea procesului-verbal al Adunării Generale a FRT din data de 14.06.2016, acţiunea având ca obiect anularea procesului-verbal menţionat fiind expediată prin poştă la data de 28.06.2016, potrivit menţiunilor de pe plicul de la fila 30 din dosar.

Astfel, potrivit art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 „Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţă despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz.”

Prin urmare, va fi respinsă ca neîntemeiată excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâtă.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, se constată că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă.

În speţă, se constată că reclamanta justifică atât legitimarea procesuală activă cât şi interesul în formularea prezentei cereri de chemare în judecată, având ca obiect anularea procesului-verbal din data de 14.06.2016 al Adunării Generale a Federaţiei Române de Tenis. Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 9-10 şi 18), A.C.S.T.C. P. a făcut dovada calităţii de persoană juridică legal înfiinţată, afiliată la F.R.T. şi, de asemenea, din cuprinsul procesului-verbal din data de 14.06.2016, rezultă că reprezentantul reclamantei, domnul M.V., a participat la şedinţa Adunării Generale şi a procesul-verbal (filele 19-20).

Aşadar, având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, tribunalul a constatat că reclamanta are calitatea procesuală activă, precum şi interesul de a solicita în instanţă anularea procesului-verbal din data de 14.06.2016, reclamanta susţinând că acesta este contrar legii.

Pe fondul cauzei, examinând motivele de nelegalitate ale procesului-verbal al Adunării Generale a F.R.T. din data de 14.06.2016, tribunalul a constatat că la şedinţa Adunării Generale a FRT au participat 102 membri, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din dosarul nr. 12/F/2002 privind înfiinţarea F.R.T. şi din dosarele ataşate la acesta, având ca obiect modificări ale Statutului şi actelor constitutive ale F.R.T., federaţia este compusă din 53 de membri, nefiind înregistrate în registrul special modificări ale actului constitutiv şi/sau ale Statutului Federaţiei, care să ateste un număr mai mare de membri decât cei 53 de membri fondatori.

Tribunalul nu poate reţine susţinerile pârâtei, în sensul că, deşi la momentul înfiinţării şi dobândirii personalităţii juridice, F.R.T. era formată din 54 de structuri sportive (membri fondatori, potrivit sentinţei civile nr.10/28.01.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 12/F/2002), ulterior au fost afiliate mai multe structuri sportive, prin hotărâri ale Adunării Generale.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 16 pct. 1 din Statutul F.R.T., „Adunarea Generală a FRT este competentă să ratifice afilierea (admiterea) definitivă a membrilor”. Cu toate acestea, pentru a produce efecte juridice, modificarea numărului de membri ai F.R.T. era necesar a fi înregistrată în Registrul Special al Federaţiilor aflat la Tribunalul Bucureşti, în urma validării de către instanţă a modificării componenţei Federaţiei, formalitate pe care pârâta nu a îndeplinit-o, astfel cum reiese şi din menţiunile extrasului din Registrul Special, eliberat la data de 25.04.2016, depus în copie la filele 23-29.

Or, modificarea componenţei federaţiei trebuia să se realizeze conform dispoziţiilor art.35 alin. (2) raportat la art. 33, art. 6 şi art. 8-12 din O.G. nr. 26/2000, prevederi legale care nu au fost respectate, în Registrul Special al Federaţiilor aflat la Tribunalul Bucureşti nefiind evidenţiate alte structuri sportive, în calitate de membri componenţi ai Federaţiei Române de Tenis, în afară de cei 53 de membri fondatori ai Federaţiei.

În această situaţie, procesul-verbal din data de 14.06.2016 a fost adoptat în mod nelegal, prin participarea unui număr de 102 reprezentanţi ai structurilor sportive, cu toate că F.R.T. figurează legal înregistrată cu un număr de numai 53 de membri.

Aspectele anterior menţionate au fost reţinute şi în considerentele deciziei civile nr.18A/11.01.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul nr. 24929/3/2016, în sensul existenţei unor neconcordanţe în ceea ce priveşte numărul de membri afiliaţi la F.R.T., instanţele punând în vedere petentei să depună la dosar un extras actualizat din Registrul Special, care să ateste înregistrarea afilierii structurilor sportive ulterior momentului înfiinţării federaţiei, extras care însă nu a fost depus.

De asemenea, se observă că, în dosarul nr. 24929/3/2016, a fost respinsă prin hotărâre definitivă cererea petentei F.R.T. de a se lua act de modificările aduse componenţei organelor de conducere ale acesteia, conform Hotărârii Adunării Generale din data de 14.06.2016,reţinându-se lipsa avizului Ministerului Tineretului şi Sportului, cerinţă impusă de prevederile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 36/2000. Se constată că avizul impus de dispoziţiile legale menţionate nu a fost acordat petentei, cu motivarea că Adunarea Generală a FRT din data de 14.06.2016 nu a avut caracter statutar, prin raportare la numărul membrilor federaţiei, înregistraţi în Registrul Special.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat prezentul apel de către pârâta F.R.T., dezvoltându-se critici de nelegalitate si de netemeinicie.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de apel, invocând excepţiile inadmisibilităţii apelului, a lipsei calităţii de reprezentant şi tardivitatea apelului.

Soluţionând apelul formulat, cu prioritate prin prisma excepţiei tardivităţii, excepţiei absolute şi peremptorie, Curtea constată următoarele:

Curtea apreciază, înainte de toate, că se impune soluţionarea cu întâietate a excepției tardivității, inclusiv față de celelalte excepții invocate, întrucât vizează o chestiune strict procedurală, prioritară oricărei alte analize. 

Curtea constată că în dosarul de fond există depusă la fila172 dovada de comunicare către reclamantă a sentinței pronunțate, respectiv procesul verbal încheiat la data de 25.07.2017, însa  nu există procesul verbal de comunicare la o dată apropiată către apelantă.

Acesta a fost motivul pentru care, la data de 08.11.2017, s-a dispus din oficiu recomunicarea sentinţei către F.R.T. (f.123 dosar fond ).

Urmare acestei recomunicări a fost întocmit procesul verbal de înmânare din data de 13.11.2017 (f.126 dosar fond).

Cererea de apel a fost depusă la data de 21.11.2017, conform vizei de primire existentă.

Dacă se consideră data de 13.11.2017 la care a fost întocmit procesul verbal de comunicare menţionat, apelul a fost depus în termenul de 30 zile prevăzut de art. 468 C.pr.civ..

Pe de altă parte, intimata reclamantă, invocând excepţia tardivităţii apelului, a depus la dosar înscrisuri care atestă că sentinţa apelată a fost comunicată iniţial apelantei la data de 30.08.2017.

Astfel, s-a depus la fila 61 dosar apel adresa de comunicare  expediată de către tribunal către F.R.T., adresă de comunicare pe care se află aplicată ştampila de înregistrare la F.R.T., purtând numărul 615/30.08.2017.

S-a depus, de asemenea, extras din registrul de intrări al apelantei, unde figurează înregistrată la nr. 615 din data de 30 august comunicarea hotărârii civile din dosarul nr.25257/3/2016.

Apelanta nu a combătut în nici un fel aceste înscrisuri, nu le-a contestat conţinutul şi nu a invocat vreo altă împrejurare care să pună în discuţie aceste înscrisuri.

Curtea are în vedere mai departe dispoziţiile art. 164 C.pr.civ., care prevăd condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dovada de înmânare a unui act de procedură ori procesul verbal.

Potrivit art. 163 si 164 C.pr.civ., comunicarea unui act de procedura trebuie să fie confirmată printr-o dovadă de înmânare sau proces verbal de comunicare, un act procedural care trebuie să îndeplinească la rândul său anumite condiții de conținut.

Potrivit art. 164 alin. (3) C.pr.civ., cerinţele referitoare la data şi ora când dovada a fost luată, numele sau denumirea, domiciliul şi sediul destinatarului, numele complet şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, denumirea instanţei de la care emană actul de procedură şi semnătura celui care a primit citaţia (sau a agentului sau funcţionarului de la primărie) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Se observă că toate aceste mențiuni urmăresc asigurarea unei luări la cunoștinţă efective si reale de către destinatarul trimiterii, precum si posibilitatea de verificare a acestei luări la cunoștință.

Curtea are în vedere şi dispoziţiile art. 174 şi urm. C.pr.civ., în contextul cărora nulitatea referitoare la nelegala comunicare a unui act de procedură este o nulitate relativă, interesul protejat fiind doar al destinatarului comunicării, şi o nulitate condiţionată de existenţa unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acelui act de procedură.

În condiţiile art. 175 alin. (2) C.pr.civ., în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, cum este cazul în speță, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face proba contrară.

Aşa cum am arătat, în cauză nu s-a întocmit un proces verbal şi nu există o dovadă a comunicării sentinţei apelate în cursul lunii august 2017 care să constea într-un proces verbal de înmânare întocmit în condiţiile art. 164 C.pr.civ..

Pe de altă parte, Curtea consideră că înscrisurile menţionate mai sus, depuse de intimata reclamantă în apel, fac dovada că sentința apelată a fost comunicată în mod real şi efectiv către apelantă la data de 30.08.2017 şi fac dovada certă a luării efective la cunoştinţă despre hotărârea apelată la data da 30.08.2017.

Astfel, așa cum am arătat, pe însuși înscrisul emanat de la tribunal care reprezintă adresa de comunicare există aplicată ștampila apelantei, cu indicarea unui număr de înregistrare, respectiv 615/30.08.2017. De asemenea, există mențiunea expresă a acestei comunicări în registrul de intrări ținut de apelantă.

Comparând menţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 164 alin. (3) C.pr.civ. ca fiind prevăzute sub sancțiunea nulităţii cu aceste mențiuni existente pe cele două înscrisuri, se constată că aceste două înscrisuri invocate de intimata reclamantă acoperă toate cerințele care vizează asigurarea unei efective şi reale luări la cunoștință despre actul comunicat, anume este menționată data primirii corespondenţei, rezultă cu evidență actul comunicat şi instanța de la care provine, ca și datele care privesc pe destinatarul comunicării, primitor al actului. În ce privește datele care vizează pe persoana care a efectuat primirea, Curtea constată că acestea nu sunt, într-adevăr menţionate, însă înregistrarea corespondenței în registrul de intrări al asociației, în ordinea consecutivă a înregistrărilor efectuate în acea zi de 30.08.2017, atestă faptul că acea corespondență a urmat cursul obișnuit, comun, al primirii corespondenței de către asociație.

La acest moment al analizei Curtea are în vedere iarăşi dispoziţiile art. 175 alin. (2) C.pr.civ., conform cărora semnificația nulităţilor exprese este aceea că vătămarea este prezumată, însă rămâne în continuare una condiționată de existența vătămării, deci operează numai sub condiția existenței acestei vătămări, după cum prezumția de vătămare este una relativă, supusă probei contrare.

Vătămarea în cazul unei comunicări efectuate cu încălcarea cerințelor legale constă în aceea că partea nu a putut lua la cunoștință în mod real şi efectiv de actul de procedură astfel comunicat.

Or, în cauză, consideră Curtea, cele două înscrisuri dovedesc faptul că modalitatea de intrare a corespondenței în posesia apelantei pârâte este una care a asigurat în mod real şi efectiv luarea la cunoștință despre actul comunicat, fiind respectată modalitatea comună, obișnuită, de preluare a corespondenței practicată de apelantă.

Curtea observă și faptul că în același registru de intrări ținut de apelantă sunt înregistrate şi alte acte procedurale emise de instanţe de judecată, respectiv citații şi adrese emise de alte instanțe de judecată, ceea ce conduce la concluzia că această modalitate de preluare a corespondenței era comună şi în mod obișnuit practicată de apelantă şi pentru actele emanate de la instanțe de judecată.

În aceste condiții, Curtea apreciază că s-a făcut dovada contrară prezumției de vătămare instituită de lege, situație în care comunicarea efectuată la data de 30.08.2017 nu este sancționată cu nulitatea şi este considerată valabilă.

Curtea are în vedere și împrejurarea ca apelanta nu a contestat în nici un fel aceste două înscrisuri, nu le-a combătut şi nu a arătat vreun motiv pentru care modalitatea de primire a acestei corespondențe nu i-a asigurat luarea la cunoștința efectivă şi reală despre hotărârea comunicată.

De aceea, Curtea apreciază că s-a făcut de către intimată proba contrară în sensul că nu a existat vătămarea care să poată fi înlăturată doar prin desfiinţarea actului.

În concluzie, Curtea constată că se face dovada comunicării sentinţei apelate către apelantă la data de 30.08.2017, iar în raport de această dată, apelul depus la data de 21.11.2017 este tardiv, în raport de termenul de 30 de zile reglementat de art. 468 C.pr.civ..

Potrivit art. 468 C.pr.civ. termenul de apel este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar modul de calcul al termenului este cel prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., anume termenele se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârşit termenul.

Pentru aceste motive, în condiţiile art. 185 C.pr.civ. conform căruia neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal imperativ atrage decăderea, în baza art. 480 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul formulat ca fiind tardiv introdus, fără a mai analiza celelalte excepții si fondul acestuia.

Domenii speta

Spete similare