Evaziune fiscală - plângere împotriva ordonanţei de clasare admisă

Pe  rol fiind soluţionarea plângerii împotriva ordonanţei de clasare nr. 721/P/2015 din 28.11.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi ordonanţei de clasare nr. 163/II/2/2017 emisă la data de 16.01.2018 de primul procuror  al Parchetului de pe Tribunalul Prahova, formulată de petenta STATUL ROMÂN prin AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 16, sector 5, în contradictoriu cu intimaţii SC T. SRL, M.T.G. şi  M.E.

I N S T A N Ţ A :

La 12.02.2018 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova plângerea formulată de petentul Statul Român, A.N.A.F. – Direcţia Generală Juridică împotriva ordonanţei de clasare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la 28.11.2017 în dosarul 721/P/2015 al acestei unităţi de parchet.

În motivarea plângerii, petentul a învederat în esenţă că reţinerea în ordonanţa de clasare a cauzei, în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală este rezultatul unei interpretări greşite a materialului probator şi a situaţiei de fapt.

Ordonanţa de clasare este netemeinică şi nelegală, deoarece demersurile făcute de organul de cercetare penală, menţionate în referatul cu propunerea de clasare, se vădesc a fi inconsistente, bazată mai mult pe aspecte de intuiţie, de formă, şi nu de implicare efectivă în administrarea de probe, menită să atingă dezideratul aflării adevărului (statuat de principiul de drept).

În consecinţă, cercetarea efectuată nu a fost aptă să conducă la identificarea şi eventuala pedepsire a vinovaţilor, întrucât organele de urmărire penală nu au luat toate măsurile ce sunt în mod rezonabil accesibile pentru administrarea de probe privind faptele analizate.

În acest sens, nu s-au avut în vedere constatările efectuate de către inspectorii antifraudă, care au reţinut că, prin neînregistrarea unor venituri obţinute prin vânzarea mărfurilor, reprezentantul legal al societăţii T. SRL a participat la prejudicierea bugetului general consolidat ai statului cu suma totală de 126.612,89 lei, din care TVA sustrasă în sumă de 75.967,73 lei şi impozit pe profit sustras în sumă de 50.645,16 lei.

Astfel, în lunile februarie şi martie 2015, societatea T. S.R.L. a comercializat întreaga cantitate de marfă existentă în stoc (ceasuri şi bluze) la preţul de 1 leu/buc. către persoana fizică M.T.G., în baza facturilor nr.2015202/28.02.2015 şi nr.2015203/12.03.2015, a căror valoare totală este de 50.000lei (inclusiv TVA), operaţiune înregistrată în registrul-jurnal din aceasta perioadă. Până Ia data controlului, societatea a încasat suma de 5.000 lei din contravaloarea celor două facturi.

Potrivit bazelor de date ale ANAF şi ONRC, la SC T. SRL  asociat unic şi administrator este M.E. (soţia d-lui M.T.G.), iar M.T.G. a deţinut calitatea de administrator în perioada anilor 1997 ianuarie 2015, după care a devenit director generai la aceeaşi societate.

Conform art. 19 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, "tranzacţiile între persoane afiliate se realizează conform principiului preţului pieţei libere, potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente".

Potivit dispoziţiilor legale menţionate, chiar dacă întreaga cantitate de produse (ceasuri şi bluze) a fost vândută către persoana M.T.G., cu interese directe în societate prin prisma funcţiei deţinute, preţul de vânzare practicat de societate nu trebuia sa difere fără de preţui de vânzare folosit către Z.A.  S.R.L.

În nota explicativă formulată de M.T.G., acesta precizează că produsele au fost achiziţionate în scopul de a fi distruse, întrucât prezentau defecte de calitate, fapt contrazis de cele două facturi de vânzare din aceleaşi produse din lunile februarie şi aprilie 2015. La data controlului M.T.G. nu mai deţinea niciun produs din cete achiziţionate, conform notei explicative formulate.

Conform art. 11 alin. (1), "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. în cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şt care nu pot fi utilizate în mod normai în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial a! acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate".

În cazul în care societatea T. S.R.L., pentru cele 25.000 ceasuri şi 25.000 bluze ar fi practicat, la vânzarea acestora, preturile reale de piaţă utilizate în cazul vânzărilor către Z.A.  S.R.L., contravaloarea bunurilor ar fi fost în valoare totală de 442.500 lei, din care 356.855 bază impozabilă şi 85.645 TVA aferentă.

Astfel, organele de control au considerat că vânzarea mărfurilor la preţ redus către persoana fizică M.T.G., de către societatea T.  S.R.L., prin directorul general M.T.G., a avut ca scop real crearea unor avantaje fiscale pentru societatea în cauză, constând în diminuarea masei impozabile, respectiv reducerii impozitului pe profit cu suma de 50.645 lei şi TVA de plată Ia bugetul de stat în sumă de 75.968 lei, impozite aferente unor venituri sustrase de fa impozitare în valoare de 316.532 lei (baza impozabilă).

Totodată, organul de urmărire penală a dat eficienţă declaraţiilor reprezentanţilor societăţii T.  S.R.L. şi înscrisurilor prezentate de aceştia, fără a administra constatările inspectorilor antifraudă şi documentele ataşate sesizării formulate.

Astfel, martorul deşi declară că “la recepţionarea mărfii am sesizat făptui că marfa nu corespunde calitativ cu cea pe care o comandasem", acesta a întocmit nota de recepţie şi constatare diferenţe FN/08.10.2014, în care au fost consemnate înregistrările de bunuri achiziţionate de la societatea din China, bunuri care nu fac parte din categoria bunurilor perisabile. Mai mult, dacă aceste bunuri prezentau defecte la momentul achiziţiei, beneficiarul T.  S.R.L. putea să refuze marfa sau să se îndrepte pe cale civilă pentru recuperarea prejudiciului cauzat de achiziţia unor bunuri neconforme din punct de vedere calitativ, lucru pe care beneficiarul nu a dovedit că l-a făcut.

În cazul produselor deteriorate, conform O.M.F.P. nr. 2.861/2009, în urma inventarului, administratorul societăţii decide prin proces - verbal deprecierea produsului, cantitatea şi destinaţia ulterioară a acestuia. Produsul deteriorat poate fi încadrat într-o altă categorie de bunuri de calitate inferioară sau reziduuri, care poate fi vandabilă sau prin proces-verbal de scoatere din gestiune a produsului degradat. Cheltuielile privind produsele degradate nu sunt deductibile.

De asemenea, cantitatea de bunuri care nu corespunde calitativ, conform celor declarate de reprezentantul societăţii verificate, este semnificativă, raportat la cantitatea bunurilor achiziţionate. Declaraţia este contradictorie, directorul societăţii, M.T.G. afirmând că produsele care nu corespundeau calitativ le-a achiziţionat în numele său şi le-a distrus (25000 ceasuri) sau le-a folosit ca material de curăţenie (25000 bluze).

Astfel, toate aceste aspecte ridică suspiciunea cu privire la declaraţiile reprezentanţilor societăţii T.  S.R.L., declaraţii care au fost reţinute de organul de urmărire penală şi care au stat la baza clasării cauzei.

De asemenea, în cauza de faţă, organul de cercetare penală nu a observat şi reţinut faptul că vânzarea acestor bunuri s-a făcut către o persoană afiliată cu mult sub preţul de piaţă, aspect evident care vine să întărească constatările organului de control, constatări care nu au fost valorificate, iar ordonanţa de clasare atacată nu este motivată în acest sens.

Soluţia de clasare este netemeinică în raport de probele administrate, în condiţiile în care este evident că bunurile (25.000 ceasuri şt 25.000 bluze) au fost valorificate la preţul de piaţă, fără a înregistra toate veniturile obţinute.

Potrivit art. 9 alin, 1 din Legea nr. 241/2005 "constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi,(....).b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, constituindu-se dosarul nr. 668/105/2018 al acestei instanţe.

Prin rezoluţia din 12.02.2018 a fost stabilit prim termen de soluâionare la 12.03.2018 când a fost acordat nou termen pentru lipsa de procedură la  16.04.2018 când au avut loc dezbaterile consemnate în încheierea de şedinţă, pronunţarea fiind amânată la 04.05.2018 când judecătorul a pronunţat prezenta încheiere.

Au fost depuse la dosarul cauzei concluziile scrise formulate de către S.C. T.  S.R.L..

Analizând plângerea formulată de către petentul Statul Român, A.N.A.F. – Direcţia Generală Juridică împotriva ordonanţei de clasare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la 28.11.2017 în dosarul 721/P/2015, judecătorul o va admite pentru următoarele considerente:

Prin ordonanţa nr. 721/P/2015 din 28.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. b din legea 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Reţine tribunalul că împrejurările de fapt învederate de către petentul Statul Român în sensul stabilirii în concret a ce s-a întâmplat în fapt cu cantitatea mare de marfă (25.000 ceasuri şi 25.000 bluze) nu rezultă dincolo de dubiu din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv dacă acestea, fiind improprii comercializării au fost în realitate casate, ori au fost de fapt comercializate la un preţ real mai mare, corespunzător celui de piaţă.

Pentru lămurirea acestor împrejurări organele de urmărire penală urmează să completeze actele de cercetare prin ascultarea de martori, angajaţi ai societăţii sau alte persoane care au cunoştinţă despre aceste împrejurări de fapt. Sunt împrejurări reţinute de organele de urmărire penală, relativ suspecte în ce priveşte credibilitatea, consituindu-se în apărările directorului societăţii, M.T.G., în sensul indicării cantităţii mari de produse - 25.000 ceasuri şi 25.000 bluze, necorespunzătoare calitativ şi care au fost achiziţionate de acesta la un preţ aproape derizoriu per bucată; a destinaţiei pe care acesta le-a dat produselor – distrugerea a 25.000 de ceasuri şi folosirea ca materiale de curăţenie a 25.000 de bluze la hotelul societăţii. Aceste cantităţi provin din cele de 37.000 de ceasuri şi 30.000 de bluze achiziţionate din China, adică peste trei sferturi din produsele achiziţionate. Nu au fost efectuate verificări la hotelul indicat de către directorul general.

Împrejurările de fapt mai sus arătate trebuie lămurite şi dovedite de organele de urmărire penală, pentru a se constata dacă situaţia de fapt reţinută este cea corespunzătoare adevărului, ori este întemeiată reţinerea unei alte situaţii de fapt.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. 6 lit.  b Cod de procedură penală, tribunalul va admite plângerea formulată de petentul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în consecinţă;

Va desfiinţa ordonanţa nr. 721/P/2015 din 28.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi va trimite cauza acestei unităţi de parchet în vederea completării urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare