Procedura insolvenţei

Potrivit art. 123, al.1, pct. 1 din Legea nr. 85/2006, creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4).

Prin Decizia Civilă nr. 257/R/10.10.2018, pronunţată în dosarul nr. …,  Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 467/25.06.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. .., fiind reţinute următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 467/25.06.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. …, s-a admis în parte contestaţia formulată  de creditorul bancă, la raportul de încasări şi  plăţi nr. .. şi la Planul de distribuire nr. .. publicate în B.P.I. nr. ..  întocmit de lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii  de faliment a debitorului şi pe cale de consecinţă, s-a dispus refacerea Raportului de Încasări şi  Plăţi nr. .. şi a Planului de distribuire nr. .. publicate în B.P.I. nr. .. conform notelor de şedinţă  formulate în cauză de către lichidatorul judiciar pentru  termenul de judecată  din data de 18.04.2018 şi depuse la dosarul cauzei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că lichidatorul a întocmit un raport de încasări şi  plăţi cu nr. .. şi planul de distribuire nr. .. pe care le-a publicat în B.P.I. nr. .., împotriva acestuia formulând contestaţie creditorul cu  privire la modul de redactare al raportului şi cu  privire la modul de imputare al cheltuielilor.

Lichidatorul a procedat la lămurirea şi detalierea raportului, conform notelor de şedinţă  formulate în cauză  pentru  termenul de judecată  din data de 18.04.2018 şi depuse la dosarul cauzei, justificând totodată cheltuiala reclamantă  de creditor, cea de 45.000 lei pentru arhivare, ca necesară inclusiv pentru  eliberarea bunului în vederea valorificării lui.

A mai  solicitat contestatorul distribuirea unei  diferenţe de 3.000 lei, cerere pe care lichidatorul a arătat  că  înţelege să o soluţioneze favorabil, conform aceloraşi note.

Dispoziţiile legale incidente în cauză: Potrivit art. 122 din Legea nr. 85/2006: „(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1.

(1^1) Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele:

a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;

b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;

c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei;

d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare.

(1^2) Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:

a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe;

b) sumele distribuite deja;

c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja;

d) sumele ce fac obiectul distribuirii;

e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

(2) Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.

(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului.

(4) În termen de 20 de zile de la afişare, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile”.

Potrivit art. 23 din aceeaşi lege, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul remuneraţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei sau se vor supune aprobării judecătorului-sindic în cazul în care se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 4. Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra cererii prin încheiere, dată în camera de consiliu, cu citarea administratorului/lichidatorului judiciar.

Potrivit art. 123, al.1, pct. 1 din aceeaşi lege, creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

Tribunalul a reţinut că, contestaţia creditorului vizează două  aspecte:

În primul rând se reproşează  pe bună dreptate lichidatorului nerespectarea dispoziţiilor art. 122, al. 1 ind.1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că  acesta nu  a prezentat  distinct în raportul său de încasări şi plan de distribuire încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor, sens în care lichidatorul a procedat  la dezvoltarea şi completarea raportului prin notelor de şedinţă  formulate în cauză pentru  termenul de judecată  din data de 18.04.2018 şi depuse la dosarul cauzei.

Sub acest aspect s-a admis, aşadar, cererea contestatorului şi s-a dispus refacerea Raportului de Încasări şi  Plăţi nr. .. şi a Planului de distribuire nr. .. publicate în B.P.I. nr. .. conform notelor de şedinţă  formulate în cauză de către lichidatorul judiciar pentru  termenul de judecată  din data de 18.04.2018 şi depuse la dosarul cauzei.

În al doilea rând, contestaţia vizează modul de distribuire al sumei de 45.000 lei şi al sumei  de 3.000 lei.

Cu privire la suma de 45.000 lei, judecătorul sindic a reţinut că  aceasta este aprobată  de creditori în 21.01.2018 ca şi cheltuială pentru  arhivare, în condiţiile în care bunul asupra căreia era constituită  garanţia băncii  creditoare era singurul spaţiu al debitorului, care a fost  valorificat în faliment.

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că  respectiva cheltuială privind depozitarea arhivei era necesară în primul rând pentru eliberarea imobilului debitorului ce forma obiectul garanţiei  contestatorului, reprezentând un demers în vederea valorificării libere a acestuia.

Sub acest aspect, s-a respins contestaţia.

Cu privire la suma de 3.000 lei,  de asemenea solicitată  de creditor, lichidatorul a arătat  că va proceda la distribuirea ei, astfel că  pentru  acest petit, cererea a rămas fără obiect, fiind soluţionată implicit ca urmare a refacerii  raportului de distribuire şi a includerii  sumei  solicitate în categoria sumelor propuse spre distribuire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în tot a contestaţiei formulată împotriva Raportului de încasări şi plăţi nr. … şi a Planului de distribuire nr. .. publicat în BPI nr. .., deci şi în partea referitoare la respingerea contestaţiei cu privire la modul de distribuire a sumelor aferente ridicării/transportului/depozitării arhivei debitoarei şi obligarea lichidatorului judiciar la refacerea integrală a raportului de fonduri şi a planului de distribuire, prin eliminarea din sarcina recurentei a tuturor cheltuielilor de procedură referitoare la arhiva debitoarei.

În motivare, arată că la data de 23.01.2018 au fost publicate în BPI nr. … Raportul de încasări şi plăţi nr. .. şi Planul de distribuire nr. ...

În cuprinsul Raportului de încasări şi plăţi se menţionează că s-au încasat sume aferente vânzărilor efectuate în procedura de faliment ca urmare a valorificării bunurilor imobile cât şi mobile ale debitoarei, iar sumele aferente acestor vânzări sunt în valoare totală de 654.963 RON, care urmează a fi distribuite în temeiul art. 121 alin. 1 pct. 2 şi art. 123 pct. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv grupei creanţelor garantate şi grupei creanţelor suplimentare, după acoperirea cheltuielilor de procedură.

Totodată, raportul menţionează că din suma de 654.963 RON se va distribui către creditori suma de 491.397 RON, diferenţa reprezentând TVA de 21,999 RON, cheltuieli de procedură în cuantum de 61.350 RON, taxa UNP1R de 12.659 RON, suma previzionată conform art. 127 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 în cuantum de 3.000 lei, onorariu lichidator judiciar de 64.558 RON.

Planul de distribuire propune achitarea sumelor mai sus menţionate, recurentabeneficiind de distribuirea parţială a sumei de 342.047 RON, ca şi creanţa garantată, în temeiul art. 121 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, în timp ce suma de 149.350 RON a fost propusă spre distribuire în contul creanţei bugetare, respectiv în contul unor creanţe chirografare, în temeiul art. 123 pct. 3 din Legea nr. 85/2006.

Având în vedere că, în opinia sa, raportul de fonduri şi planul de distribuire au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale, conţinând informaţii incomplete în raport cu prevederile legale, a înţeles să formuleze contestaţia care formează obiectul prezentului dosar.

Pe parcursul judecăţii, prin întâmpinare şi note de şedinţă, lichidatorul judiciar a adus o serie de explicaţii şi lămuriri cu privire la conţinutul actelor procedurale contestate, explicaţii şi completări care, aşa cum a reţinut si tribunalului, trebuiau să se regăsească în cuprinsul raportului de încasări şi plăţi şi a planului de distribuire, iar nu obţinute pe calea contestaţiei.

A fost admisă astfel în parte contestaţia băncii si s-a dispus de către judecătorul sindic refacerea în mod corespunzător a Raportului de încasări şi plăţi nr. .. şi a Planului de distribuire nr. .., conform notelor de şedinţă depuse de lichidatorul judiciar pentru termenul de judecată din data de 18.04.2018.

Cu toate acestea, contestaţia a fost respinsă cu privire la modul de distribuire a unei sume de 45.000 RON, previzionată cu titlu de cheltuieli de arhivare pentru depozitarea arhivei debitoarei, Tribunalul Arad reţinând că această cheltuială ar fi reprezentat un demers în vederea valorificării libere a bunului ipotecat în favoarea băncii.

Apreciază că sentinţa este nelegală, în parte, având în vedere că din raportul de fonduri şi planul de distribuire contestate, a reieşit că bunurile debitoarei valorificate în procedura de faliment au fost de două categorii:

-bunuri asupra cărora a fost instituit drept de ipotecă în favoarea creditoarei (…) valorificat la valoarea de 439.000 RON şi

-bunuri libere de sarcini: teren agricol situat în …, 6 autoturisme, toate valorificate la valoarea de 193.956 RON + TVA.

Cu toate acestea, nu au fost indicate expres încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun, în special a bunurilor libere de sarcini, fiind imperativ ca raportul să cuprindă identificarea exactă a bunurilor şi valoarea obţinută din valorificarea fiecărui bun în parte, mobil sau imobil. în cuprinsul raportului contestat s-a indicat generic suma totală aferentă vânzărilor din procedura de faliment, de 651.963 RON, fără a îi indicate distinct încasările realizate din valorificarea bunului grevat de ipotecă sau a celor libere de sarcini. Din raportul de fonduri şi planuri de distribuire nu rezultă care au fost cheltuielile de procedură pentru fiecare categorie de bunuri, acestea fiind menţionate doar prin suma globală de 61.349 RON.

În conformitate cu art. 122 alin. 1A1, Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: (...) b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor, text legal care, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, nu a fost respectat la întocmirea raportului în discuţie.

Prin precizările făcute de lichidatorul judiciar pe parcursul judecăţii la fond, au fost prezentate defalcat şi cheltuielile de procedură aferente vânzărilor, în cuantum total de 138.567,54 RON, ocazie cu care a observat că s-a imputat băncii din valoarea ipotecii şi o cheltuială în cuantum legată de arhivarea documentelor debitoarei, în cuantum total de 45.000 RON. S-a susţinut de către lichidator că suma previzionată de 3.000 lei pentru cheltuieli viitoare, nu se mai justifică a fi imputată creditorilor, în condiţiile în care au fost valorificate şi alte bunuri din patrimoniul debitoarei, care se aflau în curs de lichidare.

În ceea ce priveşte modul de distribuire a cheltuielilor de procedură, a susţinut că nu sunt imputabile nici un fel de cheltuieli din valoarea obţinută în urma valorificării bunului imobil grevat de ipotecă, ci doar că aceste cheltuieli pot fi exclusiv taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestui bun, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin, (2), art. 23 şi 24.

Din cuprinsul notelor de şedinţă depuse de lichidatorul judiciar s-a confirmat ceea ce recurenta a criticat prin contestaţia formulată (deşi nu avea o certitudine Ia acel moment raportat la modul lacunar de întocmire a planului de distribuire), respectiv că a fost dedusă din suma obţinută prin valorificarea bunului grevat de ipotecă, în mod proporţional si suma necesară pentru arhivarea documentelor debitoarei, în cuantum total de 45.000 RON, transportul şi ridicarea arhivei, de 1837,96 RON, chirie spaţiu de depozitare arhivă de 1.000 RON, cu toate că aceste sume nu se încadrează în cheltuielile care pot fi deduse conform art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 (cheltuieli aferente vânzării bunului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestui bun). Acelaşi temei legal este aplicabil inclusiv cheltuielilor legate de publicitate, extrase c.f., evaluare, în condiţiile în care nu au avut o legătură exclusivă cu bunul imobil grevat de ipotecă.

În opinia sa, interpretarea dată de Tribunalul Arad textelor legale este una extensivă, câtă vreme cheltuielile de arhivare/ridicare/transport/chirie a documentelor societăţii debitoarei nu reprezintă cheltuieli aferente vânzării bunului ipotecat şi nici cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunului în discuţie.

Prin modul de decontare al cheltuielilor din preţul obţinut în urma valorificării bunurilor grevate de sarcini, exclusiv pentru cele referitoare la vânzarea, conservarea, administrarea bunului respectiv şi a remuneraţiilor persoanelor angajate în procedură, conform prevederilor art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a urmărit tocmai instituirea unei protecţii sporite a creditorului garantat, care în acest fel şi-ar putea vedea realizată creanţa din valoarea bunului, iar nu distribuirea fondurilor astfel obţinute pentru acoperirea altor cheltuieli care nu au legătură cu bunul respectiv şi care trebuie acoperite din alte surse.

Nu se poate reţine, cum eronat şi nelegal procedează prima instanţă, că respectiva cheltuială privind depozitarea arhivei a reprezentat un demers în vederea valorificării libere a bunului, doar pentru că arhiva era depozitată în bunul grevat de ipotecă. Obligația de a preda bunul liber (de sarcini sau alte bunuri mobile neatașate) cade în sarcina debitoarei prin administrator judiciar, neputând fi imputată creditorului ipotecar, căruia îi este afectat în acest fel în mod grav dreptul de ipotecă şi dreptul de încasare cu prioritate a sumelor obţinute din valorificare.

Cheltuiala legată de bunuri mobile ale debitoarei (arhiva) este imputabilă averii libere de sarcini a debitoarei, iar nu creditorului ipotecar.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata debitoare falită - prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate.

În motivare, arată că în cadrul procedurii de faliment al debitoarei lichidatorul judiciar a valorificat în cadrul licitațiilor publice, bunurile debitoarei asupra cărora a fost instituit un drept de garanţie, cât şi bunuri libere de sarcini.

De asemenea, în îndeplinirea atribuţiilor sale, lichidatorul judiciar, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 85/2006, a dispus angajarea persoanelor de specialitate, onorariul acestora fiind aprobat de către adunarea creditorilor.

În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 85/2006, din categoria persoanelor de specializate angajate de către lichidatorul judiciar au făcut parte: evaluatorul ANEVAR, pentru întocmirea raportului de evaluare a bunurilor debitoarei şi persoana specializată, autorizată de Arhivele Naţionale Române, în selectarea, sortarea, depozitarea şi, păstrarea arhivelor societăţilor comerciale.

Prin, urmare, cheltuiala în cuantum de 45.000 lei nu reprezintă o cheltuială a procedurii aferentă unor bunuri mobile, libere de sarcini, cum în mod greşit susţine recurenta ci o cheltuială cu remuneraţia unor persoane de specialitate, remuneraţie care a trecut prin filtrul creditorilor şi a fost aprobată de către aceştia, inclusiv de către recurentă.

Conform raportului de încasări şi plăţi, sumele de bani care au fost scăzute din contravaloarea obţinută ca urmare a vânzării bunurilor garantate şi libere de sarcini, sunt următoarele:

-Cheltuielile de procedură efectuate în vederea conservării întregului patrimoniu al debitoarei, care cuprinde atât bunurile garantate cât şi cele libere de sarcini, prevăzute de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din L 85/2006

-Cheltuieli de procedură efectuate pentru realizarea valorificării patrimoniului debitoarei, pentru valorificarea bunurilor garantate cât şi pentru valorificarea bunurilor libere da sarcini, prevăzute de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din L 85/2006

-Remuneraţia persoanelor de specialitate, angajate conform art. 23 din Legea 85/2006, prevăzută de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din Legea 85/2006

-Remuneraţia practicianului în insolvenţă, prevăzută de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin. 1 pct. 1 din Legea 85/2006.

Arată că în cadrul art. 121 alin 1 pct. 1 din Legea 85/2006, legiuitorul a prevăzut suportarea de către grupa creanţelor garantate a două categorii de cheltuieli:

1) Taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor garantate, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri;

2) Plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin 2, art. 23 şi art. 24.

În acest sens, remuneraţiile prestaţiilor evaluatorului ANEVAR, persoanei specializată în manipularea arhivei, lichidatorului judiciar au fost suportate atât de grupa garantată cât şi de grupa creanţelor suplimentare.

Prin urmare, remuneraţiile persoanelor de specialitate au fost suportate pro rata atât de creditorii cu garanţii, cât şi de cei înscriși în grupa creanţelor suplimentare şi nicidecum întreaga sumă nu a fost suportată de către creditorul garantat.

Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs şi a prevederilor art. 304/1 C. pr. civ. (1865), Curtea va constata că acesta este nefondat.

 Potrivit art. 123, al.1, pct. 1 din Legea nr. 85/2006, creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4).

În prezenta cauză, în cadrul procedurii de faliment a debitoarei falite, lichidatorul judiciar a valorificat în cadrul licitațiilor publice bunurile imobile şi mobile ale debitoarei, atât cele asupra cărora a fost instituit un drept de garanţie, cât şi bunuri libere de sarcini.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, lichidatorul judiciar, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 85/2006, a dispus angajarea persoanelor de specialitate, onorariul acestora fiind aprobat de către adunarea creditorilor.

Din categoria persoanelor de specializate angajate de către lichidatorul judiciar au făcut parte: evaluatorul ANEVAR, pentru întocmirea raportului de evaluare a bunurilor debitoarei şi persoana specializată, autorizată de Arhivele Naţionale Române, în selectarea, sortarea, depozitarea şi, păstrarea arhivelor societăţilor comerciale.

În aceste condiţii, suma de 45.000 lei asupra căreia poartă contestaţia formulată de creditoarea recurentă reprezintă remuneraţia unor persoane de specialitate, remuneraţie care a trecut prin filtrul creditorilor şi a fost aprobată de către aceştia, inclusiv de către recurentă.

Conform raportului de încasări şi plăţi, sumele de bani care au fost scăzute din contravaloarea obţinută ca urmare a vânzării bunurilor garantate şi libere de sarcini, sunt următoarele:

-Cheltuielile de procedură efectuate în vederea conservării întregului patrimoniu al debitoarei, care cuprinde atât bunurile garantate cât şi cele libere de sarcini, prevăzute de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din L 85/2006;

-Cheltuieli de procedură efectuate pentru realizarea valorificării patrimoniului debitoarei, pentru valorificarea bunurilor garantate cât şi pentru valorificarea bunurilor libere da sarcini, prevăzute de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din L 85/2006;

-Remuneraţia persoanelor de specialitate, angajate conform art. 23 din Legea 85/2006, prevăzută de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin 1 pct. 1 din Legea 85/2006;

-Remuneraţia practicianului în insolvenţă, prevăzută de art. 121 alin 1 pct. 1 şi art. 123 alin. 1 pct. 1 din Legea 85/2006.

În acest sens, remuneraţiile prestaţiilor evaluatorului ANEVAR şi a persoanei specializate în manipularea arhivei sunt suportate pro rata atât de creditorii cu garanţii, cât şi de ceilalţi creditori înscrişi în tabelul de creanţe al debitoarei.

Aşa fiind, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 C. pr. civ. (1865), Curtea a respise recursul de faţă.

Domenii speta

Spete similare