Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Autoritate de lucru judecat.

Contestaţia debitorului privind starea de încetare de plăţi. Autoritate de lucru judecat.

Când în cursul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995 se statuează asupra netemeiniciei contestaţiei debitorului, sub aspectul stării de încetare de plăţi, o a doua contestaţie a celui supus acestei proceduri nu va putea fi reanalizată, într-o cerere conexă, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.

Chiar dacă în cea de-a doua cerere nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, puterea de lucru judecat se impune în considerarea faptului că judecătorul a stabilit, cu ocazia soluţionării primei contestaţii, existenţa stării de insolvenţă a comerciantului, pronunţând o hotărâre definitivă asupra acestei situaţii de fapt.

Starea de insolvenţă caracterizează o situaţie obiectivă în care se află debitoarea, nefiind de admis ca ea să se raporteze doar la una dintre creanţele societăţii supuse acestei proceduri.

Judecătorul sindic desemnat în dosarul nr. 2401 COM/1999 al Tribunalului Constanţa a respins, prin sentinţa civilă nr. 2118/ 23.12.1999, contestaţia formulată în condiţiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 64/1995 republicată de către debitorul S.C. RUSSEL S.A. Constanţa şi a dispus, în consecinţă, deschiderea procedurii reorganizării judiciare si a falimentului.

Pe rolul aceleiaşi instanţe a fost înregistrată ulterior, sub nr. 2401COM/2000, cererea altui creditor privind iniţierea procedurii colective faţă de aceeaşi societate.

Fiind sesizate cu cele două cereri, judecătorul sindic a dispus conexarea lor, iar faţă de  contestaţia formulată de debitor la cea de-a doua sesizare a instanţei, a invocat autoritatea de lucru judecat.

A fost avută în vedere împrejurarea că prima hotărâre pronunţată asupra contestaţiei a rămas irevocabilă, constatându-se cu putere de lucru judecat că debitoarea este în încetare de plăţi.

S-a reţinut că deşi în cea de-a doua cerere nu se regăseşte tripla identitate cerută de art. 1201 cod civil, în cauză este aplicabilă situaţia reţinută de doctrină conform căreia reclamantului din prima cerere i se poate opune această excepţie de către pârâtul din a două cerere, altul decât cel din primul proces, dacă are aceeaşi situaţie cu aceea a pârâtului iniţial, chiar dacă nu există raporturi de solidaritate sau de indivizibilitate.

Starea de insolvenţă caracterizează o situaţie obiectivă în care se află debitoarea, nefiind de admis ca ea să se raporteze doar la una dintre creanţele societăţii supuse acestei proceduri.

În consecinţă, cea de-a doua contestaţie a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

(sentinţa civilă nr. 2105 COM/ 06.09.2000, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare