Uzucapiune admisă.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.10.2016 sub nr. 5291/866/2016 reclamantele , în contradictoriu cu pârâta , au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că au dobândit dreptul de proprietate  prin uzucapiune asupra suprafeţei de 1562 mp situată pe raza comunei Ciohorăni, în parcelele CC901, VH900 şi A899.

În motivarea acesteia, reclamantele au arătat că suprafaţa de teren menţionată a fost deţinută de autorii lor, defuncţii , decedată la data de 29.01.2012 şi , decedat la data de 18.11.1997. De la data decesului părinţilor, reclamantele au continuat posesia începută în anul 1972 de aceştia, comportându-se ca adevăraţi proprietari. Terenul este îngrădit şi este înscris în rolul agricol al defuncţilor în volumul V poziţia 70, fiind, de asemenea, achitate la zi toate impozitele aferente. Terenul este în proprietatea privată a Unităţii Administrativ Teritoriale a com. Ciohorăni şi nu a făcut obiectul reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar. 

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1837, 1846, 1895 şi 1860 din vechiul Cod civil.

În probaţiune au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, a probei testimoniale, a probei cu expertiză de specialitate şi a probei cu înscrisuri, anexând cererii, în copie: plan amplasament (f. 7, vol. I), certificat emis de BCPI Paşcani (f. 8, vol. I).

Prin încheierea din data de 13.12.2016 reclamantele au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 320 lei. 

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea cererii şi a înscrisurilor către pârâtă, însă aceasta, în termenul de 25 de zile acordat, nu a formulat întâmpinare.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiză de specialitate.

La solicitarea instanţei, reclamantele au depus la dosarul cauzei acte de stare civilă ale acestora şi ale autorilor lor (f. 79-87, vol. I).

Pârâta a depus precizări prin care a arătat că terenul în suprafaţă de 1562 mp nu face parte din domeniul public sau privat al Unităţii Administrativ – Teritoriale, iar impozitele pentru acesta au fost achitate până în anul 2011 de defuncta , iar începând cu anul 2012 de către reclamanta Chiriac Argentina (f. 70, vol. I).

La termenul din data de 19.09.2017 a fost audiat, pentru reclamante, martorul (f. 145, vol. I), iar la termenul din data de 19.12.2017 a fost audiat martorul (f. 3, vol. II).

La data de 17.10.2017 a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară topo cadastrală (f. 154-181, vol. I)

Faţă de concluziile raportului de expertiză, în temeiul art. 204, alin. 2, pct. 2 Cod procedură civilă, reclamantele şi-a mărit obiectul cererii în sensul că s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 1618 mp şi nu 1562 mp cum au solicitat prin cererea introductivă, fiind complinit timbrajul aferent.

Analizând probatorul administrat în cauză prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri şi proba testimonială cu martorii şi ), instanţa reţine că defuncții , decedată la data de 29.01.2012 şi , decedat la data de 18.11.1997,  și apoi reclamantele au posedat suprafaţa de teren ce face obiectul prezentei cauze din anul 1966, perioadă în care nu au existat litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului cu vecinii sau cu alte persoane. De asemenea, conform precizărilor pârâtei (f. 70, vol. I), suprafaţa de teren de 952 mp din parcelele A899, V900 şi CC901 nu face parte din domeniul public sau privat la Unităţii Administrativ-Teritoriale a com. Ciohorăni. 

De asemenea, conform adeverinţei nr. 3625/15.09.2017 emisă de Primăria com. Ciohorăni (f. 178, vol. I) reclamantele figurează înscrise în registrul agricol al comunei din anii 2015- 2019, volumul 2, tipul 2, poziţia 18 cu una casă de locuit în suprafaţă de 75 mp construită în anul 1972 fără autorizaţie de construire, o anexă gospodărească construită în anul 1980 fără autorizaţie de construire şi suprafaţa de teren de 1618 mp compusă din 557 mp teren curţi construcţii situat în tarlaua 14, parcela 901, 321 mp teren vii, situat în tarlaua 14, parcela 900 şi 751 mp teren arabil situat în tarlaua 14, parcelele 899 şi 902.

Prin raportul de expertiză topocadastrală întocmit în cauză (f. 154-181, vol. I), expertul a identificat o suprafaţă de teren de 1618 mp situată în intravilanul localităţii Ciohorăni, jud. Iaşi, tarlaua 14 din care 657 mp în parcela 901, 400 mp în parcela 902, 561 mp în parcelele 900 şi 899.  Pe terenul în suprafaţă de 657 mp situat în tarlaua 14, parcela 901 au fost identificate două construcţii – una casă de locuit C1 cu suprafaţa de 83 mp şi o anexă C2 cu suprafaţa de 47 mp. 

Întreaga suprafaţa de teren este împrejmuită în totalitate cu gard de scândură sau plasă.

Raportul de expertiză a fost avizat de OCPI conform procesului verbal de recepţie nr. 5695/2017 (f. 7, vol. II).

Deşi pârâta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză topocadastrală prin care a solicitat excluderea suprafeţei de 677 mp situată în intravilanul localităţii Ciohorăni, jud. Iaşi, motivat de faptul că această suprafaţă de teren s-ar afla în domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale, instanţa a calificat aceste obiecţiuni ca fiind apărări de fond.

Instanţa reţine că în sistemul vechiului Cod civil, aplicabil în cauza de faţă, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii asupra unui bun imobil,  ca efect a exercitării posesiunii acelui bun în intervalul de timp determinat de lege. Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin dispoziţiile art. 1890 vechiul Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, anume posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau rea-credinţă.

În acest sens, conform art. 1846 vechiul Cod civil orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, posesiunea fiind deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept exercitată de noi înşine sau de altul în numele nostru.

Potrivit art. 1847 vechiul Cod civil ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Având în vedere aceste considerente,  instanţa apreciază  că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admisă şi a se constata că reclamantele au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1618 mp situată în intravilanul localităţii Ciohorăni, jud. Iaşi, , având vecinătăţile indicate în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, anexa A la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul (f. 176, vol. I).

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei în sensul că terenul în suprafaţă de 677 mp situat în intravilanul localităţii Ciohorăni, jud. Iaşi, s-ar afla în domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale, instanţa constată că aceasta a depus la dosarul cauzei Hotărârea nr. 32 din 31.05.2016 a Consiliului Local Ciohorăni (f. 191-194, vol. I) prin care se  însuşeşte inventarul domeniului privat al comunei Ciohorăni, în care este inclus şi terenul menţionat anterior. Analizând anexa depusă se constată că în dreptul rubricii anul dobândirii sau, după caz, anul dării în folosinţă se menţionează anul 2016. La solicitarea instanţei de a se depune actele care justifică dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 677 mp, pârâta nu a formulat nicio precizare.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1988 domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.

Art. 31, alin. 2 din Legea nr. 18/1991 prevede, într-adevăr, că terenurile neatribuite, rămase la dispoziţia comisiei, vor trece în domeniul privat al comunei, oraşului sau al municipiului.

În conformitate cu dispoziţiile din Legea nr. 215/2001, bunurile ce fac parte din domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se dispune altfel, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 6 din Legea nr.18/1991, astfel că uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, concepută de legiuitor ca o sancţiune a pasivităţii adevăratului proprietar, care dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său creează în favoarea unei terţe persoane o aparenţă de proprietate, operează şi împotriva unităţilor administrativ teritoriale.

Instanţa reţine că dreptul de proprietate privată al unităţii administrativ – teritoriale nu este imprescriptibil, spre deosebire de dreptul de proprietate publică, astfel că, atâta timp că posesia reclamantelor nu a fost tulburată în vreun fel, actele invocate de pârâtă nu prezintă relevanţă. 

Instanţa constată că reclamantele au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 320 lei (încheierea din 13.12.2016) şi a scutirii de la plata onorariului expertului desemnat în cuantum de 1404 lei (încheierea din 10.07.2017).

Art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 prevede că în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

Instanţa constată că taxa judiciară de timbru a fost calculată la valoarea terenului astfel cum a fost indicată de reclamante (4500 lei) şi nu a fost contestată, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 pentru a putea pune în sarcina reclamantelor obligaţia de restituire a sumelor de care au beneficiat prin scutire cu titlu de ajutor public judiciar.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din OUG nr. 51/2008 conform cărora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume,  instanţa reţine că, faţă de specificul acţiunii introduse, pârâta nu ar fi avut posiblitatea să evite introducerea acestei acţiuni prin executare de bună voie a vreunei obligaţii, astfel că nu se poate considera că ar fi în culpă procesuală.

Faţă de aceste aspecte,  instanţa va dispune ca sumele de care reclamantele au beneficiat cu titlu de ajutor public judiciar să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea astfel cum a fost modificată de reclamantele , în contradictoriu cu pârâta .

Constată că reclamantele au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1618 mp situată în intravilanul localităţii Ciohorăni, jud. Iaşi, , având vecinătăţile indicate în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, anexa A la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul .

Omologhează raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul .

Suma de 1734 lei de care reclamantele au beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierile din datele de 13.12.2016 şi 10.07.2017 va rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 21.03.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare