Încetarea suspendării de drept a funcţionarului public. Emiterea deciziei de reîncadrare cu întârziere

Recurs. Încetarea suspendării de drept a funcţionarului public. Emiterea deciziei de reîncadrare cu întârziere

În termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării de drept, funcţionarul public este obligat să informeze în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică atrage încetarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public.

Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică are obligaţia să asigure, în termen de 5 zile de la expirarea termenului menţionat mai sus, condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.

Emiterea deciziei de reîncadrare la un interval de timp de aproximativ 3 ani de la data formulării cererii de reîncadrare, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, în concret intimata pârâtă dând curs cererii recurentului după o amânare nejustificată a soluţionării acesteia timp de 3 ani.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 4042 din 7 decembrie 2018

- art. 94 din Legea nr. 188/1999

Prin Sentința nr. (...)/CA/12.06.2018, Tribunalul (...) a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...).

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul (...), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării litigiului:

- obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, de la data de 26.02.2015 când au încetat efectele Deciziei nr. (...)/01.06.2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului (...) privind suspendarea din funcția publică şi până la data de 02.04.2018 când în baza Deciziei nr. (...)/30.03.2018 emisă de pârâtă şi-a reluat activitatea în funcția publică de execuție din care a fost suspendat;

 - obligarea intimatei la actualizarea drepturilor salariate menționate mai sus cu indicele de inflație la data plății și la plata dobânzilor aferente drepturilor salariale calculate până la data plății acestora;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din fond şi recurs.

În motivare, recurentul arată că sentința civilă recurată pronunţată în cauză de Tribunalul (...) este lipsită de temei legal. Prin Ordinul nr. 595 din data de 06.04.2001 emis de Ministerul Finanţelor Publice s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere urmând să îşi continue activitatea pe funcţia publică de execuţie.

Recurentul arată că la data de 06.06.2001, prin Adresa nr. (...)/06.06.2001, i-a fost comunicată Decizia nr. (...)/01.06.2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului (...) prin care s-a decis, în temeiul art. 79 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, suspendarea din funcția publică deținută până la achitarea sau încetarea procesului penal.

Întrucât efectele Ordinului nr. 595/06.04.2001 de schimbare din funcția de conducere în funcția de execuție nu au fost suspendate, este evident că prin Decizia nr. (...)/01.06.2001 a fost suspendat din funcția publică de execuție şi nu de conducere.

Recurentul arată că după rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, la data de 09.03.2015 prin cererea înregistrată la pârâtă a solicitat, în raport cu prevederile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, reîncadrarea sa în muncă pe funcția deținută anterior suspendării.

Recurentul precizează că raportat la solicitarea expresă de a fi încadrat pe funcția deținută anterior suspendării (intimata arătând în adresa că a fost suspendat din funcţia de execuţie), faţă de caracterul executoriu al ordinului de schimbare a căror efecte nu au fost suspendate prin promovarea acţiunii de anulare a acestuia şi faţă de obligaţiile angajatorului prevăzute de art. 94 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, rezultă fără îndoială că intimata nu şi-a îndeplinit obligaţiile de reîncadrare ca urmare a încetării cauzei ce a determinat suspendarea raportului de muncă. Cererea de reîncadrare formulată în termenul prevăzut de art. 94 alin. 2 din Legea funcționarilor publici era suficientă pentru a se dispune reîncadrarea pe funcţia stabilită de instituția angajatoare rezultată din dosarul personal.

Recurentul arată că în statul de funcții al Direcţiei Finanţelor Publice (...) a figurat începând cu data de 06.04.2001 doar pe funcţii de execuţie şi s-au emis în perioada suspendării sale de către intimată un număr de şase decizii de reîncadrare pe posturi de execuţie emise de directorul Direcţiei Finanţelor Publice (...), care nu i-au fost comunicate.

Raportat la corespondența purtată cu intimata, este nejustificată interpretarea dată de instanţă în sensul că până la cererea (adresa) înregistrată la intimată sub nr. (...)/28.03.2018 nu a solicitat încadrarea pe funcţia de execuţie, deoarece conform răspunsului său din data de 19.03.2018 a solicitat reluarea raportului de muncă în cel mai scurt timp fără indicarea funcţiei pe care să fie reîncadrat la fel ca şi în cererea de reîncadrare din data de 09.03.2915.

Reîncadrarea sa prin Decizia de reluare a activității nr. (...)/30.03.2015 în funcţia publică de execuţie - consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, la Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, după mai bine de 3 ani de la formularea cererii de încadrare, este culpabilă intimatei, care nu şi-a îndeplinit obligaţiile în termenul de 5 zile prevăzut de art. 94 din Legea funcționarilor publici, datorând recurentului veniturile salariale pentru această perioadă.

Astfel, recurentul arată că s-a produs în patrimoniul său un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă în drepturile de natură salarială de care ar fi beneficiat dacă reîncadrarea s-ar fi făcut la data încetării cauzei ce a determinat suspendarea din funcţia publică, notificată intimatei în condiţiile Legii funcţionarilor publici, şi până la data reînceperii activităţii.

În ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea drepturilor salariale menționate mai sus cu indicele de inflație la data plăţii şi la plata dobânzilor aferente drepturilor salariale, recurenta arată că lipsa drepturilor salariale pe o perioadă de 3 ani i-a produs un prejudiciu care trebuie acoperit integral. Acest prejudiciu constă atât în pierderea puterii de cumpărare a sumei de bani, reprezentând aceste creanțe de natură salarială prin devalorizarea monedei naționale, cât şi daune interese la care este îndreptățit prin neplata drepturilor salariale începând cu data de 26.02.2015.

Totodată, recurentul precizează că pârâta îi datorează pentru perioada 26.02.2015 şi până la plata integrală a drepturilor salariale datorate pentru perioada 26.02.2015 - 02.04.2018 şi dobânda legală aferentă sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

În drept, recurentul invocă art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă și textele de lege invocate prin cererea de recurs.

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) a formulat întâmpinare, solicitând, raportat la petitul formulat, respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, raportat la temeiul de drept indicat (art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civilă), iar în subsidiar ca neîntemeiat.

În motivare, intimata arată că în speţă, criticile privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond nu se circumscriu stării factuale existente, sens în care hotărârea Tribunalului (...) este temeinică şi legală prin pronunţarea unei soluţii de respingere ca nefondată a acțiunii în contencios administrativ.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea, intimata arată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1, pct. 8 din Codul de procedură civilă nu se circumscrie motivelor de fapt invocate în cuprinsul căii de atac. Este de ordinul evidenţei faptul că motivul de recurs nu corespunde stării factuale şi criticilor formulate de partea adversă împotriva hotărârii instanţei de fond, neexistând o încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept substanțial în ceea ce priveşte soluţia de dezlegare a pricinii pronunțată de organul judiciar pe fondul procesului.

Pe fond, intimata arată că, astfel cum a constatat şi instanţa de fond, reclamantul a îndeplinit prerogativele unui post de conducere, până la ocuparea prin concurs a funcţiei publice de conducere respective şi nicidecum nu a ocupat prin concurs postul de conducere în care solicita să fie reintegrat potrivit adresei nr. (...)/09.03.2015. Astfel, a fost în imposibilitate de a da curs cererii de reintegrare în funcţia deţinută anterior.

Totodată, intimata arată că nu a putut da curs solicitării reclamantului de a fi reîncadrat pe funcţia anterior deţinută, respectiv funcţia de director la Direcţia Controlului Financiar Fiscal care a funcţionat în cadrul fostei Direcţii Generale a Finanţelor Publice a Judeţului (...), deoarece această funcţie nu mai exista în cadrul instituţiei așa cum a fost stabilit şi reţinut totodată prin considerentele Deciziei nr. (...)/CA/2017-R din 13.11.2017 pronunţată în dosar nr. (...)/CA/2016 de Curtea de Apel (...).

Intimata consideră că din întreaga stare factuală, intenția recurentului-reclamant este mai mult decât evidentă în ceea ce privește postul vizat de acesta în ceea ce privește reîncadrarea, în sensul că a formulat cererea într-o manieră susceptibilă de interpretare, care să-i permită a jongla cu starea de fapt existentă şi cu legislaţia aplicabilă.

Referitor la acordarea drepturilor salariale cuvenite de la data încetării motivului de suspendare din funcţia publică, intimata precizează că beneficiul achitării salariului nu s-a născut de drept începând cu data de 26.02.2015. Reclamantul nu a probat şi nici nu a adus argumente pertinente privind îndeplinirea condițiilor legale şi convenționale necesare acordării drepturilor salariale începând cu data de 26.02.2015, întrucât nu exista un raport de serviciu începând cu data indicată care să genereze obligații de plată.

Intimata arată că recurentul-reclamant a fost reîncadrat la data de 01.07.2017, dar cu suspendarea validă și temeinică a raporturilor de serviciu până la data de 02.04.2018, astfel nu poate pretinde obligarea instituţiei la plata drepturilor salariale pentru funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, de la data de 26.02.2015 când au încetat efectele Deciziei nr. (...)/01.06.2001 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului (...) privind suspendarea din funcţia publică şi până la data de 02.04.2018 când în baza Deciziei nr. (...)/30.03.2018 emisă de pârâta şi-a reluat activitatea în funcţia publică de execuţie din care a fost suspendat.

Intimata apreciază că al doilea petit principal precizat de reclamant, care are caracter accesoriu primului petit, nu poate avea decât aceeași soartă, de respingere, actualizarea cu indicele de inflație şi acordarea de dobânzi putând a fi încuviinţată doar condiţionat de admisibilitatea primului petit principal cu privire la pretențiile materiale cerute în speţă.

În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, atât pe fond, cat şi în recurs, intimata solicită respingerea acestui petit, ca fiind neîntemeiat.

Cheltuielile de judecată, trebuie a fi suportate de către partea din vina căreia s-a promovat acţiunea în justiţie. Partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie să se reţină culpa sa procesuală respectiv faptul că prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, partea care a pierdut să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, or, în cauza de față nu există această situație.

De asemenea, intimata arată că nici aspecte privind reaua-credință, comportare neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu poate fi reținută în sarcina sa pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, textele de lege invocate prin întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Recurentul a deţinut funcţia publică de director al Direcţiei Controlului Financiar de Stat din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (...).

Prin Ordin emis de Ministerul Finanţelor Publice s-a dispus eliberarea sa din funcţia publică de conducere, acesta continuându-şi activitatea pe funcţia publică de execuţie.

Prin Decizia nr. (...)/01.06.2001 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului (...), în temeiul art. 79 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, s-a dispus suspendarea recurentului reclamant din funcția publică deținută până la achitarea sau încetarea procesului penal.

Prin sentinţa penală nr. (...)/19.12.2011, pronunţată de Judecătoria (...), definitivă prin Decizia penală nr. (...)/26.02.2015, pronunţată de Tribunalul (...), recurentul a fost achitat.

După rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, la data de 09.03.2015 recurentul reclamant a solicitat intimatei pârâte, în raport cu prevederile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, reîncadrarea sa în muncă pe funcția deținută anterior suspendării.

Prin Decizia nr. (...)/04.07.2017, s-a dispus începând cu data de 01.07.2017, reîncadrarea recurentului (...), având funcţia publică de execuţie consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa 59 de salarizare la Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice din cadrul AJFP (...), în funcţia publică de execuţie consilier clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, la Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice din cadrul AJFP (...), - DGRFP (...).

În temeiul art. 2 din Decizie, cu aceeaşi dată s-a dispus ca Decizia nr. (...)/01.06.2001, privind suspendarea din funcţia publică să îşi menţină aplicabilitatea.

Reluarea activităţii recurentului reclamant a avut loc, conform susţinerilor părţilor, la data de 02.04.2018, în baza Deciziei nr. (...)/30.03.2015.

Motivul de casare invocat de recurent, art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, a fost apreciat de instanţa de recurs ca fiind întemeiat.

Potrivit art. 94 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării de drept, funcţionarul public este obligat să informeze în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică atrage încetarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (1) lit. f), h), i), k) şi l).

Potrivit alin. 3, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică are obligaţia să asigure, în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.

Recurentul a formulat cerere de reîncadrare în funcţie în temeiul art. 86 din Legea nr. 188/1999, în termenul legal prev. de art. 94 din aceeaşi lege.

Intimata pârâtă nu a emis nici un răspuns recurentului în termenul de 5 zile stabilit de legiuitor.

Apărarea intimatei pârâte, potrivit căreia nu a procedat la emiterea deciziei de reîncadrare întrucât recurentul a solicitat reîncadrarea pe funcţia de conducere, nu pe funcţia de execuţie, nu poate justifica această amânare a reîncadrării. Într-o atare situaţie, intimata pârâtă avea obligaţia de a emite o decizie de respingere a cererii de reîncadrare pe funcţia publică de conducere, dacă aprecia că o astfel de încadrare a fost cerută de recurent şi ea nu este posibilă.

 Emiterea deciziei de reîncadrare la un interval de timp de aproximativ 3 ani de la data formulării cererii de reîncadrare, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 94 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, în concret intimata pârâtă dând curs cererii recurentului după o amânare nejustificată a soluţionării acestuia timp de 3 ani.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2204, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Instanţa de recurs a reţinut că prin nesoluţionarea în termen a cererii recurentului, acesta nefiind încadrat pe funcţia anterior deţinută, cum legal avea dreptul, de la data încetării motivului de suspendare a raportului de serviciu, acesta a fost privat de dreptul său la reîncadrare şi evident de salariul aferent prestării activităţii, fiind cauzată o pagubă în patrimoniul acestuia echivalentă cu cuantumul salariilor neîncasate pe toată această perioadă.

Această pagubă creată în patrimoniul recurentului este rezultatul direct al încălcării de către intimata pârâtă a obligaţiei de a asigura, în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 94 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public, prin urmare, revine acesteia obligaţia reparării prejudiciului.

Pentru repararea în integralitate a prejudiciului creat, instanţa de recurs a apreciat că pe lângă despăgubiri egale cu valoarea drepturilor salariale pentru funcţia publică de execuţie de consilier clasa I – gradul profesional superior, gradaţia 5, începând cu data de 26.02.2015, data încetării motivului de suspendare a raportului de serviciu şi până la reluarea activităţii în baza Deciziei nr. (...)/30.03.2018 emisă de pârâtă, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, se impune ca pârâta să plătească reclamantului şi despăgubiri constând în dobânda legală asupra sumelor reprezentând drepturile salariale, calculate de la data scadenței fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat intimata-pârâtă la plata în favoarea recurentului-reclamant a sumei de 5.950 lei, reprezentând onorariu de avocat, în fond şi recurs.

Domenii speta

Spete similare