Plângere contravenţională

Prin plângerea formulată la data de 10.09.2018 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi, petentul O. D. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul IPJ Dolj, în principal să se constate nulitatea procesului verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat la data de  19.08. 2018, iar în subsidiar , să se dispună anularea acestuia , ca netemeinic.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ceea ce priveşte forma procesului-verbal seria X nr. X, solicită a se constata că acesta nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 16 şi art. 17 din OG nr. 2/2001.

În acest sens a susţinut că pe de o parte, situaţiile care atrag întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea dată de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, normă ce stabileşte printre altele obligativitatea menţionării corecte a faptei săvârşite şi per a contrario, consemnarea unei stări de fapt eronate va atrage ca sancţiune anularea procesului-verbal, vătămarea fiind prezumată.

Astfel petentul a susţinut  că, deşi în discuţia purtată cu agentul constatator a insistat să se menţioneze starea adevărată de fapt, respectiv faptul că, nu se face vinovat în niciun fel de provocarea unui scandal în incinta barului aflat pe raza comunei Argetoaia - jud. Dolj, că se consideră nevinovat şi de aceea a refuzat semnarea procesului verbal prin care a  fost sancţionat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, acest lucru nu s-a întâmplat şi, prin urmare, fapta menţionată, nu există.

Dintr-o altă perspectivă, petentul a apreciat că agentului constatator îi revenea obligaţia unei descrieri concrete şi adevărate a stării de fapt, cu precizarea acţiunii sau inacţiunii contravenientului, nefiind suficientă o precizarea generală a acesteia, precum este în speţa de faţă, unde agentul constatator s-a rezumat strict, la a creiona un cadru general al presupusei contravenţii, fără nici un fel de detalii cu privire la circumstanţele concrete ale săvârşirii pretinsei contravenţii şi a dispus sancţionarea petentului cu amendă în cuantum de 1.000 lei, încadrând aşa-zisa faptă, conform dispoziţiilor art. 2, pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R.

În acest context, petentul a menţionat că o astfel de descriere eronată a faptelor aşa cum le-a menţionat agentul constatator, echivalează cu o lipsa totală a descrierii faptei, omisiune sancţionată de către lege cu anularea procesului-verbal.

Pe fondul cauzei, petentul a solicitat a se avea în vedre că în cursul zilei de 19.08.2018, în timp ce se afla la un bâlci organizat în comuna Argetoaia - jud. Dolj, a fost apostrofat de către 2 persoane, respectiv de către numitul B.G., persoana  care a semnat procesul verbal , în calitate de martor asistent şi o altă persoană care îl însoţea, care au insistat să le ofere ceva de băut (alcool) iar în cursul serii după orele 21:00, în timp ce petentul se  afla la barul din localitate, aceştia fiind prezenţi în aceeaşi locaţie, l-au ameninţat, jignit şi obligat să părăsească barul, pentru că aşa doreau ei, afirmând că în caz contrar va fi  bătut de faţă cu toată lumea prezentă, pentru a i se da o lecţie.

A susţinut petentul că a  ignorat ameninţările acestora, însă după aproximativ o oră, când a ieşit din bar, a fost lovit de către numitul B. G., a fost chemată Poliţia care, sosind la faţa locului, l-a invitat la Postul Local de Poliţie, unde fără să asculte explicaţii sale, i-a încheiat procesul verbal, pe care a refuzat să-l semneze.

De asemenea, petentul a învederat că, după ce a plecat din sediul Poliţiei a fost aşteptat de către martorul care a semnat procesul verbal şi alte persoane din anturajul său, l-au doborât într-un şant de pe marginea drumului - unde aştepta la ocazie o maşină pentru a merge în comuna învecinată Salcia (unde deţine o proprietate), l-au lovit cu pumnii şi picioarele, şi a fost salvat de către mai multe persoane care treceau ocazional; acestea au chemat salvarea care l-a transportat la Spitalul Filiaşi, unde a primit îngrijiri medicale.

A precizat  petentul că aceste aspecte formează în prezent obiectul unui dosar penal, în urma plângerii pe care am depus-o la Postul de Poliţie Argetoaia.

În dovedirea plângerii formulate, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie : procesul-verbal seria X nr. X, dovada comunicării procesului-verbal, cartea sa de identitate, certificatul medico-legal  emis la data de 21.08.2018, certificat de cazier judiciar, sesizarea  adresată Postului de Poliţiei Argetoaia - jud. Dolj şi  proba testimonială, propunând audierea martorului B. F. P..

Concluzionând petentul a solicitat ca în principal să se constate în principal nulitatea actului dedus judecăţii, iar în subsidiar anularea procesului-verbal de contravenţie ca fiind netemeinic în ceea ce priveşte fapta încadrată la art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 R, cu consecinţa exonerării de plata amenzii în cuantum de 1.000 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară  de timbru în cuantum de  20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit dispoziţiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, chitanţă fila nr. 7 dosar.

La momentul verificării regularităţii plângerii formulate de petent ,  apreciindu-se că aceasta îndeplineşte cerinţele impuse prin dispoziţiile art. 194-197 din Codul de procedură civilă, s-a dispus comunicarea unui exemplar al plângerii formulate de acesta şi înscrisurilor anexate intimatului, cu menţiunea că are obligaţia de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. 2  din Codul de procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a mai propune prob şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Intimatul a formulat întâmpinare la data de 18.09.2018, în cuprinsul  căreia a susţinut, în esenţă, că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, în cuprinsul întâmpinării formulate intimatul a  susţinut, în esenţă, că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cât priveşte starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanţei de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului, iar instanţa de judecată nu poate da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliţie din procesul-verbal de contravenţie, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

În cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin. 1 NCPC , intimatul a precizat că se opune la ascultarea acesteia.

De asemenea, intimatul a precizat că abaterea săvârşită de petent  a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliţiei rutiere şi, prin urmare , sancţionarea acestuia este temeinică şi legală .

Referitor la procesul-verbal, intimatul a considerat că instanţa de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exerciţiul funcţiunii.

De asemenea, s-a învederat că din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, faptele săvârşite şi data comiterii acestora şi semnătura agentului constatator.

Totodată s-a susţinut că fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliţie, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, competent să constate şi să sancţioneze contravenţii şi că procesul verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliţie care l-a încheiat, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

S-a învederat şi faptul că potrivit art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,cu modificările şi completările ulterioare, contravenţia se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii de poliţie din cadrul M.A.l, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi alţi conducători aiautorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.

S-a apreciat şi că faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului, iar simpla negare a petentului, în sensul că fapta reţinută în sarcina sa nu corespunde realităţii, nu poate răsturna prezumţia de temeinicie şi legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.

Totodată s-a învederat că, motivul pentru care procesele verbale prin care se constată şi se sancţionează contravenţiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situaţie) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realităţii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menţionării intenţionate sau din neglijenţă a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancţiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept, Convenţia nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag. în special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumţii în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, s-a susţinut că în doctrină s-a reţinut, în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depăşească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acţioneze prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, s-a apreciat că în situaţia în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumţia de temeinicie şi instanţa va porni în analizarea acestuia de la prezumţia că el reflectă adevărul, aspect reţinut şi de Curte, care face distincţie între faptele constatate personal de către agentul constatator şi cele care nu au fost constatate personal.

Concluzionând, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal.

În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

Instanţa, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă,  a comunicat petentului un  exemplar al întâmpinării şi înscrisurilor depuse de către intimat, cu menţiunea că are obligaţia de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării

Întrucât petentul nu a formulat un astfel de răspuns , prin rezoluţia din 22.10.2018 a fost stabilit primul termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor .

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părţi.

De asemenea, a fost încuviinţată iniţial pentru ambele părţi şi proba testimonială, fiind audiat martorul B. D. G. ( declaraţie fila 35 dosar), propus  de intimat şi întrucât citaţia emisă martorului  B. F. P. a fost restituită la dosar cu menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la această adresă " iar petentul deşi legal citat cu menţiunea de a efectua demersuri pentru a afla actuala adresă de domiciliu a martorului, nu s-a conformat acestor dispoziţii, l-a decăzut pe acesta din proba solicitată.

Din oficiu, instanţa a dispus şi citarea  martorului B. G., depoziţia sa fiind consemnată şi ataşată la fila 45 din dosarul cauzei .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul – verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat la data de 19.08.2018 de un agent constatator din cadrul Postului de Poliţie Argetoaia, petentul O. D. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.000 lei  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, în cuprinsul procesului verbal contestat reţinându-se că, la data de 19.09.2018, orele 22,00, aflându-se sub influenţa  alcoolului, petentul a provocat scandal la barul cunoscut sub denumirea populară "X".

Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere petentul, criticându-l pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din acelaşi act normativ.

Verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa va avea în vedere acele neregularităţi care rezultă din cuprinsul actului şi care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancţiunea nulităţii exprese, putând fi astfel constatate de instanţă din oficiu.

Instanţa, analizând conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria 0533567 încheiat la data de 19.08.2018 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

Deşi petentul a susţinut faptul că agentul constatator nu a menţionat corect starea de fapt şi nu a descris corect fapta săvârşită, instanţa apreciază că agentul constatator a făcut o corectă încadrare juridică a faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, a indicat în mod corect temeiul sancţionării sale iar la rubrica destinată descrierii faptei, a menţionat împrejurările în care aceasta a fost săvârşită ("aflându-se sub influenţa  alcoolului, petentul a provocat scandal la barul cunoscut sub denumirea populară "X"), împrejurări de natură a permite încadrarea sa  într-unul din textele de lege care prevede contravenţia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, instanţa reţine că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicţional, ce face dovada deplină a situaţiei de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum şi din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituţia României, textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs România), instanţa  constată că domeniul contravenţional, astfel cum este reglementat prin norma cadru OG nr. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanţa, reţinând aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ţinută şi de prevederile paragrafului 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, care instituie garanţii procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie, prezumţie care priveşte atât atitudinea organelor judiciare faţă de săvârşirea faptei, cât şi sarcina probei.

În acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, dacă fapta este constatată personal de către agentul constatator, procesul-verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie, în caz contrar însă este necesar a se dovedi că petentul a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa.

Cum în cauză agentul constatator nu a constatat personal contravenţia, reţinând că petentul a săvârşit fapta pe baza declaraţiilor numiţilor B. D. G. şi B.G., instanţa apreciază că este necesar a se analiza temeinica procesului –verbal de contravenţie prin raportare la probatoriul administrat în cauză şi nu ca urmare a aplicării prezumţiei de legalitate şi temeinicie a  procesului verbal.

În drept, fapta contravenţională pentru care petentul a fost sancţionat este prevăzută de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 potrivit căruia constituie contravenţie "provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice."

De asemenea, se mai reţine că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, contravenţia în discuţie se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

În fapt, din înscrisurile înaintate de către intimat (declaraţia numitului B. G.– filele 17-18), coroborate cu depoziţiile martorilor B. D. G. şi B. G., audiaţi nemijlocit de către instanţă şi parţial cu susţinerile petentului din cuprinsul plângerii şi declaraţiei date la poliţie, se reţine că în seara zilei de 19.08.2018, petentul se afla într-un bar situat pe raza comunei Argetoaia, unde era angajat martorul B. G.. Acesta a relatat că petentul era sub influenţa alcoolului şi că, fiind în local, a dat la o parte de la o masă un cuplu, după care a început să îl provoace la scandal pe martorul B. D., aflat şi el sub influenţa alcoolului. Când cei doi au ieşit afară, de teamă ca scandalul să nu ia amploare, martorul a mers la poliţie iar la întoarcere a constatat că petentul se bătuse cu martorul B.D.G.. Acesta a relatat că petentul i-a adresat iniţial injurii după care i-a aplicat un pumn în zona feţei şi a aruncat spre el cu o sticlă.

Din analiza conţinutului normei în baza căreia a fost sancţionat contravenientul, instanţa reţine că reprezintă contravenţie provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.

Astfel, pentru ca fapta săvârşită sa fie încadrată în respectivele dispoziţii legale, se cere, pe de o parte, să fie săvârşită în public iar pe de altă parte, să se comită vreuna dintre acţiunile prevăzute în textul de lege.

Instanţa constată că sunt îndeplinite cerinţele legii întrucât petentul a provocat scandal într-un local şi loc public, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că petentul se află în posesia unui certificat medico – legal ce atestă leziuni traumatice ce pot data din 19.08.2018.

Starea de fapt reţinută de instanţă corespunde descrierii din actul sancţionator iar elementele constitutive ale contravenţiei sunt întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv, motiv pentru care contravenientul se face vinovat de cele consemnate în procesul verbal de contravenţie, nefăcând dovada existentei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa prin actul sancţionator, deşi a avut această posibilitate.

Referitor la individualizarea sancţiunii, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşita fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În analiza proporţionalităţii sancţiunii aplicate, ţinând cont de faptul că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că şi martorul B. D. G. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice iar cei doi s-au lovit reciproc, dat fiind că din actele cauzei nu reiese că petentul a mai fost sancţionat contravenţional pentru fapte similare, instanţa apreciază că reducerea sancţiunii amenzii contravenţionale poate constitui o sancţiune suficientă pentru a realiza îndreptarea contravenientului, de natură a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârşească astfel de faptă, realizându-se astfel scopul punitiv şi preventiv al sancţiunii.

Prin urmare, se va admite în parte plângerea contravenţională şi se va reduce cuantumul amenzii aplicate prin procesul – verbal seria PF nr. nr. 0533567 încheiat la data de  19.08. 2018, de la 1000 lei la 200 lei.

Domenii speta

Spete similare