Contencios administrativ și fiscal. Cerere de ordonanță președințială pentru sistarea procedurii privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei, arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei a unui teren. Aparenț

Contencios administrativ și fiscal. Cerere de ordonanță președințială pentru sistarea procedurii privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei, arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei a unui teren. Aparența dreptului.

- Codul de procedură civilă, art. 996-997

Curtea reţine că aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei, aşa cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţă.

(Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal,

decizia civilă nr. 72 din data de 10 iulie 2018)

Prin sentinţa civilă nr. 783//04.06.2018 Tribunalul Ialomiţa a respins excepţiile invocate de A.D.S. privind lipsa calităţii de reprezentant, lipsa de obiect şi lipsa de interes. A respins cererea formulată de reclamanta S.C.A.H. S.R.L. F. - ÎN INSOLVENŢĂ reprezentată de administrator judiciar CII D.S.G. în contradictoriu cu pârâta A.D.S..

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat ca pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale să se dispună obligarea pârâtei să sisteze orice procedură privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei; arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei terenului în suprafaţă 898, 6 ha, teren ce face obiectul contractului nr. (..), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 674/98/2018, aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-preluare nr. (..).

În motivarea cererii sale reclamanta arată că la data de 07.05. 2008, prin adresa nr. 776 a solicitat ADS concesionarea prin metoda atribuirii directe a suprafeţei de 898, 6 ha teren, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 249/2003 pentru completarea Legii nr. 268/2001. Întrucât pârâta nu a dat curs solicitărilor noastre, deşi îndeplinea condiţiile legale, la data de 14.05.2008, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea ADS la încheierea cu A.H. a unui contract de concesiune pentru suprafaţa de 898,6 ha. Tribunalul Călăraşi, soluţionând această cauză, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1290/20.09.2013 prin care a admis cererea sa de chemare în judecată şi a obligat pe pârâta ADS să încheie contract de concesiune directă pentru suprafaţa de 898,6 ha teren, hotărârea instanţei de fond fiind executorie.

Învederează că A.D.S., în baza sentinţei civile nr.1290/2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a încheiat contractul de concesiune nr. (..). ADS a declarat apel împotriva acestei sentinţe civile la Curtea de Apel Bucureşti, care a înregistrat cauza sub nr. 8352/2/2016. Prin decizia nr. 905 din 15 mai 2017 Curte de Apel Bucureşti admis cererile de apel formulate de A.D.S. şi A.B. SRL, a schimbat în tot sentinţa pronunţată în fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 5/16.01.2018 pronunţată de Î.C.C.J.

Arată că deşi sentinţa civile nr. 1290/2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi care a stat la baza încheierii Contractului de concesiune nr. (..) a fost casată, părţile contractante nu au procedat la încheierea unui înscris de încetarea a Contractului nr. (..), aspect ce dovedeşte că efectele contractului nr. (..) nu au încetat. Cu toate acestea, ADS - reprezentanta teritorială C., în lipsa sa, a procedat la încheierea unui proces - verbal de preluare-predare a terenului ce face obiectul contractului nr. (..), proces-verbal înregistrat sub nr. (..).

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată sub nr. 674/98/2018 la Tribunalului Ialomiţa, a solicitat anularea acestui act administrativ, adică a procesului - verbal nr.(..) iar pe cale separată a solicitat instanţei de judecată, tot Tribunalului Ialomiţa, să sisteze efectele procesului - verbal nr. (..) de predare preluare a terenului în suprafaţă de 898, 6 ha teren, constituindu-se astfel un dosar separat, dosar ce nu a primit număr până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată.

Referitor la cererea de ordonanţă preşedinţială arată că în opina sa sub aceasta este admisibilă fiind întrunite cerinţele prevăzute de lege. În acest sens arată că sistarea procedurilor privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei; arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei terenului în suprafaţă 898, 6 ha s-a solicitat pe o perioadă limitată, respectiv până la soluţionarea dosarelor nr. 674/98/2018 aflat pe rolul Tribunalul Ialomiţa şi a dosarului nr. 1350/116/2016 aflat în faza de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Mai mult, prin sistarea acestor proceduri pe o perioadă limitată face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Referitor la condiţia neprejudecării fondului apreciază că aceasta este îndeplinită. În acest sens arată că într-adevăr pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se analizează valabilitatea procesului - verbal nr. (..) de predare - preluare a terenului în suprafaţă de 898,6 ha, valabilitatea Contractului de concesiune nr. (..) sau posesia acestui teren.

Învederează că terenul în suprafaţă de 898,6 ha se află în posesia sa şi este supus în continuarea controlului judecătoresc, astfel:

- pentru suprafaţa de teren mai sus menţionată s-a solicitat încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru animale şi capacităţi zootehnice, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 8352/2/2016 ce a fost finalizat, aşa cum s-a arătat anterior:

- pentru aceeaşi suprafaţă de teren s-a solicitată încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru alte active respectiv cantine, dormitoare atelier mecanic, platforme betonate, spaţii de depozitare;

- această cerere face obiectul dosarului nr. 1350/116/2016, dosar ce se află în continuare pe rolul instanţelor judecătoreşti, dosar ce se află în calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Precizează că procesul-verbal nr. (..) prin care ADS a preluat terenul în suprafaţă de 898,6 ha este nelegal, astfel:

- Actul administrativ, procesul-verbal de predare preluare a terenului este nul pentru lipsa semnăturii concesionarului, respectiv de A.H. SRL - în insolventă.

- A.D.S.- Reprezentanta Teritorială C. a comunicat prin adresa nr. CL/109/08.03.2018 că „la data 13.03.2018, ora 11.00, Comisia se va prezenta în fata Primăriei Oraşului F.pentru întocmirea procesului - verbal de predare-preluare a ternului."

- Reprezentantul legal al societăţii, respectiv, administratorul R.D. nu se putea prezenta la data si ora stabilită de Comisie, întrucât acesta trebuia să fie prezent la Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1764/98/2013, motiv pentru care la data de 12.03. 2018 a comunicat „Comisiei"o adresă în acest sens la care s-a anexat şi citaţia comunicată de Tribunalul Teleorman administratorului special. Comisia a ignorat această comunicarea i şi a procedat la încheierea procesului - verbal de predare preluare în lipsa concesionarului.

- Procesul - verbal de predare preluare a fost întocmit de o persoană fără calitate.

Actul administrativ a cărui anulare o solicită a fost emis de A.D.S. Reprezentanta Teritorială Călăraşi, unitate administrativă fără personalitate juridică. Referitor la acest aspect arată că, aşa cum rezultă din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al A.D.S., mai precis art. 31 al acestui act normativ, Reprezentantele Teritoriale ADS au expres prevăzute atribuţiile, fără a se arăta că pot încheia procese verbale de predare preluare a terenurilor de la concesionari.  Reprezentantele Teritoriale ale ADS pot încheia doar procese verbale de predare-preluare între ADS şi Comisiile Locale Comunale, orăşeneşti sau municipale.

Aşadar, în opinia sa, actul administrativ urmează a fi anulat pentru faptul că a fost încheiat de o persoană fără calitate.

In atare situaţie este cert că situaţia juridică a terenului în raport cu subscrisa nu este soluţionată definitiv.

Referitor al condiţia urgenţei arată că se află în posesia terenului întrucât Contractul de concesiune prin atribuire directă nr. (..) nu a încetat. Contractul produce efecte juridice şi după pronunţarea deciziei civile nr. 905/15.05.2017, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.5/16.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 8352/2/2016.

Precizează că acest contract reprezintă legea părţilor, iar încetarea contractului intervine numai în situaţii expres prevăzute de lege. Contractul încetează ca urmare a denunţării unilaterale, a rezilierii dispusă de instanţa de judecată prin hotărâre judecătorească definitivă sau revocare prin acordul părţilor.

Aşadar, contractul de concesiune prin atribuire directă nr. (..) încheiat între A.D.S. în calitate de concedent şi A.H. SRL în calitate de concesionar, nu a încetat, întrucât nu a intervenit , până în prezent, niciuna din modalităţile de încetare a contractului, mai sus menţionate.

Raportat la modul de încetarea a contractelor, menţionează, cu referire la Contractul de concesiune nr. (..), că acesta nu a fost reziliat şi nici nu a fost revocat prin voinţa părţilor, deci produce, în continuare, efecte juridice.

In cuprinsul hotărârii judecătoreşti pronunţată în dosarul nr. 8352/2/2016 nu se fac referiri cu privire la contractul de concesiune nr. (..) încheiat între părţi, în sensul rezilierii acestuia, ci se fac menţiuni cu privire la dreptul reclamantei de a primi în concesiune suprafaţa de teren solicitată prin cererea de chemare în judecată pentru animale şi capacităţi zootehnice.

Mai mult, aşa cum rezultă din adresa nr. 64585/17.04.2018 emisă de ADS şi ordinul de plată ataşat, a achitat la zi obligaţiile ce-i revin pentru suprafaţa de 889,35 ha, respectiv a achitat redevenţa în cuantum de 73.133,20 lei.

Apreciază că există aparenţa de drept în favoarea societăţii reclamant  iar urgenţa decurge din faptul că:

- proprietara culturilor însămânţate pe terenul preluat prin actul administrativ a cărei revocare o solicităm este A.H. SRL.

- în prezent suntem în mijlocul anului agricol, fiind astfel de notorietate faptul că terenul ce face obiectul Contractului (..), pe care pârâta solicită  a fi predat, a fost însămânţat în toamna anului 2016 cu culturi şi culturi perene, astfel: grâu - 200,31 ha ; orz - 302,17 ha; lucerna - 36,35 ha păşuni - 26,77 ha. Lucerna şi păşunile au durată de viaţă de 5-8 ani şi nu poate fi desfiinţate.

Mai mult, societatea are deja achiziţionate seminţe pentru 22,5 ha porumb boabe şi seminţe de floarea soarelui pentru 315,1 ha , pe care sunt efectuate ogoare încă din toamnă.

Precizează, de asemenea că are redevenţa achitată pe întreg anul precedent pentru suprafaţa de teren ce face obiectul contractului (..) şi a realizat în totalitate programele de investiţii anuale prevăzute în contractul (..).

Pentru suprafaţa de teren ce face obiectul acestui contract, s-au accesat fonduri europene pentru agricultură ecologică. S-a semnat un angajament pentru deţinerea terenului pe o perioadă de cinci ani. Sprijinul acordat prin Măsura 11- Agricultură ecologică are două direcţii: conversia la metodele de agricultură ecologică şi menţinerea practicilor de agricultură ecologică. Perioada de angajare pentru conversie la metodele de agricultură ecologică este de maximum 2 ani pentru culturile anuale sau maxim 3 ani pentru culturi perene. În ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate, arată că se prevede printre altele, şi obligaţia beneficiarului să semneze la depunerea cererii unice de plată un angajament multianual, pentru o perioadă de 5 ani, pentru Măsurile 10 şi 11 şi/sau un angajament anual pentru Măsura 13.

 Arată că la momentul accesării fondurilor europene pentru agricultură ecologică, a semnat un angajament pentru o perioadă de 5 ani, şi ca urmare este obligată să păstreze terenul ce face obiectul contractului (..). Cel puţin până la soluţionarea definitivă a situaţiei juridice a cestui teren. Pentru culturi Eco, (plante nutreţ) este utilizată o suprafaţă totală de 19,16 ha, bloc fizic 391, 285. Conversie AN2 este utilizată o suprafaţă totală de 101,44 ha, orz - 57,22 ha; ogor - 44,22 ha, bloc fizic 643, 993.

Referitor la condiţia privind paguba iminentă arată că aceasta rezultă din faptul că prin pierderea suprafeţei de teren ce face obiectul contractului (..), societatea reclamantă pierde subvenţiile ce urmează a fi primite pentru această suprafaţă de teren de la APIA, pierderea recoltei pentru care a efectuat importante investiţii începând cu toamna anului 2017, pierderea subvenţiilor si investiţiilor făcute pentru culturile bio având în vedere că, pentru perioada de angajare pentru conversie la metodele de agricultură ecologică este de maximum 2 ani pentru culturile anuale sau maxim 3 ani pentru culturi perene.

Mai arătă că este o societate agricolă ce plăteşte, chiar şi în condiţii neprielnice de desfăşurare activităţii agricole salarii de circa 400.000 Ron.

În afară de achitarea cheltuielilor cu salarii, în sarcina sa există o serie de alte obligaţii de plată, cum ar fi plata investiţiilor obligatorii anuale, alte obligaţii derivate din desfăşurarea activităţii agricole - efectuarea lucrărilor agricole, achiziţionarea de material însămânţare - toate acestea reprezentând cheltuieli substanţiale care nu ar mai putea fi onorate în contextul în care se pierde suprafaţa de teren de 898,6 ha teren. Prin pierderea subvenţiilor i s-ar crea o pagubă în cuantum de 2.004.776 lei ce nu ar mai putea fi recuperată.

În drept, invocă incidenţa dispoziţiilor art. 998 şi următoarele C.prciv.

În dovedire depune înscrisuri.

A.D.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat mai multe excepţii:

-excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a persoanei care a formulat şi semnat acţiunea - administratorul special R.D..

Referitor la această excepţie arată că acţiunea a fost formulată de societatea A.H., aflată în insolvenţă, prin administrator special R.D., acesta fiind şi semnatarul acesteia. Potrivit prevederilor art. 56 din Legea nr. 85/2014, administratorul special nu poate reprezenta persoana juridică în insolvenţă, în ceea ce priveşte acţiunile în justiţie, singurele acţiuni în care acesta este reprezentantul debitorului în insolvenţă fiind enumerate restrictiv de normele legale

În schimb, conform art. 58 din aceeaşi lege, administratorul judiciar apare ca fiind reprezentantul legal judiciar al debitorului în insolvenţă, în cereri introduse în afara procedurii ce se desfăşoară în faţa judecătorului sindic. Chiar dacă legea specială indică în respectivul text anumite tipuri de acţiuni, acesta este un indiciu esenţial în sensul că, cât priveşte reprezentarea în faţa instanţelor, în afara procedurii insolvenţei, cel îndrituit este administratorul judiciar. Prin urmare, fiind reprezentantul legal al SC A.H. SRL, conform actelor anexate acţiunii, doar administratorul judiciar CII G.D. – S. poate formula şi depune pe rolul instanţei judecătoreşti, prezenta cerere de chemare în judecată.

- excepţia lipsei de obiect al ordonanţei preşedinţiale motivat de faptul că nu are în derulare, la momentul prezentului litigiu sau la cel al depunerii ordonanţei preşedinţiale, nici o procedură de concesiune, prin negociere directă sau licitaţie publică, respectiv nici o procedură de arendare sau de transmitere prin orice formă a folosinţei terenului în suprafaţă de 898,6 ha, ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. (..).De altfel, nici reclamanta nu probează contrariul celor menţionate anterior. Aceasta nu dovedeşte prin cererea de ordonanţă sau prin înscrisurile anexate, că ar derula în prezent vreun demers, în vederea atribuirii terenului către alte persoane fizice sau juridice.

- excepţia lipsei de interes, ca şi o consecinţă firească a celor menţionate anterior, întrucât, potrivit art. 32, alin. (1), lit. d) C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor. Aşadar, una din condiţiile de bază în vederea promovării unei acţiuni în instanţă sau a unei căi de atac o constituie existenţa interesului.

Pe fondul cauzei, arată că cererea formulată de către SC A.H. SRL este neîntemeiată, întrucât nu îndeplineşte condiţiile exprese prevăzute de art. 997 C.pr.civ.

În acest sens arat că argumentul fundamental pe care se construieşte raţionamentul societăţii reclamante , referitor la neîncetarea contractului de concesiune nr. (..), începând cu data de 16.01.2018, data soluţionării irevocabile de către ICCJ a dosarului nr. 8352/2/2016 (nr. vechi 1323/116/2008 ), este negat chiar de către SC A.H. SRL, prin actele procedurale efectuate într-un alt litigiu, ce probează reaua-credinţă, cu care a fost introdusă ordonanţa preşedinţială.

Precizează că prin apelul formulat împotriva sentinţei Tribunalului Teleorman din 18.01.2018, pronunţată în dosarul nr. 304/98/2016/a 19 (pag. 3, pct. 10 ), încetarea contractului a fost recunoscută de SC A.H. SRL:„ Or, la 18.01.2018 (data admiterii acţiunii în prezentul dosar), potrivit art. 9.1.11 din contractul (..), acest contract era deja încetat de drept ( din 16.01.2018 )".

Prin urmare, aspectul încetării sau nu a contractului, este recunoscut sau negat de către SC A.H. SRL, în funcţie de interesul de moment urmărit. În dosarul nr. 304/98/2016/a19, reclamanta doreşte schimbarea sentinţei din 18.01.2018, prin care Tribunalul Teleorman a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. (..), astfel că, a apreciat că, este oportună invocarea ca şi motiv de apel, a faptului că, la data admiterii acţiunii ADS, contractul era încetat de drept, conform art.9.1.11 din contract.

Contractul de concesiune nr. (..) a încetat la 16.01.2018, data soluţionării irevocabile de către ICCJ a dosarului nr. 8352/2/2016 (nr. vechi 1323/116/2008), astfel că, preluarea terenului concesionat s-a realizat legal, conform dispoziţiilor art. 9.1.7. şi 7.1.8 din contract.

Ulterior pronunţării Sentinţei Tribunalului Călăraşi nr. 1290/20.09.2013, SC A.H. SRL a formulat mai multe solicitări, prin care a cerut imperativ A.D.S., punerea în executare a măsurilor dispuse, în sensul încheierii contractului de concesiune. Faţă de refuzul ADS, care a declarat calea de atac a apelului, reclamanta a iniţiat procedura de executare silită, încuviinţată prin încheierea nr. 612/20.11.2013, pronunţată de Judecătoria Feteşti, în dosarul nr. 2610/229/2013 şi a solicitat prin cererea de chemare în judecată, depusă la aceeaşi instanţă, obligarea ADS la plata de penalităţi în cuantum 1000 lei pe zi de întârziere, începând cu 28.11.2013 şi până la îndeplinirea obligaţiei.

Aşadar, încheierea contractului de concesiune nu s-a realizat prin acordul părţilor, aspect dovedit de faptul că, ADS nu a renunţat la judecata apelului, formulat împotriva hotărârii judecătoreşti, admis de altfel prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 905/15.05.2017, irevocabilă prin Decizia ICCJ nr. 5/16.01.2018, în sensul schimbării în tot a titlului executoriu şi respingerii pe fond a cererii de chemare în judecată.

De altfel , în preambulul contractului este stipulat că, acesta constituie doar o măsură de punere în executare a hotărârii judecătoreşti, astfel că, termenul era condiţionat de modalitatea în care, se va soluţiona irevocabil dosarul în care s-a pronunţat titlul executoriu: "Prezentul contract se poate modifica, completa, înceta în funcţie de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă care se va pronunţa în cauză ( pag. 1, paragraful 6 din contract).

Totodată, art. 9.1.11 prevede următoarele: "În cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în favoarea A.D.S., prezentul contract de concesiune încetează în conformitate cu dispoziţiile imperative ale instanţei de judecată".

Arată pârâta că dosarul nr. 8352/2/2016 ( nr. vechi 1323/116/2008 ), având ca obiect cererea formulată de SC A.H. SRL, de obligare ADS Ia încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă, având ca obiect suprafaţa de 991,58 ha teren agricol şi 9,25 ha teren neagricol, ce s-au aflat anterior în administrarea SC A. SA G., jud. C., a fost soluţionat irevocabil, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la 16.01.2018, prin Decizia nr. 5, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D.-S. G., împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr.905/15.05.2017, pronunţată în dosarul nr. 8352/2/2016 şi s-a anulat recursul declarat de aceeaşi parte, prin administrator special R.D..

Faţă de cele precizate mai sus, este evident că, începând cu data de 16.01.2018, contractul de concesiune prin atribuire directă nr. (..), încheiat cu S.C A.H. S.R.L., a încetat, conform clauzelor contractuale menţionate, astfel că, în mod eronat partea adversă susţine că, aparenţa dreptului este în favoarea sa şi că, dovada urgenţei este îndeplinită.

Învederează pârâta că urmarea a soluţionării irevocabile a litigiului din părţi, prin Decizia ICCJ 5/16.01.2018,  a procedat la preluarea unilaterală a terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune prin atribuire directă nr. (..), urmare a refuzului concesionarului de a preda terenul. Arată că S.C. A.H. S.R.L., prin adresele transmise (nr. ..) a consfinţit că încetarea contractului nu poate interveni, decât printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei.

Consideră că poziţia părţii adverse este în contradicţie cu dispoziţiile contractuale învederate anterior. Mai mult, potrivit art. 7.1.8 din contract, concesionarul este obligat să restituie, la încetarea contractului de concesiune, în deplină proprietate, bunul concesionat, inclusiv investiţiile realizate, liber de orice sarcină, prin proces verbal de predare primire, ce se va încheia între reprezentanţii părţilor, în termen de maxim 30 de zile de la data încetării contractului, neprezentarea sau nesemnarea procesului verbal de către concesionar ducând automat la intrarea terenului în patrimoniul ADS.

Aşadar, arată pârâta, procesul verbal de predare preluare nr. (..) nu este nul pentru lipsa semnăturii concesionarului sau pentru că, ar fi fost întocmit de persoane fără calitate. Persoanele semnatare din partea ADS, angajate atât la sediul central, cât şi în cadrul Reprezentanţei Teritoriale C.i, au fost împuternicite prin Deciziile Directorului General al A.D.S. nr. (..) în vederea efectuării demersurile necesare pentru preluarea terenului cu destinaţie agricolă, aferent contractului de concesiune prin atribuire directă nr. (..), astfel că, aveau deplină calitate pentru a proceda la întocmirea procesului verbal.

Referitor la condiţia producerii unei pagubei iminente consideră că aceasta nu este îndeplinită, întrucât nu derulează în prezent nici o procedură de atribuire a terenului preluat de la reclamantă, către o altă persoană fizică sau juridică, fiind astfel evident că, toate afirmaţiile acesteia cu privire la suportarea unor pagube iminente nu sunt dovedite.

În plus arată că, încă de la momentul semnării contractului de concesiune, partea adversă cunoştea posibilitatea ca durata contractului să fie pe perioadă determinată, de vreme ce, a fost de acord cu clauzele contractuale, potrivit cărora, în cazul soluţionării irevocabile, în favoarea A.D.S., a litigiului în care s-a pronunţat titlul executoriu, contractul încetează de drept. aşadar, prin apelul formulat împotriva Sentinţei Tribunalului Teleorman din 18.01.2018, pronunţată în dosarul nr. 304/98/2016/al9 , încetarea contractului a fost recunoscută de SC A.H. SRL.

Prin urmare, petenta cunoştea riscurile pe care şi le asumă, în cazul implicării în angajamente pe perioadă mai mare de timp, riscuri mult mai evidente, din momentul admiterii de către Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 905/15.05.2017, a apelului declarat de ADS , în sensul schimbării în tot a sentinţei apelate şi respingerii pe fond a cererii de chemare în judecată.

Învederează că prin adresa nr. (..), a informat reprezentanţii societăţii că nu mai au dreptul de a înfiinţa noi culturi pe suprafaţa de teren ce face obiectul contractului de concesiune prin atribuire directă nr. (..).

În acest sens, sunt dispoziţiile art. 7.1.8 din contract, potrivit cărora, concesionarul este obligat să restituie, la încetarea contractului de concesiune, în deplină proprietate, bunul concesionat, inclusiv investiţiile realizate, liber de orice sarcina , prin proces verbal de predare primire, ce se va încheia între reprezentanţii părţilor, în termen de maxim 30 de zile de la data încetării contractului, neprezentarea sau nesemnarea procesului verbal de către concesionar ducând automat la intrarea terenului în patrimoniul ADS.

Eventualitatea încheierii unui nou contract de concesiune sau arendă, cu privire la suprafaţa de 889,35 ha nu determină nici un fel de pagube reclamantei, dovadă în acest sens fiind art. 5.4 din contractul de concesiune prin atribuire directă nr. (..), ce prevede: „în situaţia în care, la data punerii în posesie a întregii suprafeţe de teren, pe suprafaţa concesionată de teren cu destinaţie agricolă există culturi care au fost înfiinţate ce au avut un drept legal sau contractual asupra terenului, concesionarul va datora redevenţa stabilită prin contractul de concesiune pentru toată suprafaţa de teren ce face obiectul concesiunii, având obligaţia de a respecta prevederile legale în astfel de situaţii, respectiv de a acorda dreptul cultivatorului de a-şi ridica recolta, urmând ca pentru această perioadă de până la recoltare, să încaseze contravaloarea redevenţei de la cel care a înfiinţat cultura".

Prin urmare, în cazul concesionării/arendării terenului ce a făcut obiectul contractului mai sus menţionat către un alt partener contractual, se vor prevede aceleaşi obligaţii asumate şi de S.C. A.H. S.R.L., în acest sens fiind întocmite modelele cadru de contracte.

Arată că susţinerile referitoare la cheltuielile efectuate de reclamantă nu sunt dovedite. Accesarea de fonduri europene, pentru agricultură ecologică, este de asemenea nedovedită, de vreme ce, partea adversă nu anexează contractul încheiat în acest sens. cu instituţia abilitată a statului. În situaţia în care, chiar a realizat acest lucru în realitate, petenta şi-a asumat riscurile implicării în angajamente pe o perioadă mai mare de timp, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, aşa cum a arătat anterior.

Referitor la culturile perene (ce au perioadă de exploatare de 4-5 ani), precum şi investiţii din fonduri proprii sau atrase, în situaţia dovedirii acestora, arată că sunt investiţii asumate pe riscul lor, de reprezentanţii S.C. A.H. S.R.L., având în vedere că, contractul de concesiune nr. (..) nu s-a încheiat prin acordul părţilor.

Mai arată pârâta că, contrar susţinerilor reclamantei S.C. A.H. S.R.L., adresa nr. (..), aşa cum se poate observa din preambulul adresei, reprezintă o înştiinţare de plată aferentă contractului de concesiune prin atribuire directă nr. (..), reprezentând redevenţă calculată 100% până la data de 13.03.2018, data procesului - verbal de predare - preluare a terenului de către A.D.S.

Tribunalul a respins cererea, reţinând:

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a persoanei care a formulat şi semnat acţiunea - administratorul special R.D. - este neîntemeiată motivat de faptul că prin cererea înregistrată la data de 21.05.2018 administratorul judiciar al reclamantei, CII D.S.G. - sector 3, Bucureşti, str. Foişorului, nr. 145A confirmă acţiunea introdusă de reclamantă prin administratorul special R.D., fiind acoperită astfel neregularitate invocată de pârâtă.

Referitor la excepţia lipsei de obiect argumentată de pârâtă pe aspectul că la acest moment nu are în derulare nici o procedură de concesiune, prin negociere directă sau licitaţie publică, respectiv nici o procedură de arendare sau de transmitere prin orice formă a folosinţei terenului în suprafaţă de 898,6 ha, ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. (..), a fost respinsă motivat de faptul că ordonanţa preşedinţială este o procedură specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparentă de drept, solicită instanţei de judecată să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.

În speţă, scopul urmărit de reclamant prin declanşarea acestui demers judiciar vizează luarea unei măsuri vremelnice, respectiv de a nu fi transmis cu titlu de folosinţă asupra unui teren (despre care susţine cu s-ar afla în posesia sa), unor alte persoane până la soluţionarea dosarelor în care a solicitat anularea procesului verbal de predare preluare a terenului. În aceste condiţii nu se poate susţine că cererea de ordonanţă preşedinţială ar fi lipsită de obiect, argumentele pârâtei urmând a fi avute în vedere atunci când vor fi analizate condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale.

A fost respinsă şi excepţia lipsei de interes pentru aceleaşi motive pentru care a fost respinsă excepţia lipsei de obiect, reclamanta, prin argumentele expuse în cuprinsul cererii justificând un interes actual şi născut în promovarea prezentei cererii.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, tribunalul a reţinut că cererea de ordonanţă preşedinţială, cu a cărei soluţionare a fost învestit, are ca obiect obligarea pârâtei de a sista orice procedură privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei; arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei terenului în suprafaţă 898, 6 ha, teren ce face obiectul contractului nr. (..), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 674/98/2018, aflat pe rolul Tribunalului Ialomiţa având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-preluare nr.(..).

Într-adevăr, pe rolul Tribunalului Ialomiţa a fost înregistrat dosarul nr. 674/98/2018 având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-preluare a terenului în suprafaţă de 898,6 ha , încheiat la data de 13.03 2018 de ADS – Reprezentanta teritorială C. [nr. (..)] calificat de reclamantă ca fiind act administrativ .

Din actele dosarului şi cele susţinute de părţi reiese că terenului vizat de procesul verbal de predare – preluare (..) a făcut obiectul contractului de concesiune nr. (..), contract ce a fost încheiat în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 1290/20.09.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 1323/116/2008 (sentinţă ce era executorie nu şi definitivă) prin care pârâta ADS a fost obligată să încheie u reclamanta contract de concesiune directă pentru suprafaţa de 898,6 ha. În cuprinsul contractului se menţionează că  acestea „se poate modifica, completa, înceta în funcţie de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă care va fi pronunţă în cauză”

Prin decizia civilă nr. 905/A/15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosar nr. 8352/2/2016  au fost admise apelurile declarate de apelanta – pârâtă A.D.S. şi de apelanta – intervenientă SC A.B. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 20.09.2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 1323/116/2008 pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de SC A.H. SRL.

Recursul formulat de SC A.H. SRL prin administratorul judiciar a fost respins prin decizia nr 5/16.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă .

În aceste condiţii, raportat şi la clauza înserată în art. 9.1.11 din contractul de concesiune nr (..) conform căreia" În cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în favoarea A.D.S., prezentul contract de concesiune încetează în conformitate cu dispoziţiile imperative ale instanţei de judecată", a fost întocmit procesul verbal nr. (..) de predare-preluare a terenului în suprafaţă de 898,6 ha încheiat la data de 13.03 2018 de ADS –Reprezentanta teritorială C., proces - verbal ce este contestat pentru motive de nelegalitate în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 674/98/2018

În speţă, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 997 şi urm C.pr.civ..

Alin. (1) al art. 997 C.pr.civ. reglementează condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale prevăzând că “(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.” Pentru a fi admisibilă ordonanţa preşedinţială, condiţiile prevăzute de acest text de lege trebuie să fie întrunite cumulative.

Primul aspect pe care instanţa este datorare să-l verifice vizează existenţa sau inexistenţa  în favoarea reclamantului a aparenţei de drept. Aşadar, textul de lege evocat impune aceasta verificare a aparentei de drept ca si condiţie de admisibilitate

Tribunalul a reţinut că spre deosebire de acțiunile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, apartenența de drept în favoarea unei persoane fiind o chestiune relativă care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Totodată aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt. În speță, faţă de situaţia de fapt anterior prezentat, apreciază că  această condiție nu este îndeplinită, reclamanta nedovedind aparența unui drept de folosinţă a terenului din discuţie de vreme ce sentinţa prin care pârâta a fost obligată să încheie contractul de concesiune a fost desfiinţată în căile de atac.

Totodată, raportat la faptul că reclamanta solicita ca măsura vremelnică (sistarea oricărei proceduri privind concesionarea prin negociere directă sau prin organizarea licitaţiei; arendarea sau orice altă formă de transmitere a folosinţei terenului în suprafaţă 898, 6 ha) să dureze până la soluţionarea dosarului nr. 674/98/2018 având ca obiect anularea procesului-verbal de predare-preluare a terenului în suprafaţă de 898,6 ha, Tribunalul a constatat că nu este investit în prezentat cauză cu analizarea aspectelor de fond sau de formă privind valabilitatea sau nu a procesului - verbal menționat.

Prin urmare, în favoarea reclamantei nu există aparența unei situații juridice legale care ar putea să justifice interesul legitim al acesteia de a obliga pârâta să sisteze orice procedura de atribuire a terenului.

Cum din actele dosarului nu rezultă existenţa în favoarea reclamantei a aparenţei  de drept, nu se mai impune analiza celorlalte condiţii, motiv pentru care cererea acesteia apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 1000 C.pr.civ..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A.H. S.R.L.- în insolvenţă, prin administrator special R.D. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile, rejudecarea cauzei cu consecinţa admiterii ordonanţei preşedinţiale aşa cum a fost formulată.

În motivarea apelului a arătat următoarele:

1. Hotărârea ce face obiectul apelului este nelegală si netemeinică.

Aparenta de drept - doctrină

•Aparenta de drept este o presupunere: instanţa nu trebuie sa verifice daca reclamantul beneficiază efectiv de exerciţiul dreptului solicitat a fi protejat, ci doar daca este posibil sau de aşteptat ca reclamantul sa beneficieze de acest exerciţiu.

•Analiza aparentei de drept în prezenta cauză.

În analiza aparentei de drept instanţa trebuia să se mărginească la stabilirea, în raport de probele administrate în cauză de părţi, a părţii în favoarea căreia există aparentă de drept.

a.Instanţa fondului nu a făcut o analiză a întregului material probator aflat la dosarul cauzei;

b.Instanţa fondului nu a analizat dispoziţiile legale incidente cauzei privind aparenta dreptului de atribuire în folosinţă a suprafeţei de 898,6 ha teren.

c.Instanţa nu a pipăit fondul cauzei.

Atât în cererea de chemare în judecată privind ordonanţa preşedinţială cât si în cererea privind fondul cauzei, a făcut o amplă prezentare a situaţiei de fapt, cu scopul de a clarifica faptul că apelanta reclamantă este îndreptăţită de a primi în concesiune suprafeţe de 898,6 ha teren, chiar şi în condiţiile încetării contractului nr. (..), aşa cum susţine instanţa de judecată, datorită dispoziţiilor legale care reglementează situaţia terenurilor pe care se află amplasate active, reprezentate fie de animale, capacităţi zootehnice, platforme betonate, diguri căi de acces, lucrări de hidroamelioraţie.

Instanţa de judecată în soluţionarea ordonanţei preşedinţiale era obligată să procedeze la pipăirea fondului cauzei, iar în acest sens trebuia să dispună ataşarea dosarului în care s-a solicitat anularea actului administrativ pentru verificarea îndeaproape a îndeplinirii condiţiei privind aparenta dreptului şi unde s-a prezentat mult mai amplu situaţia juridică a terenului în litigiu.

Aparenta dreptului pentru terenul în suprafaţă de 898,6 fa teren este dată de dispoziţiile art.211 din Legea nr. 268 /2001 introdus prin Legea nr. 249/2003.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale mai sus menţionate, simpla calitate de deţinător de active ce implică necesitatea exploatării unui teren conferă subscrisei calitatea de a solicita şi obţine încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă.

Faptul că pentru terenul în litigiu a fost deja încheiat cu intimata pârâtă un contract de concesiune prin atribuire directă pentru animale şi capacităţi zootehnice, respectiv contractul (..), iar legea mai sus menţionată permite încheierea unui contract de concesiune şi pentru active imobiliare, iar reclamanta deţine aceste active, este cert că aparenta dreptului de concesionare este în favoarea reclamantei.

Cu materialul probator aflat la dosarul cauzei, pe care instanţa de judecată nu 1-a analizat, a făcut dovada că A.H. SRL este deţinătoarea tuturor activelor deţinute de fosta SC A.G. distribuită pe suprafaţa de 10.400 ha teren arabil.

Pentru suprafaţa de teren mai sus menţionată s-a solicitat încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru animale şi capacităţi zootehnice, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 8352/2/2016 ce a fost finalizat, dar pentru aceeaşi suprafaţă de teren s-a solicitat încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru alte active respectiv cantine, dormitoare atelier mecanic, platforme betonate, spaţii de depozitare, cerere ce face obiectul dosarului nr. 1350/116/2016. dosar ce se află în continuare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Mai clar, pe terenul în suprafaţă de 898,6 ha teren din care 889, 35 ha teren arabil şi 9,25 ha teren neagricol aflat pe raza teritorială a localităţii B., judeţul C., se află amplasate mai multe categorii de active imobiliare proprietatea SC A.H. SRL şi în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 268/2001 modificată prin Legea nr. 249/2003, A.D.S. trebuie să procedeze la atribuirea directă a cestui teren către A.H. SRL fiind îndreptăţită la atribuire întrucât este proprietara acestor active imobiliare.

Contractul nr. (..) care, susţine pârâta că a încetat prin pronunţarea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti definitive, nu finalizează situaţia juridică a terenului în sensul că A.H. SRL nu mai este îndreptăţit să deţină acest teren.

Această suprafaţă de teren a fost solicitată, pentru alte active respectiv cantine, dormitoare atelier mecanic, platforme betonate, spaţii de depozitare. cerere ce face obiectul dosarului nr. 1350/116/2016. dosar ce se află în continuare pe rolul instanţelor judecătoreşti,

Instanţa fondului, în verificarea condiţiei privind aparenta dreptului, nu de proprietate, ci de concesionare, drept care rezulta din verificarea documentelor care atestau că apelanta-reclamantă este proprietatea activelor imobiliare precum şi din analiza dispoziţiilor art. 211 din Legea nr.268/2001 care a fost introdus prin Legea nr. 249/2003.

Aceste dispoziţii legale şi actele de proprietate ale apelantei privind activele imobiliare dau aparenta dreptului de concesiune a terenului în suprafaţă 889, 35 ha teren arabil şi 9,25 ha teren neagricol aflat pe raza teritorială a localităţii B., judeţul C.

Aşadar, instanţa fondului nu a făcut o analiză îndeaproape a materialului probator, dar nici a dispoziţiilor legale incidente cauzei, motiv pentru care a pronunţat o hotărâre nelegală si netemeinică.

Un alt motiv pe care instanţa de judecată trebuia să îl analizeze în verificarea îndeplinirii aparentei de drept îl constituia faptul că, în prezent posesia terenului se află la apelanta - reclamantă.

În prezent pe acest teren se află înfiinţate culturi proprietatea reclamantei, inclusiv culturi bio ce îndreptăţeşte apelanta reclamantă să păstreze posesia terenului.

în concluzie, raportat la cele mai sus menţionate solicită admiterea apelului schimbarea în parte acestei sentinţe, în ceea ce priveşte fondul cauzei, rejudecarea fondului cu consecinţa admiterii ordonanţei preşedinţiale aşa cum a fost formulată.

Dosarul nr. 1350/116/2016 care are ca obiect atribuirea directă a terenului pentru active imobiliare se află în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie deci acest teren este încă în litigiu.

În drept, invocăm incidenţa dispoziţiilor art. 466 C.pr.civ., respectiv art. 1000 C.pr.civ. (special).

Intimata pârâtă A.D.S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat că încetarea contractului de concesiune nr. (..), începând cu data de 16.01.2018, data soluţionării irevocabile de către ICCJ a dosarului nr. 8352/2/2016 (nr. vechi 1323/116/2008) a fost reţinută definitiv, cu autoritate de lucru de către Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr.1248/15-06.2018, pronunţată în dosarul nr. 304/98/2016.

Interesant este faptul că, această hotărâre a fost pronunţată, urmare a admiterii apelului declarat chiar de SC A.H. SRL, împotriva sentinţei Tribunalului Teleorman nr. 18/18.01.2018, prin care a susţinut contrariul celor învederate în prezenta cauză, respectiv încetarea contractului de concesiune:

„Or, la 18.01,2018 (data admiterii acţiunii în prezentul dosar), potrivit art. 9.1.11 din Contractul (..), acest contract era deja încetat de drept (din 16.01.2018) ".

Aşadar, aspectul încetării sau nu a contractului de concesiune, este susţinut sau negat de către SC A.H. SRL, în funcţie de interesul de moment urmărit în dosarul nr. 304/98/2016/al 9, reclamanta a dorit şi a şi obţinut schimbarea Sentinţei nr. 18/18.01.2018, prin care Tribunalul Teleorman a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. (..), astfel că, a invocat ca şi motiv de apel, faptul că, la data admiterii acţiunii ADS, contractul era încetat de drept, conform art.9.1.11 din contract.

Prin Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr, 1248/15.06-2018, instanţa observă (pag. 13, paragraful 4 ) şi dispune următoarele:

"Aşa fiind, trebuie reţinut că, la data de 16.01.2018, adică cu două zile înainte de pronunţarea sentinţei apelate, prin care s-a dispus rezilierea actului juridic sus-evocat, contractul de concesiune nr. (..) a încetat de drept ".

"Or, în speţă, subliniază Curtea că, reclamanta A.D.S. nu justifică un interes actual pentru a obţine rezilierea contractului care, aşa cum am reliefat în precedent, încetase de drept anterior soluţionării cauzei în primă instanţă prin sentinţa apelată". (pag. 14, paragraful 8 ).

Susţinerea în prezenta cauză a contrariului învederat prin apelul declarat în dosarul nr.304/98/20l6/al9 probează reaua-credinţă, cu care a fost introdusă prezenta

Critica referitoare la neanalizarea de către prima instanţă a aparenţei de drept, urmare a ignorării întregului material probator administrat şi a dispoziţiilor legale incidente, este nefondată, întrucât respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială s-a datorat neîndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate, fiind arătate motivele care au justificat hotărârea dispusă.

Contrar criticilor apelantei, Tribunalul Ialomiţa a verificat admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, exclusiv din prisma condiţiei esenţiale a nedovedirii aparenţei de drept, a cărei probă revenea reclamantei, prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic.

Reţinând modalitatea în care s-a soluţionat irevocabil dosarul nr. 8352/2/2016 (nr. vechi 1323/116/2008), ce a avut ca obiect cererea formulată de SC A.H. SRL, de obligare ADS la încheierea contractului de concesiune prin atribuire directă, pentru suprafaţa de 991,58 ha teren agricol şi 9,25 ha teren neagricol, ce s-au aflat anterior în administrarea SC A.SA G., jud. C., precum şi prevederile art. 9.1.11 din contractul de concesiune nr. (..), instanţa fondului a concluzionat firesc că aparenţa de drept nu este în favoarea apelantei - reclamante.

În pofida modului în care legislaţia în materie a fost analizată de Curtea de Apel Bucureşti şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârile pronunţate în dosarul nr. 8352/2/2016, partea adversă continuă să susţină în continuare că, aparenţa dreptului de concesiune este în favoarea sa. Este evident că, aceste critici încalcă autoritatea de lucru judecat al acestor hotărâri judecătoreşti, pretenţia apelantei fiind de fapt ca, Tribunalul Ialomiţa să fi procedat la o rejudecare a dosarului nr. 8352/2/2016 şi la o reinterpretare a dispoziţiilor art. 211 din Legea nr. 268/2001, conform viziunii sale.

Dorinţa ca, prima instanţa sau cea de apel să procedeze la o analiză a tuturor activelor deţinute de SC A.H. SRL de la fosta SC A. SA G., distribuite pe suprafaţa de 10.400 ha teren arabil, conform contractelor de cumpărare anexate apelului, probează necunoaşterea de fapt a noţiunii" aparenţă de drept ca şi esenţială de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale.

Dacă instanţele ar acţiona în sensul solicitat prin apel, şi-ar depăşi rolul îndeplinit în soluţionarea cererii, ce face obiectul prezentului litigiu. Aparenţa de drept este o presupunere, astfel că, instanţele nu trebuie sa verifice daca reclamantul beneficiază efectiv de exerciţiul dreptului solicitat a fi protejat, ci doar dacă, este posibil sau de aşteptat ca reclamantul să beneficieze de acest exerciţiu.

Admiţând că, este posibilă încheierea contractului de concesiune şi pentru alte active deţinute de apelantă, decât cele ce constituie spaţii zootehnice, echivalează cu substituirea prezentei instanţe înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, investită cu soluţionarea recursului declarat de SC A.H. SRL, împotriva Deciziei Curţi de Apel Ploieşti nr. 71/19.02.2018 şi să dispună că, reclamantul beneficiază efectiv de exerciţiul dreptului la atribuire directă în concesiune, a suprafeţei de 991,58 ha teren agricol.

Este evident că, dacă s-ar accepta un asemenea punct de vedere, s-ar ajunge la situaţia unei pronunţări anticipate asupra temeiniciei acţiunii ce constituie obiectul dosarului nr.1350/116/2016, respinsă în fond de către Tribunalul Călăraşi şi în apel, de către Curtea de Apel Ploieşti, ceea ce nu este posibil în cadrul unei ordonanţe preşedinţiale.

Trebuie spus în acest context că, trimiterea pe care o face apelanta la cererea ce constituie obiectul acestui din urmă dosar, este o dovadă de rea - credinţă, întrucât subscrisa a invocat prin apărările sale excepţia litispendenţei, având în vedere că, aceeaşi suprafaţă de teren constituia şi obiectul dosarului nr. 1323/116/2008, înregistrat la acel moment, în recurs, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 8352/2/2016.

Or, SC A.H. SRL a negat prin concluziile sale faptul că, cele dosare privesc aceeaşi suprafaţă de teren, astfel că, a solicitat respingerea excepţiei litispendenţei ca neîntemeiată. A veni acum, prin apelul declarat împotriva sentinţei Tribunalului Ialomiţa nr. 783/04.06.2018 şi a susţine contrariul celor arătate în dosarul nr. 1350/116/2016 este o dovadă de rea-credinţă, probată şi de afirmaţiile contradictorii referitoare Ia aspectul încetării de drept sau nu, a contractului de concesiune nr. (..), începând cu data de 16.01.2018, data soluţionării irevocabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dosarului nr. 8352/2/2016.

Susţinerile referitoare la deţinerea unor active precum cele enumerate prin apel (pag. 6, primul paragraf), distincte de cele ce au constituit baza şi fundamentul cererii de chemare în judecată, ce a fost respinsă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.5/16.01.2018, sunt străine de prezenta cauză. Sentinţa Tribunalului Călăraşi nr. 1290/20.09.2013, în a cărei executare provizorie s-a încheiat contractul de concesiune nr. (..), nu face nicio referire la categoriile de active, precum cele menţionate prin motivele de apel, astfel că, invocarea acestora nu are nicio relevanţă şi nu poate conduce la schimbarea hotărârii Tribunalului Ialomiţa, cu atât mai mult cu cât, şi cererea de chemare în judecată, ce constituie obiectul dosarului nr. 1350/116/2016, a fost respinsă atât în fond, cât şi în apel

Având în vedere cele învederate, a solicitat respingerea apelului declarat împotriva Sentinţei Tribunalului Ialomiţa nr. 783/04.06.2018, ca nefondat

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat, sentinţa fiind dată cu aplicarea corectă a legii.

Astfel, potrivit art. 996 C.pr.civ., "(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului. (…) (4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt".

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, Curtea reţine că procedura ordonanţei preşedinţiale implică, în mod prioritar, întrunirea a trei condiţii cumulative, respectiv urgenţa, caracterul vremelnic (provizoriu) şi neprejudecarea fondului prin măsura luată. În plus, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept, realizând un examen sumar al cauzei, prin "pipăirea fondului", pentru a vedea de partea cui este "aparenţa dreptului".

Referitor la această din urmă condiţie, Curtea reţine că aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei, aşa cum în mod corect s-a reţinut prin sentinţă.

Astfel, Curtea reţine ca fiind deosebit de relevant în cauză împrejurarea că terenul vizat de procesul verbal de predare – preluare (..) a făcut obiectul contractului de concesiune nr. (..), contract ce a fost încheiat în vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. 1290/20.09.2013 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 1323/116/2008 prin care pârâta ADS a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de concesiune directă pentru suprafaţa de 898,6 ha. În cuprinsul contractului se menţionează că acestea „se poate modifica, completa , înceta în funcţie de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă care va fi pronunţă în cauză”

Prin decizia civilă nr. 905/A/15 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - în dosarul nr. 8352/2/2016 au fost admise apelurile declarate de apelanta – pârâtă A.D.S. şi de apelanta – intervenientă SC A.B. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 129 din 20.09.2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 1323/116/2008 pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de SC A.H. SRL.

Recursul formulat de SC A.H. SRL prin administratorul judiciar a fost respins prin decizia nr. 5/16.01.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II a civilă.

Cele reţinute în considerentele hotărârilor pronunţate, coroborate şi cu clauza înserată în art. 9.1.11 din contractul de concesiune nr. (..) conform căreia " În cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în favoarea A.D.S., prezentul contract de concesiune încetează în conformitate cu dispoziţiile imperative ale instanţei de judecată", sunt împrejurări care conduc la concluzia că aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei.

La acestea, mai sunt de reţinut şi considerentele deciziei civile nr. 1248/2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 304/98/1016: "Aşa fiind, trebuie reţinut că, la data de 16.01.2018, adică cu două zile înainte de pronunţarea sentinţei apelate, prin care s-a dispus rezilierea actului juridic sus-evocat, contractul de concesiune nr. (..) a încetat de drept. (...)

Or, în speţă, reclamanta A.D.S. nu justifică un interes actual pentru a obţine rezilierea contractului care, aşa cum am reliefat în precedent, încetase de drept anterior soluţionării cauzei în primă instanţă prin sentinţa apelată".

De asemenea, nu sunt de ignorat, în verificarea "aparenţei dreptului" nici considerentele deciziei civile nr. 71/19.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.1350/116/2016 (chiar dacă nedefinitivă) în care se reţine că solicitarea reclamantei încheierii unui contract de concesiune prin atribuire directă este neîntemeiată întrucât "faţă de exigenţele Normelor interne ale ADS reclamanta avea obligaţia de a depune declaraţie în sensul că nu se află în stare de insolvenţă, ceea ce este imposibil la acest moment (...); aşadar, chiar şi în ipoteza admiterii acţiunii, ADS-ul se află în imposibilitatea obiectivă de a concesiona această suprafaţă de teren urmare a insolvenţei societăţii reclamante".

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit cu care aparenţa dreptului pentru terenul în suprafaţă de 898,6 ha teren este dată de dispoziţiile art. 211 din Legea nr. 268 /2001 introdus prin Legea nr. 249/2003, este, de asemenea, nefondată, în condiţiile în care în decizia nr.5/16.01.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine foarte clar că prevederile art. 211 din Legea nr. 268/2001 au fost corect aplicate, în sensul că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cerinţelor legale pentru a beneficia de atribuirea directă, aflându-se în "imposibilitatea de a-şi asuma şi respecta obligaţiile contractuale, motiv pentru care intimata ADS nu poate fui obligată la încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă cu o societate aflată în insolvenţă".

Apărarea reclamantei, referitoare la faptul că legea permite încheierea unui contract de concesiune şi pentru active imobiliare, şi că, pentru aceeaşi suprafaţă de teren, s-a solicitat încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru alte active respectiv cantine, dormitoare atelier mecanic, platforme betonate, spatii de depozitare, cerere ce face obiectul dosarului nr. 1350/116/2016, de asemenea, nu conturează o aparenţă de drept în favoarea acesteia (în condiţiile pronunţării deciziei civile nr. 71/19.02.2018), iar analizarea de către instanţă, în cadrul prezentului demers, a îndeplinirii condiţiilor legale pentru atribuirea directă, excede procedurii de faţă, întrucât s-ar încălca condiţia referitoare la neprejudecarea fondului.

Cercetarea acestui aspect face obiectului dosarului nr. 1350/116/2016, aflat în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cauza de faţă, Curtea constată că Tribunalul, în mod corect şi argumentat, a concluzionat, pipăind fondul, că aparenţa dreptului nu este însă în favoarea reclamantei, aplicând corect dispoziţiile legale incidente.

În raport de neîndeplinirea acestei condiţii, în mod corect nu au mai fost analizate celelalte condiţii.

Faţă de aceste considerente, constatând că aparenţa dreptului nu este favorabilă reclamantei, Curtea constată că soluţia a fost pronunţată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care va respinge apelul ca  nefondat.

Domenii speta

Spete similare