Insolvență. Reorganizare judiciară. Contestație împotriva măsurilor administratorului judiciar (organizare de licitații). Excepția lipsei de interes. Excepția autorității de lucru judecat.

Prin sentinţa nr. 66 din 7 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiilor şi s-au respins ca inadmisibile contestaţiile formulate de administratorul special al debitoarei A. SRL- S. şi de creditorii SCPA B., D. SA, E. SA, C. SRL Iaşi în contradictoriu cu creditorii SC F. SRL, prin administrator judiciar G SPRL, H., J. ș.a. şi debitoarea A. SRL, prin administrator judiciar I. SPRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cele două contestaţii conexate, contestatorii: administratorul special al debitoarei şi creditorii SCPA B., C., D. și E. au contestat măsurile luate de administratorul judiciar privind organizarea de licitaţii publice în scopul valorificării activelor proprietatea debitoarei, contractarea serviciilor de publicitate media în vederea organizării acestor licitaţii, demersurilor de expunere pe piaţă în vederea vânzării activului A. SRL, emiterea de publicaţii de vânzare şi organizarea de licitaţii publice în scopul valorificării activului, acceptarea la plată a facturilor emise de furnizorii de servicii de publicitate media şi solicitarea de plată a creditorilor indispensabili, aferentă trimestrului 4 al anului I de reorganizare.

În motivarea contestaţiilor contestatorii au arătat în mod explicit că măsurile contestate sunt “subsecvente adoptării hotărârii Adunării creditorilor debitoarei A. SRL din data de 30.06.2017, prin care s-a aprobat strategia de valorificare, metoda de valorificare şi regulamentul de valorificare”.

Având în vedere că, în speţă, contestatorii au indicat ca unic motiv de nelegalitate al măsurilor contestate incompatibilitatea măsurilor întreprinse de administratorul judiciar în vederea valorificării A. cu planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, debitoarea nemaiaflându-se în perioada de reorganizare, „ci într-o veritabilă executare silită imobiliară ocultă în care administratorul judiciar devine executor judecătoresc” (contestaţie fila 5, verso, dosar .../50/2015/a32) şi “prin luarea acestor măsuri sunt încălcate prevederile conţinute în Planul de reorganizare, măsurile fiind în realitate proprii operaţiunilor de lichidare reglementate de art. 154 şi următ. din Legea 85/2014” (fila 5, vol.I, dosar .../40/2015/a30), judecătorul-sindic a constatat că excepţia inadmisibilităţii contestaţiilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 59 alin. 5 din Legea 85/2014, împotriva unor măsuri luate de administratorul judiciar în executarea şi cu respectarea unei hotărâri a adunării creditorilor, este fondată, întrucât creditorii-contestatori nu pot obţine lipsirea de efecte a hotărârii adunării creditorilor, din data de 30.06.2017, pe o altă cale decât aceea prevăzută de art. 48 alin. 7, respectiv contestaţia împotriva hotărârii adunării creditorilor, iar administratorul special nu poate obţine acelaşi lucru atâta vreme cât legea nu-i conferă legitimare procesuală pentru a contesta hotărârile adunării creditorilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel debitoarea A. SRL, prin administrator S. şi creditorii SCPA B. şi C. SRL, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin apelul declarat, debitoarea A. SRL, prin administrator S., a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod eronat situaţia de fapt şi chestiunile de drept deduse judecăţii.

Deşi măsurile contestate sunt subsecvente hotărârii adunării creditorilor din 30 iunie 2017, nici ea şi nici creditorii contestări nu au criticat măsurile contestate prin prisma nelegalităţii hotărârii adunării creditorilor, ci prin raportare la incompatibilitatea măsurilor cu strategia din Planul de Reorganizare în derulare. Creditorii au atacat pe cale separată hotărârea adunării creditorilor (dosar nr. .../40/2015/a31), iar criticile de nelegalitate sunt distincte. Prin urmare, este greşită concluzia care a stat la baza admiterii excepţiei inadmisibilităţii.

În prezenta cauză s-a subliniat că măsurile dispuse sunt în vădită contradicţie cu strategia de executare a Planului de Reorganizare, prin care debitoarea şi-a propus dezvoltarea afacerii, eliminarea pierderilor şi, totodată, transferul afacerii, la finalul perioadei prognozate la o valoare considerabil superioară celei care s-ar obţine prin valorificarea bunurilor în faliment, în scopul acoperirii unui procent din masa credală de 66%.

Or, prin măsurile contestate, administratorul judiciar a urmărit lichidarea averii debitoarei încă din primul an de reorganizare, deşi în rapoartele de activitate anterioare nu a prezentat nici un raţionament care să-l fi determinat să aplice măsuri specifice lichidării de active. Chiar şi într-o atare ipoteză, administratorul judiciar ar fi trebuit sa se abţină de la implementarea de măsuri străine reorganizării, câtă vreme planul este obligatoriu/executoriu pentru toţi participanţii la procedură şi pentru toate organele care aplică procedura, astfel cum este prevăzut de art. 141 din Legea nr. 85/2014.

Aşa fiind, orice măsuri de lichidare a averii şi chiar de devansare a transferului de afacere trebuiau să fie în deplină concordanţă cu instituţia reorganizării judiciare, astfel cum este definită prin art. 5 pct. 54 din Legea 85/2014.

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat: a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului.

Or, în cauză, Planul de Reorganizare nu prevedea lichidarea activului generator de venituri în primul an de reorganizare, fiind evident că o astfel de strategie ar fi subminat şansele de recuperare a creanţelor.

Tot astfel, pornind de la raţionamentul care a stat la baza respingerii ca inadmisibilă a contestaţiilor, rezultă că judecătorul-sindic s-a antepronunţat cu privire la obiectul cauzei din dosarul nr. ../40/2014/a31. Respingând contestaţiile din cauza pendinte, pe care le-a considerat ca fiind efecte ale hotărârii, rezultă că a validat legalitatea acestei hotărâri mai înainte de a o supune controlului de legalitate reglementat prin art. 45 şi art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014.

Prin apelul formulat, creditorii SCPA B. şi C. SRL au arătat că soluţia pronunţată de judecătorul sindic este vădit nelegală. Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

Excepţia de inadmisibilitate este un mijloc de apărare prin care pârâtul, fără a contesta direct dreptul invocat de adversarul său, se opune acţiunii acestuia, declarând-o inacceptabilă, în sensul că instanţa nu poate examina o astfel de cerere. O cerere este inadmisibilă când legiuitorul nu a deschis persoanei interesate calea respectivei cereri. Or, în prezenta cauză, contestatorii, cărora legiuitorul le recunoaşte în mod expres posibilitatea de a contesta măsurile întreprinse de administratorul judiciar, s-au adresat judecătorului sindic căruia i-au cerut să infirme acele măsuri.

Dacă o anumită măsură a administratorului judiciar este sau nu în conformitate cu o hotărâre a adunării creditorilor care a precedat-o este o chestiune care ţine de fondul cauzei şi va putea fi dezlegată doar dacă se procedează la cercetarea fondului litigiului. Oricum, contestatorii nu au cerut instanţei să verifice conformitatea măsurilor întreprinse în raport de hotărârea adunării creditorilor din 30.06.2017, ci în raport de planul de reorganizare aprobat de creditori prin hotărâre şi confirmat de judecătorul sindic prin sentinţă executorie.

Ceea ce a contestat este vânzarea activului generator de venituri în anul 2017, primul an de reorganizare, motivat de faptul că prin plan s-a stabilit ca proprietatea generatoare de afaceri va fi înstrăinată la sfârşitul perioadei de previziune, în luna mai 2019 pentru un preţ net superior. Nici nu interesează hotărârea adunării creditorilor din 30.06.2017 iar orice raportare la această hotărâre este greşită, deoarece doar prin modificarea planului de reorganizare în condiţiile legii se puteau întreprinde măsurile administratorului judiciar.

Chiar dacă ar admite că raţionamentul instanţei ar fi în parte corect, tot nu se poate identifica niciun motiv pentru care contestaţia formulată împotriva măsurilor administratorului judiciar ar fi inadmisibilă dacă respectiva măsură este precedată de o hotărâre a adunării creditorilor. Dacă administratorul judiciar duce la îndeplinire în mod corect sau greşit o hotărâre a adunării creditorilor ţine de fondul dreptului dedus judecăţii şi nu de admisibilitate.

Concluzionând, solicită admiterea apelului si, pe cale de consecinţă, anularea sentinţei apelate pentru necercetarea fondului conform art. 480 alin. (3) Cod procedură civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava şi nu Tribunalului Botoşani.

Cât priveşte prorogarea de competenţă, arătă că în literatura de specialitate s-a arătat că se poate trimite cauza spre rejudecare unei alte instanţe egale în grad din aceeaşi circumscripţie dacă s-au invocat motive legate de lipsa de imparţialitate a judecătorilor care ar putea duce la admiterea unei eventuale cereri de strămutare.

Arătă că motive privind lipsa de obiectivitate şi imparţialitate a judecătorilor Tribunalului Botoşani au existat şi au condus la formularea în cursul anului 2018 a două cereri de strămutare, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Suceava sub nr. .../39/2018 şi nr. ../39/2018. Ambele cereri de strămutare au fost admise, cu consecinţa strămutării atât a dosarului principal, cât şi a tuturor dosarelor asociate care mai figurau pe rolul Tribunalului Botoşani.

Pe de altă parte, soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava ar degreva Curtea de Apel Suceava de soluţionarea unor alte cereri de strămutare, răspunzând intereselor unei bune administrări a justiţiei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, I. SPRL a invocat excepţia lipsei de interes a apelantei C. SRL.

Astfel, Societatea C. SRL a fost înscrisă la masa credală a debitoarei A. SRL cu suma de 17.073.153,60 lei, creanţă transmisă prin intermediul mai multor contracte de cesiune încheiate între F. SR.L (cedent), C. SRL (cesionar) şi A. SRL.

Urmare a faptului că cesiunile de creanţă formau obiectul unei acţiuni în anulare promovate de lichidatorul judiciar al cedentei F. S.R.L., creanţa declarată de C. S.R.L. a fost înscrisă ca fiind afectată de condiţia rezolutorie a admiterii acţiunii ce făcea obiectul dosarului nr. .../99/2014/315 aflat, la acel moment, pe rolul Tribunalului Iaşi.

Ulterior întocmirii tabelului preliminar al creanţelor A. S.R.L., dosarul nr. .../99/2014/315 a fost strămutat de pe rolul Tribunalului Iaşi pe cel al Tribunalului Vaslui, cauza fiind astfel renumerotată sub numărul de dosar .../89/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 139/F/2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui în data de 13.06.2017 în dosarul anterior rubricat, judecătorul-sindic a admis acţiunea formulată de reclamantul G. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al S.C. F. S.R.L. şi a dispus anularea contractelor de cesiune de creanţă prin care C. S.R.L. preluase creanţa, cu repunerea părţilor în situaţia avută anterior acestor operaţiuni.

Prin Decizia nr. 246/2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în data de 13.04.2018, instanţa de control judiciar a respins ca nefondate apelurile promovate în cauză, sentinţa civilă nr. 139/F/2017 rămânând astfel definitivă.

Ca atare, condiţia rezolutorie care afecta creanţa înscrisă în favoarea societăţii C. SRL s-a împlinit, astfel încât, la momentul prezentei, societatea C. SRL nu mai deţine calitatea de creditor al debitoarei A. SRL şi, prin urmare, nici interes legitim în prezenta cauză.

De altfel, în considerarea celor de mai sus, administratorul judiciar a procedat la actualizarea tabelului de creanţe, în sensul înlăturării de la masa credală a creanţei înscrisă în favoarea C. SRL şi a consolidării dreptului de creanţă înscris în favoarea F. SRL, situaţia fiind reflectată în tabelul definitiv actualizat publicat în B.P.I. nr. ..../03.05.2018.

În conformitate cu prevederile art. 5 pct. 19, care definesc noţiunea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii.

Or, faţă de aspectele sus-expuse, solicită a se constata faptul că societatea C. nu mai deţine calitatea de creditor, nu mai poate formula şi nici susţine cereri, ridica excepţii în procedură, nemaifiind la acest moment creditor îndreptăţit să participe la procedură şi, pe cale de consecinţă, nu mai deţine nici interesul cerut de lege în vederea susţinerii demersurilor judiciare deja iniţiate.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes a C. SRL şi, pe cale de consecinţă, respingerea apelului C. SRL ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes.

 Totodată, a invocat şi excepţia lipsei de interes a apelurilor promovate în cauză, arată că în ceea ce priveşte interesul de a acţiona, potrivit art. 33 C. proc. civ., acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie determinat; să fie legitim; să fie personal; să fie născut; să fie actual.

Posibilitatea de valorificare a activelor din proprietatea debitoarei a reprezentat una dintre măsurile propuse prin Planul de reorganizare. Prin decizia nr. 423/23.11.2017 pronunţată în dosarul nr..../40/2015/329, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de J. S.A. împotriva sentinţei nr. 31/26.01.2017 şi a încheierii de şedinţă din 19.01.2017 pronunţate de Tribunalul Botoşani, dispunând anularea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului-sindic pentru a se pronunţa asupra cererii de confirmare a Planurilor de reorganizare.

Aşadar, odată cu pronunţarea acelei deciziei, procedura deschisă împotriva debitoarei A. S.R.L. a revenit la etapa de observaţie astfel încât la momentul prezentei nu ne mai regăsim în prezenţa unui plan de reorganizare confirmat.

Odată cu anularea sentinţei de confirmare a Planului, toate măsurile premergătoare valorificării bunurilor au fost sistate. Ca atare, orice valorificare de bunuri fiind sistată, apreciază că nu mai subzistă interesul în introducerea şi susţinerea prezentelor apeluri.

Cu privire la fondul apelului promovat de SCPA B. arată că apelul este nefondat, susţinerile apelanţilor din calea de atac fiind contrazise de însăşi conţinutul contestaţiei introductive .

Din modalitatea în care a fost concepută contestaţia, rezultă clar că măsurile avute în vedere de contestatori şi identificate la pct. IV nu reprezintă altceva decât punerea în executare a hotărârii Adunării creditorilor.

Or, dat fiind că nu ne regăsim în prezenţa unor măsuri luate de administratorul judiciar din proprie iniţiativă, ci în prezenţa unei puneri în executare a unor hotărâri ale adunării creditorilor, este evident că aşa-zisa contestare a măsurilor reprezintă de fapt o cale ocolită a contestării efectelor hotărârii adunării creditorilor - demers procesual inadmisibil.

Nici cel de-al doilea argument invocat de apelanţi nu este întemeiat. Motivele propriu-zise de nelegalitate a aşa-ziselor măsuri au fost dezvoltate pe larg la pct. V al contestaţiei.

Nu este necesar a se face o analiză pe fond pentru a se observa că pretinsa nelegalitate a măsurilor administratorului judiciar nu reprezintă altceva decât nemulţumiri faţă de efectele hotărârii adunării creditorilor.

După cum se poate limpede observa chiar din argumentarea de la pct. V al contestaţiei, criticile nu vizau nicicum modalitatea de organizare a licitaţiilor, ci vizau însăşi organizarea de licitaţii.

Evident, alta ar fi fost situaţia dacă s-ar fi invocat că modalitatea de punere în executare a hotărârilor adunării creditorilor ar fi fost nelegală, însă nu este cazul de faţă, întrucât contestatorii nu au invocat asemenea aspecte, respectiv nerespectarea hotărârii adunării creditorilor, ci toate criticile au convers spre aceeaşi finalitate: încercarea de a dovedi o aşa-zisă nelegalitate a efectelor hotărârii adunării creditorilor, demers pentru care nu există deschisă vreo altă cale procesuală decât cea a contestării hotărârii Adunării creditorilor.

În concluzie, solicită respingerea apelului promovat de SCPA B. - C. SRL ca nefondat.

Cu privire la apelul promovat de debitoare prin administrator special S., solicită respingerea apelului pentru lipsa de interes, având în vedere aceleaşi considerente expuse anterior.

Pe fondul apelului, solicită respingerea acestuia, având în vedere următoarele:

Sub un prim aspect, arată că apelanta-debitoare solicită reţinerea cauzei spre a fi judecată pe fond direct în calea de atac. Ori, având în vedere că instanţa de fond nu a păşit la cercetarea fondului cauzei, ci a respins contestaţiile pe excepţie; necesitatea respectării principiului dublului grad al jurisdicţiei; prevederile art. 480 alin. 3 teza a doua C. proc. civ., solicită ca, în ipoteza în care apelul societăţii debitoare ar fi admis, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea cercetării în două grade procesuale şi a celorlalte excepţii care au fost invocate în faţa instanţei de fond, dar şi a fondului cauzei.

Sub un al doilea aspect, solicită a se constata că apelul promovat de societatea debitoare este nefondat, soluţia instanţei de fond de a respinge contestaţia formulată de A. S.R.L. ca inadmisibilă fiind o soluţie temeinică şi legală.

Deşi contestaţia debitoarei s-a pretins a fi formulată împotriva măsurilor adoptate de administratorul judiciar, în realitate s-au adus critici hotărârii adunării creditorilor din data de 30.06.2017. În cuprinsul contestaţiei, debitoarea nu a dezvoltat în vreun fel critici cu privire la măsurile administratorului judiciar ci s-a limitat a expune motive de pretinsă nelegalitate a hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor în data de 30.06.2017. Cu alte cuvinte, contestaţia a fost formulată în mod artificial, petitele fiind invocate doar în mod declarativ, scopul fiind ca, prin fraudă la lege, societatea debitoare să formuleze critici cu privire la o hotărâre a adunării creditorilor, demers judiciar pe care niciun debitor supus procedurii nu l-ar putea iniţia în mod uzual.

Tot prin acest artificiu - contestarea efectelor unei hotărâri a creditorilor pe calea mascată a contestării măsurilor administratorului judiciar de punere în executare a respectivelor măsuri - s-a mai încercat şi obţinerea unui alt efect contrar legii: suspendarea efectelor unei hotărâri a adunării creditorilor, în condiţiile în care Legea nr. 85/2014 nu permite suspendarea efectelor hotărârii Adunării creditorilor. Cererea de suspendare a făcut obiectul dosarului asociat .../40/2015/a30.1 şi a fost respinsă.

Deşi iniţial societatea debitoare a formulat cale de atac împotriva acestei soluţii, apelul nu a mai fost motivat. Este evident că, în ipoteza în care demersurile societăţii debitoare şi-ar fi atins finalitatea urmărită, ar fi fost de domeniul evidenţei că suspendarea aşa-ziselor măsuri ar fi echivalat de fapt cu suspendarea hotărârilor adunării creditorilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, J., pe cale de excepţie a solicitat respingerea apelului ca fiind formulat de persoane care nu justifică un interes procesual; respingerea apelului ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat a încheierii de şedinţă din 13.07.2017 pronunţate în cadrul prezentului dosar asociat; respingerea apelului ca neîntemeiat şi obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a apelantei C. arată că prin Sentinţa Civilă nr. 139/F/13.06.2017, publicată în BPI nr. .../19.07.2017, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea în anulare şi a dispus desfiinţarea Contractelor de cesiune încheiate între F. SRL pe de o parte, H. şi C. pe de altă parte, cu privire la creanţele deţinute faţă de A. (Anexa 2).

La data de 13.04.2018, prin decizia nr. 246/2018, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile promovate (inclusiv cel promovat de C.) împotriva sentinţei nr. 139/F/19.06.2017 pronunţate de Tribunalul Vaslui în ds. nr. ../89/2016, prin care a fost admisă Acţiunea în anularea Contractelor de cesiune încheiate între F. SRL şi C. (Anexa 3).

Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului, ceea ce înseamnă că C. nu mai deţine calitatea de creditor în procedura insolvenţei debitoarei A. Acest aspect este confirmat şi de faptul că din cuprinsul Tabelului Definitiv de Creanţe al debitoarei A. a fost eliminată creanţa deţinută de fosta creditoare C..

Or, din moment ce, urmare a Deciziei Curţii de Apel Iaşi, C. nu mai deţine calitatea de creditoare participantă la procedura insolvenţei debitoarei A, titlul de creanţă al acesteia faţă de debitoare fiind anulat cu efect retroactiv, iar creditoarea înlăturată din Tabelul Definitiv de Creanţe, apelanta C. nu justifică un interes procesual personal şi actual în promovarea prezentului apel.

Nemaiavând calitatea de creditor participant la procedură, C. nu mai poate beneficia de vreo finalitate a apelului declarat în cauză. Or, orice demers în justiţie trebuie să fie apt să confere celui care acţionează o finalitate legitimă şi legală.

Cu privire la lipsa de interes a apelantelor din perspectiva folosului practic urmărit, arată că, la momentul introducerii Contestaţiei ce face obiectul prezentului dosar, interesul procesual al apelantelor era justificat, în opinia acestora, de preîntâmpinarea unei pierderi patrimoniale ce se putea produce în situaţia în care administratorul judiciar, prin măsurile sale, reuşea valorificarea activului imobiliar al debitoarei A.

Astfel cum a arătat, Hotărârea Adunarea Creditorilor din data de 30.06.2017, în ceea ce priveşte punctul 7 de pe ordinea de zi prin care s-a aprobat strategia de valorificare, metoda de valorificare şi Regulamentul de valorificare pentru activul A. a fost luată în conformitate cu prevederile Planului de Reorganizare, propus de debitoarea A., confirmat la acea dată.

 Prin decizia nr. 423/23.11.2017, pronunţata în dosar nr. .../40/2015/a29,Curtea de Apel Suceava a dispus admiterea apelului formulat de ea şi în consecinţă , anularea sentinţei 31/26.01.2017 şi a încheierii de şedinţă din 19.01.2017 pronunţate de Tribunalul Botoşani, prin care a fost confirmat Planul de reorganizare propus de debitoare.

Având în vedere că Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017, în ceea ce priveşte punctul 7 de pe ordinea de zi, a fost luată în acord cu prevederile Planului de reorganizare confirmat la acel moment, ulterior pronunţării deciziei nr. 423/23.11.2017, Hotărârea nu a mai produs efecte.

În consecinţă, având în vedere că la momentul formulării apelului, urmare a pronunţării deciziei nr. 423/23.11.2017, Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017 nu mai produce efecte în ceea ce priveşte aspectele hotărâte la punctul 7 de pe ordinea de zi, iar măsurile administratorului judiciar contestate nu sunt apte să lezeze drepturile şi interesele apelantelor, acestea nu mai justifică un interes procesual, neputându-se prefigura niciun folos practic ce l-ar obţine în ipoteza anulării măsurilor administratorului judiciar.

În ce priveşte excepţia de autoritatea de lucru judecat a încheierii de şedinţă din data de 13.07.2017, arată că prin petitul numărul 3 al contestaţiei formulate de apelante, în temeiul art. 59 alin. (7) din Lege, s-a solicitat judecătorului-sindic să dispună suspendarea executării măsurilor contestate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13.07.2017, publicată în BPI nr. ../04.10.2017, judecătorul-sindic a respins ca nefondată cererea de suspendare a măsurilor administratorului judiciar .

Or, având în vedere că, prin Cererea de suspendare a măsurilor administratorului judiciar, apelantele au urmărit, în realitate, suspendarea efectelor Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017, este evident că prin Acţiunea introductivă (contestaţia) şi prezentul apel formulat, acestea urmăresc anularea efectelor Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017.

Invocând art. 430 alin. (1) din NCPC, şi art. 431 alin. (1) din NCPC, arată că prin încheierea de şedinţă din data de 13.07.2017, Tribunalul Botoşani a statuat, de o manieră ce nu permite readucerea ei în dezbatere, faptul ca prin aşa-zisele măsuri, administratorul judiciar a procedat la punerea în executare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017, iar contestaţia formulată de SCPA B. şi C. tinde la anularea efectelor acesteia.

În doctrina se arată că, „Efectul autorităţii de lucru judecat însoţeşte hotărârea de la momentul pronunţării ei, fără să fie nevoie să se aştepte epuizarea exerciţiului căilor de atac, pentru a putea fi invocată cu această valoare, tocmai pentru că este expresia funcţiei jurisdicţionale a statului, care se manifestă indiferent de gradul instanţei care a pronunţat hotărârea şi indiferent dacă judecata a avut toc în primă instanţă sau în cadrul căilor de atac".

Totodată, se arată, „Efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat este de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, fiind asigurată astfel lipsa de contradicţii între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti".

Având în vedere că încheierea de şedinţă din data de 13.07.2017 a fost pronunţată în cadrul prezentului dosar asociat, în mod evident toate aceste condiţii sunt îndeplinite. Pe de altă parte, această încheiere este una interlocutorie, motiv pentru care nici judecătorul-sindic şi nici instanţa de control judiciar, în cadrul prezentului apel, nu va putea reveni asupra acestei soluţii. Mai mult, se impune a fi menţionat faptul că apelantele şi-au limitat obiectul apelului doar la Sentinţa pronunţată de judecătorul-sindic, fără a ataca şi încheierea de şedinţă din data de 13.07.2017 .

În consecinţă, având în vedere că prin încheierea de şedinţă din data de 13.07.2017, judecătorul-sindic a statuat că, în realitate, scopul urmărit prin petitul de suspendare vizează efectele Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017 şi nu măsurile administratorului judiciar, soluţia apelată apare ca fiind una judicioasă, întrucât calea de atac împotriva unei hotărâri luate de Adunarea Creditorilor este prevăzută de art. 48 alin. (7) din Lege, nicidecum de art. 59 alin. (5).

Prin urmare, se impune admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat a încheierii de şedinţă din data de 13.07.2017, cu consecinţa respingerii apelului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, arată că sentinţa apelată este legală şi temeinică. În cuprinsul contestaţiei se arată în mod expres, în repetate rânduri, că măsurile administratorului judiciar sunt subsecvente Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017. Suplimentar, chiar contestaţia formulată a fost îndreptată „împotriva măsurilor întreprinse de administratorul judiciar I. S.P.R.L. (...) ca urmare a adoptării hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei A. S.R.L. din 30.06.2017". În aceste condiţii, în mod cert măsurile administratorului judiciar de punere în executare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017 nu pot fi considerate veritabile măsuri în accepţiunea textului art. 59 alin. (1) din Lege, având un caracter subsecvent acesteia.

Apelantele încearcă să îşi modifice obiectul Contestaţiilor în apel, precizând că „nu au cerut instanţei să verifice conformitatea măsurilor întreprinse în raport de hotărârea adunării creditorilor din 30.06.2017, ci în raport de planul de reorganizare aprobat de creditori prin hotărâre şi confirmat de judecătorul-sindic prin sentinţă executorie".

Or, un atare demers este interzis de art. 478 alin. 3 NCPC, potrivit căruia: „în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi".

Oricum, această susţinere nu poate fi primită de instanţa de apel, întrucât din Contestaţii transpare în mod evident faptul că s-a contestat punerea în executare a Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017. Contestatoarele au susţinut că Hotărârea nu este în conformitate cu Planul de Reorganizare, aducând critici de nelegalitate a Hotărârii şi nu a măsurilor.

Judecătorul-sindic a constatat faptul că apelantele au formulat în prezentul dosar o Contestaţie împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 59 din Lege. Or, din această perspectivă, în mod judicios judecătorul-sindic a respins ca inadmisibile Contestaţiile formulate, întrucât calea legală prin care se poate contesta o hotărâre a Adunării Creditorilor este art. 48 alin. (7) din Lege.

În mod tendenţios, apelantele încearcă să inducă ideea inacceptabilă că în cadrul prezentului dosar Hotărârea Adunării Creditorilor din data 30.06.2017 nu interesează. Contrar acestor susţineri, astfel cum în mod corect a arătat judecătorul-sindic, soluţia pronunţată în cadrul prezentului dosar asociat are consecinţe şi asupra efectelor Hotărârii Adunării Creditorilor din data 30.06.2017 .

Apelantele solicită ca, în caz de admitere a apelului, cauza să fie trimisă spre rejudecare Tribunalului Suceava, dat fiind că au fost strămutate mai multe dosare de pe rolul Tribunalului Botoşani, inclusiv dosarul principal de insolvenţă.

Această solicitare nu poate fi primită de instanţa de apel. Strămutarea unui dosar nu poate fi dispusă după judecarea acestuia. A invoca în acest cadru procesual motive legate de lipsa de imparţialitate a judecătorului sindic nu poate avea valenţele dorite de apelantă, întrucât calea procesuală incidentă ar fi fost recuzarea, neurmată de apelante.

Examinând cu prioritate, conform art. 248 Cod pr.civilă, excepţiile invocate în cauză, Curtea constată următoarele:

Faţă de excepţia insuficientei timbrări a apelului declarat de SCPA B. şi de societatea C. SRL, Curtea a luat act de renunţarea la judecata acestei excepţii de către partea care a invocat-o, respectiv lichidatorul judiciar I. SPRL, conform preambulului prezentei decizii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a apelantei C. SRL invocată de către administratorul judiciar I. SPRL şi intimata J. SA prin întâmpinările depuse la filele 152 şi 198 dosar, Curtea constată că este întemeiată.

Astfel, art. 31 al. 1 Cod pr. civilă prevede expres:

”Condiţii de exercitare a acţiunii civile

 (1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia:

 a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii;

 b) are calitate procesuală;

 c) formulează o pretenţie;

 d) justifică un interes”.

Totodată, în conformitate cu reglementarea din art. 33 Cod pr.civilă, interesul procesual ”trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual ”.

Ori, în speţă, iniţial, creanţa apelantei C. SRL a fost înscrisă în Tabelul de Creanţe sub condiţie rezolutorie, respectiv până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. ../99/2014/115 a Tribunalului Iaşi, care a fost strămutat ulterior la Tribunalul Vaslui, înregistrat sub nr. ../89/2016.

Soluţionând cauza, Tribunalul Vaslui a pronunţat sentinţa nr. 139/F/13.06.2017, în sensul că a admis acţiunea în anulare şi a dispus desfiinţarea contractelor de cesiune încheiate între F. pe de o parte, H. şi C. pe de altă parte cu privire la creanţele deţinute faţă de A.

La data de 13.04.2018, prin decizia nr. 246/2018, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile promovate (inclusiv cel promovat de C.) împotriva sentinţei nr. 139F/19.06.2017 pronunţate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. .../89/2016, prin care a fost admisă acţiunea în anularea Contractelor de cesiune încheiate între F. SRL şi C. SRL, rezultând că C. SRL nu mai deţine calitatea de creditor în procedura insolvenţei debitoarei A. Acest aspect este confirmat şi de faptul că din cuprinsul Tabelului Definitiv de Creanţe al debitoarei A. creanţa deţinută de fosta creditoare C. SRL a fost eliminată.

În consecinţă, cum potrivit deciziei Curţii de Apel Iaşi, C. SRL nu mai deţinea calitatea de creditoare participantă la procedura insolvenţei debitoarei A., titlul de creanţă al acesteia faţă de debitoare fiind anulat cu efect retroactiv şi fiind înlăturată din Tabloul Definitiv de creanţe, apelanta C. SRL nu mai justifică un interes procesual personal şi actual în promovarea prezentului apel.

Faţă de argumentele de fapt şi de drept expuse, se impune admiterea excepţiei lipsei de interes a apelatei C. SRL, invocată de către intimata J. SA şi de către administratorul judiciar şi în consecinţă apelul declarat de societatea C. SRL (care nu mai are calitatea de creditor în procedură) urmează a fi lipsit de interes.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a apelantelor SCPA B. şi A. în promovarea prezentei căi de atac, invocată de asemenea, de către administratorul judiciar I. SPRL şi de către J. SA prin întâmpinări, Curtea apreciază de asemenea, că este nefondată.

Astfel autoarele excepţiei lipsei de interes în promovarea apelurilor de faţă au avut în vedere faptul că prin Decizia nr. 423 din 23.11.2017, Curtea de Apel Suceava a anulat sentinţa nr. 31 din 26.01.2017 pronunţată de judecătorul sindic (inclusiv încheierea de şedinţă din 19.01.2017) prin care a fost confirmat Planul de reorganizare, cauza fiind trimisă spre rejudecare, judecătorului sindic.

Ori, atâta timp cât posibilitatea de valorificare a activelor aflate în patrimoniul debitoarei a reprezentat una din măsurile incluse în Planul de reorganizare a cărui confirmare în prezent este desfiinţată, interesul în promovarea apelurilor nu mai subzistă aşa cum arată cele două intimate.

Acest raţionament este însă vădit eronat, întrucât autoarele acestei excepţii au ignorat faptul că la data promovării apelurilor de faţă, Hotărârea Adunării creditorilor din data de 30.06.2017, în ce priveşte punctul 7 de pe Ordinea de zi prin care s-a aprobat Strategia de valorificare, metoda de valorificare şi Regulamentul de valorificare a complexului comercial A. nu a fost anulată, aşa încât suspiciunea privind executarea acestei Hotărâri a Adunării Creditorilor subzistă, independent de afirmaţia administratorului judiciar conform căreia ar fi sistat orice valorificare de bunuri, atâta timp cât nu există nici o hotărâre judecătorească sau vreo Hotărâre a Adunării creditorilor prin care să fi fost prohibită orice operaţiune de valorificare a activelor aflate în patrimoniul debitoarei.

În acest context, cum interesul apelantelor este justificat, îndeplinind cumulativ, condiţiile stipulate de legiuitor, prin art. 33 Cod pr. civilă, în sensul că la data promovării apelurilor interesul apelantelor era determinat, legitim, personal, născut şi actual, excepţia lipsei de interes în promovarea apelurilor de faţă urmează a fi respins ca nefondat.

Referitor la excepţia lipsei de interes a contestatoarelor în a solicita anularea măsurilor administratorului judiciar, excepţie invocată de către administratorul judiciar I. SPRL, Curtea constată, de asemenea, că este nefondată.

Art. 59 al. 5 din Legea nr. 85/2014 prevede expres: „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar”.

În speţă, contestatorii au învederat incompatibilitatea măsurilor întreprinse de către administratorul judiciar având drept scop valorificarea complexului comercial al debitoarei cu Planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic (acesta fiind şi unicul motiv de nelegalitate invocat de către contestatori).

Rezultă aşadar, neechivoc, interesul legitim al contestatorilor în promovarea celor două contestaţii formulate în temeiul art. 59 al. 5 din Legea nr. 85/2014, folosul practic urmărit al acestora fiind acela de a paraliza orice operaţiune de valorificare a activelor debitoarei întrucât ar putea afecta Planul de reorganizare şi implicit Programul de plăţi, fiind îndeplinite cerinţele art. 33 al. 1 şi art. 33 Cod pr. civilă.

Prin urmare şi această excepţie privind lipsa de interes a contestatoarelor în promovarea contestaţiilor, întemeiate pe disp. art. 59 al. 5 din Legea nr. 85/2014, apare ca nefiind întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Nici excepţia autorităţii lucrului judecat în raport de Încheierea de şedinţă din 13.07.2017 a judecătorului sindic, invocată de către intimata J. SA prin întâmpinarea aflată la fila 198 dosar, nu apare ca fiind întemeiată.

Astfel, art. 431 al 1 Cod pr. civilă prevede imperativ: ”(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect”.

Ori în speţă lesne se poate constata inexistenţa triplei identităţi, obiectul şi implicit cauza celor două litigii fiind diferite.

Astfel, obiectul cererii ce a fost respinsă de către judecătorul sindic prin Încheierea de şedinţă din 30.06.2017 (ce a format obiectul dosarului nr. 2595/40/2015/a30.1) l-a constituit ”Suspendarea” unor măsuri ale administratorului judiciar, în timp ce obiectul contestaţiilor supuse controlului judiciar de faţă îl constituie ”Anularea” măsurilor luate de administratorul judiciar privind organizarea de licitaţii publice în scopul valorificării activelor proprietatea debitoarei, contractarea serviciilor de publicitate media în vederea organizării acestor licitaţii, demersurilor de expunere pe piaţă în vederea vânzării activului Complex Comercial A.SRL, emiterea de publicaţii de vânzare şi organizarea de licitaţii publice în scopul valorificării activului, acceptarea la plată a facturilor emise de furnizorii de servicii de publicitate media şi solicitarea de plată a creditorilor indispensabili, aferentă trimestrului 4 al anului I de reorganizare.

Trebuie relevat totodată şi faptul că o soluţie luată cu privire la o măsură provizorie nu poate avea autoritate de lucru judecat în raport cu o soluţie ce vizează fondul raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare şi această excepţie a autorităţii lucrului judecat s-a dovedit a fi nefondată, aşa încât, urmează a fi respinsă ca atare.

În ceea ce priveşte fondul apelurilor declarate în cauză de SCPA B. şi de către debitoarea A. SRL prin administrator special S., Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Cum motivele invocate de către ambele apelante sunt comune, urmează a fi examinate unitar.

Ambele apelante critica sentinţa judecătorului sindic privind aşa-zisa ”nelegalitate” a admiterii excepţiei inadmisibilităţii contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului judiciar, arătând în esenţă , că toate contestaţiile au fost promovate cu respectarea disp. art. 59 al. 5 din Legea nr. 85/2014 întrucât respectivele măsuri încalcă flagrant Planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, fiind de natura să prejudicieze atât debitoarea cât şi pe toţi creditorii cu rang de prioritate inferior J. SA, administratorul judiciar urmărind de fapt lichidarea intempestivă a debitoarei, încă din primul an de reorganizare, aceasta fiind o veritabilă executare silită individuală dorită de creditoarea J. SA.

Totodată, arată apelantele, conformitatea unei măsuri cu Hotărârea Adunării Creditorilor ţine de fondul cauzei, ori ele (contestatoarele) nu au solicitat aceasta, ci verificarea conformităţii măsurilor în raport de Planul de reorganizare confirmat de către judecătorul sindic, astfel încât consideră total eronată soluţia judecătorului sindic constând în admiterea excepţiei invocată din oficiu,

Criticile apelantelor se dovedesc a fi neîntemeiate.

Astfel raportarea apelantelor la Planul de reorganizare (şi nu la Hotărârea Adunării creditorilor) nu poate fi primită, în considerarea următoarelor argumente:

Planul de reorganizare propus de societatea debitoare A. SRL (plan care la acel moment, era confirmat în cauză) prevedea printre altele, măsura valorificării bunurilor aflate în avere debitoarei.

În acest context, la data de 30.06. 2017 a avut loc o şedinţă a Adunării creditorilor, care la pct. 7 al ordinii de zi a hotărât aprobarea unei strategii, metode şi a unui regulament de valorificare a bunurilor aflate în averea debitoarei – acte procedurale propuse de către unul dintre creditori. De asemenea, la un alt punct de pe ordinea de zi, s-a propus achitarea conform ultimului trimestru din anul I a creanţelor deţinute de creditorii indispensabili.

În conformitate cu hotărârile adoptate de Adunarea creditorilor, administratorul judiciar a iniţiat punerea acestora în executare - împrejurare care a atras formularea contestaţiilor pendinte de către SCPA B., C. SRL şi societatea debitoare prin administrator special.

Relevant în cauză este însă faptul că prin decizia nr. 423/23.11.2017 pronunţată în dosarul nr. .../40/2015/a29, Curtea de Apel Suceava a dispus admiterea apelului formulat în cauză şi în consecinţă, anularea sentinţei nr. 31/26.01.2017 şi a încheierii de şedinţă din 19.01.2017 pronunţată de Tribunalului Botoşani, prin care a fost confirmat Planul de reorganizare propus de debitoarea A.

Având în vedere că Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 30.06.2017, în ceea ce priveşte pct. 7 de pe ordinea de zi, a fost luată în acord cu prevederile Planului de reorganizare confirmat la acel moment, ulterior pronunţării deciziei nr. 423/23.11.2017, Hotărârea nu şi-a mai produs efectele.

În acest sens, în cuprinsul Raportului de activitate aferent lunii octombrie 2017, publicat în BPI nr. .../22.12.2017, administratorul judiciar a precizat în mod expres că: „Având în vedere Decizia nr. 423/23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. ../40/2015/a29, prin care s-a dispus de către instanţa de control judiciar anularea sentinţei nr. 31/26.01.2017 şi a încheierii din 19.01.2017 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. ../40/2015/a29 (sentinţa prin care a fost confirmat planul de reorganizare propus de societatea debitoarea) administratorul judiciar nu a mai procedat la organizarea unor alte şedinţe de licitaţii publice cu strigare.

Aşadar faţă de soluţia de casare a sentinţei prin care judecătorul sindic a confirmat Planul de Reorganizare, nemaiputându-se reţine existenţa vreunui Plan confirmat nu poate fi primită critica conform căreia judecătorul sindic trebuia să se raporteze la Planul de reorganizare şi nicidecum la vreo Hotărâre a Adunării creditorilor.

După cum au fost formulate contestaţiile şi în raport de natura măsurilor practicianului în insolvenţă contestate este evident că acestea au fost iniţiate exact în respectarea Hotărârii

Adunării Creditorilor din 30.06.2017.

Ori atâta timp cât această hotărâre nu a fost anulată până în prezent, contestarea vreunei măsuri luate în spiritul şi cu respectarea voinţei masei credale concretizată prin Hotărârea Adunării creditorilor din 30.06.2017, apare corectă şi raţională concluzia judecătorului sindic conform căreia contestatorii au urmărit practic lipsirea de efecte a unei Hotărâri a Adunării creditorilor, (practic paralizarea executării acesteia), fapt inadmisibil.

Per a contrario, în situaţia în care o hotărâre a Adunării Creditorilor ar fi fost anulată, orice contestaţie împotriva eventualelor măsuri întreprinse în continuare de către practicianul în insolvenţă (după momentul anulării), ar fi fost admisibilă.

Tot admisibilă ar fi fost şi contestaţia împotriva unor măsuri luate de către practicianul în insolvenţă cu încălcarea ori cu nerespectarea unei Hotărâri a Adunării creditorilor.

 Cum însă nu se poate reţine existenţa uneia dintre situaţiile expuse, apare ca fiind legală soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii contestaţiilor privind măsurile întreprinse de către administratorul judiciar în respectarea unei Hotărâri a Adunării Creditorilor care nu a fost anulată până în prezent, neputându-se face raportări la un Plan de reorganizare a cărui confirmare a fost desfiinţată de către instanţa de control judiciar.

Faţă de cele ce preced, în considerarea argumentelor de facto et de jure expuse, cum criticele apelantelor SCPA B. şi SC A. SRL- prin administrator special apar ca nefiind pertinente, soluţia judecătorului sindic fiind legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă, apelurile de faţă urmează a fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare