Procedura insolvenţei

Sentinţă comercială 124 din 25.01.2010


Prin Sentinta comerciala nr.124 /25.01.2010 pronuntata de Tribunalul Arad în Dosar nr.4781/108/2009  a fost admisa  cererea formulata de reclamanta . în calitate de administrator judiciar al G.SRL Arad, împotriva pârâtului A.  D. si a fost obligat pârâtul sa plateasca în averea debitoarei suma de 135.000 lei.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut  ca prin sentinta comerciala nr. 524/23.03.2009 pronuntata de Tribunalul Arad Sectia comerciala, în dosarul nr. 597/108/2009 a fost deschisa procedura insolventei fata de SC G. SRL .

Cu aceasta ocazie a fost desemnat administratorul judiciar Casa de Insolventa . cu administrarea procedurii insolventei, societatii fiindu-i ridicat dreptul de administrare prin organele sale de conducere si a fost instituita obligatia fostului administrator de a depune la dosarul cauzei si la lichidatorul judiciar documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.

Administratorul societar s-a conformat dispozitiilor instantei cu privire la predarea documentelor, dar nu si cu privire la predarea bunurilor societatii pentru a putea fi inventariate, a disponibilitatilor banesti, acestea  neregasindu-se în patrimoniul debitoarei.

Desi din documentele financiar-contabile ale societatii pentru perioadele fiscale 2008-2009 puse la dispozitia administratorului judiciar de catre pârât, debitoarea figureaza cu suma de 135.000 lei stocuri constând în cantitatea de  13.500 m3 balast, acesta nu a putut fi inventariat si nu a fost predat administratorului judiciar.

 În urma notificarii reclamantului, pârâtul s-a prezentat la sediul administratorului judiciar la data de 03.06.2009 si, ca justificare a existentei stocului ce figureaza în balanta de verificare din luna martie 2009 – cont 301 „Materii prime”, a prezentat acestuia în copie, procesul verbal încheiat la data de 01.11.1997 cu ocazia Adunarii Generale a Asociatilor SC A. SRL Arad si Borderoul de Achizitii nr. 20/16.01.2008, sustinând ca stocul se afla la SC A.SRL .

Din borderoul de achizitii nr. 20/16.01.2008 si situatiile financiar-contabile reiese ca SC Gr. SRL în 16.01.2008 a achizitionat de la administratorul societatii – pârâtul A. D., persoana fizica, cantitatea de 13.500 m3 balast, la pretul unitar/m3 de 10 lei, pretul total fiind 135.000 lei, pretul balastrului achizitionat fiind achitat integral persoanei fizice A. D.

Din procesul-verbal încheiat la 01.11.1997 cu ocazia Adunarii Generale a Asociatilor SC A. SRL ., reiese ca dl. A. D. are în custodie 20.000 m3 balast si nu ca ar fi predat în custodie aceasta cantitate de balast.

Prin adresa nr. 3110/16.06.2009 reclamantul a notificat SC A. SRL sa-i predea cantitatea de 13500 m3 balast, dar aceasta, prin adresa nr. 3972/09.07.2009 a aratat ca nu are nici un raport comercial si nici o datorie catre SC G. SRL sau dl. A. D. si a anexat Actul Aditional autentic al SC A. SRL din care rezulta ca la data autentificarii, respectiv 06.11.1997, pârâtul si-a încasat de la societate toate drepturile ce decurg din calitatea sa si ca nu mai are nici o pretentie de nici o natura fata de SC A. SRL si fata de ceilalti asociati ai acestei societati.

Acest raspuns a fost comunicat si pârâtului, împreuna cu solicitarea repetata a administratorului judiciar ca, pâna la data de 10.08.2009 sa se prezinte în vederea inventarierii si predarii patrimoniului societatii catre administratorul judiciar.

Pârâtul nu s-a prezentat la interogatoriu, iar potrivit art. 225 cod procedura civila, lipsa sa nejustificata de la interogatoriu echivaleaza cu o marturisire deplina sau cu un început de dovada, aceasta din urma, completata cu dovezile depuse la dosar, confirmând situatia de fapt mai sus retinuta.

Având în vedere ca raspunderea instituita de art. 138 din legea insolventei este una de tip delictual, judecatorul sindic va analiza raspunderea pârâtului fata de fiecare dintre faptele retinute în  „Raportului privind cauzele si împrejurarile care au dus societatea SC G. SRL în starea de insolventa” si aratate în actiunea reclamantei.

În conformitate cu considerentele de mai sus, judecatorul sindic constata ca, potrivit art. 138, alin. 1, lit. a, poate fi atrasa raspunderea pârâtului daca acesta a folosit bunurile sau creditele societatii în folosul sau propriu sau în cel al altei persoane, iar potrivit lit. e din acelasi articol al aceluiasi act normativ, pârâtul a deturnat sau a ascuns o parte din pasivul persoanei juridice ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia.

În ambele situatii, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si consecinta atingerii starii de insolventa într-una dintre variantele mai sus descrise, este întarita prin lipsa pârâtului de la interogatoriu, fapt ce face sa devina aplicabile prezumtiile legale prevazute în art. 225 cod procedura civila (marturisire deplina sau început de dovada).

Judecatorul sindic constata ca, potrivit starii de fapt mai sus descrise rezulta cu certitudine prejudiciul de 135.000 lei, prejudiciu care a fost produs de pârât în modalitatea mai sus descrisa, fapta încadrându-se în acele fapte descrise la art. 138, alin. 1, lit. a si e din Legea nr. 85/2006.

Pentru a opera raspunderea însa, este necesar sa existe o legatura de cauzalitate între faptele pârâtului, astfel cum acestea au fost descrise anterior si ajungerea SC G. SRL în starea de insolventa.

Astfel cum rezulta din Raportul de cauze atasat, judecatorul sindic retine ca, datorita neutilizarii disponibilitatilor banesti, a resurselor societatii, SC G. SRL a ajuns în starea de insolventa.

O alta cauza pentru care societatea a ajuns în stare de insolventa, este acela al operarii unor operatiuni fictive care au fost înregistrate în contabilitatea societatii si i-au marit insolventa. Aceasta consta în fapta pârâtului de a „vinde” societatii, cantitatea de 13.500 m3 balast, în mod  fictiv, din moment ce existenta faptica a balastului nu s-a putut proba, balastul nefiind predat administratorului judiciar în vederea inventarierii. Mai mult, pârâtul a încasat întregul pret al acestui balast, respectiv suma de 135.000 lei.

Din cele mai sus retinute, judecatorul sindic constata ca este dovedita si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta pârâtului si raportul de cauzalitate dintre cele doua cu consecinta maririi insolventei SC G.SRL Arad, astfel încât aceasta nu a mai putut evita starea de insolventa.

Având în vedere considerentele de mai sus, judecatorul sindic a admis actiunea si a obligat pe pârât sa suporte din averea personala prejudiciul adus societatii al carui administrator a fost pâna la concurenta sumei de 135.000 lei.

Prin Decizia civila nr.553/26 aprilie 2010, a Curtii  de Apel Timisoara a fost admis recursul declarat de pârât  a fost modificata hotarârea primei instante în sensul ca a obligat pârâtul sa suporte suma de 102.195,37lei.

Pentru a hotarâ astfel, Curtea a retinut din probele administrate în cauza (borderoul de achizitii nr.20/16.01.2008 si situatiile financiar-contabile) ca debitoarea SC G. SRL a achizitionat la data de în 16.01.2008 de la administratorul societatii, pârâtul A. D., ca persoana fizica, cantitatea de 13.500 m3 balast, la pretul unitar/m3 de 10 lei, pretul total fiind 135.000 lei, pretul balastului achizitionat fiind achitat integral persoanei fizice A. D.

Pârâtul a sustinut în prima instanta si în recurs ca ar fi lasat în custodie la SC A. SRL aceasta cantitate de balast si ca lichidatorul debitoarei poate sa o ridice de la societatea indicata.

Prin adresa nr. 3110/16.06.2009 lichidatorul judiciar al debitoarei a notificat SC A. SRL sa-i predea cantitatea de 13500 m3 balast, dar aceasta din urma, prin adresa nr. 3972/09.07.2009 a aratat ca nu are nici un raport comercial si nici o datorie catre SC G. SRL sau catre pârât, anexând Actul Aditional autentic al SC A. SRL din care rezulta ca la data autentificarii, respectiv 06.11.1997, pârâtul si-a încasat de la societate toate drepturile ce decurg din calitatea sa si ca nu mai are nici o pretentie de nici o natura fata de SC Agat SRL si fata de ceilalti asociati ai acestei societati.

În aceste conditii, având în vedere ca pârâtul a încasat de la societatea pe care o administra suma reprezentând contravaloarea balastului si nu s-a dovedit ca acesta a fost vreodata predat societatii, încheind un contract de vânzare cumparare cu sine însusi prin care a prejudiciat debitoarea, determinând intrarea ei în insolventa,  în cauza sunt incidente prevederile art. 138 al. 1 lit. a si e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care solutia primei instante este sub acest aspect legala si temeinica.

Pe de alta parte însa, din tabelul definitiv al creantelor întocmit pentru debitoarea SC G. SRL rezulta ca totalul datoriilor debitoarei falite este de 102.195,37 lei, motiv pentru care raspunderea pârâtului trebuia atrasa numai pâna la concurenta acestei sume, conform art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, sub acest aspect recursul pârâtului fiind întemeiat.

 Asa fiind, în baza art. 312 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat de pârât si va modifica în parte sentinta recurata, în sensul ca va obliga pârâtul sa suporte suma de 102.195,37 lei din pasivul debitoarei, mentinând în rest dispozitiile sentintei recurate.