Procedura insolvenţei

Numai în situaţia în care se dovedeşte faptul că debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, atunci, conform art. 105 alin. 1, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.

Prin Decizia civilă nr. 999/A/09.11.2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 1680/108/2014/a2 a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 733/02.07.2015 pronunţată de către Tribunalul Arad în acelaşi dosar, Curtea reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă antemenţionată Tribunalul Arada respins cererea formulată de creditoarea AJFP Arad de intrare în faliment a debitoarei SC M.T. C.A. SRL; s-a luat  act  de schimbarea administratorului special  în persoana d-lui T.E., încetând mandatul fostului administrator special, respectiv d-na T.A.I.L.. Pentru derularea în continuare a planului de reorganizare, Tribunalul Arad a fixat termen la data de 22 octombrie  2015.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că debitoarea SC M.T. C.A. SRL este în executarea planului de reorganizare, plan care a fost votat de către creditori.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.106 din L.85/2006 administratorul judiciar  a  întocmit raportul privind situaţia financiară a averii debitoarei pentru trimestrul 3 al anului 1 din perioada de reorganizare fila 521 dosar,  iar în vederea prezentării raportului a fost convocat comitetul creditorilor pentru data de 29.06.2015, convocare efectuată potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din L.85/2006 şi  prin Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 11514/23.06.2015.

Conform procesului-verbal întocmit  şi a voturilor membrilor comitetului primite prin corespondenţă, cu raportare la prevederile art. 17 alin.4 din lege,  acesta a fost aprobat în comitet, iar obligaţiile de plată prevăzute prin programul de plăţi au fost achitate în totalitate şi la termenul prevăzut în plan, aşa cum reiese din registrul de bancă anexat.

Privitor la  cererea depusă în data de 12/03/2015 de către creditoarea AJFP Arad privind  intrarea societăţii debitoare în faliment, motivată  de faptul că aceasta nu a efectuat plăţi în contul obligaţiilor fiscale curente, născute după data deschiderii procedurii, din înscrisul „Fişa sintetică totală”  depus de către creditoare a rezultat că există evidenţiate sume la rubrica „Încasări" şi de asemenea, documentele de plată existente în contabilitatea debitoarei denotă că societatea a efectuat plăţi în contul obligaţiilor fiscale născute după data deschiderii procedurii.

Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin.1 din L.85/2006, pentru debitorii aflaţi în procedura reorganizării judiciare conform unui plan confirmat în temeiul Legii 85/2006, există doar două motive clare şi exclusive, pentru care se poate dispune trecerea la faliment, aşa cum sunt prevăzute la lit. C al normei, respectiv dacă: ,,obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale'”.

Ca atare, a rezultat că, numai neîndeplinirea obligaţiilor de plată asumate prin plan, sau producerea de pierderi averii debitorului din desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sunt motive de trecere în faliment a acestuia.

În acest sens, singurele obligaţii concrete de plată pe care debitoarea se putea obliga a le achita prin plan sunt cele din programul de plată a creanţelor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe, adică cele născute anterior datei deschiderii procedurii, obligaţii care, până în prezent, au fost onorate în termen.

În plus, pierderile în averea debitoarei ca motiv de intrare în faliment, vizau aspecte privitoare la o diminuare nejustificată a unor elemente de activ ca urmare a desfăşurării activităţii în perioada de reorganizare, nicidecum nu se refereau la neachitarea obligaţiilor fiscale curente, obligaţii care sunt elemente de pasiv.

Având în vedere că nu au fost îndeplinite condiţiile prev. de art.107 alin. 1 lit. C din L.85/2006, că obligaţiile de plată prevăzute prin programul de plăţi au fost achitate în totalitate şi la termenul prevăzut în plan, deci planul de reorganizare a fost respectat, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea de intrare în faliment formulată de creditoarea  Direcţia Generală  Regională a  Finanţelor Publice Timişoara – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel DGRFP Timişoara – AJFP Arad, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate cu consecinţa  intrării societăţii debitoare în faliment.

În motivare, recurenta învederează că debitoarea nu a efectuat plăţi în contul obligaţiilor fiscale curente născute după data deschiderii  procedurii insolvenţei, respectiv în perioada de observaţie şi perioada de  reorganizare.

Recurenta precizează că la data formulării cererii de intrare în faliment – 26.02.2015 -  debitoarea figura cu obligaţii fiscale neachitate în sumă totală de 1.081.803 lei, din care suma de 526.030 lei reprezenta obligaţii fiscale restante generate după data deschiderii procedurii. De asemenea, menţionează că în perioada 06.03.2014 – 26.02.2015 debitoarea a acumulat numai la bugetul de stat suma de 526.030 lei, reprezentând debite curente, ceea ce conduce la concluzia că nu se poate vorbi  de o reorganizare a societăţii şi a unei redresări reale a activităţii.

În drept, invocă prevederile art. 2, art. 41 alin. 3, art. 105 şi art. 107 din Legea nr. 85/2006; art. 466 şi art. 480 alin. 2 Cpc.

Intimata MBS I.C. IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitorului MT CA SRL, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise,  prin care a solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii judecătorului sindic, ca temeinică şi legală, susţinând, în esenţă, că au fost efectuate plăţi către bugetul  consolidat al statului, atât în contul ratelor prevăzute în programul de plăţi din cadrul planului de reorganizare cât şi din plăţi aferente obligaţiilor curente, aspecte ce reies din chiar fişa de plătitor depusă de către apelantă, dar şi din documentele de plată existente la dosar.

Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 476 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, creditorul a formulat o cerere  intrare în faliment a debitorului datorită neplăţii unei datorii născută după data deschiderii procedurii insolvenţei.

Debitoarea nu a negat existenţe creanţei, precizând faptul că debitele născute în perioada de observaţie, deci anterior perioadei de reorganizare, se achită conform planului.

Se observă, însă, că, potrivit programului de plată a creanţelor, din planul de reorganizare aşa cum a fost confirmat prin s.c. nr. 828/2014, s-au efectuat plăţi către creditorul bugetar, aşa cum rezultă din înscrisurile de la f. 17 şi urm. depuse la dosarul de apel.

Într-adevăr, debitorului îi revine obligaţia plăţii sumelor stabilite prin plan către creditorii deţinând creanţe născute în perioada de observaţie, iar judecătorul-sindic poate soluţiona eventuale cereri având la bază neîndeplinirea sau îndeplinire necorespunzătoare a acestei obligaţii, sub aspectul nealocării de fonduri suficiente, efectuării unor plăţi discreţionare, însă nu poate dispune direct plata unui anumit creditor, aşa cum, în mod legal a apreciat şi prima instanţă.

Totodată, din evidenţele debitorului, aspect necontestat în cauză, rezultă că acesta a respectat prevederea planului plătind în perioada 2.09.2014-30 09.2015, peste 200.000 lei.

Ceea ce omite creditorul sunt prevederile art. 2, pct. 22 în care este definit programul de plată a creanţelor, ca fiind tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde atât cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora cât şi termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Ca urmare, legea nu permite decât existenţa unui plan şi a unui program de plată.

Dacă debitorul efectuează plăţi neconforme cu programul de plată ori nu respectă acest program, atunci, legea permite unor anumite categorii să promoveze o cerere adresată judecătorului sindic prin care să ceară trecerea debitoarei în faliment.

Astfel, numai în situaţia în care se dovedeşte faptul că debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, atunci, conform art. 105 alin. 1, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 107 şi următoarele.

Şi în aceste condiţii, titularul acţiunii are obligaţia de a produce probele necesare, care, în susţinerea acţiunii, să se încadreze în dispoziţiile textului menţionat.

Ori, în speţă, Curtea reţine critica nefondată a recurentei şi, în acelaşi timp, că apelanta a interpretat greşit dispoziţiile legale invocate, deoarece pierderile la care se referă articolele menţionate, coroborate cu art. 107 lit. C din Legea nr. 85/2006 vizează averea debitoarei aflată în procedura de reorganizare şi nu averea creditoarei.

Procedura insolvenţei este o procedură colectivă, concursuală, astfel că apelanta nu poate invoca în mod întemeiat faptul că nu îi este respectat propriul drept, în opinia sa, câtă vreme creditorii au votat planul de reorganizare.

De asemenea, nu se poate omite faptul că, administratorul judiciar  a  întocmit raportul privind situaţia financiară a averii debitoarei pentru trimestrul 3 al anului 1 din perioada de reorganizare fila 521 dosar de fond,  iar în vederea prezentării raportului a fost convocat comitetul creditorilor pentru data de 29.06.2015, convocare efectuată potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din L.85/2006 şi  prin BPI nr. 11514/23.06.2015, iar conform procesului-verbal întocmit  şi a voturilor membrilor comitetului primite prin corespondenţă, cu raportare la prevederile art. 17 alin.4 din lege,  acesta a fost aprobat în comitet şi obligaţiile de plată prevăzute prin programul de plăţi au fost achitate în totalitate, la termenul prevăzut în plan, aşa cum reiese din registrul de bancă anexat

Reţinând deci că debitorul a respectat prevederile planului de reorganizare în ce priveşte suma totală plătită creditorilor deţinând creanţe din perioada de observaţie, cum unicele obligaţii concrete de plată pe care debitoarea se putea obliga a le achita prin plan sunt cele din programul de plată a creanţelor prin raportare la tabelul definitiv de creanţe, adică cele născute anterior datei de deschidere  a procedurii şi care, până în prezent, au fost integral onorate la termen, dar şi faptul că susţineri similare au fost analizate prin d.c. nr. 7/2015 în care s-a respins apelul aceleiaşi creditoare care a criticat aprobarea planului raportat la generarea unor obligaţii bugetare după deschiderea procedurii,

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, Curtea a respins apelul, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare