Refuzul inculpatului de a i se preleva cea de-a doua probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Consecinţe în ceea ce priveşte reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunii de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţ

Prin sentinţa penală nr. 76 din data de 02.07.2018 pronunţată de Judecătoria Săveni în dosar nr. .../297/2017, în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 396 alin. 1,4,10 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, s-au stabilit în sarcina inculpatului A.: 

- o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal;

- o pedeapsă de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 38 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a  stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni  închisoare.

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 85 alin. 2 lit. b,g Cod penal, s-au impus inculpatului următoarele obligaţii:

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Comunei.. sau în cadrul Primăriei ..., consilierul de probaţiune urmând a decide, potrivit 404 alin. 3 Cod procedură penală,  art. 57 cu ref. la art. 51 din Legea nr. 253/2013, în care din cele două instituţii urmează a se executa obligaţia;

- să nu conducă pe drumurile publice autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere: revocarea amânării aplicării pedepsei.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rechizitoriul din data de 16.11.2017 dat în dosarul nr. .../P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334 alin. 1 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în noaptea de 16/17.09.2016, în jurul orei 03:00, inculpatul A. a condus pe D.J. 282 pe relaţia MN autoturismul marca Alfa Romeo, cu numărul de înmatriculare provizoriu xxzzz, expirat, fără a poseda permis de conducere şi având o îmbibaţie alcoolică de 1,95 g ‰ alcool pur în sânge.

Prin încheierea nr. 542 din data de 19.12.2017, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1049/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

La termenul de judecată din 12.03.2018, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar declaraţia autentificată nr. 160/23.01.2018, prin care acesta solicită ca judecata să aibă loc în baza procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii şi îşi manifestă acordul pentru efectuarea de muncă neremunerată în folosul comunităţii, cererea sa fiind admisă.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 16/17.09.2016, în jurul orei 03:00, lucrătorii Secţiei Nr. 9 Poliţie Rurală .., aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe D.J. 282 mn, desfăşurând activităţi pe linie de circulaţie rutieră, au identificat şi oprit în trafic autoturismul marca Alfa Romeo .., model 145, cu numărul de înmatriculare provizoriu xxyyy

După legitimarea conducătorului auto s-a stabilit că acesta se numeşte A., iar în autoturism se mai aflau tatăl acestuia, C., care ocupa locul din dreapta faţă, respectiv unchiul său, numitul D., care se afla pe bancheta din spate.

Fiindu-i solicitate permisul de conducere şi documentele autoturismului, inculpatul a prezentat doar cartea de identitate şi un document emis de statul italian.

Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest seria ARRM–0266, la poziţia .., rezultatul fiind o concentraţie de 0,92 mg/1 alcool în aerul expirat.

Au fost efectuate verificări în bazele de date naţionale ale Politiei Române, constatându-se că inculpatul A. nu posedă permis de conducere, iar autoturismul sus-menţionat era neînmatriculat, plăcuţele de înmatriculare provizorii cu numărul BR 073258 fiind expirate.

Ulterior, inculpatul a fost condus la Secţia Exterioară a Spitalului de Urgenţă unde la ora 03:24 i s-a recoltat o probă de sânge în vederea determinării alcoolemiei, pe cea de-a doua refuzând-o, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu are dreptul la recalcularea alcoolemiei.

În urma analizelor de laborator a rezultat că avea o alcoolemie de 1,95 g ‰ alcool pur în sânge (ora 03:24), conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 866/T1 din 22.09.2016 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală.

Inculpatul, la momentul depistării în trafic, nu era deţinător al permisului de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr. 50430/17.10.2016 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

De asemenea, din adresa nr. 50431 din 17.10.2016 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor rezultă că auto marca Alfa Romeo cu serie şasiu ... nu figurează în evidenţele instituţiei ca fiind înmatriculat, pentru acesta fiind acordate succesiv autorizaţii provizorii de circulaţie.

Fiind audiat în calitate de suspect la data de 26.09.2017, inculpatul A. a adoptat o poziţie corespunzătoare, de recunoaştere şi regret a faptelor reţinute în sarcina sa.

Astfel, acesta a declarat că în ziua de 16.09.2016, în jurul orei 19:00, a cumpărat de la o femeie pe nume E. din localitatea ..., autoturismul marca Alfa Romeo, model 145, cu numărul de înmatriculare provizoriu xxyyy, fără a cunoaşte că era expirat.

A precizat că a urmat cursurile unei şcoli de şoferi în Italia şi că la data de 31.10.2016 a obţinut permisul de conducere italian pentru categoria B, a cărei copie a depus-o la dosar.

Din declaraţiile inculpatului mai rezultă că, în noaptea de 16/17.09.2016, în jurul orei 03:00, s-a hotărât să se deplaseze cu autoturismul sus-menţionat în oraşul S., pentru a-1 alimenta cu carburant, deşi seara, după ce a cumpărat maşina, consumase băuturi alcoolice împreună cu nişte prieteni.

Din adresa nr. 3691 din 15.12.2016 a Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri, rezultă că D.J. 282 este drum public de interes judeţean şi pe sectorul de drum MN, iar la data de 17.09.2016 era deschis circulaţiei rutiere.

Din adresa nr. ...din 21.03.2017 a MAI-I.G.P.F rezultă că în urma verificărilor efectuate pe baza datelor transmise, autorităţile de poliţie din Italia au comunicat că inculpatul A. este titularul permisului de conducere seria .... categoria B, cu valabilitate 12.10.2016 - 27.09.2027.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante; declaraţiile inc./suspectului A.; declaraţiile martorilor ...; rezultatul etilotestului; procesul-verbal acord la recoltarea de probe biologice; procesul-verbal de recoltare mostre biologice; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie; adresa nr. 50431/17.10.2016 a SPCRPCÎV; adresa nr. 50430/17.10.2016 a SPCRPCÎV; adresa nr. 3691/15.12.2016 a Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri; copia permisului de conducere italian; adresa nr. .. din 21.03.2017 a MAI-I.G.P.F. şi a judecăţii, respectiv înscrisuri în circumstanţiere, filele 11-21 ds., declaraţia autentificată nr. 160/23.01.2018.

În drept, în privinţa infracţiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, deşi fapta inculpatului întruneşte, sub aspectul laturii obiective şi subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, instanţa a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, nu există probe din care să rezulte că inculpatul a săvârşit infracţiunea ce îi este imputată.

Astfel, prin decizia nr. 3 pronunţată pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, publicată în M.Of. nr. 392/28 mai 2014, Înalta  Curte de Casaţie şi Justiţie a statut că, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare, reţinând că „În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul”, decizie care, potrivit prevederilor art. 477 alin.(3) şi art. 4771 Cod procedură penală, a fost obligatorie pentru instanţele de judecată până la data de 27.01.2015, când şi-a încetat efectele ca urmare a publicării în Monitorul Oficial nr. 69 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, care a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin.(1) din Codul penal este neconstituţională.

În motivare, Curtea Constituţională a arătat, la paragraful 22, că „din expunerea de motive a noului Cod penal, prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, legiuitorul a urmărit eliminarea posibilităţii unei estimări retroactive a alcoolemiei, în scopul evitării inconvenientelor create de această estimare. Soluţia legislativă prevăzută de art. 87 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 impunea calculul retroactiv al alcoolemiei, care consta în determinarea îmbibaţiei de alcool existente la momentul conducerii autovehiculului şi necesita recoltarea a două probe de sânge pentru stabilirea fazei intoxicaţiei etilice (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.”

La paragraful 24, Curtea a menţionat că „sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art.336 alin.(1) din Codul penal este neconstituţională, întrucât aduce atingere prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art.20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 paragraful 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.”

La paragraful următor a specificat faptul că „Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art.336 alin.(1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecinţa fiind provocarea unei stări de intoxicaţie (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate este vorba de o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.”

A mai menţionat Curtea, la paragrafele 26 şi 27 că „Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate. Latura subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului presupune vinovăţia sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Există intenţie directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale şi, implicit, urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Există intenţie indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia.”

Potrivit deciziei sus-menţionate, care, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este general obligatorie, pentru a fi posibilă trimiterea în judecată şi condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul opririi conducătorului vehiculului în trafic, când încetează atât consumarea acestei infracţiuni, cât şi starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege, ceea ce implică necesitatea prelevării a două mostre biologice în vederea stabilirii fazei intoxicaţiei etilice (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.

În plus, art. 194 din Hotărârea Guvernului României nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice prevede că „Pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe biologice la interval de o oră între prelevări. În cazul refuzului de prelevare a celei de-a doua probe biologice nu se efectuează calculul retroactiv al alcoolemiei. (2) Refuzul persoanei examinate de a i se recolta cea de-a doua probă biologică se consemnează în procesul-verbal de prelevare.”

În speţa dedusă judecăţii, potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, inculpatul a fost oprit în trafic la data de 17.09.2016, orele 0300, şi a fost testat cu aparatul etilotest marca ”Drager” la ora 0304, rezultând o concentraţie de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiindu-i prelevată o singură mostră de sânge la ora 0324, buletinul de analiză toxicologică nr. 866/T1 din 22.09.2016 indicând o alcoolemie de 1,95 g ‰.

În acest context, dat fiind faptul că în lipsa celei de-a doua mostre biologice este imposibilă efectuarea unei expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, necesară pentru stabilirea gradului de alcoolemie a inculpatului de la momentul opririi acestuia în trafic, instanţa a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. 103 alin. 2 teza finală şi ale art. 396 alin. 2-4 Cod procedură penală, nu poate dispune faţă de acesta o măsură de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, atât timp cât în cursul procesului penal nu a fost făcută dovada alcoolemiei de la momentul depistării sale în trafic.

Împrejurarea că a recunoscut săvârşirea faptei penale reţinute în sarcina sa, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, când a solicitat, prin înscris autentic să fie judecat doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum şi circumstanţa ca rezultatul testării cu aparatul etilotest a indicat un grad de concentraţie alcoolică peste limita contravenţională nu sunt de natură a convinge instanţa, mai presus de orice îndoială rezonabilă, că infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost dovedită în condiţiile legii, atât timp cât simpla recunoaştere, necoroborată cu alte mijloace de probă prevăzute de lege, nu este suficientă pentru a-l condamna, iar protocolul etilotest, anexat la fila 26 d. u.p., nu reprezintă o probă în sensul art. 97 Cod procedură penală, dat fiind, în primul rând, că potrivit art. 185 (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, acesta poate constitui probă numai în materie contravenţională, cu condiţia să se facă dovada verificării metrologice sau a certificării sale, document care nu se regăseşte printre actele dosarului de urmărire penală, înscris care, dacă este necesar pentru probarea unei contravenţii, cu atât mai mult se impune a exista în dovedirea unei infracţiuni, şi, în al doilea rând, pentru că din interpretarea  prevederilor alin. 2 lit. a) al aceluiaşi articol, precum şi ale dispoziţiilor art. 336 alin. 1 Cod penal, care se referă la prelevarea de mostre biologice, proba săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice se face cu buletinul de analiză toxicologică, în cuprinsul căruia sunt menţionate valorile alcoolemiei.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în temeiul art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală l-a achitat pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Referitor la faptele de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat şi de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, în baza probatoriului administrat, a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acestea există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, întrunind, sub aspectul laturii lor obiective şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal şi de art. 335 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea pedepselor stabilite inculpatului a avut în vedere scopul pe care îl are procesul penal conform art. 14 Cod procedură penală şi criteriile generale enumerate de art. 74 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptelor şi a solicitat să fie judecat în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanţa a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Inculpatul are vârsta de are 32 de ani, este căsătorit, are 2 copii minori, lucrează cu contract de muncă la o fermă agricolă din Italia, a avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând săvârşirea faptelor încă de la momentul constatării acestora şi a colaborat cu organele judiciare atât pe parcursul urmării penale, cât şi în faza de judecată, iar la momentul în care a fost depistat în trafic urmase cursurile unei şcoli de şoferi în Italia, obţinând permisul de conducere eliberat de autorităţile italiene la data de 31.10.2016, adică după o lună şi 14 zile de la săvârşirea infracţiunilor ce i se impută.

Analizând global criteriile de individualizare, a reţinut că infracţiunile comise nu sunt unele minore şi neimportante, motiv pentru care a stabilit în sarcina inculpatului pedepse cu închisoarea.

În temeiul art. 38 alin. 2, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, rezultând o pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni  închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului şi conturează imaginea unei persoane integrate social, aflată la prima încălcare a legii penale, cu o comportare sinceră, care a comis o faptă penală pe care o regretă, în raport de conduita avută pe parcursul procesului penal, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară şi că scopul urmărit poate fi atins prin amânarea aplicării ei. Constatând îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 83 Cod penal, inclusiv existenţa consimţământului inculpatului de a presta o activitate neremunerată în folosul comunităţii, întemeiul art. 83 alin. 1 Cod penal a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2  ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere reglementate de acest text de lege, iar în temeiul art. 85 alin. 2 lit. b, g Cod penal, următoarele obligaţii:

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Comunei ... sau în cadrul Primăriei comunei ....;

- să nu conducă pe drumurile publice autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere: revocarea amânării aplicării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni, prin motivele scrise solicitând stabilirea în sarcina inculpatului a unei pedepse şi pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa  alcoolului. În acest sens, a arătat că prin prisma deciziei Curţii Constituţionale 732/2014 se impune a se dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că la momentul conducerii autoturismului inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică mai mare de 0,80 g/l. Nu s-a impus prin această decizie obligativitatea prelevării a două mostre biologice de sânge, nefiind adăugate cerinţe suplimentare în materia probaţiunii, astfel că rămâne aplicabil art. 103 alin. 1 Cod procedură penală. De asemenea, în cauză sunt aplicabile, relativ la procedura prelevării probelor biologice, prevederile art. 194 din HG 1391/2006 şi ale OMS nr. 1512 din 12.12.2013.

Astfel, efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei (care impune existenţa a două probe de sânge) rămâne la aprecierea organului judiciar, care are facultatea de a proceda în modalitatea arătată în condiţiile în care restul probelor administrate nu înlătură dubiul privind existenţa infracţiunii.

Or, în speţă, inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger (verificat metrologic, conform înscrisului ...) la 4 minute de la surprinderea sa în trafic, rezultând o intoxicaţie de 0,92 mg/l alcool în aerul expirat, iar la 24 minute a fost supus prelevării unei probe de sânge, rezultatul fiind de 1,95 g/l, după care a refuzat recoltarea celei de a doua probe biologice.

Consecinţa acestui refuz este reglementată de legiuitor şi constă în renunţarea la proba cu efectuarea unei expertize medico-legale (calcul teoretic al alcoolemiei) în vederea determinării mai aproape de realitate a intoxicaţiei etilice din sânge.

Oral, reprezentantul Ministerului Public a solicitat condamnarea inculpatului pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză de către organele de urmărire penală, în condiţiile în care cauza a fost soluţionată în procedura abreviată a recunoaşterii, de către inculpat, a acuzaţiilor aduse.

În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 16/17.09.2016, în jurul orei 03:00, inculpatul A. a condus pe D.J. 282 pe relaţia MN, autoturismul marca Alfa Romeo, cu numărul de înmatriculare provizoriu xxyyy, expirat, fără a poseda permis de conducere.  Întrucât prezenta halenă alcoolică, la ora 03:04 a fost testat cu aparatul etilotest seria ARRM 0266, la poziţia 00138, rezultatul fiind o concentraţie de 0,92 mg/1 alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inculpatul a fost condus la Secţia Exterioară a Spitalului Judeţean de Urgenţă, unde la ora 03:24 i s-a recoltat o probă de sânge în vederea determinării alcoolemiei, pe cea de-a doua refuzând-o, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu are dreptul la recalcularea alcoolemiei(conform celor consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante).

În urma analizelor de laborator a rezultat că avea o alcoolemie de 1,95 g‰ alcool pur în sânge (ora 03:24), conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 866/T1 din 22.09.2016 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală.

Reţinând vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, şi de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, judecătoria a stabilit în sarcina sa pedepse cu închisoarea, dispunând amânarea aplicării sancţiunii rezultante, în condiţiile art. 83 şi urm. Cod penal.

În ce priveşte infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu motivarea mai sus arătată, a dispus achitarea sa, în aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală (nu există probe că a comis infracţiunea).

Relevantă în cauză sub aspectul avut în vedere de instanţa fondului la pronunţarea soluţiei de achitare este decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din data de 16.12.2014, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că „sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.(1) din Codul penal este neconstituțională”.

În considerentele acestei decizii se reţine, printre altele, că:

„26. Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art.336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.

27. Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia.”

Rezultă aşadar din coroborarea celor dispuse prin decizia precitată că ceea ce se impune a se avea în vedere la stabilirea existenţei infracţiunii este alcoolemia prezentată de inculpat la data surprinderii sale în trafic.

Potrivit art. 9 alin. 1 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea.

Alin. 1 al art. 10 din acelaşi act normativ stipulează că pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă.

În cazul în care cea din urmă prevedere nu este respectată, singura consecinţă este cea reglementată la art. 12 alin. 1, respectiv imposibilitatea efectuării estimării retroactive a alcoolemiei, neprezentând nicio relevanţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii.

În speţă, inculpatul a fost surprins în trafic la orele 03:04, şi, testat fiind cu aparatul etilotest (calibrat la data de 02.02.2016, conform înscrisului aflat la fila 26 ds. u.p.), a rezultat o valoare de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Aşa fiind, organele de poliţie l-au condus la Secţia Exterioară a Spitalului Judeţean de Urgenţă, unde la ora 03:24 i s-a recoltat o probă de sânge în vederea determinării alcoolemiei, pe cea de-a doua refuzând-o, deşi i s-a adus la cunoştinţă faptul că, procedând astfel, nu mai are dreptul să solicite recalcularea alcoolemiei. Acuzatul nu a contestat cuantumul valorii astfel determinate şi nu a cerut, pe parcursul derulării procesului penal, calculul ei retroactiv, recunoscând fapta comisă şi fiind de acord cu cea rezultată din analiza probei cu privire la care a consimţit să-i fie recoltată.

Raportat la intervalul redus de timp scurs de la momentul surprinderii sale în trafic la cel al prelevării probei de sânge (circa 30 de minute), la concentraţia alcoolică astfel rezultată (1,95 g‰, care reprezintă o valoare ridicată, mult peste limita minimă prevăzută de textul incriminator pentru ca fapta să constituie infracţiune), la alcoolemia indicată de aparatul alcooltest (0,92 mg/l), având în vedere şi susţinerea inculpatului potrivit căreia consumase în prealabil, în seara şi noaptea respectivă, inclusiv pe drum, bere şi vodcă, prezenta instanţă constată fără îndoială că la momentul surprinderii sale în trafic alcoolemia prezentată depăşea în mod indubitabil valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge, independent de fază (absorbţie ori eliminare).

Dealtfel, medicul legist, prin calculul retroactiv al alcoolemiei, nu face decât aprecieri relative, fără a indica o valoare a alcoolemiei egală sau inferioară limitei legale de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Aşadar, fapta prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal există în materialitatea ei şi a fost comisă de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru existenţa ei ca infracţiune, respectiv intenţia.

Prin urmare, curtea va proceda la condamnarea inculpatului, întrucât, raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei, care conferă faptei un pericol social concret ridicat, stabilirea unei pedepse şi apoi amânarea aplicării acesteia nu ar fi oportună, eficientă şi suficientă pentru a-l determina ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de legea penală.

Într-un atare context, se impune condamnarea acuzatului şi pentru comiterea celorlalte infracţiuni, care de asemenea, prin modul de obiectivare în mediul înconjurător al elementului material al laturii lor obiective, au periclitat în mod evident siguranţa traficului rutier şi integritatea fizică a persoanelor (inclusiv a celor doi pasageri pe care îi avea la bord), în condiţiile conducerii pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu poseda carnet de conducere, deci nu avea abilităţile necesare manevrării acestuia, şi se afla la volanul unui autoturism ce nu putea fi identificat în cazul în care ar fi fost implicat într-un eveniment rutier.

Ţinând seama de consecinţele pe care acest gen de infracţiuni le produc, cu trimitere la particularităţile concrete ale speţei (inclusiv la elementele ce vizează persoana acuzatului şi care-i sunt favorabile) şi luând în consideraţie nevoia de apărare socială împotriva unui asemenea comportament infracţional, curtea va stabili inculpatului următoarele sancţiuni, apreciate ca eficiente pentru a asigura restabilirea ordinii de drept încălcate și reinserția sa socială:

- pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

 Faptele fiind comise în concurs, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. 1,2, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă 5 luni şi 10 zile închisoare, reprezentând un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 5 luni şi 10 zile închisoare.

În ce priveşte modalitatea judiciară de executare, curtea apreciază, raportat la criteriile reglementate la litera d a alineatului 1 al art. 91 Cod penal, că aplicarea pedepsei este suficientă şi chiar fără executarea ei în regim privativ de libertate acuzatul nu va mai comite infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o anumită perioadă. Totodată, văzând că pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani închisoare, că şi-a manifestat acordul de a efectua o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi că a adoptat o atitudine procesuală corectă, constată îndeplinite şi celelalte condiţii, pozitive şi negative, prevăzute de art. 91 Cod penal.

Aşa fiind, în temeiul acestui text de lege va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform  dispoziţiilor art. 92  Cod penal.

În aplicarea prevederilor art. 404 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 93  alin. 1 Cod penal, va obliga inculpatul ca, pe durata termenului de  supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi  orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă:

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 93  alin. 2 lit. b  Cod penal, va impune condamnatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei sau Primăriei comunei, pe o perioadă de 60 de zile.

Aceste obligaţii, alături de dispoziţia de condamnare şi măsurile de supraveghere instituite, sunt de natură a contribui la conştientizarea inculpatului asupra necesităţii respectării legii penale şi îndreptării comportamentului în acest sens.

În temeiul art. 404 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 91 alin. 4 Cod penal, va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse acestuia, precum şi în caz de comitere a unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere, cazuri în care pedeapsa aplicată se va executa în întregime, în regim privativ de libertate.

Dată fiind culpa sa procesuală, în aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, se impune obligarea acuzatului la plata cheltuielilor judiciare din primă instanţă (inclusiv din faza de urmărire penală).

Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiat apelul declarat de parchet, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, îl va admite.

Va desfiinţa în totalitate sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.

Domenii speta

Spete similare