Actiune in raspundere contractuala

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă C E A R.SA în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M COM SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2733 pronunţată la data de 23.11.2015 de Judecătoria Vaslui, în cauza având ca obiect actiune in raspundere contractuala.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2733 din 23.11.2015 Judecătoria Vaslui a admis acţiunea formulată de reclamanta SC.M COM.SRL, în contradictoriu cu pârâta C E A R S.A.

A obligat pârâta pârâta la plata către reclamanta la plata sumei de 9593,81 lei , cu titlu de despăgubiri .Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1085 lei , din care suma de 585 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi suma de 500 reprezentând contravaloarea onorariului avocat, conform chitanţeinr.62/04.12.2014.

A respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

……………………………………………………………………………………

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Din perspectiva situaţiei de fapt, Tribunalul reţine că la data de 26.03.2014, intre părţi a intervenit contractul de asigurare încheiat în temeiul poliţei de asigurare seria CCIP nr.0351819/26.03.2014. Bunului asigurat facultativ, respectiv utilajul SCHAFFER 4360Z, reprezintă un încărcător de pneuri, în poliţa de asigurare el a fost descris ca fiind un tractor, ramura de activitate fiind agricultură, silvicultură. Riscurile asigurate au fost enumerate ca fiind: incendiu, trăsnet, explozie, cădere aparate de zbor, cădere accidentală de corpuri, izbirea din exterior de către autovehicule, distrugeri provocate de animale, undă de şoc provocată de avioane, greve sau tulburări civile, furt prin efracţie, cutremur, inundaţie, furtună, alunecare de teren produsă din cauze naturale.

La rubrica „menţiuni” se arată că un exemplar al poliţei, împreună cu „Condiţii generale privind asigurarea de clădiri şi conţinut aparţinând persoanelor juridice” şi documentele anexate au fost înmânate asiguratului. Nu se indică, în schimb, în ce au constat documentele anexate.

La data de 03.09.2014, conform notei de Constatare Amiabila de Accident, la ferma Lipovat, în timpul manevrării normale a vehiculului marca Schaffer Coader, neînmatriculabil, acesta a suferit avarii prin ciocnirea cu remorca cu număr de înmatriculare  …, care era parcata, avarii pentru care intimata-reclamantă a solicitat deschiderea dosarului de daune societatii parate, unde a fost asigurat bunul.

Prin adresa nr. 12123/06.12.2014 , apelanta-pârâtă a comunicat societății reclamante faptul ca cererea de plata a daunelor a fost respinsa, motivat de considerentul ca situatia de fapt in care s-au petrecut evenimentele este exceptata de la acordarea de despăgubiri si nu reprezinta risc asigurat, conform pct.12 din Clauze suplimentare ale contractului de asigurare, potrivit cărora asiguratorul nu va despăgubi pentru pagubele produse în cazurile în care în momentul producerii unui risc asigurat bunul este manevrat, condus de persoane fără drept de conducere pentru categoria respectiva de utilaj.

În mod corect a reţinut prima instanţă caracterul neînsuşit al înscrisului aflat la fila 54 dosar, intitulat - Clauza suplimentara la asigurarea de clădiri şi conţinut pentru persoane juridice. După cum se observă, acesta nu este semnat de reprezentantul legal al SC M COM SRL, şi astfel nu poate fi opus persoanei juridice asigurate, semnătura fiind dovada certă a existenţei acordului de obligare în acest sens. Pe de altă parte, Clauza suplimentară nu face parte din Condiţiile generale pretins a fi comunicate societăţii reclamante şi, după cum s-a reţinut anterior, nici nu a fost menţionată ca document anexă comunicat.

Dat fiind că în cauză se pune problema unei răspunderi contractuale, apărarea apelantei trebuie verificată prin prisma obligaţiilor asumate de intimată în baza contractului de asigurare încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale. Conform art.268 Cod procedură civilă, „(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia (…)”.

Pe de altă, în privinţa menţiunilor din poliţa de asigurare, menţiuni care fac trimitere la alte înscrisuri, Tribunalul reţine că potrivit normei de interpretare a contractelor, cuprinsă la art.1.268 alin.(4) Cod civil, „Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi”. În cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor uzanţe între părţi pentru a se activa normele de interpretare prevăzute la art.1.268 alin.(1)-(3) Cod civil. În atare condiţii, conform art.1.269 Cod civil, „(1) Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă (n.r. a asiguratului)”.

Dincolo de aceste aspecte, Tribunalul mai reţine că, în opinia apelantei, clauza s-ar fi activat ca urmare a nedepunerii de către societatea reclamantă a următoarelor înscrisuri:

-autorizarea de funcţionare din partea forului competent din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, respectiv Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, denumită prescurtat ISCIR, autorizare solicitată prin cererea formulată de deţinător/utilizator conform art. 14 din Prescripţia tehnică PT R 1-2010 emisă de acest for şi

-dovada dreptului de a conduce, respectiv autorizaţia de conducere şi după caz foaia de lucru a conducătorului utilajului la data producerii evenimentului conform art. 516 din capitolul Mijlocul de ridicat al Normelor Specifice de Securitatea Muncii pentru Transportul Intern (NSSM 6).

Apreciază apelanta că cele două documente erau necesare în vederea verificării privind respectarea de către asigurat a literei a) din capitolul Obligaţiile asiguratului prevăzută la contractul CASCO PENTRU BUNURILE MOBILE SAU TRANSPORTABILE- clauza suplimentară la asigurarea de clădiri şi conţinut pentru persoane fizice şi în vederea constatării în favoarea asiguratului a neincidenţei riscului exclus prevăzut în aceeaşi clauză suplimentară, la litera e a capitolului Excluderi.

La litera a) din Clauza suplimentară, la categoria Obligaţiile asiguratului,  se prevede că: „conducătorul, operatorul sau mecanicul trebuie să aibă instruirea, calificarea şi dreptul de a conduce/utiliza astfel de bunuri” iar la lit.e) de la Excluderi, se prevede că asigurătorul nu va acorda despăgubiri pentru „pagubele produse în cazurile în care, în momentul producerii unui risc asigurat, bunul era utilizat, manevrat, condus de o persoană fără drept de conducere pentru categoria respectivă de utilaje”.

Aşa cum se observă, formularul utilizat de asigurător, apelanta din prezenta cauză, este unul preformulat, de adeziune, ai cărui termeni folosiţi sunt eliptici de detalii concrete, generate de natura bunului asigurat. Având în vedere că potrivit art.1.269 Cod civil „(2) Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus (n.r. a asigurătorului)”, Tribunalul apreciază că, pentru a fi opozabilă şi pentru a putea produce efecte, o asemenea clauză trebuie să determine, în funcţie de natura bunului asigurat, în concret sau, cel puţin prin trimitere la Normele ISCIR PT R1-2010 şi Normele Specifice de Securitatea Muncii pentru Transportul Intern (NSSM 6),  autorizaţiile de funcţionare şi de conducere specific cerute de acesta.

Ceea ce se adaugă, unilateral, ca şi obligaţie contractuală, ulterior încheierii convenţiei, nu poate determina reţinerea excluderii de la risc. Cu alte cuvinte, documentele invocate de apelantă în apărare, cu ocazia prezentului litigiu, reprezintă elemente extrinseci relaţiilor contractuale dintre părţi, fără capacitatea de produce efecte jurdice.

Cu alte cuvinte, în lipsa dovezii certe a existenţei obligaţiei de respectare a Clauzei suplimentare de către societatea-reclamantă şi a întinderii condiţiilor contractuale, Tribunalul apreciază, în acord cu prima instanţă, că aceasta nu îi este opozabilă intimatei SC M COM SRL.

Nu mai puţin, Tribunalul constată că, în cauză, un fapt necontestat este acela că avariile s-au produs ca urmare a manevrării mecanismului de deplasare iar nu a celui de încărcat pneuri, şi privesc elemente ce ţin de caroseria utilajului (capac motor fibră şi balama stângă capac).

Or, conducătorul utilajului de la acel moment, aşa cum s-a depus dovadă la dosarul cauzei, deţine permis de conducere B,C şi D. Pe de altă parte, potrivit Declaratiei comunicata de producătorul utilajului pentru a manevra frontal acest utilaj nu este necesar permis de conducere sau alta forma de atestare autorizata. Iar Autorizarea de funcţionare emisă de ISCIR PT R1-2010 nu era necesară în cauză având în vedere că încărcătorul de pneuri este similar încărcătoarelor cu cupă menţionate la art.4 lit.d) din această normă ca fiind excluse din domeniul de aplicare, în privinţa lor nefiind necesară acea autorizare.

Prin urmare, Tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul criticilor formulate astfel încât, în temeiul art.480 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul art.453 alin.(1) Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a apelantei-pârâte în declanşarea prezentului litigiu, instanţa de apel o va obliga la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de SC C E A R SA BUCUREŞTI împotriva Sentinţei civile nr.2733/23.11.2015 a Judecătoriei Vaslui, pe care o păstrează.

Obligă apelanta SC C E A R SA BUCUREŞTI să achite intimatei SC M COM SRL suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Definitivă.

Domenii speta

Spete similare