Revendicare

Hotărâre prin care să fie obligaţi pârâţii să îi lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa totală de teren de cca. 302,69 m.p. compusă din 156,68 m.p. arabil şi 146,01 m.p. livadă; să îi plătească lipsa de folosinţă începând cu 20.05.2012 până la zi pentru suprafaţa ocupată de cca. 302,69 m.p., evaluată la 250 lei. Reclamanta a formulat, in temeiul art. 563 cod civil, acţiune in revendicare imobiliară in contradictoriu cu pârâţii, întemeindu-şi pretenţiile pe titlul de proprietate constând în sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea. Pârâţii invocă faptul că odată cu dobândirea proprietăţii prin cele două contracte de vânzare-cumpărare au procedat la înscrierea dreptului in cartea funciară

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 19.05.2015 reclamanta B.R.I.C., a solicitat ca in contradictoriu cu pârâţii I.A., I.S. şi P.P.M., P. E., să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligaţi pârâţii: să îi lase in deplină proprietate şi posesie suprafaţa totală de teren de cca. 302,69 m.p. compusă din 156,68 m.p. arabil şi 146,01 m.p. livadă, situată in str. Poenari, pct.”Raion”, mun. Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, având ca vecini: N – moşt. def. Sandu Marin, S – drum acces, E – Stanca Elisabeta, V – drum acces; să îi plătească lipsa de folosinţă începând cu 20.05.2012 până la zi pentru suprafaţa ocupată de cca. 302,69 m.p., evaluată la 250 lei.

In motivare a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată in dosarul nr. 2147/2005 al Judecătoriei Rm. Vâlcea a dobândit de la numitul S.M.G. suprafaţa de 302,69 m.p. situată in pct. „Raion”, str. Poenari mun. Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, având ca vecini: N – moşt. def. Sandu Marin, S – drum acces, E – Stanca Elisabeta, V – drum acces.

Recent, a dorit să întocmească documentaţia cadastrală pentru această suprafaţă de teren in vederea intabulării ei in cartea funciară a Mun. Rm. Vâlcea, ocazie cu care a constatat că terenul este ocupat fizic de terţe persoane care şi-au edificat împrejmuiri la suprafeţele ocupate, iar conform relatărilor vecinilor aceste persoane sunt pârâţii, respectiv I.A. şi I.S. care ocupă suprafaţa de cca. 114 m.p. şi P.M. care ocupă suprafaţa de cca. 196 m.p.

In drept s-au invocat disp.art. 555 şi urm., art. 563, art. 1349 cod civil.

Pârâta P.P.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

In susţinerea întâmpinării a arătat că suprafaţa de teren revendicată de reclamantă, de 302 m.p. situată in pct. „Raion” nu se regăseşte în procesul verbal de punere în posesie din 17.01.2000, astfel că nu ocupă terenul revendicat, situaţia descrisă de reclamantă necorespunzând realităţii.

Afirmă pârâta că face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului in litigiu prin înscrierile in registrul agricol al mamei sale, P.M.E., înscrierile in cartea funciară, contractul de vânzare-cumpărare din 08.12.2010.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta arată că titlul său este mai bine caracterizat decât cel al pârâţilor. Astfel, in data de 07.12.2005, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../07.12.2005 pârâţii I. A. şi I. S. au cumpărat de la P.E. suprafaţa de 1150,09 m.p.

Vânzătoarea P.E. a prezentat drept titlu asupra terenului vândut „tranzacţia din data de 11.02.2005” consfinţită prin sentinţa civilă definitivă nr. 664/11.02.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea in dosar nr. 10323/2004.

In data de 08.12.2010 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../08.12.2010 pârâţii I.A. şi I.S. dezmembrează şi vând din suprafaţa dobândită anterior suprafaţa de 196 m.p. către pârâta P.P.M.

In concluzie, atât suprafaţa deţinută de pârâţii I. cât şi suprafaţa deţinută de pârâta P.P. M. provin din suprafaţa revenită in proprietate numitei P.E. prin tranzacţia consfinţită prin sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005 a Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Pârâtele P.P.M. şi I.S. sunt fiicele vânzătoarei P.E.

Susţine reclamanta că titlul proprietarului iniţial P.E. a fost desfiinţat, menţiunea „definitivă conf. art. 377 alin.2 cod proc.civ.” fiind aplicată in fals. Unul din copartajanţii din litigiul menţionat, S.M.G., promitent vânzător in antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta, a formulat recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 560/30.06.2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea in dosar nr. 1925/2005, fiind dispusă casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 6062/2005, sentinţa civilă pronunţată in dosar – nr. 3478/11.07.2006 fiind de asemenea casată cu trimitere spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 1397/R/15.12.2006 a Tribunalului Vâlcea.

In a treia rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 4246/10.02.2009 pronunţată in dosar nr. 996/288/2006, Judecătoria Rm. Vâlcea a dispus ieşirea din indiviziune pe o variantă proprie de lotizare in care bunurile promise reclamantei prin promisiunile de vânzare nu cădeau in lotul promitentului vânzător.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea s-a modificat sentinţa primei instanţe şi s-a dispus ieşirea din indiviziune intr-o variantă in care s-au atribuit in lotul promitentului vânzător S.M.G.: suprafeţele din pct. „Acasă”, anume 701,74 m.p + 117,19 m.p. +129,43 m.p. + 151,20 m.p. + 396 m.p., din care din suprafeţele de 701,74 m.p., 117,19 m.p. şi 129,43 m.p. se suprapun 1653,83 m.p. înstrăinaţi reclamantei prin chitanţa sub semnătură privată din 15.04.2002; suprafaţa din pct. „Păr” de 306,24 m.p., deoarece terenul in suprafaţă de 306,24 m.p. situat in pct. „La Păr” a fost dobândit de intervenienta B.I.C. prin sentinţa civilă nr. 6124/2005 a Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Concluzionează reclamanta că titlurile pârâţilor au la bază un titlu desfiinţat, respectiv sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005, iar titlul reclamantei este o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005) care a fost întărit prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 a Tribunalului Vâlcea prin care partajul a fost realizat astfel încât suprafaţa de 306,24 m.p. să cadă în lot promitentului vânzător S.M.G.

Prin cererea depusă la dosar în data de 12.10.2016 a formulat intervenţie accesorie in interesul pârâţilor intervenienta P.M.E. solicitând respingerea acţiunii.

In motivarea cererii (f.250) intervenienta arată că in anul 1951 a primit de zestre o suprafaţă de 2500 m.p. teren arabil situat in punctul „La Păr” din mun. Rm. Vâlcea, iar in perioada colectivizării tatăl său S.A.M. l-a înscris in registrul agricol pe numele său. După anul 1989 şi-a recăpătat terenul pe care l-a stăpânit ca proprietar.

In urma tranzacţiei dintre fraţi consfinţită prin sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005 i-a revenit lotul nr.7 in suprafaţă de 2110 m.p. in punctul „La Păr”, teren primit ca zestre in anul 1951, acest lot fiind format din două parcele legate intre ele, respectiv o parcela de 460 m.p. situată la drum şi alta de 1650 m.p.

După legalizarea sentinţei a înstrăinat suprafaţa de 1150 m.p. soţilor I.A. şi I.S., iar restul lui I.D.

Sentinţa civilă pronunţată in dosarul nr. 2147/2005 ce stă la baza cererii de chemare in judecată nu ii este opozabilă, nefiind parte in respectivul dosar, acesta purtând doar cu pârâtulS.M.G. , care deţinea partea lui de teren din anul 1972.

Cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta P.E. a fost admisă in principiu la termenul din 09.06.2017.

A fost administrată proba cu înscrisuri, interogatorii, declaraţii de martori şi expertize tehnice in specialitatea topometrie, geodezie, cadastru şi agronomie.

 Prin sentinţa civilă nr. 1948 din 24 Aprilie 2018 pronunţată în prezentul dosar, instanţa de fond respinge acţiunea în revendicare formulată de reclamanta B.I.C.

În considerentele acestei sentinţe se arată că „ reclamanta a formulat, in temeiul art. 563 cod civil, acţiune in revendicare imobiliară in contradictoriu cu pârâţii, întemeindu-şi pretenţiile pe titlul de proprietate constând în sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea in dosar nr. 2147/2005. La rândul său, pârâţii I.S. şi I.A. opun reclamantei titlul de proprietate – contract de vânzare-cumpărare autentic nr. ....../2005, iar pârâta P.A. titlul de proprietate – contract de vânzare-cumpărare autentic nr......./08.12.2010. Totodată, pârâţii invocă faptul că odată cu dobândirea proprietăţii prin cele două contracte de vânzare-cumpărare au procedat la înscrierea dreptului in cartea funciară.

In condiţiile date, în care ambele părţi se prevalează de titluri de proprietate in fiinţă, se va proceda la compararea acestora urmându-se a se da câştig de cauză aceleia care are un titlu preferabil, caracterul preferabil decurgând de regulă din faptul că titlul provine de la adevăratul proprietar sau ca excepţie din aceea că titlul, dobândit cu caracter oneros şi cu bună-credinţă de la un neproprietar se consolidează in raport cu cel al proprietarului neînscris in cartea funciară, in condiţiile reglementărilor de carte funciară incidente.

Cu privire la titlul prezentat de reclamantă, acesta îl constituie sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea in dosar nr. 2147/2005 prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului S.M.G., constatându-se că intre reclamantă in calitate de cumpărătoare şi pârât in calitate de vânzător a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, pronunţându-se o hotărâre care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul in suprafaţă de 302,69 m.p. situat in Rm. Vâlcea, str. Poenari, cu vecinii: N – most. Sandu Marin, S – drum acces, E – Stanca Elisabeta, V – drum acces.

Din considerentele sentinţei rezultă că pârâtul vânzător dobândise proprietatea asupra terenului tranzacţionat prin titlul de proprietate nr......./4453/1997 (din eroare in sentinţă redactându-se anul 1972), imobilul fiind descris in antecontractul dintre părţi (fila 4 dosar 2147/2005) ca fiind cel ce se regăseşte in titlu sub denumirea toponimică „pct. Raion”, amplasat in tarla 304 parcela 12.

Referitor la titlul prezentat de pârâţii I.A. şi I.S., prin contractul de vânzare-cumpărare nr......./2005 aceştia au dobândit prin cumpărare de la vânzătoarea P.E. (intervenientă in cauză) un teren de 1150,09 m.p. situat in Rm. Vâlcea, pct. „La Păr”, având ca vecini: la N – Timpea Visarion şi Sandu Valerian, S – rest proprietate, E – rest proprietate, V – Stanca Elisabeta, Sandu Gheorghe şi drum de acces.

Din acest teren de 1150,09 m.p. pârâţii I.A. şi I.S.  au înstrăinat către pârâta P.M.  suprafaţă de 196 m.p., conform schiţei cadastrale anexate – fila 38.

Terenul in litigiu este identificat de expert ca fiind cel evidenţiat cu contur roşu in anexa 1 la raportul de expertiză, în suprafaţă totală de 303 m.p. teren ocupat în totalitate de pârâţi in temeiul contractelor de vânzare-cumpărare expuse mai sus.

Terenul celor trei pârâţi provine de la un autor comun – vânzătoarea P.E. , intervenientă în cauză, aceasta la rândul său dobândind terenul prin sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005 a Judecătoriei Rm. Vâlcea prin care, pe calea tranzacţiei judiciare s-a dispus partajarea averii succesorale a autorului S.M.

Prin această tranzacţie judiciară, autoarea cu titlu particular a pârâţilor a dobândit in lotul nr.7 terenul de 1650 m.p. situat in Rm. Vâlcea, pct. „La Par” – fila 46, ulterior procedând la înscrierea dreptului dobândit in cartea funciară nr. ...... a Mun. Rm. Vâlcea (f.404, vol II). Prima înscriere in cartea funciară a avut loc aşadar la 12.10.2005, astfel cum rezultă din înscrisul analizat anterior.

Dreptul de proprietate dobândit de subdobânditorii pârâţi I.A. şi I.S. prin contractul de vânzare-cumpărare arătat mai sus a fost intabulat in aceeaşi carte funciară prin încheierea nr. 21394/08.12.2005 (imobilul având nr. cadastral......) iar ulterior, la data de 09.12.2010, cu ocazia înstrăinării suprafeţei de 196 m.p. către pârâta P.E. s-a procedat la dezmembrarea imobilului cu nr. cadastral ...... înscris in cartea funciară nr........in două imobile, cu nr. cadastrale ...... şi ...... .

Raportat la data înscrierilor in cartea funciara, atât in ce priveşte dobânditorul nemijlocit al dreptului înscris – intervenienta P.E. cât şi al subdobânditorilor pârâţi, in cauză erau in vigoare dispoziţiile de carte funciară in sistemul Legii 7/1996, cu toate efectele juridice pe care aceste dispoziţii le acordau respectivelor înscrieri, referirile următoare la dispoziţiile din Legea 7/1996 fiind făcute la forma in vigoare a legii la data fiecărei înscrieri, după cum s-a arătat in paragraful precedent.

Astfel, in sistemul Legii 7/1996 înscrierea in cartea funciară a unui drept real are in principal efect de opozabilitate faţă de terţi, servind informării acestora in privinţa situaţiei juridice a imobilului, dispoziţiile art. 30 instituind şi o prezumţie relativă conform căreia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condiţiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă.

Potrivit art. 31 alin.2 din aceeaşi lege dobânditorul este considerat de bună credinţă dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia juridică reală.

Prezumţia de proprietate instituită de art. 30 din Legea 7/1996 poate fi răsturnată pe calea acţiunii in rectificare reglementată de art. 34 din Legea 7/1996 şi ulterior de art. 907 şi următoarele din codul civil care au abrogat dispoziţiile corespunzătoare ale Legii 7/1996.

Astfel, potrivit art. 34 din Legea 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;  2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;  4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

In speţă, titlul de proprietate al autoarei cu titlu particular a pârâţilor (dobânditorul nemijlocit) ce a stat la baza primei înscrieri in cartea funciară a fost desfiinţat prin decizia civilă nr. 560/30.06.2005 a Tribunalului Vâlcea , situaţie faţă de care începând cu data primei înscrieri orice persoană interesată putea solicita rectificarea cărţii funciare in temeiul art. 34 alin.1 pct.1 din Legea 7/1996.

Instanţa observă faptul că deşi acţiunea in rectificare îndreptată împotriva dobânditorului nemijlocit (in speţă intervenienta P.E. ) este imprescriptibilă (art. 35 din Legea 7/1996), aceeaşi acţiune in rectificare îndreptată împotriva subdobânditorilor de bună credinţă era prescriptibilă in termen de 3 ani şi, respectiv 10 ani, după cum aceştia au dobândit imobilul prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, termenul curgând începând cu data primei înscrieri.

Astfel, in privinţa subdobânditorilor de bună credinţă, pasivitatea persoanei vătămate prin înscriere poate duce, prin curgerea termenelor arătate anterior, la consolidarea definitivă a dreptului înscris in cartea funciară şi la transformarea prezumţiei relative de proprietate in favoarea celui înscris intr-o prezumţie absolută de proprietate.

O asemenea concluzie este inevitabilă întrucât nemaiputând fi înlăturată înscrierea pe calea acţiunii in rectificare nu mai poate fi înlăturată nici prezumţia instituită de art. 30 din Legea 7/1996.

Calificarea actului juridic al subdobânditorului precum şi buna sau reaua sa credinţă faţă de prevederile legale aplicabile ratione temporis capătă astfel o semnificaţie deosebită, de dezlegarea dată asupra acestor chestiuni depinzând in mare parte soarta acţiunii in rectificare şi, implicit, consolidarea sau răsturnarea prezumţiei de proprietate a beneficiarului înscrierii. In acelaşi timp, examinarea bunei credinţe şi a celorlalte condiţii de exercitare a acţiunii in rectificare nu pot face, evident, decât obiectul unei astfel de proceduri judiciare, neputând fi analizate in cadrul acţiunii in revendicare fără depăşirea limitelor investirii instanţei.

Instanţa apreciază astfel că, dacă faţă de acţiunea in declararea nevalabilităţii sau ineficacităţii actului juridic ce a stat la baza înscrierii in cartea funciară acţiunea in rectificare are un caracter subsidiar, faţă de acţiunea in revendicare a proprietarului netabular împotriva proprietarului tabular acţiunea in rectificare are un caracter principal, impunându-se ca aceasta să fie formulată cel puţin concomitent cu acţiunea in revendicare care dobândeşte astfel regimul juridic al unei acţiuni accesorii.

Aceasta pentru că prezumţia de proprietate instituită in favoarea celui înscris in cartea funciară nu poate fi înlăturată decât pe calea acţiunii in rectificare, până la constatarea nevalabilităţii înscrierii titlul înscris in cartea funciară fiind întotdeauna preferabil celui neînscris.

Orice altă interpretare care presupune posibilitatea comparării titlurilor ignorându-se efectele înscrierii in cartea funciară poate genera o situaţie inacceptabilă in care, acordându-se preferinţă titlului neînscris in cartea funciară faţă de titlul subdobânditorului de bună credinţă înscris in cartea funciară se creează premisele instituirii pe cale judiciară a doi proprietari asupra aceluiaşi bun, unul tabular şi altul extratabular. Astfel se poate imagina situaţia in care acţiunea in revendicare a proprietarului neînscris in cartea funciară este admisă contra proprietarului înscris in cartea funciara (fiind ignorată prezumţia de proprietate a înscrierii), însă in acelaşi timp acţiunea in rectificare nu mai poate fi pornită ulterior, fiind prescrisă.

Până in prezent, nicio persoană interesată nu a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară in temeiul art. 36 pct.1 din Legea 7/1996 (art. 34 pct.1 după republicare şi înainte de abrogare prin legea de punere in aplicare a codului civil).

Principiul publicităţii materiale a cărţii funciare care se desprinde din dispoziţiile enunţate anterior este acela  potrivit căruia cuprinsul cărţii funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelor persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, au dobândit cu bună-credinţă un drept real înscris în cartea funciară.

Prezumţia de bună credinţă a subdobânditorului (cum este cazul pârâţilor din speţa de faţă) poate fi înlăturată in cadrul acţiunii in rectificare a cărţii funciare, acţiune care, prin eventuala sa admitere ar înlătura inclusiv prezumţia de proprietate asociată înscrierii faţă de orice alte persoane terţe neînscrise in cartea funciară.

Publicitatea materială a cărţii funciare asigură securitatea dinamică a circuitului civil, deoarece terţii dobânditori de bună-credinţă sunt puşi la adăpost de orice cauză de evicţiune anterioară titlului lor de dobândire, dacă cei vătămaţi prin înscriere nu reacţionează în termenele imperative prevăzute de lege în vederea rectificării cuprinsului cărţii funciare.

In concluzie, instanţa apreciază că in cadrul acţiunii in revendicare trebuie acordată întotdeauna preferinţă titlului înscris in cartea funciară in detrimentul celui neînscris, in speţă aceasta însemnând că titlul pârâţilor este preferabil.

In lipsa înscrierilor in cartea funciară, instanţa constată că, intr-adevăr, titlul reclamantei ar fi fost preferabil celor prezentate de pârâţi, câtă vreme aceştia din urmă au dobândit imobilul de la un neproprietar, iar reclamanta a cumpărat de la numitul S.M.G. care, prin efectul retroactiv al partajului soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 a Tribunalului Vâlcea a devenit proprietar exclusiv al imobilului in suprafaţă de 306,24 m.p. situat in pct. “La Păr” sau “La Raion”. Identitatea dintre cele două puncte reiese atât din raportul de expertiză întocmit in cauză cât şi din considerentele deciziei amintite anterior. In plus, aceleaşi concluzii reies în mod expres din concluziile raportului de expertiză întocmit in dosarul 11659/2000 (a se vedea f. 121 din acel dosar) cât şi din hotărârea pronunţată in respectiva cauză.

Deşi o analiză exhaustivă a titlurilor prezentate de părţi sub acest aspect este nejustificată in raport de cele reţinute anterior, o astfel de analiză justificându-se doar in ipoteza rectificării tuturor înscrierilor pârâţilor din cartea funciară, instanţa reţine totuşi ca vădit nefondate susţinerile intervenientei P.E. in sensul că terenul înstrăinat de S.M.G. reclamantei ar fi fost amplasat in alt punct, nefiind cuprins in averea succesorală a autorului S.M. , câtă vreme toate acestea au primit o dezlegare definitivă prin decizia de partaj arătată anterior, decizie pe deplin opozabilă intervenientei precum şi succesorilor săi cu titlu particular – pârâţi in cauză.

Reţinând in concluzie că prezumţia de proprietate a persoanelor înscrise in cartea funciara (pârâţi in cauză) nu a fost înlăturată in condiţiile prevăzute de lege, condiţii examinate anterior, valorificându-se această prezumţie in contra titlului prezentat de reclamantă se vor constata ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei şi astfel va respinge acţiunea in revendicare formulată. In consecinţă va admite cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor formulată de intervenienta P.E.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel B.I.C., şi în temeiul art. 480 CPC, solicită admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei civile nr. 1948/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 4621/288/2015 şi, rejudecând cauza pe fondul ei, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată şi să se dispună: în temeiul art. 555 şi urm., art. 563 CC, ca pârâţii I.A. şi I.S. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren S = S2+S4 = 34 mp. + 67 mp. = 101 mp„ situată în mun. Rm. Vâlcea., jud. Vâlcea, pct. „La păr", astfel cum a fost ea identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea; în temeiul art. 1349 CC, ca pârâţii I.A, si I. S. să îi plătească suma de 1.190 lei reprezentând lipsa de folosinţă calculată pe perioada 20.05.2012 - 20.05.2017 (ultimii 3 ani anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată şi până la zi - în total 5 ani), pentru suprafaţa ocupată de 101 mp., astfel cum a fost ea calculat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert E.N. , în raport de suprafaţa identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea;

În temeiul art. 555 şi urm., art. 563 NCC solicită ca pârâta P.M. să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren S = S3+S5 = 122 mp. + 80 mp. = 202 mp., situată în mun. Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, pct. „La pâr", astfel cum a fost ea identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea; în temeiul art. 1349 CC ca pârâta P.M.A. să îi plătească suma de 2.209 lei reprezentând lipsa de folosinţă calculată pe perioada 20.05.2012 - 20.05.2017 (ultimii 3 ani anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată şi până la zi - în total 5 ani), pentru suprafaţa ocupată de 202 mp., astfel cum a fost ea calculat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert E.N. în raport de suprafaţa identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea; cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se prezintă un istoric al terenului în litigiu, din pct. „La păr/ La Raion", tarla 304, parcela 12.

1. Ulterior apariţiei Legilor Fondului Funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul din punctul în litigiu „La păr/ La raion", eliberându-se in acest sens T.P. nr. ......./4463/08.04.1997 eliberat pe numele S.M.G., vânzătorul către B.I.C. care menţionează suprafaţa de 1.314 mp., pct. „La păr", tarla 3047 parcela 12.

2. Prin cererea ce face obiectul dosarului nr. 11659/2000 al judecătoriei Rm. Vâlcea, s-a promovat de fosta soţie a vânzătorului, numita S.E. , o acţiune în constatarea nulităţii: T.P. nr. ....../4463/1997 emis pe numele vânzătorului S.M.G. pentru suprafeţele 2.358 mp. din pct. „Acasă" şi 1.314 mp. din pct. „La Păr/ La Raion";T.P. nr. ....../14195/21.03.2001 eliberat pe numele vânzătorului S.M.G. şi pe autoarea pârâţilor, numita P.E. , pentru suprafaţa de 2.142 m.p„ din pct. „La păr / La raion", compusă din 1.696 + 446 = 2.142 mp., tarla 34, parcela 31 şi 32.

S-a pretins de fosta soţie a vânzătorului, numita S.E. , că ambele terenuri din pct. „La par/ La raion" ar fi dobândite în timpul căsătoriei cu S.M.G.

3. Prin cererea ce face obiectul dosarului nr. 12305/2000 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, vânzătorul S.M.G. a solicitat sa i se elibereze titlu de proprietate si pentru o diferenţă rămasă neatribuită de 2.628 mp.

În această cauză, fosta soţie a vânzătorului, S.E., formulează cerere de intervenţie prin care solicită ca, alături de vânzătorul S.M.G., să fie şi ea trecută în titlul de proprietate pentru terenul din pct. „Acasă" (tot pe motivul ca suprafaţa este bun comun dobândit în timpul căsătoriei). Cererea de intervenţie este admisă în principiu şi cele doua cauze au fost conexate (nr. 11659/2000 si nr. 12305/2000 ambele aflate pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea)

Prin sentinţa civilă nr. 5294/2001 a Judecătoriei Rm. Vâlcea pronunţată în dosarul nr. 11659/2000, rămasă definitiva prin decizia civila nr. 2270/2001 a Tribunalului Vâlcea: s-a constatat nulitatea T.P. nr. ....../4463/08.04.1997 şi a T.P. nr. ....../14195/21.03.2001; s-a dispus obligarea comisiilor la emiterea titlului de proprietate pe numele S.M.G.  şi S.E. pentru suprafaţa de 2.500 mp. din pct. La păr"; s-a dispus obligarea comisiilor la emiterea titlului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor autorului def. S.M. pentru suprafaţa de 7.799 mp., situată în punctele menţionate în Adeverinţa nr. 22906/09.12.1996, printre care si pct. ,La păr" 0,35 ha.

Se reţine în sentinţa civilă nr. 5294/2001 a Judecătoriei Rm. Vâlcea pronunţată în dosarul nr. 11659/2000 că în ceea ce priveşte terenul situat în pct. La păr, urmează a se observa că acesta este compus din două parcele, fosta proprietate a defunctului S.M. şi suprafaţa cumpărată în anul 1950 de foştii soţi S. În aceste împrejurări, suprafaţa totală din acest punct urmează a se regăsi în două titluri de proprietate separate pe care Comisia Judeţeană va fi obligată să le emită - unul avându-i ca titulari pe S.E. şi S.G. pentru suprafaţa de 2.500 mp., iar celălalt pe moştenitorii defunctului S.M.  pentru diferenţa de suprafaţă".

4. Urmare a acestui litigiu:

- se emite T.P. nr. ....../28759/17.07.2002 de pe urma foştilor soţi S.M.G. şi S.E. pentru suprafaţa totală de 5.512 mp., din care 762 + 1.006 + 450 = 2.218 mp. în pct. „La păr / La raion", tarla 304, parcelele 31/1,31/2 si 31/2.

- se emite T.P. nr. ....../28759/21.07.2002 de pe urma def. S.M.  pentru suprafaţa totală de 6.918 mp., din care 1.650 + 460 = 2.110 mp. în pct. „La păr / La Raion", tarla 304, parcele 31 si 32.

5. Prin sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată în dosarul nr.

2147/2005 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, B.I.C. a dobândit de la numitul S.M.G. suprafaţa de 302,69 mp., situată în pct. „La păr/La Raion", str. Poenari, mun. Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea,

cu următoarele vecinătăţi: N - moşt. def. Sandu Marin, S - drum acces, E - Stanca

Elisabeta, V - drum acces.

6. Ulterior, moştenitorii autorului def. S.M. printre care şi vânzătorul către

S.M.G. şi autoarea pârâţilor, P.E. promovează o cerere de ieşire din indiviziune, dosarul nr. 10323/2004 al Judecătoriei Rm. Vâlcea.

În primă instanţă, litigiul se soluţionează prin tranzacţia din data de 11 februarie 2005, consfinţită potrivit sentinţei civile nr. 664/11.02.2005 pronunţată în dosarul 10323/2004 de Judecătoria Rm. Vâlcea.

7. Imediat, prin C.V.C. nr......./07.12.2005 autentificat de notarul public B.G., I.A. şi I.S. cumpără de la P.E. suprafaţa de 1.150,09 mp.

Prin C.V.C. nr...../08.12.2010 autentificat de notarul public F.R., I.A. şi I.S. dezmembrează şi vând (din suprafaţa de 1.150,09 mp. cumpărată de la P.E. ) suprafaţa de 196 mp. către P.P.M.

Atât suprafaţa stăpânită de soţii I., cât şi suprafaţa stăpânită de P.P.M. provin din suprafaţa revenită în proprietate numitei P.E. prin tranzacţia din data de 11 februarie 2005, consfinţită potrivit sentinţei civile nr. 664/11.02.2005 pronunţată în dosarul 10323/2004 de Judecătoria Rm. Vâlcea.

8. Unul dintre copartajanţii din litigiul menţionat nr. 10323/2004 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, S.M.G. (vânzătorul către B.I.C. ), formulează recurs în termen, menţiunea „definitivă conf. art. 377 (2) C.pr.civ" fiind aplicată eronat (în fals).

Recursul este admis, iar decizia civilă nr. 560/30.06.2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1925/2005 se dispune casarea sentinţei civile nr. 664/11.02.2005 pronunţată în dosarul 10323/2004 de Judecătoria Rm. Vâlcea, cu trimitere spre rejudecare.

9. În rejudecare, cauza se reînregistrează pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 6062/2005, în cauză pronunţându-se sentinţa civilă nr. 3478/11.07.2006 de Judecătoria Rm. Vâlcea. Sentinţa civilă nr. 3478/11.07.2006 de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 6062/2005 este casată prin decizia civilă nr. 1397/RJ15.12.2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 5106/90/2006. In a treia rejudecare, Judecătoria Rm. Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 4246/10.02.2009  pronunţată în dosarul nr. 996/288/2006 dispune ieşirea din indiviziune pe o variantă proprie de lotizare în care bunurile promise apelantei prin chitanţele de mână încheiate nu cădeau în lotul promitentului vânzător.

Împotriva acestei sentinţe civile formulează apel B.I.C., acesta este admis, iar prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 996/288/2006 se dispune ieşirea din indiviziune în Varianta III din Completarea completării la raportul de expertiză tehnică judiciară depus pentru termenul din 05.12.2008 (filele 519 - 524 dosarul menţionat) prin care se atribuie în lotul promitentului vânzător S.M.G. suprafaţa din pct- „La păr", anume 306,24 m.p. (Anexa 3 - contur verde), deoarece „Terenul în suprafaţă de 306.24mp. situat în punctul LA PAR, a fost dobândit de intervenientaB.I.C. , prin sentinţa civilă nr. 6124/205 a Judecătoriei Rm. Vâlcea" (a se vedea reţinerile din raportul de expertiză menţionat, fila 524 dosarul menţionat).

Recursul formulat de B.I.C. împotriva deciziei civile nr. 214/A/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 996/288/2006 este respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 134/R/28.01.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 996/288/2006.

Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea suprafaţa proprietatea apelantei situată în mun. Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea, pct. „La păr / La raion", este ocupată în prezent astfel: de pârâţii I.A. şi I.S. ocupă S = S2+S4 - 34 mp. + 67 mp. — 101 mp, astfel cum a fost ea identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea; pârâta P.A. ocupă S = S3+S5 = 122 mp. + 80 mp. = 202 mp., astfel cum a fost ea identificată în Anexa 1 la Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert N.G.P. în prezenta cauză dosarul nr. 4621/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea;

De altfel, în mod corect instanţa de fond retine „ca vădit nefondate susţinerile intervenientei P.E. în sensul că terenul înstrăinat de S.M.G. reclamantei ar fi fost amplasat în alt punct, nefiind cuprins în averea succesorală a autorului S.M. , câtă vreme toate acestea au primit o dezlegare definitivă prin decizia de partaj arătată anterior, decizie pe deplin opozabilă intervenientei precum şi succesorilor săi cu titlu particular - pârâţi în cauză".

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea în revendicare promovată de B. ar fi subsidiară acţiunii în rectificare carte funciară prevăzută de art. 34 din Legea 7/1996 - a se vedea cele statuate la fila 5 din hotărârea apelată;

1.1.Norma legală privitoare la dreptul de proprietate aplicabilă în speţă  prevede ca  principal mijloc pentru apărarea dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare.

În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare că, potrivit art. 480 C civil 1864 în vigoare la data naşterii raportului de drept şi potrivit art. 555 CC, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, cu respectarea limitelor determinate de lege.

Cel mai eficient mijloc de apărare a dreptului de proprietate îl reprezintă acţiunea în revendicare, prin care proprietarul neposesor solicită recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra unui bun determinat şi obligarea posesorului neproprietar la restituirea posesiei bunului şi la abţinerea de la orice faptă prin care ar aduce atingere exerciţiului normal şi deplin al dreptului de proprietate.

Apelanta B. a promovat acţiune în revendicare (acţiunea de fond de care vorbeşte legea) inclusiv pentru motivul că nu are posesia terenului în litigiu. Acţiunea în revendicare este definită ca fiind acţiunea civilă reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.

Prin promovarea acţiunii în revendicare doreşte mai mult decât ca instanţa să stabilească care dintre părţi deţine un titlu de proprietate preferabil, anume să recapăte posesia asupra terenului.

1.2.Norma legală aplicabilă în speţă referitoare la acţiunea în rectificare carte funciară prevede posibilitatea introducerii pe cale separată a acţiunii de fond.

Instanţa de fond reţine că: Instanţa observă faptul că, deşi acţiunea în rectificare carte îndreptată împotriva dobânditorului nemijlocit (în speţă intervenienta P.E.) este imprescriptibilă (art. 35 din Legea 7/1996), aceeaşi acţiune în rectificare îndreptată împotriva subdobânditorilor de bună credinţă era prescriptibilă în 3 ani şi, respectiv 10 ani, după cum aceştia au dobândit imobilul prin acte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, termenul curgând începând cu data primei înscrieri". „Până în prezent, nicio persoană interesată nu a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară în temeiul art. 34 pct. I din Legea 7/1996 (art. 34 pct. 1 după republicare)".

În speţă, prima înscriere în Cartea Funciară a avut loc în data de 12.10.2005, prin încheierea nr. 17665/12.10.2005 (fila 406 dosar), când vânzătoarea (intervenienta P.E.) s-a intabulat cu terenul în litigiu.

Intrarea în vigoare a Noului Cod civil a dus la abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 7/1996 prin art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/ 2001 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil: „Articolele 21-41 se abrogă". Forma Legii 7/1996 publicată în M.Of. 83/07 februarie 2013 nu mai cuprinde prevederi referitoare la acţiunea în rectificare carte funciară această materie fiind reglementată în art. 907 şi următoarele Noul Cod Civil.

La data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, acţiunea în rectificare carte funciară era şi este reglementată de prevederile art. 907 si următoarele Cod civil.

Dispoziţiile art. 909 alin.(l) Cod civil prevăd : ,Sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiunea în fond, acţiunea în rectificare este imprescriptibilă faţă de dobânditorul nemijlocit, precum şi faţă de terţul care a dobândit cu rea-credinţă dreptul înscris în folosul său. Dacă acţiunea de fond introdusă pe cale separată a fost admisă, acţiunea în rectificare este, de asemenea, imprescriptibilă atât împotriva celor care au fost chemaţi în judecată, cât şi împotriva terţilor care au dobândit un drept real după ce acţiunea de fond a fost notată în cartea funciară"

1.3.  I.C.C.J. a statuat că acţiunea în rectificare carte funciară este cea care are caracter subsidiar.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că prin acţiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia juridică reală a imobilului, această acţiune având un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acţiune având ca obiect constatarea nulităţii sau anularea unui act, simulaţia sau rezoluţiunea acestuia.

În speţă, Înalta Curte a reţinut că este inadmisibilă acţiunea în rectificarea menţiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, în condiţiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, cu precizarea că aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credinţă nu pot fi examinate în cadrul unei acţiuni în rectificare de carte funciară.

2. În mod greşit instanţa de fond a apreciat că „titlul înscris în cartea funciară fiind întotdeauna preferabil celui neînscris - a se vedea cele statuate la fila 5 din hotărârea apelată;

2.1. Este preferabil titlul înscris în cartea funciară, faţă de cel neînscris, dar numai dacă ele provin de la acelaşi autor. În speţă, titlurile părţilor provin de la autori diferiţi: P.M.  (intervenienta) cea care primeşte terenul în litigiu prin sentinţa civila nr. 664/11.02.2005 pronunţata în dosarul 10323/2004 de Judecătoria Rm. Vâlcea, desfiinţată ulterior prin decizia civilă nr. 560/30.06.2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1925/2005. Imediat, prin C.V.C. nr......./01A2.2005 autentificat de notarul public B.G. , I.A. şi I.S. cumpără de la P.E. suprafaţa de 1.150,09 mp. Ulterior, prin C.V.C. nr. ....../08.12.2010 autentificat de notarul public F.R., I.A. şi I.S. dezmembrează şi vând (din suprafaţa de 1.150,09 mp. cumpărată de la P.E. ) suprafaţa de 196 mp. către P.P.M.

S.M.G. este cel de la care a dobândit apelanta terenul în litigiu prin sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată în dosarul nr. 2147/2005 al Judecătoriei Rm. Vâlcea.

2.1. Şi dacă ar proveni de la acelaşi autor, titlul lui B. este preferabil fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească.

În sistemul Legii 7/1996, în cadrul art. 28 , - în forma publicată în M.Of. nr. 61 / 26 martie 1996, în vigoare la 12.10.2005 *- ulterior în art. 26 în forma republicată, se statua: „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale sunt opozabile faţă de terţi, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită şi uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înţelege să dispună de ele. În aceleaşi condiţii sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătoreşti"'.

În speţă, titlul lui B. este reprezentat de o hotărâre judecătorească sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată în dosarul nr. 2147/2005 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, titlul întărit printr-o altă hotărâre judecătorească : decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 pronunţată de Tribunalului Vâlcea în dosarul 996/288/2006.

2.2. Titlul lui B. este preferabil deoarece pârâţii înscrişi în cartea funciară au dobândit imobilul de la un neproprietar;

În sistemul Legii 7/1996, în cadrul art. 33 . - în forma publicată în M.Of. nr. 61 / 26 martie 1996, în vigoare la 12.10.2005-, ulterior în art. 30 în forma republicată se statua: „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul".

În mod corect instanţa de fond reţine:„instanţa constată că, într-adevăr, titlul reclamantei ar fi fost preferabil celor prezentate de pârâţi, câtă vreme aceştia din urmă au dobândit imobilul de' la un neproprietar, iar reclamanta a cumpărat terenul de la S.M.G. care, prin efectul retroactiv al partajului soluţionat prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 a Tribunalului Vâlcea, a devenit proprietar exclusiv al imobilului."

Astfel, în speţă, s-a dovedit contrariul principiul forţei probante a înscrierilor de drepturi reale.

Este vorba de reglementarea principiului „nento plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habef - nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât are el însuşi.

În drept se invocă art. 460 şi urm. CPC

În dovedire se solicită probele administrate în faza de fond.

În contradictoriu cu susţinerile apelantei, intimaţii I.A., I.S. şi P.M.E. depun întâmpinare la cererea de apel solicitând respingerea caii de atac formulata de apelanta B.I.C. împotriva sentinţei nr. 1948/24.04.2018 pronunţata de judecătoria Rm. Vâlcea in dosarul civil nr.4621 /288/2015 ca fiind nefondată şi menţinerea sentinţei menţionata mai sus ca temeinica si legala in care:

1. Cu privire la amplasamentul terenului pe care intimaţii îl deţin cu acte autentice şi înscrisuri la OCPI, a se observa ca exista PUTERE DE LUCRU JUDECAT, întrucât în anul 2005 sa pronunţat o hotărâre fără drept de apel, definitiva şi executorie în baza căreia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare între proprietarul iniţial P.M.E. şi cumpărătorii I.A. si I.S., iar din acel moment proprietarii sunt soţii I. care nu au figurat în niciun proces iar hotărârile la care reclamanta face referire nu le sunt opozabile.

2. Sentinţa civila nr.2126 din 15 aprilie 2005 care este pusa la baza cererii de chemare in judecata si de care s-a folosit reclamanta B.I.C. pe terenul intimaţilor împotriva actelor autentice, titlul in baza căruia este titular este desfiinţat încă din anul 2001 de fosta soţie a vânzătorului S.G. de la care a cumpărat. Aceasta hotărâre nu mai poate ţine loc de act de proprietate fiind aplicata eronat (în fals) şi care nu ne e opozabila niciuneia dintre părţi.

3. În sentinţa civila nr.2126 din 15 aprilie 2005 se menţionează faptul ca între reclamanta B.I.C. şi vânzătorul S.G. din T.P. nr. ....../4463/08.04.1997, se înstrăinează suprafaţa de 300 mp tarla 304 parcela 12.

Prin cererea ce face obiectul dosarului 11659/2000 al judecătoriei Rm. Valcea s-a promovat de fosta soţie a vânzătorului, numita S.E. o acţiune in constatarea nulităţii T.P. ....../4463/1997. S-a constatat nulitatea acestui titlu din care a cumpărat reclamantaB.I.C. . Se emite alt titlu in care sunt trecuţi ambii soţi S.G. si S.E., T.P. nr......./28759/17.07.2002 care cuprinde si terenul reclamantei.

4. Intimaţii din acest proces nu au nicio încurcătură cu aceasta reclamantă, nu au stat de vorba niciodată, nici măcar nu o cunoasc. Cererea de revendicare imobiliara este îndreptată greşit-intenţionat asupra lor şi fără cadru procesual. Reclamanta a cumpărat terenul de la S.G. iar intimaţii deţin terenurile de la P.M.E. , teren pe care la primit ca zestre de nunta încă din anul 1951, la împrejmuit şi stăpânit până în perioada colectivizării când a fost cuprins in registrul agricol pe numele bunicului, defunctul S.A.M.

Imediat după revoluţie au revenit la terenul primit de zestre 0,35 ha pe care l-au stăpânit in continuare ca un adevărat proprietar. Terenul este stăpânit de intimaţi de peste 70 de ani. Făcând demersurile pentru revendicare au constatat ca terenul şi-a pierdut forma si suprafaţa la care sa aplicat un coeficient de echivalenta astfel ca: din 3500 mp pe care l-au primit de zestre au rămas cu 2 605 mp iar din cei 2605 mp au mai rămas cu 2110 mp. Restul de teren de 495 mp a fost trecut in lotul lui S.G.

În 2005 s-a încheiat tranzacţia dintre intervenientă si fraţii săi, tranzacţie confirmată prin S.C. nr.664/11.02.2005 definitiva conform art.377 alin (1) hotărârile date în primă instanţă FARĂ DREPT DE APEL, hotărâre in baza căreia am vândut tot terenul soţilor I.,  1150,9 mp cu nr. cadastral ......, soţilor I.- 778,84 mp cu nr. cadastral...... şi soţilor G. - 181,52 mp cu nr. cadastral .......

După 5 ani in data de 08/12.2010 prin C.V.C. nr. autentificat de notarul public F.R., I. A. si S. dezmembrează şi vând din suprafaţa de 1150,09 mp, 196 mp pârâtei P.M.

Titlurile de proprietate ale paraţilor-intimaţi sunt foarte bine caracterizate cu acte autentice si înscrisuri la OCPI.

Motivele pentru care susţinerile apelantei sunt neîntemeiate:

- Hotărârea judecătoreasca 2126/15 aprilie dosar nr.2147/2005 care sta la baza acestui litigiu având ca T.P......./4463/08.1997 si care este desfiinţat încă din anul 2001 nu mai poate tine loc de act de proprietate. Este o hotărâre aplicata ERONAT(in fals).

- Având in vedere dispoziţiile legi 18/1991, Legea 1/2000 si HG 890/2005 potrivit căreia in procedura de restituire a dreptului de proprietate sunt implicate comisiile locale de aplicare a legi 18/1991 si faptul ca cererea de constatare nulitate a unui titlu de proprietate nu se poate soluţiona decât de persoane deţinătoare ale titlului de proprietate mai ales când terenul se afla în municipiu. Reclamanta fiind lipsita de calitate procesuala (art.36).

- Sentinţa civila nr.1878 din 30 martie 2007 reprezintă tranzacţia dintre foşti soţi S.G. si S.E. căreia i sa alăturat intervenienta B.I.C. pentru împărţirea bunurilor comune. Cu acordul reclamantei terenul din prezentul litigiu rămâne cuprins in lotul lui S.G. . Punctul "La Par": 1006 mp S.G. ; 450 mp S.G. ; 762 mp S.E. Reclamanta renunţa la terenul din punctual " La Par" voit în schimbul altui teren în alt punct. Tranzacţie consfinţită cu acordul pârtilor in 30 martie 2007 si conţine un nr. de 2 pagini cu semnăturile fiecăruia.

Cum este posibil ca o persoana care ştie clar unde ii este terenul să încerce prin mijloace ocolitoare să ocupe terenul altor proprietari. Este o cerere de revendicare imobiliara care nu trebuia admisa pentru urmărire judecătoreasca.

Chiar daca printr-o eroare s-a admis aceasta cerere expertul desemnat N.G.P. avea obligaţia de aşi face datoria profesionala pe care a ignorat-o şi a efectuat-o lucrare în topometrie FALSA ÎN TOTALITATE încadrând tot terenul intimaţilor ca fiind al reclamantei fără să corespunda nici punctul şi nici vecinătăţile, expertul ignorând actele autentice si înscrisurile OCPI ale noastre.

În încheierea de şedinţa din 09 octombrie 2017 a fost admisă completarea expertizei, expertul desemnat spune că nu poate să identifice terenul reclamantei şi că singura posibilă identificare ar fi decizia civila nr.214/A din 22 octombrie 2010 de Tribunalul Vâlcea. Din 2005 proprietari ai acestui teren sunt soţi I.A. şi S. care nu au făcut parte în niciun proces.

Astfel ca reclamanta B.I.C. sa ocupat cu ticluirea de probe nereale pentru a duce in eroare justiţia art.286.

În  mod  corect  instanţa  de  fond  retine ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei B.I.C.  şi astfel respinge acţiunea de revendicare împotriva pârâţilor-intimaţi I.A. si S. si P.E.

Solicită cheltuieli de judecata.

In drept invocă art. 460 urm. CPC

Se solicită probele administrate in faza de fond.

Faţă de apelul formulat de reclamantă, tribunalul constată, pe baza actelor depuse la dosar, că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond reţine următoarea situaţie de fapt: reclamanta îşi întemeiază acţiunea in revendicare imobiliară in contradictoriu cu pârâţii, pe titlul de proprietate constând în sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea in dosar nr. 2147/2005. La rândul lor, pârâţii I.S. şi I.A.  opun reclamantei titlul de proprietate – contract de vânzare-cumpărare autentic nr......./2005, iar pârâta P.A. titlul de proprietate – contract de vânzare-cumpărare autentic nr. ....../08.12.2010, înscrise în cartea funciară.

Titlul prezentat de reclamantă este sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea in dosar nr. 2147/2005 prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtuluiS.M.G., constatându-se că între reclamantă în calitate de cumpărătoare şi pârât în calitate de vânzător a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, pronunţându-se o hotărâre care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare pentru terenul in suprafaţă de 302,69 m.p. situat in Rm. Vâlcea, str. Poenari, cu vecinii: N – most. Sandu Marin, S – drum acces, E – Stanca Elisabeta, V – drum acces. Din considerentele sentinţei rezultă că pârâtul vânzător dobândise proprietatea asupra terenului tranzacţionat prin titlul de proprietate nr. 1047/4453/1997, imobilul fiind descris in antecontractul dintre părţi ca fiind cel ce se regăseşte în titlu sub denumirea toponimică „pct. Raion”, amplasat in tarla 304 parcela 12.

Titlul prezentat de pârâţii I.A. şi I.S. este contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../2005 prin care aceştia au dobândit prin cumpărare de la vânzătoarea P.E. (intervenientă in cauză) un teren de 1150,09 m.p. situat in Rm. Vâlcea, pct. „La Păr”, având ca vecini: la N – Timpea Visarion şi Sandu Valerian, S – rest proprietate, E – rest proprietate, V – Stanca Elisabeta, Sandu Gheorghe şi drum de acces.

Din acest teren de 1150,09 m.p. pârâţii I.A. şi I.S. au înstrăinat către pârâta P.M. o suprafaţă de 196 m.p., conform schiţei cadastrale anexate – fila 38.

Terenul în litigiu este identificat de expertul desemnat în cauză ca fiind cel evidenţiat cu contur roşu in anexa 1 la raportul de expertiză, în suprafaţă totală de 303 m.p. teren ocupat în totalitate de pârâţi în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare expuse mai sus.

Terenul celor trei pârâţi provine de la un autor comun – vânzătoarea P.E. , intervenientă în cauză, aceasta la rândul său dobândind terenul prin sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005 a Judecătoriei Rm. Vâlcea prin care, pe calea tranzacţiei judiciare s-a dispus partajarea averii succesorale a autorului S.M. , în contradictoriu cu S.M.G.

Prin această tranzacţie judiciară, autoarea cu titlu particular a pârâţilor a dobândit in lotul nr.7 terenul de 1650 m.p. situat in Rm. Vâlcea, pct. „La Par” – fila 46, ulterior procedând la înscrierea dreptului dobândit in cartea funciară nr. 18946 a Mun. Rm. Vâlcea (f.404, vol II la 12.10.2005).

Dreptul de proprietate dobândit de subdobânditorii pârâţi I.A. şi I.S.  prin contractul de vânzare-cumpărare arătat mai sus a fost intabulat în aceeaşi carte funciară prin încheierea nr. 21394/08.12.2005 (imobilul având nr. cadastral ......), iar ulterior, la data de 09.12.2010, cu ocazia înstrăinării suprafeţei de 196 m.p. către pârâta P.E. s-a procedat la dezmembrarea imobilului cu nr. cadastral...... înscris in cartea funciară nr....... in două imobile, cu nr. cadastrale ...... şi ...... (f.15 – 20).

 Titlurile pârâţilor (anume C.V.C. nr. ....../07.12.2005 pe numele I.A. şi I.S. şi C.V.C. nr......./08.12.2010 pe numele P.P.M.) au la bază un titlu desfiinţat de instanţa de judecată şi anume prin sentinţa civilă nr. 664/11.02.2005 pronunţată în dosarul 10323/2004 de Judecătoria Rm. Vâlcea, desfiinţată ca urmare a deciziei civile nr. 560/30.06.2005 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1925/2005 ce a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.

Titlu apelantei B.I.C. , este reprezentat de o hotărâre judecătorească (sentinţa civilă nr. 2126/15.04.2005 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 2147/2005), iar prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 996/288/2006 se dispune ieşirea din indiviziune în Varianta III din Completarea completării la raportul de expertiză tehnică judiciară depus pentru termenul din 05.12.2008, astfel încât suprafaţa de 306,24 m.p. îi revine în lot promitentului vânzător S.M.G. , în contradictoriu cu autoarea intimaţilor, intervenienta P.E.

Asupra situaţiei de fapt, astfel reţinute, nu se face apel de către nici una din părţi. Apelul formulat de către B.I.C. vizează dezlegarea de unor probleme de drept ce au legătură cu cauza şi care sunt greşite în opinia acesteia.

În această situaţie, dacă se aprecia că aceste considerente, ce conţin constatări de fapt care prejudiciază părţile intimate, nu corespund situaţiei reale, ele trebuiau atacate prin calea de atac a apelului, legea punând la dispoziţie părţii, potrivit 461 alin.2 cpc. o cale de atac adecvată, efectivă şi eficientă pentru a înlătura pretinsele vicii ale hotărârii şi de a le împiedica să se strecoare sub autoritatea de lucru judecat şi să fie opuse ulterior cu efectele lucrului judecat. Partea interesată poate să adopte o asemenea conduită şi să promoveze calea de atac chiar dacă soluţia din dispozitiv îi este favorabilă şi, alături de aceasta, aderă şi la unele considerente din cuprinsul hotărârii.

Cum nu s-a formulat un asemenea apel, tribunalul constată că statuările instanţei de fond cu privire la situaţia de fapt intră sub autoritatea de lucru judecat, nemaiputând fi repusă în discuţie de părţi.

Cu alte cuvinte, susţinerea intimatelor din întâmpinare cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţă şi bazată pe raportul de expertiză efectuat de N.G. , nu mai poate fi supusă analizei instanţei de apel. Instanţa de fond a constatat că identitatea dintre cele două puncte “La Păr” sau “La Raion”reiese atât din raportul de expertiză întocmit in cauză cât şi din considerentele deciziei civile nr. 214/A/22.10.2009 a Tribunalului Vâlcea. In plus, aceleaşi concluzii reies în mod expres din concluziile raportului de expertiză întocmit in dosarul 11659/2000 (a se vedea f. 121 din acel dosar) cât şi din hotărârea pronunţată in respectiva cauză. Instanţa de fond reţine totuşi ca vădit nefondate susţinerile intervenientei P.E. in sensul că terenul înstrăinat de S.M.G. reclamantei ar fi fost amplasat in alt punct, nefiind cuprins in averea succesorală a autorului S.M., câtă vreme toate acestea au primit o dezlegare definitivă prin decizia de partaj arătată anterior, decizie pe deplin opozabilă intervenientei precum şi succesorilor săi cu titlu particular – pârâţi in cauză. Astfel, aceste aspecte  intră în puterea de lucru judecat.

Problemele de drept supuse analizei de către apelantă se raportează la susţinerea instanţei de fond că, 1. dacă faţă de acţiunea in declararea nevalabilităţii sau ineficacităţii actului juridic ce a stat la baza înscrierii in cartea funciară acţiunea in rectificare are un caracter subsidiar, faţă de acţiunea in revendicare a proprietarului netabular împotriva proprietarului tabular acţiunea in rectificare are un caracter principal, impunându-se ca aceasta să fie formulată cel puţin concomitent cu acţiunea in revendicare care dobândeşte astfel regimul juridic al unei acţiuni accesorii; şi că 2. în cadrul acţiunii in revendicare trebuie acordată întotdeauna preferinţă titlului înscris in cartea funciară in detrimentul celui neînscris, in speţă aceasta însemnând că titlul pârâţilor este preferabil.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, în mod corect instanţa de fond a făcut trimitere la forma în vigoare, la data înscrierilor de carte funciară ale titlului intimaţilor, a Legii 7/1996, întrucât,  potrivit art. 56 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a noului cod civil, dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară, respectiv dispoziţiile privitoare la proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară (art.565 c.c.), la dobândirea şi stingerea drepturilor reale imobiliare(art.885 c.c), la dobândirea cu bună-credinţă a unui drept tabular (art.901 c.c), etc, se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Până la data prevăzută de text, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat, în mod valabil, asemenea drepturi, se face numai în scopul de a le face opozabile terţilor (deci nu sunt constitutive de drepturi).

Totodată, dispoziţiile art.876-915 (implicit art. 909 c.civ. nou) c.civ. nou privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimurile înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a codului civil.

În concluzie, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale Legii 7/1996, în vigoare la data înscrierilor în cartea funciară aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Astfel, potrivit art. 33 (1) din Legea 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. (3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. (4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Conform art. 34 din aceeaşi lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

Faţă de susţinerea instanţei de fond că acţiunea în revendicare a proprietarului netabular împotriva proprietarului tabular are caracter subsidiar faţă  de acţiunea in rectificare care are un caracter principal, impunându-se ca aceasta din urmă să fie formulată cel puţin concomitent cu acţiunea in revendicare care dobândeşte astfel regimul juridic al unei acţiuni accesorii, tribunalul apreciază că s-a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor legale, constatând caracterul fondat al criticilor formulate prin motivele de apel.

Acţiunea în rectificarea intabulării drepturilor reale imobiliare este o acţiune reală care poate avea caracter principal sau accesoriu. Astfel, această acţiune este principală când are o existenţă de sine stătătoare şi este accesorie dacă se grefează pe o altă acţiune de fond(principală). Acţiunea în rectificare accesorie se promovează concomitent cu acţiunea de fond având ca obiect desfiinţarea actului juridic care a stat la baza înscrierii inexacte a dreptului real imobiliar în carte funciară. Altfel spus, acţiunea în rectificarea accesorie se alătură cererii principale de desfiinţare a actului juridic ce a stat la baza înscrierii inexacte. Acţiunea în rectificare este principală în cazul în care are ca motiv nevalabilitatea înscrierii unui drept real imobiliar, deşi actul justificativ al înscrierii este valabil sau în cazul în care se introduce separat după ce a fost admisă acţiunea de fond prin care s-a desfiinţat actul justificativ nevalabil. În acest din urmă caz, acţiunea în rectificarea înscrierii în carte funciară se întemeiază pe hotărârea judecătorească definitivă de desfiinţare a actului justificativ al înscrierii dreptului în cartea funciară.

Cu alte cuvinte, instanţa de fond a dat o interpretare eronată a dispoziţiilor legale citate chiar de către aceasta. Nevalabilitatea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei, respectiv a titlului în baza căruia s-a înscris, aveau relevanţă în situaţia în care petitul principal al acţiunii ar fi fost acţiunea în rectificarea cărţii funciare, iar consecinţa rectificării ar fi fost revendicarea, însă, obiectul cererii de chemare în judecată formulat de reclamantă în faţa primei instanţe este revendicarea. Reclamanta nu a cerut şi rectificarea cărţii funciare, caz în care rectificarea ar fi rezultatul admiterii cererii de revendicare, acţiunea în rectificare având caracter accesoriu. Numai dacă rectificarea este solicitată ca efect al nevalabilităţii sau ineficacităţii actului ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, acţiunea în rectificare ar constitui petitul principal, iar admiterea acţiunii în revendicare ar fi consecinţa rectificării.

Cum, ambele părţi au titluri valabile, nu este posibilă rectificarea înainte ca o instanţă să se pronunţe asupra caracterului preferabil al titlurilor de proprietate prezentate de părţi.

Aşa fiind, în mod eronat instanţa a apreciat că acţiunea în revendicare a proprietarului netabular împotriva proprietarului tabular are caracter subsidiar faţă  de acţiunea în rectificare, care ar avea un caracter principal.

În ceea ce priveşte faptul că, în cadrul acţiunii în revendicare trebuie acordată întotdeauna preferinţă titlului înscris în cartea funciară în detrimentul celui neînscris, în speţă aceasta însemnând că titlul pârâţilor este preferabil, tribunalul apreciază că şi această reţinere a instanţei de fond este eronată.

Astfel, în cazul în care ambele părţi prezintă câte un titlu cu privire la imobilul în litigiu, se are în vedere provenienţa acestora.

Dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar numai unul din dobânditori şi-a înscris titlul său în documentele de publicitate imobiliară, atunci acesta va avea câştig de cauză. Dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar ambii şi-au înscris titlurile în documentele de publicitate imobiliară, atunci va avea câştig de cauză, în principiu, cel care şi-a înscris mai întâi titlul, chiar dacă actul înscris mai întâi a fost încheiat ulterior celuilalt act.

Cu alte cuvinte, numai în situaţia în care ambele părţi prezintă un titlul de la acelaşi autor se dă preferinţă celui înscris mai întâi în cartea funciară.

Ori, în speţă titlurile provin de la autori diferiţi, caz în care urmează a se compara titlurile pe care se întemeiază drepturile autorilor, dându-se câştig de cauză celui al cărui autor avea un drept preferabil potrivit principiului nemo dat quod non habet.

În concluzie, în cazul în care ambele părţi pretind că sunt proprietari ai bunului în litigiu, invocând moduri de dobândire a proprietăţii care nu sunt originare, trebuie avută în vedere regula înscrisă în art. 17 c.civ., care dispune că nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi, ţinându-se cont totodată de faptul că excepţiile de la regulă sunt numai acelea prevăzute expres şi limitativ de lege.

În sprijinul acestei soluţii sunt şi dispoziţiile art. 30 (1) din Legea 7/1996, care arată că, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.

De altfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că titlul reclamantei ar fi fost preferabil celor prezentate de pârâţi, câtă vreme aceştia din urmă au dobândit imobilul de la un neproprietar, iar reclamanta a cumpărat de la numitul S.M.G. care, prin efectul retroactiv al partajului soluţionat definitiv prin decizia civilă nr. 214/A/22.10.2009 a Tribunalului Vâlcea a devenit proprietar exclusiv al imobilului in suprafaţă de 306,24 m.p. situat in pct. “La Păr” sau “La Raion”.

Faţă de aceste considerente, tribunalul apreciază că s-a făcut o aplicare greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 563 c.civ., potrivit cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept, el având, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

În consecinţă, constatând că reclamanta deţine un titlu de proprietate provenit de la proprietarul terenului, iar pârâţii deţin un titlu de proprietate provenit de la neproprietari, acţiunea în revendicare urmează a fi admisă în parte, admiţându-se apelul şi schimbându-se în tot sentinţa civilă apelată.

Văzând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, tribunalul urmează să oblige pe pârâţii I.A. şi I.S. să respecte reclamantei deplina proprietate şi liniştita posesie asupra unui teren în suprafaţă de 101 mp aşa cum este identificat în anexa 2 la raportul de expertiză al ing. N.G.P., ca fiind suprafeţele S2 şi S4 şi să oblige pe pârâta P.M. să respecte reclamantei deplina proprietate şi liniştita posesie asupra unui teren în suprafaţă de 202 mp aşa cum este identificat în anexa 2 la raportul de expertiză al ing. N.G.P., ca fiind suprafeţele S3 şi S5.

În ceea ce priveşte plata despăgubirilor, tribunalul va avea în vedere ultimele concluzii ale raportului evaluator al lipsei de folosinţă, primul raport fiind refăcut în totalitate ca urmare a dispoziţiilor instanţei de fond. Astfel, va obliga pe pârâţii I.A. şi I.S. să achite reclamantei suma de 110 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului ocupat în suprafaţă de 101 mp, pentru perioada 20.05.2012-20.05.2017 şi pe pârâta P.M. să achite reclamantei suma de 205 lei reprezentând lipsa de folosinţă a terenului ocupat în suprafaţă de 202 mp, pentru perioada 20.05.2012-20.05.2017.

 Pe cale de consecinţă va fi respinsă cererea de intervenţie în interesul pârâţilor formulată de P.E.

Domenii speta

Spete similare