Drepturi salariale

Drepturile salariale cuvenite conform Contractului individual de muncă de la data încheierii contractului şi până la data încetării acestuia - octombrie 2015, precum şi sumele achitate personal către bugetul de stat, aferente salariului şi/sau datorate de societate, care erau în sarcina angajatului şi pe care i-a impus să le achite personal pentru a-i menţine contractul individual de muncă (impozit pe salarii, ajutor de şomaj, impozite ale societăţii, taxă cesiune societate etc.).

La data de 24 februarie 2017, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. 817/90/2017, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I. G., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L., prin care a solicitat ca, prin sentinţa ce va fi pronunţată, să fie obligată pârâta să-i plătească drepturile salariale cuvenite conform Contractului individual de muncă din data de 31.10.2013 (de la data încheierii contractului şi până la data încetării acestuia - octombrie 2015), precum şi sumele achitate personal către bugetul de stat, aferente salariului şi/sau datorate de societate, care erau în sarcina angajatului şi pe care i-a impus să le achite personal pentru a-i menţine contractul individual de muncă (impozit pe salarii, ajutor de şomaj, impozite ale societăţii, taxă cesiune societate etc.). Totodată, a apreciat valoarea pretenţiilor la suma de 10.000 lei, urmând ca după administrarea probelor să-şi precizeze cuantumul pretenţiilor. De asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul Societăţii Comerciale M. SRL începând cu luna octombrie 2013 şi până în octombrie 2015, conform contractului individual de muncă încheiat în formă scrisă, anexat cererii de chemare în judecată.

Totodată, a arătat că, la încheierea contractului de muncă, numitului V. C. i-a predat înscrisul justificativ al licenţei, în original, iar începând cu data de 1.11.2013, i-a achitat, personal, suma de 400 lei/lunar („chiria" licenţei) direct numitului V. C.. De asemenea, a arătat că a plătit lunar toate sumele ce trebuiau achitate către bugetul de stat corespunzătoare salariului de 200 lei/lună prevăzut în contractul de muncă (fie prin transfer bancar către administratorul-asociat al SC M. SRL, fie direct contabilei societăţii), sume care legal ar fi fost în sarcina angajatorului. A arătat şi că nu a primit niciodată vreo sumă de bani cu titlu de salariu, deşi a prestat muncă pentru societate şi a achitat şi taxele datorate de angajator, precum şi alte debite ale societăţii.

Reclamantul a arătat şi că în luna aprilie 2014 a procurat suma de 3.000 euro pentru licenţă - preţul licenţei şi a convenit să încheie un înscris care să garanteze faptul că a plătit suma de 3.000 euro pentru finalizarea convenţiei, acesta fiind motivul prezentării la notar, unde a solicitat redactarea şi autentificarea unui contract de împrumut în care să se menţioneze că l-a împrumutat pe intimat cu suma de 3.000 euro. A arătat şi că, cu ocazia redactării înscrisului la notar, nu a fost atent, confundând calităţile de creditor şi debitor, semnând contractul cu credinţa că reprezintă garanţia faptului că îi dădea intimatului suma de 3.000 euro (sumă pe care a predat-o chiar în interiorul clădirii notariatului), în schimbul căreia acesta urma să-i întocmească documentele de transfer (ale licenţei şi părţilor sociale), aşa cum fusese înţelegerea.

A arătat şi că din data de 24.04.2014 nu a mai plătit suma de 400 lei/lunar pentru chiria licenţei, întrucât plătise suma de 3.000 euro pentru toată licenţa. A precizat şi că urma ca transferul formal al societăţii să se facă la întoarcerea numitului V. C. în ţară (sfârşitul anului 2014 - începutul anului 2015).

Totodată, a precizat că în două rânduri numitul V. C. i-a pretins (telefonic) să plătească două sume mai mari, altele decât cele pe care le plătise lunar pentru calitatea de salariat: 1860 lei achitaţi personal la data de 13.03.2015 - pentru „regularizarea impozitelor la societate” (deoarece numitul V. C. a susţinut că societatea este a reclamantului) şi 2200 lei - taxa la ORC pentru cesionarea societăţii, de care trebuia să se ocupe o firmă specializată (suma respectivă spunând că reprezintă „costurile” formalităţilor - taxe şi onorariu pentru societatea de consultanţă). Ambele sume au fost achitate de mine către administratorul SC M. SRL, prin viramente bancare.

Reclamantul a arătat şi că, atunci când s-a împlinit termenul pentru finalizarea convenţiei ce avusese loc între părţi în cursul lunilor septembrie-octombrie 2015, l-a contactat pe intimat, solicitându-i să-şi îndeplinească prestaţia la care s-a obligat, însă acesta i-a spus că nu s-a întors, că urmează să vina în curând, sub diferite pretexte amânând întocmirea documentelor, în ciuda faptului că fuseseră achitate toate sumele solicitate de intimat.

De asemenea, reclamantul a arătat că în momentul când a fost somat să achite „împrumutul” pe care nu-l făcuse în realitate către V. C., a înţeles că, de fapt, a fost victima unei înşelăciuni puse la cale de V. C.. A arătat şi că actele de executare silită au fost contestate în dosarul nr. 7028/288/2015 al Judecătoriei Rm. Vâlcea, însă contestaţia sa la executare a fost respinsă, astfel că plăteşte (prin poprire) o sumă pe care nu a împrumutat-o în realitate.

Reclamantul a arătat şi că în luna octombrie 2015 a încetat contractul său individual de muncă, în timpul litigiului care a format obiectul dosarului nr. 7028/288/2015 (fiind chemat la societate pentru a încheia actele prin care contractul individual de muncă înceta prin acordul părţilor).

În drept, a invocat dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. a, art. 266 şi urm. şi art. 269 şi urm. din Codul muncii.

In dovedirea acţiunii (a sumelor datorate de societatea pârâtă cu titlu de salarii şi alte despăgubiri), reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, relaţii de la I.T.M. Vâlcea şi instituţiile în contul cărora a achitat sumele de bani în contul angajatorului, o expertiză contabilă care să aibă ca obiective identificarea şi calcularea sumelor de bani pe care pârâta i le datorează cu titlu de drepturi salariale, precum şi a sumelor pe care a fost constrâns să le plătească pentru angajator şi care cădeau în sarcina acestuia.

În susţinere, a depus la dosar înscrisuri: contractul individual de muncă din 9.10.2013, dovezi de transfer bancar pentru sumele plătite către SC M. SRL, informaţii furnizate de ORC privind SC M. SRL.

La data de 20 martie 2017, pârâta SC M. SRL a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

În motivare, pârâta a arătat că a cumpărat de la reclamant autoturismul cu nr. de înmatriculare VL-12-YGM, precum şi că reclamantul s-a oferit să presteze activitate în cadrul societăţii pârâte, deşi, în acelaşi timp, era angajat al unei alte societăţi. Totodată, a precizat că a fost încheiat contractul de muncă cu reclamantul, care presupunea desfăşurarea unei activităţi de taximetrie de 2 ore pe zi, respectiv 10 ore pe săptămână. A precizat şi că reclamantul şi-a luat angajamentul, în perioada în care administratorul societăţii a fost plecat din ţară, ca din încasările făcute din activitatea de taximetrie să achite dările la finanţe, să-şi oprească salariul, iar diferenţa să o depoziteze în contul firmei. A arătat şi că, la început, reclamantul a fost serios, iar ulterior, deşi avea încasări între 2900 şi 4000 de lei, nu mai plătea nimic firmei, aspect care este dovedit cu înscrisuri. De asemenea, a menţionat că în momentul în care i-a cerut explicaţii reclamantului, acesta a ales să demisioneze, fără ca administratorul societăţii pârâte să fi aprobat demisia şi fără să ia cunoştinţă de aceasta.

Pârâta a arătat şi că la sfârşitul anului 2016 a fost anulată autorizaţia de taxi de către Primăria Rm. Vâlcea din cauza reclamantului, care nu a achitat contribuţiile şi nu a prelungit documentele, motivând că nu are timp şi bani. A mai arătat şi că, după suspendarea licenţei de taxi, reclamantul a continuat să desfăşoare activitate de taximetrie în mod clandestin. Totodată, a arătat şi că Consiliul Local Rm. Vâlcea – Poliţia Locală Rm. Vâlcea a întocmit proces-verbal de sancţionare şi constatare a contravenţiei, deoarece autoturismul societăţii a fost abandonat pe str. Rapsodiei.

La data de 30 martie 2017, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că pârâta a expus o situaţie de fapt care se referă la alte împrejurări decât cele care formează obiectul cererii de chemare în judecată. Totodată, a arătat că nu se contestă că a avut calitatea de angajat al societăţii şi nu se afirmă că i s-ar fi plătit drepturile salariale care i se cuveneau.

De asemenea, a arătat că pârâta nu a afirmat că ar fi plătit către bugetul de stat sumele datorate pentru drepturile salariale cuvenite.

În consecinţă, reclamantul a arătat că, evitând să răspundă cererii de chemare în judecată, implicit, pârâta a recunoscut că nu i-a plătit drepturile salariale cuvenite şi că nu a achitat către bugetul de stat sumele datorate,

În final, pentru considerentele arătat, reclamantul a insistat în admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În cauză au fost încuviinţate proba cu înscrisuri, proba cu expertiză contabilă şi proba cu interogatoriu.

Analizând acțiunea, raportat la probele administrate și prevederile legale incidente, Tribunalul reține următoarele:

Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i achite drepturile salariale  cuvenite conform contractului individual de muncă aferente perioadei 31.10.2013- octombrie 2015 precum și sumele achitate de acesta către bugetul de stat aferente salariului care erau în sarcina angajatorului.

Tribunalul constată că, potrivit Contractului Individul de Muncă,  aflat în copie la filele 8-11  dosar, înregistrat la ITM Vâlcea, conform certificatului aflat la filele 98- 100 dosar,  reclamantul a fost încadrat în funcția de șofer autoturisme, pe durată nedeterminată la societatea pârâtă,  începând cu data de 01.11.2013, până la data de 21.09.2015, cu o fracțiune de normă de 2 ore/zi ( 10 ore / săptămână). 

Prin raportul de expertiză specialitatea contabilitate, aflat  la filele 58-75 dosar, astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport,  aflat la filele 92-100 dosar, expertul a constatat că, din actele depuse la ITM, a reieșit că salariul brut aferent activității desfășurate în cadrul societății a variat, de la data angajării (01.11.2013) , până la data încetării activității (21.09.2015) de la suma de 200 lei/ lunar, la suma de 263 lei/lunar. Din actele administrate în cauză și din cele aflate la ITM Vâlcea, expertul a constatat că veniturile salariale datorate de societatea pârâtă sunt în  cuantum de 4339 lei (venit net). Instanța reține că, în accepțiunea art. 159 din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii, salariul reprezintă  contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă , iar pentru munca depusă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

Totodată, se reține că potrivit art. 37 din codul muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractului individual de muncă, iar potrivit art. 39 alin. 1  lit. a din același act normativ,  între drepturile salariatului se include și acela  de a fi salarizat pentru munca depusă. Obligația corelativă a angajatorului de a plăti salariul negociat prin contractul individual de muncă rezultă din prevederile art. 40  alin.2  lit .c din codul muncii, care stipulează : ”angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații … să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă”.

În ce privește dovada plății drepturilor salariale, art. 168 codul muncii dispune că „ plata drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.” Instanța constată că angajatorul care avea sarcina probei, potrivit art. 272 codul muncii, însă societatea pârâtă nu a înțeles să depună la dosar nici un înscris doveditor.

Raportat la aceste aspecte, cum reclamantul a avut calitatea de salariat  începând cu data de 01.11.2013, până la data de 21.09.2015 (nu însă și în luna octombrie 2013 și octombrie 2015, cum susține – nedovedit – reclamantul), pentru perioada menționată va fi admisă cererea acestuia de obligare a pârâtei, în calitate de fost angajator, să plătească suma de 4339 lei, reprezentând drepturi salariale neachitate, sumă rezultând din contractul individual de muncă și din evidențele ITM Vâlcea.

În ce privește solicitarea reclamantului de obligare a societății angajatoare la plata contribuțiilor aferente drepturilor salariale, achitate de reclamant în contul bugetului local, Tribunalul reține că și aceasta este în parte întemeiată.

Conform art. 40 alin.2 lit.f din Legea nr. 53/2003, angajatorului îi revine obligația de a  plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și  să vireze contribuțiile datorate de salariați, în condițiile legii.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a verificat actele depuse la dosarul cauzei cât și date rezultând din evidențele autorității locale și a constatat că nu au existat sume achitate de reclamant în nume propriu către bugetul de stat, aferente salariului, toate plățile fiind efectuate, conform mențiunilor aflate pe chitanțe, de contribuabilul SC M. SRL. Cu toate acestea, cum reclamantul deține în original chitanțele emise de Municipiul Rm. Vâlcea nr. 121252052/ 09.09.2014 în sumă de 444 lei și nr. 156356067/22.12.2014 în sumă de 272 lei,  prin raportare și la prevederile art. 1499 și 1503 cod civil, instanța prezumă că aceste sume au fost achitate de reclamant, în numele societății pârâte, astfel că pretențiile reclamantului sunt întemeiate doar cu privire la aceste sume. Față de aceste aspecte, va fi admis în parte și acest capăt de cerere și obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 716 lei achitată de reclamant în contul bugetului local la data de 9.09.2014 şi 22.12.2014.

Domenii speta

Spete similare