Contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar

Dosar nr. **

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR 6706

ŞEDINŢA CAMEREI DE CONSILIU DE LA 16.11.2018

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR - SINDIC — **

GREFIER — **

Pe rol soluţionarea cauzei civile, întemeiată pe dispoziţiile legii Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, având ca obiect contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar dispuse prin raportul de activitate publicat în BPI nr. **, formulată de contestatorul ** în contradictoriu cu intimatul ** în calitate de administrator judiciar al debitorului **.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 02.11.2018., fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16.11.2018.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 03.07.2018 sub nr. **, contestatoarea ** a formulat contestație împotriva măsurii administratorului judiciar **, menţionate în raportul publicat în BPI nr.**prin care a solicitat anularea măsurii luate de administratorul judiciar de a respinge ca neîntemeiata cererea de plata formulata de contestatoare.

În motivarea în fapt a cererii contestatoarea a arătat că a formulat o cerere de plata a creanței, născută după data  deschiderii procedurii, în cuantum de 56.822 lei.

Cererea de plata a fost respinsa de administratorul judiciar ca neîntemeiata având in vedere următoarele că raportul ** nu este un document care sa producă efecte juridice fata de **, care este terț fata de acesta.  Afirmația administratorului judiciar este neîntemeiata, din urmatoare1e considerente:

În urma controlului efectuat de auditorii ** s-au constatat anumite “abateri de la legalitate” în ceea ce privește derularea contractului de prestări servicii nr. **,încheiat cu debitoarea sus menționată.

Contractul a avut ca obiect ” Remedierea abaterilor de la planeitate ale planului auto, care face legătura între suprafață şi etajul XI prin frezari succesive pe întreaga suprafață”, pe o suprafață aproximativă de 25.000 mp. Auditorii publici externi ** la punctul 4.2.6 au consemnat ea s-a majorat nejustificat valoarea mijlocului fix ”plan înclinat auto” cu suma de 32.480 lei reprezentând lucrări de ”Remediere a abaterilor de la planeitate ale planului auto, care face legatura între suprafață şi etajul XI prin frezari succesive pe întreaga suprafață”, pentru suprafața de 2000 mp, confirmate şi decontate nejustificat, în afara cadrului contractual.

Un prim aspect invocat de contestatoare este faptul ca aceasta constatare a fost ulterioara deschiderii procedurii insolventei, data raportului fiind 18.03.2016 iar data deschiderii procedurii insolventei asupra debitoarei fiind în 24.08.2015.

In urma raportului de control, a fost emisa o decizie de către ** ( Decizia nr.** ). Una din masurile dispuse prin aceasta decizie (11 pct. 1 ) este si recuperarea prejudiciului produs ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale asumate.

Potrivit pct.210 din Anexa nr.1 la Hotărârea plenului ** nr. ** pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice **, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi masurile dispuse de ** sunt obligatorii si trebuie aduse la îndeplinire. Nepunerea in aplicare a acestor masuri constituie infracțiune care se pedepsește conform legii.

Cererea de plata a fost formulata in contextul punerii în aplicare a măsurii dispuse de ** la II pct.1 din Decizia nr.** astfel ca debitoarea nu este un simplu terț fata de raportul de expertiza ei este parte răspunzătoare de producerea prejudiciului constatat de auditorii **

Momentul nașterii creanței este reprezentat de momentul efectuării presupusei plăti nelegale, nicidecum de momentul emiterii deciziei **

Potrivit prevederilor art. 2500 alin. (1) NCC, „dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de 1ege”.Alin. (2) al art. 2500 defineşte şi noțiunea de „drept la acţiune”, ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz”.

În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie,potrivit art. 2523 NCC, prescripţia începe să curgă de la data când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune, spre deosebire de prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, care stabileau că moment de început data naşterii dreptului la acţiune.

Aşa cum se arată în doctrină, momentul prescripţiei este mutat dintr-un plan obiectiv (când se naşte dreptul) într-un plan subiectiv (când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului).

Nașterea dreptului la acțiune în speța de fata este data la care contestatoarea a cunoscut ca a decontat în mod greșit debitoarei anumite servicii.

De acest fapt contestatoarea a luat la cunoștința în momentul comunicării raportului de control emis de **, respectiv la data de 18.03.2016, raport prin care auditorii publici au constatat că ** a efectuat plați nelegale către debitoare.

Pe cale de consecința, termenul de prescripție de 3 ani, a început sa curgă de la data comunicării raportului de control, astfel ca se poate constata ca acțiunea (cererea de plata) a fost formulată şi depusă de contestatoare în interiorul termenului de prescripție care nu s-a împlinit, contrar opiniei administratorului judiciar.

Administratorul judiciar a apreciat că a intervenit decăderea din dreptul de a solicita creanța in raport cu art.114 din Legea nr.85/2014, acesta trebuind să solicite înscrierea creanței la masa credală până la termenul stabilit de instanța prin sentința de deschidere a procedurii.

Aceasta constatare a administratorului judiciar nu este întemeiata, având in vedere ca existentă acestei creanțe a fost constatată după deschiderea procedurii insolventei, in speța la data de 18.03.2016, moment la care nu mai are posibila formularea unei cereri de admitere a creanței. Singura modalitate legală pentru admiterea la masa credală a creanței debitoarei constituind-o formu1area unei cereri de plata în temeiul art. 75 din alin.3 din Legea nr. 85/2014.

  De asemenea, s-a menţionat că în raport de art. 1342 alin 1 Cod civil, **, a primit p1ata cu buna-credința si nu poate fi obligat la restituirea acesteia”.

Afirmația administratorului judiciar pornește de la premiza falsă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit. Or, în speța de fată data nașterii dreptului la acțiune nu este dată de data plații ci data la care contestatoarea a luat la cunoștința de faptul ca a făcut o plata nedatorata (în speța data raportului de control).

Artico1u1 invocat de administratorul judiciar (1342 alin Cod civi1) nu îşi găsește aplicabilitatea în speța de fata, motivat de faptul că nu se află în situația unei creanțe prescrise.

Având in vedere cele de mai sus si ținând cont de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 75 alin.3 din Legea nr.85/2014, s-a solicitat admiterea cererii si obligarea debitoarei 121 plată sumei în cuantumul de 56.822 lei, reprezentând tota1 creanţă născută după data deschiderii procedurii insolventei  potrivit actelor depuse la dosaru1 cauzei. Cu che1tuie1i de judecată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.59, ale art.75 alin.3 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolvenţă, coroborată cu celelalte dispoziţii legale în vigoare.

În temeiul art. 223 alin.3 si art.411 din Codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cererii şi în lipsa reprezentantului ** .

Taxa de timbru în sumă de 200 lei a fost achitata cu chitanţa nr.5660/26.06.2018.

La data de 22.10.2018, intimatul ** în calitate de Administrator Judiciar AL ** a formulat întâmpinare la contestația formulata de către ** împotriva măsurii administratorului judiciar, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi pe cale de consecinţă menţinerea măsurii administratorului judiciar de respingere a cererii de plată formulată de către contestatoare, ca fiind legală şi temeinică.

În motivarea în fapt a întâmpinării s-a arătat că **, a formulat o cerere de plată pentru suma totală de 56.822 lei, compusă din 40.2751ei inclusiv TVA reprezentând plăti nejustificate şi nelegale efectuate de ** Către ** şi suma de 16.5471ei dobânzi penalizatoare.

Conform cererii, în aprecierea contestatoarei, creanţa invocată ar fi izvorâtă din Decizia nr. ** emisă de către **, prin care această instituţie ar fi constatat anumite abateri de la legalitate cu privire la derularea contractului de prestări servicii nr. 13502/16.11.2011 încheiat cu societatea debitoare.

Analizând documentele anexate cererii, administratorul judiciar a constatat că: raportul de control al ** nr. ** nu este un document care să producă efecte juridice faţă de ** care este terţ faţă de acesta. În ceea ce priveşte solicitarea restituirii sumei, s-a constatat faptul că creditorul şi-a invocat propria culpă cu privire la plata sumei către *a momentul semnării procesului verbal de recepţie şi acceptării lucrării.  În cazul în care s-ar considera faptul că suma solicitată este o creanţă datorată de **, aceasta ar fi o creanţa anterioară deschiderii procedurii - 25.08.2015 - iar nu ulterioară cum menţionează creditorul.

Astfel, acceptând prin absurd această ipoteză, se poate observa că momentul naşterii creanţei este reprezentat de momentul efectuării presupusei plăţi nelegale, nicidecum de momentul emiterii deciziei ** De altfel, acest moment a fost recunoscut indirect de către creditor prin cererea formulată, menţionând faptul că penalităţile s-au calculate la debitul principal de la data de 18.01.2012 până la data de 18.03.2016. Astfel, conform cererii penalităţile au început să curgă de la data pe care creditorul a considerat-o ca fiind prima zi ulterioară scadenţei debitului principal. Prin urmare, debitul principal s-a născut anterior datei de 18.01.2012, sens în care termenul general de prescripţie a fost împlinit.

Raportat la acest moment, administratorul judiciar a considerat că creditorul este decăzut din dreptul de a solicita creanța în raport cu art. 114 din Legea 85/2014, acesta trebuind să solicite înscrierea creanţei la masa credală pentru a-şi putea valorifica presupusul drept de creanţă până la termenul stabilit de instanţa prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Mai mult, în raport cu momentul naşterii creanţei solicitate, aceasta este prescrisă sens în care nici la data deschiderii procedurii acest drept de creanţă nu ar fi putut fi valorificat. Mai mult, în raport cu art. 1342 alin. 1 cod civil, ** a primit plata cu bună-credinţă şi nu poate fi obligat la restituirea acesteia.

 În ceea ce priveşte dobânzile penalizatoare s-a arătat faptul că acestea urmează acelaşi tratament aplicat debitului principal. Mai mult, chiar şi în cazul în care debitul principal ar fi fost datorat penalităţile se pot calcula doar până la data deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel cum este prevăzut în Legea 85/2014.

De asemenea, raportat la faptul că ** a fost de bună-credinţă când a încasat presupusa plata nedatorată, restituirea nu i-ar fi imputabilă, astfel încât să poată fi obligată şi la plata dobânzii legale.

Analiza a fost cuprinsă de administratorul judiciar ** în raportul de activitate publicat în BPI nr. **. Împotriva măsurii de respingere a cererii creditorul a formulat contestaţie solicitând anularea măsurii.

Argumentul central al demersului judiciar iniţiat de către contestatoare se referă la raportul de ** nr. ** prin care auditorii acestei instituţii cu privire la derularea unui contract derulat cu debitoarea anterior deschiderii procedurii de insolvenţă. Conform acestui raport, s-a stabilit că s-ar fi majorat nejustificat valoarea unui mijloc fix cu suma de 32.480 lei.

Fără a realiza nici un fel de verificare proprie si invocându-şi propria culpă, contestatoarea invocă o forţă obligatorie a constatărilor ** cu privire la societatea debitoare.

În considerarea argumentației expuse de către aceasta, administratorul a considerat că se oferă o interpretare vădit eronată dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea **, care stabilesc că: Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat, conform prevederilor art. 11 alin. (2).În situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate şi se comunică entităţii nuditate.  În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii cantităţii nuditate.

Așadar, în situaţiile în care organele de audit extern ale ** constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au fost apte să producă unele prejudicii, comunică conducerii entităţii auditate această stare de fapt, iar doar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a entităţii auditate. Nici un text legal nu oferă Deciziei ** caracter de titlu de creanță în raport cu societatea presupus a fi contribuitoare la producerea prejudiciului.

În consecinţă, administratorul judiciar a apreciat în mod legal faptul că aceste constatări ale ** nu sunt opozabile debitoarei, iar Raportul de control nu poate fi considerat un titlu executoriu care ar constata o datorie certă, lichidă şi exigibilă în raport cu debitoarea.

Actul administrativ în discuţie a avut ca obiect verificarea activităţii contestatoarei şi nu poate fi utilizat pentru a justifica pretenţiile în contradictoriu cu un partener contractual care a fost terţ în cursul controlului exercitat de autoritatea îndreptăţită.

Raportul ** nu este opozabil debitoarei şi nu este suficient pentru stabilirea întinderii prejudiciului aşa încât, entitatea verificată avea obligaţia să analizeze fiecare factură emisă precum şi documentele justificative pentru a-şi forma convingerea asupra respectării şi executării dispoziţiilor contractuale.

Cum contractul reprezintă legea părţilor şi cum achizitorul nu a dovedit neexecutarea culpabilă a contractului precum şi întinderea prejudiciului cererea de înscriere în tabel cu creanţe pretinsă este nejustificată. Or, cât timp creditorul nu a dovedit că debitoarea nu a prestat serviciile la care s-a obligat şi ca atare i-a produs un prejudiciu ce urmează a fi recuperat, nu s-a putut reţine caracterul fondat al declaraţiei de creanţă.

Aşadar creanţa pretinsă nu îşi găseşte legitimarea nici sub aspect probator şi nici sub aspectul izvorului juridic care să o îndreptăţească pe creditoare să o solicite.

În cazul în care s-ar considera faptul că suma solicitată este o creanță datorată de **, aceasta ar fi o creanța anterioară deschiderii procedurii - 25.08.2015 - iar nu ulterioară cum menționează contestatoarea, pentru care se putea solicita doar înscrierea la masa credală;

Astfel cum administratorul a detaliat şi în cuprinsul raportului de activitate contestat, chiar acceptând prin absurd faptul că suma invocată ar fi datorată de către debitoare, în opinia acestuia, momentul naşterii creanţei este reprezentat de momentul efectuării presupusei plăţi nelegale, nicidecum de momentul emiterii deciziei **. De altfel, acest moment a fost recunoscut indirect de către creditor prin cererea formulată, menţionând faptul că penalităţile s-au calculate la debitul principal de la data de 18.01.2012 până la data de 18.03.2016.

Invocarea de către creditoare a dispoziţiilor art. 2523 din Codul Civil este cu atât mai nejustificată în contextul în care aceasta invocă propria culpă. Or, potrivit adagiului latin Nemo auditur propriam turpitudinem alleguns, nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria sa culpă şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Raportat la acest moment, administratorul judiciar a considerat în mod legal că creditorul este decăzut din dreptul de a solicita creanța în raport cu art. 114 din Legea 85/2014, acesta trebuind să solicite înscrierea creanţei la masa credală pentru a-şi putea valorifica presupusul drept de creanţă până la termenul stabilit de instanţa prin sentinţa de deschidere a procedurii.

Mai mult, contrar aprecierilor contestatoarei, chiar şi în situaţia în care creanța ar fi fost constatată ulterior, aceasta avea la dispoziţia calea legală a formulării unei cereri de repunere în termenul de declarare a creanţei. De asemenea, s-a reiterat faptul că auditorii Curţii de Conturi nu au constatat dreptul de creanţă al contestatoarei faţă de debitoarea în discuţie ci au constatat doar culpa instituției auditate.

De asemenea, în raport cu momentul naşterii creanţei solicitate, rezultă fără putinţă de tăgadă că acesta este prescrisă sens în care nici la data deschiderii procedurii acest drept de creanţă nu ar fi putut fi valorificat.

In ceea ce priveşte dobânzile penalizatoare a subliniat faptul că acestea urmează acelaşi tratament aplicat debitului principal. Mai mult, chiar şi în cazul în care debitul principal ar fi fost datorat penalităţile se pot calcula doar până la data deschiderii procedurii de insolvenţă, astfel cum este prevăzut în Legea 85/2014, aspect omis de către contestatoare.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205-208 din Codul de Procedură Civila, coroborate cu prevederile din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La data de 01.11.2018, debitoarea ** a formulat întâmpinare la contestația formulata de către ** împotriva măsurii administratorului judiciar, prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea în fapt a cererii s-a invocat prescripția dreptului material la acțiune.

Potrivit art. 2523 Cod Civil, Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

În urma lucrărilor realizate în temeiul contractului de prestări servicii nr. ** din data de 16.11.2011 încheiat cu **, debitoarea a emis factura nr. 7321/29.11.2011.

Contravaloarea acesteia a fost achitată prin compensare, prin livrarea de sare de deszăpezire, ultimul ordin de compensare fiind cel înregistrat sub nr. 8424880/18.01.2012.

În cauza de faţă termenul de prescripţie curge de la această dată, acesta fiind momentul realizării pretinsei pagube invocate de contestatoare, situație materializată în diminuarea patrimoniului acesteia.

De altfel, aşa după cum rezultă atât din contestaţie formulată împotriva măsurii administratorului judiciar cât şi din cererea de plată, termenul de la care contestatoare a început să calculeze penalităţi a fost tot data de 18.01.2012.

Dacă în cauză a existat o pagubă, contestatoare a cunoscut producerea acesteia, participând în calitate de parte la toate actele întocmite şi care au vizat executarea lucrării.

Nu pot fi reţinute susținerile din contestaţie potrivit cărora termenul de prescripţie a început să curgă de la data comunicării raportului de control întocmit de **, având în vedere că prejudiciul nu este stabilit prin decizia acestui organism, ci doar constatat de acesta, analiza vizând o situaţie anterioară controlului, respectiv momentul realizării lucrărilor de către ** şi momentul efectuării plăţii de către **

Având in vedere că cererea de plată are o reprezentare patrimonială, rezultă că în cauză termenul de prescripţie de 3 ani de zile a fost depăşit cu mult, contestatoarea fiind decăzută din dreptul de a pretinde sumele solicitate.

Suma de 56.822 lei este o creanţă anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă.

Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 „ toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii".

În condiţiile în care creanța pretinsă derivă din plăţile efectuate în temeiul contractului de prestări servicii nr. 13502 din data de 16.11.2011, ultima plată fiind realizată prin ordinul de compensare din data de 18.01.2012, iar procedura insolvenţei faţă de ** a fost deschisă la data de 24.08.2015, este evident că această creanţă este anterioară deschiderii procedurii insolventei.

Singurele demersuri procedurale care puteau fi exercitate în cauză erau reprezentate de formularea unei cereri de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, urmată de înregistrarea acesteia la instanţă, acte procedurale care nu au fost realizate.

Sunt neîntemeiate afirmaţiile contestatoarei potrivit căreia raportul de control întocmit de ** a condus la naşterea unei creanţe curente în patrimoniul acesteia.

** a executat lucrările potrivit reglementărilor tehnice, încheierea procesului verbal de recepţie a suprafețelor frezate nr. 14072/28.11.2011 confirmând aceste aspecte, plata fiind primită cu bună credinţă.

În condiţiile în care contestatoarea pretinde că plata realizată de ea a fost nedatorată, solicitarea de achitare a creanţei reprezintă în fapt o invocare a propriei culpe cu privire la derularea raporturilor contractuale.

Ea nu se poate prevala de raportul **, acest raport neproducând efecte juridice faţă de debitoare.

Un alt motiv pentru care debitoarea a solicitat respingerea contestaţiei derivă din obiectul cererii de plată.

Contestatoarea a solicitat o creanţă exprimată în bani, în condiţiile în care plata lucrărilor realizate de ** a fost efectuată prin compensare, prin livrarea de sare pentru deszăpezire.

Conform art. 1639 Cod Civil, Restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit.

Astfel, creditorul nu poate alege formelor restituirii, aceasta trebuind să fie făcută în natură şi doar în mod excepţional prin echivalent.

Atâta timp cât ** nu a solicitat în restituirea prestațiilor în natură, este evident că nu se poate prevala de dispoziţiile legale care i-ar conferi alternativa de a solicita o creanţă determinată în bani.

Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Între **, în calitate de prestator, şi ** în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii având ca obiect efectuarea unor lucrări de remediere a abaterilor de la planietate ale planului auto care face legătura între suprafaţă şi etajul XI , prin frezări succesive pe o suprafaţă de 25.000 mp.

La finalizarea lucrărilor a fost întocmită situaţia de plată şi procesul-verbal de recepţie a suprafeţelor frezate în care s-a reţinut că suprafaţa totală frezată numai la o trecere a fost de 19.508 mp, iar pe anumite suprafeţe a fost realizată o frezare repetată, adăugându-se 2.000 mp. Astfel, debitoarea a emis factura pentru suma de 433.119, 50 lei, prin luarea în calcul a unei suprafeţe de 21.508 mp, factură achitată de către creditoare prin compensare cu contravaloarea sării industriale livrate debitoarei.

La data de 18.03.2018 ** a întocmit raportul de control prin care au reţinut că , potrivit contractului încheiat între părţi, debitorul avea obligaţia de a realiza, în caz de necesitate, operaţiuni de frezare repetată ale aceleiaşi suprafeţe care prezintă denivelări, astfel încât suprafaţa de lucrări a fost majorată nejustificat. S-a reţinut astfel că a fost acceptată şi achitată o cantitate de lucrări în afara cadrului contractual, în valoare totală de 40.275 lei.

Totodată, s-a menţionat că această situaţie a fost generată de neaplicarea cauzelor contractuale de către responsabilul de contract şi lipsa unor controale interne.

Recomandările formulate au vizat extinderea verificărilor pe perioada de prescripţie asupra tuturor lucrărilor de bunuri şi servicii, stabilirea şi încasarea penalităţilor de întârziere.

La data de 23.03.2018 ** solicită în baza art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 plata unei creanţe curente în cuantum de 56.822 lei, din care 40.275 lei plăţi nedatorate şi 16.547 lei dobândă.

În raportul de control nu se face menţiune cu privire la plata efectivă a acestei sume, dar în cuprinsul cererii de plată se menţionează că obligaţia de plată a fost stinsă prin compensare, iar dobânzile solicitate prin cererea de plată  au fost calculate începând cu data de 18.01.2012.

Cererea este respinsă de către administratorul judiciar prin raportul de activitate publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. ** , motivat de prescrierea dreptului la acţiune şi, în subsidiar, de calificarea dreptului de creanţă ca fiind anterior deschiderii procedurii de insolvenţă şi nu o creanţă curentă, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

Pretenţia dedusă judecăţii de către creditor are la baza plata nedatorată, reglementată de dispoziţiile art. 1635 Cod civil.

** are, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 94/1992, atribuţii de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, prin realizarea unui audit extern asupra activităţii entităţilor publice, aşa cum sunt definite de art. 23 din lege.

Controlul ** nu a făcut decât să determine dacă organele de conducere ale instituţiei bugetare şi-au îndeplinit obligaţiile legale privitoare la executarea unui contract de achiziţie publică. Constatările acestei instituţii, rămase definitive, sunt obligatorii pentru aceasta din urmă în sensul în care organele de conducere sunt obligate să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului pe care au omis să le ia până la momentul respectiv, dar nu constituie un titlul de creanţă faţă de societatea debitoare, care nu este subiect al unui astfel de control şi care nu are o cale legală de a acţiona împotriva raportului **.

Dreptul creditorului de a acţiona pentru recuperarea sumei achitate nejustificat s-a născut în patrimoniul acesteia în momentul efectuării plăţii considerate a fi nedatorată şi nu este condiţionat de existenţa unui constatări a organelor de control. Constatările ulterioare ale organelor externe de control nu fac decât să instituie în sarcina organelor de conducere obligaţia de a lua măsurile permise de lege pentru recuperarea prejudiciului, acţiuni pe care ar fi putut să le exercite şi anterior, şi nu dau naştere în mod direct  unui raport juridic obligaţional în sarcina terţului .

În consecinţă, în cadrului acţiunii exercitate împotriva societăţii debitoare autoritatea contractantă trebui să facă dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzută de art. 1635 Cod civil pentru a da naştere obligaţiei de plată şi trebuie să acţioneze în interiorul termenului de prescripţie.

În ceea ce priveşte  problema prescripţiei dreptului la acţiune, potrivit art. 2528 alin 2 Cod civil, termenul de prescripţie pentru recuperare sumelor achitate nejustificat este de 3 ani şi curge de la data la care titularul dreptului a cunoscut sau, după împrejurări, ar fi trebuit să cunoască paguba sau pe cel care răspunde de era.

Creditorul avea toate elementele necesare pentru a cunoaşte care este întinderea obligaţiei de plată contractuale, precum şi caracterul pretins nejustificat al plăţii, care derivă din chiar prevederile contractuale.

Nu poate fi reţinută apărarea creditoarei în sensul în care termenul începe să curgă de la data la care i-a fost comunicat raportul **. Societatea ar fi putut şi ar fi trebuit să cunoască împrejurarea că plata efectuată este nedatorată încă de la momentul la care a fost efectuată. ** realizează un audit extern cu privire la modul de  gestionare a fondurilor publice, dar instituţia are obligaţia realizării propriului audit intern , în condiţiile Legii nr. 672/2002, care să permită identificarea unor astfel de situaţii de către organele interne cu atribuţii de control.

De altfel, şi raportul de control menţionează lipsa unor controale interne care să permită identificarea acestor nereguli în executarea contractului, iar neexercitarea obligaţiilor de supraveghere şi control din cadrul instituţiei nu pot fi de natură a modifica data de la care curge termenul de prescripţie .

Contestatoarea nu a depus la dosar dovezi care să ateste modul efectiv de plată a sumei a cărei restituire se pretinde, respectiv stingerea prin compensare a creanţelor reciproce, dar în cererea de plată sunt solicitate penalităţi din data de 18.01.2012 , ceea ce presupune o recunoaştere a împrejurării că ,din punct de vedere contabil, la momentul respectiv a fost stinsă prin compensare obligaţia de plată, în condiţiile în care la data de 05.12.2011 se aplică pe factură viza de control financiar preventiv .

Astfel, la data de 18.01.2015 dreptul de acţiune al creditoarei s-a stins ca urmare a intervenirii dreptului de prescripţie, astfel în mod corect administratorul judiciar, în aplicarea dispoziţiilor art. 106 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 a constat stingerea în acest mod a dreptului la acţiune.

Pe de altă parte, naşterea dreptului la acţiune la momentul plăţii a cărei restituire se solicită, respectiv 18.01.2012 , conduce la calificarea creanţei ca fiind anterioară datei deschiderii procedurii de insolvenţă, 24.08.2015. Inacţiunea organelor de conducere ale creditoarei până în momentul exercitării controlului ** nu poate conduce la o modificare a datei la care a luat naştere dreptului de a acţiona, respectiv a datei naşterii raportului juridic obligaţional, esenţial pentru stabilirea caracterului de creanţă curentă sau creanţă anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă.

Creditorul ar fi trebuit să îşi valorifice dreptul prin formularea unei declaraţii de creanţă în baza art. 102 din Legea nr. 85/2014 , care să poată fi înscrisă tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului. 

În condiţiile în care creanţa invocată nu este născută anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, ea nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, aşa cum în mod corect a constat administratorul judiciar.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestaţia formulată de contestatorul ** în contradictoriu cu intimatul **  în calitate de administrator judiciar al debitorului **

Cu apel în 7 zile de la comunicarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Apelul se depune la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a civilă.

Pronunţată azi, 16.11.2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei.

Preşedinte,Grefier,

*** ***

Domenii speta

Spete similare