Despăgubiri pentru limitare drept de proprietate prin servitutea instituită asupra terenurilor afectate de capacităţi energetice. Aplicarea în timp a legii cu privire la dezmembrămintele dreptului de proprietate. Dovada prejudiciului

Prin Sentinţa civilă nr. 191/S/03.10.2018 a Tribunalului B a fost respinsă cererea formulată de reclamantul TRT în contradictoriu cu pârâta S.C FDEETSDE.

Pentru a dispune această soluţie, tribunalul a constata în fapt că astfel cum rezultă extrasele de carte funciară, ataşate la f. 7-33 vol. 1 dosar, reclamantul este proprietar exclusiv al imobilelor înscrise în CF XXXX.

Dintre aceste imobile numai cel cu nr. cad. (f.32 vol. 1) are categoria de folosinţă curţi-construcţii, restul fiind terenuri arabile.

Imobilele au fost dobândite de reclamant în perioada 2005-2008 prin contracte de vânzare-cumpărare (f.176-190 vol. 1).

Din recunoaşterea pârâtei, care are forţa probantă a unei mărturisiri judiciare, necontestată de reclamant, tribunalul reţine că porţiuni din aceste imobile au fost afectate de linii electrice aeriene de 110kv (LEA 110kv), montate pe stâlpi din beton,  aparţinând pârâtei.

Aceste linii electrice aeriene au fost puse în funcţiune în 1969 LEA 110kv Braşov-Bartolomeu, 1975- LEA 110kv  Braşov-ICA Ghimbav, 1971- LEA 110kv Braşov-Codlea şi 1971- LEA 110kv Braşov-Stupini, cu circa 35 de ani înainte ca reclamantul să achiziţioneze imobilele astfel afectate.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert VM, situaţia terenurilor în litigiu este conformă extraselor de carte funciară depuse la dosar, nefiind împrejmuite ori delimitate de alte detalii fixe din teren, cu excepţia imobilului cu nr. cad.xxx (f.14-16 vol. 2).

Astfel, nr. cad.xxx (arabil de 7108 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 1149 mp şi de LEA 20kv de 745 mp iar între cele două zone de restricţii ale liniilor electrice mai există o suprafaţă de 267 mp, improprie utilizării terenului în scop urbanistic. Procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de 30%.(f.16 vol.2).

Nr. cad. xxx(arabil de 6313 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 1012 mp şi de LEA 20kv de 656 mp iar între cele două zone de restricţii ale liniilor electrice mai există o suprafaţă de 228 mp, improprie utilizării terenului în scop urbanistic. Procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de 30% iar pe acest imobil este amplasat stâlpul reţelei LEA 20kv care ocupă 0,20 mp (f.16 vol.2).

Nr. cad. xxx(arabil de 7108 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 872 mp şi de LEA 20kv de 566 mp iar între cele două zone de restricţii ale liniilor electrice mai există o suprafaţă de 184 mp, improprie utilizării terenului în scop urbanistic. Procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de 29%.(f.17 vol.2).

Nr. cad.xxx (curţi-construcţii de 3650 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 2005 mp iar pe acesta este amplasat şi un stâlp al reţelei electrice LEA 110kv care ocupă 22 mp, procentul de afectare cu restricţii fiind de 55%.

Pe acelaşi imobil, reclamantul a edificat în 2014 o construcţie reprezentată de o hală metalică P+E, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 1007 mp, utilizată în scop de depozitare şi comerţ, pentru care pârâta a emis un aviz de amplasament favorabil (f.63 vol. 1 ) iar reclamantul a acceptat restricţiile stabilite de pârâtă prin declaraţia autentificată sub nr. 601/2012 (f.78 vol. 1).

Nr. cad. xxx(arabil de 7108 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 872 mp şi de LEA 20kv de 566 mp iar între cele două zone de restricţii ale liniilor electrice mai există o suprafaţă de 184 mp, improprie utilizării terenului în scop urbanistic. Procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de 29%.(f.17 vol.2).

Nr. cad. xxxx(arabil de 1320 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 763 mp. iar procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de  58%(f.17 vol.2).

Nr. cad. xxxx(arabil de 2757 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 1740 mp. iar procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de  63%(f.17 vol.2).

Nr. cad. xxx(arabil de 700 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 469 mp. iar procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de  67%(f.17 vol.2).

Nr. cad. xxxx(arabil de 6127 mp) este afectat de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 2128 mp. iar procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de  35%. Anterior dezmembrării pentru expropriere, pe acest număr cadastral se regăsea stâlpul  nr. 23 dar ulterior acestei dezmembrări stâlpul a fost cuprins în culoarul de expropriere aflat în proprietatea Statului român(f.17 vol.2).

Nr. cad. xxxx(arabil de 1589 mp) este afectat în totalitate de reţeaua LEA 110kv cu suprafaţa de 1589 mp. iar procentul de afectare cu restricţii a terenului este astfel de 100 % (f.17 vol.2). Anterior dezmembrării pentru expropriere, pe acest număr cadastral se regăsea stâlpul  nr. 23 dar ulterior acestei dezmembrări stâlpul a fost cuprins în culoarul de expropriere aflat în proprietatea Statului român(f.17 vol.2).

Reclamantul a invocat în cauză încălcarea dreptului său de proprietate sub două aspecte: primul al ocupării unei suprafeţe de teren de stâlpii care susţin reţeaua electrică, respectiv de fundaţia de beton a acestora iar cel de-al doilea al restricţiilor de folosinţă aplicabile pentru diferenţa de suprafaţă, sens în care a făcut referire la limitarea posibilităţii realizării unor investiţii pentru aceste imobile.

În cererea principală ori în precizările ulterioare depuse la dosar, reclamantul nu a arătat cum intenţiona concret să exploateze suprafeţele aflate în proprietate, propunând însă obiective de evaluare a prejudiciului prin raportare la valoarea de circulaţie a imobilelor ori chiria cuvenită pentru acestea (f.147 vol. 2), în raport de categoria de folosinţă intravilan construibil.

Instanţa observă astfel că reclamantul nu a detaliat ce investiţie ori activitate aducătoare de venit urma să realizeze concret pe imobilele din speţă şi nu a putut să o desfăşoare datorită restricţiilor care însoţesc amplasamentul reţelei de energie electrică.

Conform raportului de expertiză, valoarea totală a despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru prejudiciul creat prin limitarea dreptului de a folosi proprietăţile a fost stabilită la 126.620 euro (f.31 vol.2), valoare stabilită faţă de valoarea de piaţă a imobilelor prin aplicarea metodei comparaţiei de piaţă, prin luarea în considerare a ipotezei CMBU (cea mai bună utilizare) de terenuri construibile iar nu a categoriei de folosinţă înscrise în cartea funciară.

Faţă de precizarea obiectivelor expertizei propuse de către reclamant (f.146-147 vol. 2), expertul a reevaluat cuantumul despăgubirilor stabilit iniţial, stabilind un venit net estimat a fi realizat din exploatarea imobilelor în perioada ultimilor trei ani introducerii acţiunii la suma de 31980 euro(f.166-168).

Această variantă a avut în vedere situaţiile ipotetice ale realizării PUZ-ului existent, ale edificării unor hale  P+E şi construirii a 10 case P+M, precum şi veniturile realizate din închirierea terenurilor cuprinzând investiţiile menţionate.

Conform certificatelor de urbanism depuse la f. 162—190 vol. 1 dosar, tribunalul reţine că terenurile reclamantului aveau destinaţia conform PUZ-ului aprobat prin HCL nr. 219/2013 de zonă de locuinţe şi dotări, spaţii verzi, parţial mică industrie, zonă birouri, servicii, depozite.

Această destinaţie nu poate fi avută însă în vedere în determinarea valorii prejudiciului ipotetic invocat de reclamant întrucât certificatul de urbanism este definit la art. 6 alin.1 din Legea nr. 50/1991 rep. ca fiind actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori planurilor de amenajare a teritoriului, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare in vederea autorizării.

În mod corespunzător, planul urbanistic zonal reprezintă  un proiect care are caracter de reglementare specifică, detaliată a dezvoltarii urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate funcţiunile: locuire, servicii, producţie, circulaţie, spaţii verzi, instituţii publice, etc.) şi asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localităţii din care face parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acţiunile, priorităţile, reglementările de urbanism (permisiuni şi restricţii) necesar a fi aplicate în utilizarea terenurilor şi conformarea construcţiilor din zona studiată (PUZ-ul reprezintă o fază premergătoare realizării investiţiilor, prevederile acestuia realizându-se etapizat în timp, în funcţie de fondurile disponibile) (art. 47 din L. nr. 350/2001).

Astfel cum rezultă din art. 44 alin. 2 din  L. nr. 350/2001, documentaţiile de urbanism transpun la nivelul localităţilor urbane şi rurale propunerile cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului naţional, zonal şi judeţean.

În consecinţă, destinaţia propusă prin planul urbanistic zonal nu are vreo influenţă asupra categoriei actuale de folosinţă a imobilului, rezultată din cartea funciară, atât timp cât PUZ-ul nu este efectiv pus în practică.

Singurul criteriu obiectiv care ar putea fi utilizat pentru evaluarea unui pretins prejudiciu al lipsei de folosinţă al unor terenuri îl constituie categoria actuală de folosinţă a imobilelor, astfel cum rezultă din evidenţele cadastrale întrucât orice reparaţie a unei pagube presupune în mod necesar caracterul cert al acesteia iar nu eventual, ipotetic.

În drept, instanţa reţine că reclamantul a invocat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor Noului Cod civil, sens în care a făcut referire la dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 5 alin. 2 din L. nr. 71/2011 întrucât despăgubirile pretinse vizează efectele viitoare ale unei situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a codului civil, dispoziţii reluate şi de art. 6 Cod civil nou.

Instanţa are în vedere că pentru proprietăţile private afectate de capacităţi energetice au fost emise reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de prevederile Codului civil (1864).

Aceste reglementări speciale se aplicau cu prioritate faţă de Codul civil vechi, atunci când veneau în concurs, în baza principiului conform căruia legea specială derogă de la norma generală.

Liniile electrice aeriene care afectează proprietăţile reclamantului au fost puse în funcţiune în perioada 1969-1975.

Aşadar, în această perioadă, imobilele din speţă au fost supuse servituţii legale de care se bucură furnizorii în vederea instalării, transportului, operării şi menţinerii la parametri optimi a utilităţilor publice.

Incident în speţă este aşadar Decretul Consiliului de Stat nr. 76/1950 care prin art. 1 instituia monopolul activităţii de producere, transport şi distribuţie în favoarea Statului, cu titlu gratuit.

Ulterior, prin art. 5 din OUG nr. 63/1998, s-a stabilit caracterul de bun public al terenului având dimensiunile fundaţiei stâlpilor iar prin art. 52 alin. 3  a fost reglementată servitutea legală asupra terenurilor private, cu posibilitatea evaluării despăgubirilor şi indemnizaţiilor cuvenite proprietarilor imobilelor pe baza unui acord încheiat cu titularul autorizaţiei de înfiinţare şi funcţionare a capacităţilor energetice.

După abrogarea OUG nr. 63/1998, art. 16 din L. nr. 318/2003 a stabilit caracterul gratuit al servituţii asupra proprietăţilor afectate de capacităţi energetice dar a reglementat posibilitatea stabilirii despăgubirilor cuvenite proprietarilor pentru prejudiciile cauzate cu ocazia intervenţiilor pentru mentenanţa instalaţiilor tot pe baza acordului cu titularul autorizaţiei iar  în lipsă  prin hotărâre judecătorească.

Conform art. 32 din lege, terenurile pe care erau amplasate reţelele de energie electrică constituiau proprietate publică a statului.

Legea nr. 318/2003 a fost abrogată şi înlocuită de Legea nr. 13/2007  care a prevăzut  gratuitatea aceleiaşi servituţi în favoarea titularului licenţei şi autorizaţiei de funcţionare a capacităţilor energetice  şi posibilitatea stabilirii prin acord ori prin hotărâre judecătorească a despăgubirilor cuvenite proprietarilor terenurilor afectate de capacităţile energetice (art. 16).

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în Legea nr. 123/2012, care în art. 44 alin. 4 menţine caracterul de proprietate publică pentru terenurile pe care sunt situate reţelele electrice de distribuţie şi caracterul gratuit al servituţii asupra proprietăţii afectate de proprietăţilor afectate de capacităţile energetice (art. 12 alin. 3).

Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 163/2007 şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 10307/04 (Cernea şi alţii contra României) au stabilit că restricţiile impuse proprietarilor terenurilor afectate de capacităţile energetice  urmăresc un scop legitim, de interes general şi respectă echilibrul just între cerinţele interesului general reprezentat de funcţionarea optimă a reţelelor electrice de serviciu public şi imperativul apărării drepturilor fundamentale ale proprietarilor acestor terenuri.

S-a reţinut de asemenea că restricţiile menţionate nu sunt disproporţionate chiar în absenţa plăţii despăgubirilor, atât timp cât proprietarii afectaţi nu au recurs la procedura acordului stabilită de lege în vederea evaluării şi plăţii acestor despăgubiri.

În consecinţă, aceste restricţii vizează controlul folosinţei bunurilor, care nu contravine Primului Protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu precizarea că aceste considerente sunt aplicabile numai de la data la care Convenţia a intrat în vigoare şi în România (20 iunie 1994).

Reclamantul a arătat că dreptul său la despăgubiri s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod civil care în art. 621 a consacrat opţiunea legiuitorului de a renunţa la caracterul gratuit al servituţilor legale de trecere pentru utilităţi.

Aplicarea acestui text a fost invocată faţă de normele tranzitorii cuprinse în art. 5 alin. 2 din L. nr. 71/2011 întrucât despăgubirile pretinse vizează efectele viitoare ale unei situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a codului civil, dispoziţii reluate şi de art. 6 Cod civil nou.

Aceste consideraţii expuse de reclamant nu pot fi reţinute de instanţă întrucât sub aspectul aplicării în timp a Noului Cod civil, în materia desmembrămintelor dreptului de proprietate, sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. 2 iar nu art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil.

Astfel, instanţa reţine cât priveşte dreptul de servitute că art. 75 din L. nr. 71/2011 stabileşte că noua reglementare privind stingerea prin neuz a servituţii se aplică numai servituţilor constituite ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.

Legea nr. 71/2011 nu cuprinde şi alte dispoziţii tranzitorii în materia dreptului de servitute, sens în care pentru alte aspecte privind exercitarea ori stingerea servituţii se va recurge la art. 6 alin. 2 din Noul Cod civil, conform căruia actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Art. 6 alin. 6 din Noul Cod civil prevede că dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Aceste dispoziţii se referă la regimul general al bunurilor care trebuie înţeles în contextul raporturilor de proprietate, fiind aşadar vorba despre regimul circulaţiei juridice a bunurilor.

Aşadar, servituţile constituite sub imperiul reglementării anterioare Noului Cod civil rămân guvernate de aceasta din urmă.

Astfel, pentru fostele servituţi legale, care potrivit actualei reglementări, sunt limite legale ale dreptului de proprietate, această soluţie rezultă din art. 59 din L. nr. 71/2011  conform căruia „Dispoziţiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.”

În consecinţă, instanţa nu ar putea aplica dispoziţiile Noului Cod civil decât prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.

Decizia nr. 462/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (f.154-156 vol 2) nu are relevanţă în speţă întrucât nu are forţă obligatorie pentru instanţele de judecată iar aceasta vizează ipoteza unor terenuri afectate de dreptul de uz şi servitute recunoscut de L. nr. 351/2004 în favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale.

În plus, prin art. 230 lit. z din L. nr. 71/2011 au fost abrogate expres  dispoziţiile din L. nr. 351/2004 care stabileau caracterul gratuit al servituţii în favoarea concesionarilor din sectorul gazelor naturale, soluţie ce nu rezultă în privinţa L. nr. 13/2007 ori a L. nr. 123/2012.

În speţă, dispoziţiile L. nr. 13/2007 ori 123/2012  nici nu sunt aplicabile faţă de considerentele sus expuse.

În consecinţă, atât timp cât terenul aferent fundaţiei stâlpului reţelei LEA 20kv care ocupă 0,20 mp  din nr. cad. 119066  şi stâlpului reţelei electrice LEA 110kv care ocupă 22 mp din nr. cad.XXXX constituie proprietate publică din perioada 1969-1975 iar servitutea a fost instituită cu titlu gratuit asupra terenurilor afectate de capacităţi energetice, reclamantul nu poate pretinde despăgubiri în raport de aceste limitări, preluând aceste sarcini odată cu achiziţionarea imobilelor, intervenită la 35 de ani de la data punerii în funcţiune a reţelelor electrice.

De altfel, instanţa are în vedere că preţul terenurilor din speţă nu putea fi stabilit fără a avea în vedere situaţia concretă a acestora, respectiv afectarea lor de liniile electrice aeriene iar reclamantului îi revine obligaţia respectării regimului legal al servituţii care îi grevează proprietatea, astfel cum acesta a fost consacrat la data instituirii acestei servituţi.

Acordarea unor despăgubiri în baza unor modificări legislative ulterioare consumării efectelor unei situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi este de natură să încalce principiul neretroactivităţii legii iar faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea dedusă judecăţii.

Domenii speta

Spete similare