Măsura complementară inexistentă în cuprinsul procesului verbal de contravenţie

Decizie 168/A din 06.02.2018


Prin Sentinţa civilă nr. 1170/07.02.2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis în parte cererea formulată de petentul V A, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, având ca obiect plângere contravenţională, s-a anulat Procesul-verbal seria PMMX nr. 032788 din 13 decembrie 2015, încheiat de un agent constatator aparţinând intimatului, în sensul înlăturării aplicării sancţiunii contravenţionale complementare a imobilizării autovehiculului şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale procesului-verbal atacat.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea introdusă la data de 5 ianuarie 2016, înregistrată la Judecătoria Baia Mare - Secţia Civilă la aceeaşi dată, sub nr. 40/182/2016, şi precizată la data de 27 ianuarie 2016, petentul V A, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să dispună anularea Procesului-verbal seria PMMX nr. 032788 din 13 decembrie 2015, încheiat de un agent constatator aparţinând intimatului, pentru comiterea contravenţiei prevăzute în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, şi sancţionate în art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 al Legii nr. 61/1991, republicată, prevederile acestui act normativ se întregesc cu cele Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

Referitor la aspectul legalităţii actului atacat (f. 7 şi 22), se reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 5 al Legii nr. 61/1991, republicată, şi ale art. 16 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, neexistând cauze de nulitate absolută, care pot fi invocate din oficiu de către instanţă.

Sub aspectul temeiniciei aceluiaşi act, din lectura acestuia rezultă că, la data de 13 decembrie 2015, la ora 22:30, petentul, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, în Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Baia Mare, a adresat cuvinte şi expresii jignitoare agenţilor de poliţie şi personalului medical, motiv pentru care i s-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii, în cuantum de 1.000 lei, şi s-a dispus imobilizarea autovehiculului cu care se deplasa, pentru comiterea contravenţiei prevăzute în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, şi sancţionate în art. 3 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, norme conform cărora proferarea de expresii jignitoare la adresa unor persoane, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei. 

 Instanţa a reţinut că, deşi petentul a introdus plângere împotriva procesului-verbal amintit, nu a dovedit o stare de fapt contrară celei consemnate în procesul-verbal respectiv - constată în mod direct de agentul constatator, aşa cum reiese şi din raportul acestuia din data de 23 februarie 2016 (f. 21) -, în condiţiile în care, prin depoziţia martorului Pop Viorel (f. 40), petentul nu a reuşit să răstoarne prezumţia relativă de veridicitate de care se bucură acel proces-verbal. 

Prin raportarea stării de fapt mai sus prezentate la dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 61/1991, republicată, la prevederile art. 5 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - potrivit cărora sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite -, şi la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare - conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal -, s-a observat că sancţiunea contravenţională principală a amenzii a fost corect individualizată şi aplicată faţă de petent, acesta nefăcând dovada existenţei unor circumstanţe care să atragă diminuarea pericolului social generat de fapta sa, înscrisul aflat la f. 6 neprobând o astfel de circumstanţă. 

Totodată, întrucât agentul constatator a aplicat petentului, prin procesul-verbal contestat, sancţiunea contravenţională complementară a imobilizării autovehiculului, fără ca în sarcina petentului să reţină, în acelaşi proces-verbal, că acesta a condus autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice, iar conducerea autovehiculului nu a putut fi asigurată de o altă persoană, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a observat că sancţiunea respectivă nu are fundament factual.

Faţă de cele de mai sus, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 34 al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, a admis în parte plângerea formulată, în sensul anulării procesului-verbal atacat, în sensul înlăturării aplicării sancţiunii contravenţionale complementare a imobilizării autovehiculului şi al menţinerii celorlalte dispoziţii ale procesului-verbal atacat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, solicitând  admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul înlăturării din considerentele hotărârii şi din dispozitivul hotărârii a dispoziţiilor privind sancţiunea complementară a imobilizării autovehiculului, sancţiune care nu se regăseşte în cuprinsul actului de constatare.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.458,466,480 Cod procedură civilă şi art.34 alin.2 din OG 2/2001.

Reprezentanta apelantului arată că sancţiunea complementară a imobilizării autovehiculului  nu se regăseşte în cuprinsul procesului verbal. Mai mult nici în plângerea contravenţională intimatul nu face nicio referire privind imobilizarea vehiculului, acesta fiind sancţionat pentru adresarea de cuvinte şi expresii jignitoare.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.458, art.466, art.480 alin.2 Cod procedură civilă, art.34 alin.2 din OG nr.2/2001 cu modificările şi completările ulterioare.

Intimatul-petent deşi legal citat nu şi-a exprimat poziţia procesuală în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele aspecte:

Prin procesul-verbal de contravenţie  seria PMMX nr. 032788 din  13 decembrie 2015, încheiat de un agent constatator aparţinând apelantului, petentul a fost sancţionat doar cu aplicarea sancţiunii principale a amenzii în cuantum de 1000 lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute în art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reţinându-se faptul că la data de 13 decembrie 2015, la ora 22:30, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, în Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Baia Mare, a adresat cuvinte şi expresii jignitoare agenţilor de poliţie şi personalului medical.

Prin acest act de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu s-a luat vreo măsură de imobilizare a vreunui autovehicul, iar petentul nu a făcut vreo referire la acest fapt în cuprinsul plângerii contravenţionale, astfel că prima instanţă în mod greşit a admis plângerea şi a anulat în parte procesul-verbal de contravenţie seria PMMX nr. 032788 din  13 decembrie 2015, numai în privinţa pretinsei sancţiuni complementare de imobilizare a autovehiculului, sancţiune inexistentă.

Pentru aceste motive, în condiţiile în care s-a constatat că în speţă sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute, iar amenda contravenţională aplicată respectă principiul proporţionalităţii, reglementat de legiuitor în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmările produse şi scopul sancţionator al amenzii aplicate, Tribunalul, în baza art. 480 alin.2 cod pr. civ, admite apelul declarat de IPJ MM împotriva sentinţei civile nr.1170/07.02.2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, jud. Maramureş, pe care o schimbă în sensul că respinge plângerea formulată de petentul V A împotriva procesului verbal de contravenţie seria PMMX nr. 032788 dresat la data de 13.12.2015.