Cerere de reabilitare. Contestaţie respinsă: reabilitarea nu poate opera parţial ci vizează totalitatea condamnărilor petentului, acesta neputând fi reabilitat doar pentru o parte din condamnări

Pe rol fiind pronunţarea asupra contestaţiei formulată de contestatorul-petent C P, împotriva sentinţei penale nr. 962/05.04.2018, pronunţată de Judecătoria Iaşi, în dosarul nr. 23254/245/2017.

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 962/5.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 23254/245/2017 al Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 533 Cod proc.pen. respinge cererea de reabilitare formulată de petentul C P, cu antecedente penale, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea soluţiei pronunţate, Judecătoria Iaşi a reţinut următoarele:

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. 23254/245/2017, la data de 11.08.2017, petentul C P a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună reabilitarea cu privire la pedepsele înscrise în cazierul judiciar.

În motivarea cererii petentul a arătat că prin sentinţa penală nr. 5657 din 27 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 24407/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1128/ 24.10.2002 a Curţii de Apel Iaşi petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat; prin sentinţa penală nr. 1597 din 28 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 8044/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/ 13.12.2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare.

Petentul a arătat că a fost liberat condiţionat la data de 26.06.2007, iar de la acea dată nu a mai suferit o nouă condamnare în intervalul de timp prev. de art. 166 Cod penal, iar în această perioadă a avut asigurată existenţa prin muncă cinstită, a avut o conduită bună şi nu are fapte înscrise în cazierul judiciar.

Petentul a arătat că chiar dacă pedeapsa pe care a executat-o anterior săvârşirii infracţiunii din dosarul nr. 21988/245/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, respectiv pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare nu este exceptată de la reabilitarea de drept, având în vedere situaţia juridică a inculpatului, poate opera doar reabilitarea judecătorească întrucât pentru una dintre condamnările succesive nu este aplicabilă reabilitarea de drept.

Petentul a indicat Decizia de îndrumare nr. 8/ 21.08.1969 a Plenului Tribunalului suprem, precum că termenul în care poate fi cerută reabilitarea este cel prevăzut pentru cea mai gravă dintre condamnările succesive sau termenul cel mai scurt de reabilitare judecătorească în cazul în care toate condamnările succesive sunt mai mici de 2 ani închisoare, iar termenule vor curge de la data la care s- a sfârşit executarea ultimei pedepse.

Petentul a indicat ca temei de drept al cererii art. 529 Cod proc. pen., art. 167 Cod penal, art. 167 alin. 4 Cod penal.

Urmare a demersurilor făcute de instanţă, la dosar au fost ataşate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar actualizat al petentului, sentinţele penale de condamnare ale petentului astfel cum reies acestea din fişa de cazier judiciar, împreună cu deciziile din căile de atac, precum şi cu referatele efectuate de Compartimentele de executări Penale aferente instanţelor care au pronunţat sentinţele penale.

Având în vedere dispoziţiile art. 533 alin. 2 Cod proc. pen. şi menţiunile din cazierul judiciar, examinarea acestei cereri a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 21988/245/2015 al Judecătoriei Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de cererea formulată şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5657 din 27 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 24407/2001, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1128/ 24.10.2002 a Curţii de Apel Iaşi petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, cu un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 6977/ 12.12.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 5854/2002, rămasă definitivă prin neapelare, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă care s-a contopit cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală de mai sus, hotârându-se o pedeapsă finală de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, cu un termen de încercare de 4 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 2157/ 06.05.2003 pronunţată în dosarul nr. 6055/ 2003 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 21.05.2003, s-a descontopit pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 6977/ 2002, a fost graţiată pedeapsa de 2 ani aplicată şi s- a constatat redus termenul de încercare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 1597 din 28 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 8044/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/ 13.12.2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare.

Condamnatul a fost liberat condiţionat la data de 26.06.2007, conform sentinţei penale nr. 1831/ 20.06.2007 a Judecătoriei Iaşi, cu un rest de pedeapsă de 248 zile.

Prin aceeaşi sentinţă penală petentul a fost obligat către partea civilă N G la plata următoarei sume cu titlu de despăgubiri civile: 20.000.000 lei vechi, în solidar cu ceillaţi inculpaţi; respectiv către C A I, la suma de 8 dolari şi 3.371.168 lei vechi, în solidar cu ceilalţi inculpaţi.

Prin aceeaşi sentinţă penală petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei vechi. Totodată, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în cuantum de 481.000 lei vechi.

Prin sentinţa instanţei de control judiciar petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30.000 lei vechi.

Tot din fişa de cazier judiciar, reiese că împotriva petentului a fost pusă în mişcare acţiunea penală la data de 16.04.2014 în dosar nr. 276/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, iar la data de 02.07.2015 împotriva petentului a fost pusă în mişcare acţiunea penală în dosar nr. 7590/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi.

În acest din urmă dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C P, dosarul fiind înregistrat cu nr. 21988/245/2015 la Judecătoria Iaşi, iar prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, sentinţă penală ce a fost menţinută şi care a rămas definitivă la data de 04.12.2017 prin decizia penală nr. 919 a Curţii de Apel Iaşi.

Instanţa reţine că reabilitarea este instituţia juridică prin efectul căreia încetează pentru viitor consecinţele juridice ale unei condamnări (decăderi, interdicţii, incapacităţi), având o funcţie reeducativă şi asigurând reintegrarea socială completă a unui condamnat, prin repunerea lui în situaţia anterioară condamnării.Reabilitarea este o cauză extinctivă, indivizibilă, care operează in personam, indiferent de natura şi gravitatea condamnării. De asemenea, reabilitarea se constată cu privire la toate condamnările pe care le-a suferit o persoană, şi nu doar pentru o parte a acestora (indivizibilitatea reabilitării) pronunţate în ţară sau în străinătate, indiferent de natura şi gravitatea condamnării.

Instanţa reţine că reabilitarea este instituţia juridică prin care consecinţele unei condamnări încetează pentru viitor pentru fostul condamnat care, pentru o perioadă de timp, a dovedit că este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia, care nu va mai avea de suportat interdicţii, incapacităţi ori decăderi ce curg din condamnare. Reabilitarea are în vedere tot trecutul condamnatului, iar, în cazul unor condamnări succesive, produce efecte cu privire la toate, având caracter indivizibil.

În cazul condamnărilor succesive, este necesar ca, pentru toate condamnările, să opereze reabilitarea de drept şi niciuna dintre infracţiuni să nu fi fost săvârşită în cadrul termenului de reabilitare pentru condamnarea anterioară. În ipoteza în care unele dintre condamnări sunt susceptibile de reabilitare de drept, iar altele de reabilitare judecătorească, reabilitarea se obţine numai în condiţiile reabilitării judecătoreşti.

Instanţa reţine că sentinţa penală nr. 5657 din 27 noiembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 24407/2001 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1128/ 24.10.2002, dispunându- se prin aceasta suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu un termen de încercare stabilit la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Ulterior: Prin sentinţa penală nr. 6977/ 12.12.2002 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 5854/2002, rămasă definitivă prin neapelare, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă care s- a contopit cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală de mai sus, hotârându- se o pedeapsă finală de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, cu un termen de încercare de 4 ani închisoare. (termen care începere să curgă potrivit dispoziţiilor legale de la data de 24.10.2002- data rămâneriii definitive sentinţei penale nr. 5657/2001).

Prin sentinţa penală nr. 2157/ 06.05.2003 pronunţată în dosarul nr. 6055/ 2003 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 21.05.2003, s- a descontopit pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 6977/ 2002, a fost graţiată pedeapsa de 2 ani aplicată şi s- a constatat redus termenul de încercare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 1597 din 28 martie 2005 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 8044/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/ 13.12.2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 9 luni închisoare, faptă săvârşită la data de 09.11.2003. Prin această sentinţă penală, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni în cursul termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 1128/24.10.2002 a Tribunalului Iaşi, fiind revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi.

Prin urmare, instanţa constată că fapta pentru care s- a dispus condamnarea petentului prin sentinţa penală nr. 1597/ 28.03.2005 a fost săvârşită la data de 09.11.2003, după data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 5657/ 2001, respectiv 24.10.2002, în termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit în prima sentinţă penală de condamnare.

Potrivit art. 86 Cod pen. 1969, în cazul în care instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în baza art. 83 şi 84, el este reabilitat de drept.

Prin urmare, instanţa reţine că nu poate fi incidentă în speţă reabilitarea de drept în condiţiile în care în termenul de încercare stabilit de către prima sentinţă penală prin care s- a pronunţat prima condamnare a petentului, acesta a săvârşit o nouă infracţiune, cu privire la care s- a pronunţat o altă sentinţă penală de condamnare a petentului.

Faţă de susţinerile petentului din cuprinsul cererii, chiar dacă pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare nu este exceptată de la reabilitarea de drept potrivit dispoziţiilor Noului Cod penal, având în vedere situaţia juridică a inculpatului (condamnările succesive şi faptul că pentru una dintre aceste condamnări succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării de drept) reabilitarea de drept nu mai poate opera, situaţia petentului poate fi analizată numai din punct de vedere al reabilitării judecătoreşti.

Reţine instanţa totodată că reabilitarea nu poate opera parţial ci vizează totalitatea condamnărilor petentului.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanţa reţine că în cauză este incidentă reabilitarea judecătorească.

Instanţa constată că, intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 aLegii nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, impune, referitor la instituţia reabilitării cu privire la infracţiuni pentru care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare sub vechiul cod penal, determinarea legii penale mai favorabile, ceea ce presupune: într-o primă etapă, stabilirea dacă sunt sau nu incidente dispoziţiile art. 6 alin. 7 C.pen. relative la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei şi, ulterior, verificarea dacă dispoziţiile noului cod penal cu privire la reabilitare sunt mai favorabile faţă de cele din vechiul cod penal.

Această examinare, ca urmare a situaţiei tranzitorii date, este necesară pentru a verifica, din perspectiva dispoziţiilor de drept substanţial referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, care drept material este aplicabil, iar în acest sens, art. 5 C.pen. prevede că: „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Or, întrucât aplicarea art. 6 alin. 7 coroborat cu art. 6 alin. 1 C.pen. trebuie să asigure doar menţinerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, pedeapsa aplicată sub legea veche urmând a fi redusă numai dacă aceasta depăşeşte maximul special din noua normă de incriminare, faţă de limitele de pedeapsă aplicabile ansamblului faptic, comis de petentul-condamnat C P (aşa cum rezultă acesta din sentinţele penale din cazier) prevăzute de noul cod penal, instanţa apreciază că, în speţă, nu este incidentă această ipoteză de aplicare a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.

Instanţa reţine că potrivit deciziei de îndrumarea a Plenului Tribunalului Suprem nr. 8 din 21 august 1969 cu privire la aplicarea unor dispoziţii referitoare la reabilitare„ în cazul în care în intervalul de 3 ani următor executării unei pedepse de cel mult un an închisoare sau amenda, aplicată pentru o infracţiune ce nu era îndreptată împotriva avutului obştesc, fostul condamnat săvârşeşte una sau mai multe infracţiuni, reabilitarea de drept nu mai operează, iar condamnatul va putea cere reabilitarea judecătorească în condiţiile acesteia.(…) În cazul unor condamnări succesive, între care şi una cu pedeapsa închisorii până la un an, pronunţată pentru alte infracţiuni decât cele contra avutului obştesc, dacă pentru această condamnare nu a operat reabilitarea de drept, termenul în care va putea fi cerută reabilitarea judecătorească va fi cel pentru cea mai gravă condamnare dintre condamnările succesive, sau termenul cel mai scurt prevăzut de art. 135 Cod penal, în cazul în care toate condamnările succesive sunt din acelea care nu depăşesc un an închisoare, deoarece numai în acest fel se respectă principiul- care rezultă din art. 135 Cod penal al fixării termenelor în raport de gravitatea condamnărilor.”

Cererea de reabilitare trebuie să îndeplinească atât condiţiile de formă, cât şi condiţiile de fond. Astfel, instanţa este datoare să verifice mai întâi condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de reabilitare judecătorească şi, numai după ce aceste condiţii sunt constatate de către instanţă ca fiind îndeplinite, urmează a se proceda la soluţionarea cererii de reabilitare judecătorească, în sensul verificării îndeplinirii condiţiilor de fond pentru admiterea acesteia.

Prin urmare, instanţa opinează că, faţă de cererea dedusă judecăţii, şi decizia Tribunalului Suprem mai sus arătată, mai favorabilă este reglementarea actuală care, în cuprinsul art. 166 alin. 1 lit. a) C. pen., prevede posibilitatea condamnatului de a fi reabilitat de instanţă, la cerere, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; acest text are ca şi corespondent, în linii mari, art. 135 alin. 1 lit. a) C.pen. 1969, care stipula în sensul că se poate solicita reabilitarea după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate. Astfel, termenul de reabilitare fiind redus considerabil, întrucât nu se mai prevede adăugarea unei jumătăţi din durata pedepsei pronunţate la termenul prevăzut de lege, noul Cod penal este legea mai favorabilă.

Potrivit art. 167 alin. (1) Cod penal actual, termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris. (2) Pentru cei condamnaţi la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins în orice alt mod. (3) În caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni în curs de judecată. (4) În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului de supraveghere. (5) În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.

Cu privire la stabilirea duratei termenului de reabilitare şi momentul împlinirii acestuia, instanţa arată că, pentru verificarea îndeplinirii acestei condiţii trebuie stabilite trei elemente şi anume: durata termenului de reabilitare aplicabil petentului C P, momentul din care a început să curgă acest termen şi momentul la care acest termen s-a împlinit, dacă acest fapt s-a produs.

Având în vedere că petentul a suferit mai multe condamnări, raportat la fişa de cazier şi la sentinţele penale de la dosar, instanţa reţine că pedeapsa cea mai grea este pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare (raportându- ne la pedepsele suferite înaintea condamnării din sentinţa penală nr. 11008/ 24.04.2017 a Judecătoriei Iaşi) astfel că termenul de reabilitare judecătorească va fi calculat potrivit art. 166 alin. 1 lit. a) Cod penal actual, termenul de reabilitare judecătorească pentru petent fiind de 4 ani.

Potrivit art. 186 alin. 1 Cod penal actual,la calcularea timpului, ziua se socoteşte de 24 de ore, săptămâna de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă.

Condamnatul a fost liberat condiţionat la data de 26.06.2007, conform sentinţei penale nr. 1831/ 20.06.2007 a Judecătoriei Iaşi, cu un rest de pedeapsă de 248 zile.

În prezenta cauză, în ceea ce priveşte momentul de la care acest termen de 4 ani începe să curgă, termenul de reabilitare judecătorească curge de la data împlinirii executării ultimei pedepse cu închisoarea dispuse faţă de acesta (26.06.2007 la care se socotesc cele 248 zile rest, adică 8 luni şi 8 zile= 04.03.2008).

Astfel, având în vedere cele mai sus expuse, instanţa reţine că termenul de reabilitare de 4 ani a început să curgă de la momentul la care s-a împlinit executarea pedepsei ultime, calculat mai sus.

Însă, având în vedere că din fişa de cazier rezultă că la data de 13.10.2011 petentul a săvârşit o nouă infracţiune, iar prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 s- a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, sentinţă penală ce a fost menţinută şi care a rămas definitivă la data de 04.12.2017 prin decizia penală nr. 919 a Curţii de Apel Iaşi, reiese că acest termen de reabilitare judecătorească nu s- a împlinit întrucât petentul a săvârşit o nouă infracţiune.

Instanţa a procedat la analiza acestor aspecte mai sus expuse, prin raportare la apărările petentului din cerere, potrivit cărora termenul de reabilitare era împlinit la data săvârşirii noii infracţiuni, ce a făcut obiectul dosarului nr. 21988/245/2015 al Judecătoriei Iaşi (aspect care oricum viza reţinerea sau nu a stării de recidivă postexecutorie faţă de această ultimă condamnare). Dincolo de aceste apărări, oricum reţine instanţa că reabilitarea nu poate opera parţial ci vizează totalitatea condamnărilor petentului, acesta neputând fi reabilitat doar pentru o parte din condamnări.

În ceea ce priveşte condiţiile reabilitării judecătoreşti în cazul persoanei fizice, instanţa reţine că legea nouă reţine numai două dintre cele patru condiţii prevăzute de Codul penal 1969, în sensul că, pentru a dispune reabilitarea judecătorească, nu este necesar ca persoana condamnată să aibă asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste ori ca persoana condamnată să fi avut o bună conduită, însă, pentru a putea opera reabilitarea, rămân a fi îndeplinite, pe de o parte, condiţia ca să nu se mai fi săvârşit o altă infracţiune în intervalul termenului de reabilitare, iar, pe de altă parte, condiţia ca petentul să fi achitat integral cheltuielile de judecată şi obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri, acestea din urmă fiind aceleaşi în ambele reglementări.

În ceea ce priveşte prima condiţie reglementată de textul normativ anterior indicat, reţinând că din datele dosarului rezultă că în interiorul termenului de reabilitare petentul a comis o nouă infracţiune.

Cererea de reabilitare judecătorească a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.08.2017.

Raportat la aceste aspecte, la data judecării cererii deduse judecăţii prima condiţie prevăzută de art. 168 lit. a C.pen. nu este îndeplinită, termenul de reabilitare judecătorească nefiind împlinit.

Astfel, dată fiind condamnarea suferită de petent prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 la o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare, sentinţă penală ce a fost menţinută şi care a rămas definitivă la data de 04.12.2017 prin decizia penală nr. 919 a Curţii de Apel Iaşi, petentul va putea formula o nouă cerere de reabilitare judecătorească numai după împlinirea termenului legal de reabilitare judecătorească ce vizează această nouă condamnare. (care prin raportare la fişa de cazier judiciar este cea mai grea).

Pentru toate aceste considerente expuse anterior, instanţa constată că nu sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru a putea opera reabilitarea judecătorească, motiv pentru care în baza art. 533 Cod de procedură penală va respinge cererea de reabilitare.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat contestaţie, în termen legal, de către persoana condamnată C P. Petentul a precizat că exercită calea de atac a apelului, însă, raportat la prevederile art. 535 Cod procedură penală, potrivită cărora sentinţa prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este supusă contestaţiei în termen de 10 zile de la comunicare, cererea petentului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi în mod corect ca fiind contestaţie.

În motivare, petentul a precizat doar că sentinţa penală atacată este nelegală şi netemeinică, iar la termenul de judecată din data de 28.11.2018, apărătorul ales al petentului a precizat că solicită admiterea contestaţiei, întrucât a intervenit reabilitarea judecătorească.

Analizând contestaţia formulată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de fond, instanţa apreciază că aceasta este nefondată şi urmează a o respinge, având în vedere următoarele motive:

În mod temeinic şi argumentat prima instanţă, analizând situaţia juridică a petentului C P şi apreciind în raport de întreaga situaţie juridică a contestatorului, a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile reabilitării  judecătoreşti prevăzute de art. 168 Cod penal şi în mod corect a stabilit că pentru situaţia juridică a petentului este mai favorabilă legea penală în vigoare şi nu Codul penal din 1969, care prevedea termene mai lungi de reabilitare.

Instanţa de fond a procedat în mod detaliat la analiza hotărârilor de condamnare şi a concluzionat că nu se poate da curs cererii formulate de petentul C P.

Reţine Tribunalul în esenţă faptul că, în prezent, petentul C P trebuie să execute pedeapsa închisorii de 2 ani şi 3 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 919/04.12.2017 a Curţii de Apel Iaşi.

În baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1230/2017 din 04.12.2017 de către Judecătoria Iaşi, petentul nefiind încarcerat până la data soluţionării prezentei contestaţii.

Potrivit copiei de pe cazierul judiciar, C P a avut anterior mai multe condamnări succesive: pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 1128/24.10.2002 a Tribunalului Iaşi; pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, termen de încercare de 4 ani, prin sentinţa penală nr. 6977/2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la data de 27.12.2002 – prin sentinţa penală nr. 2157/2003 a Judecătoriei Iaşi  s-a redus termenul de încercare la 3 ani şi 6 luni, ca urmare a graţierii pedepsei componente de 2 ani închisoare; pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an şi 9 luni, prin sentinţa penală nr. 1597/28.03.2005 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/13.12.2005 a Tribunalului Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 1597/28.03.2005 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/13.12.2005 a Tribunalului Iaşi, C P  a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni în cursul termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 1128/24.10.2002 a Tribunalului Iaşi, fiind revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei închisorii de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi.

Instanţa reţine astfel că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin sentinţa penală nr. 1597/28.03.2005 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/13.12.2005 a Tribunalului Iaşi a fost săvârşită în cursul termenului de reabilitare de drept pentru condamnarea anterioară, astfel încât nu mai operează reabilitarea de drept cu privire la prima condamnare a petentului (prin sentinţa penală nr. 5657/2001 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 1128/24.10.2002 a Tribunalului Iaşi).

De asemenea, petentul C P a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 919/04.12.2017 a Curţii de Apel Iaşi (la data de 13.10.2011) după ce a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1597/28.03.2005 a Judecătoriei Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1429/13.12.2005 a Tribunalului Iaşi la pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an şi 9 luni (C P fiind liberat condiţionat la data de 26.06.2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 248 zile).

În cazul condamnărilor succesive, este necesar ca pentru toate condamnările să opereze reabilitarea de drept, şi niciuna dintre infracţiuni să nu fi fost săvârşită în cadrul termenului de reabilitare de drept pentru condamnarea anterioară. În ipoteza în care unele dintre condamnări sunt susceptibile de reabilitare de drept, iar altele de reabilitare judecătorească, reabilitarea se obţine numai în condiţiile reabilitării judecătoreşti, în prezentul dosar fiind incidentă reabilitarea judecătorească.

Chiar dacă pedeapsa pe care petentul a executat-o anterior a fost de 1 an şi 9 luni închisoare şi nu este exceptată de la reabilitarea de drept potrivit dispoziţiilor Noului Cod penal, având în vedere situaţia juridică a petentului (condamnările succesive suferite de către petent şi faptul că pentru una dintre aceste condamnări succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării de drept), reabilitarea de drept nu poate opera, ci poate fi constatată numai reabilitarea judecătorească, astfel cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond.

Având în vedere condamnările succesive suferite de către C P şi faptul că pentru una dintre aceste condamnări succesive nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru intervenirea reabilitării de drept, atunci această reabilitare nu va opera întrucât reabilitarea are caracter indivizibil, priveşte pe condamnat şi nu condamnările pe care acesta le-a suportat.

În acest sens s-a pronunţat Decizia de îndrumare nr. 8/21.08.1969 a Plenului Tribunalului Suprem, în care se arată că termenul în care va putea fi cerută reabilitarea judecătorească în acest caz va fi cel prevăzut pentru cea mai gravă dintre condamnările succesive sau termenul cel mai scurt de reabilitare judecătorească în cazul în care toate condamnările succesive sunt mai mici de 2 ani închisoare, iar termenele vor curge de la data la care s-a sfârşit executarea ultimei pedepse.

Prin urmare, Judecătoria Iaşi a considerat în mod întemeiat că reabilitarea nu poate opera parţial, ci vizează totalitatea condamnărilor petentului, acesta neputând fi reabilitat doar pentru o parte din condamnări.

Tribunalul arată că instanţa de fond a apreciat corect că termenul de reabilitare judecătorească este cel prevăzut de art. 166 alin. 1 lit. a) Cod penal, care prevede posibilitatea condamnatului de a fi reabilitat de instanţă, la cerere, după împlinirea unui termen de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani şi că acest termen se calculează potrivit art. 167 alin. 5 Cod penal: În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.

Cum petentul nu a început să execute ultima pedeapsă, respectiv pedeapsa închisorii de 2 ani şi 3 luni stabilită prin sentinţa penală nr. 1100/ 24.04.2017 pronunţată de Judecătoria Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 919/04.12.2017 a Curţii de Apel Iaşi, termenul de reabilitare judecătorească de 4 ani nu s-a împlinit, astfel că în mod corect a considerat instanţa de fond că cererea petentului de reabilitare este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, constatând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 535 Cod procedură penală va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 962/5.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 23254/245/2017 al Judecătoriei Iași, sentinţă pe care o va menţine.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe petent la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 535 Cod procedură penală  respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul C P, împotriva sentinței penale nr. 962/5.04.2018, pronunțată în dosarul nr. 23254/245/2017 al Judecătoriei Iași, sentinţă pe care o menţine.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare