Nulitate titlu de proprietate - vechi amplasament atribuit altor persoane.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X/866/2015 din 11.05.2015 reclamantul RI a chemat în judecată pe pârâţii BV, PA, AR, DR, CJI şi CLT, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 336104/09.03.2011 emis pe numele AS, respectiv cu privire la suprafaţa de 6777 mp teren situat în tarlaua 32 parcela 1036/20/3 şi suprafaţa de 423 mp teren situat în tarlaua 32 parcela 1029/20/3 şi nulitatea proceselor verbale de punere în posesie nr. 4025/16.06.2010 şi nr. 5219/12.08.2010.

În motivarea cererii reclamantul arată că prin sentinţa civilă nr. 4006/25.06.1992 a Judecătoriei Paşcani a fost admisă plângerea formulată de RI împotriva hotărârii nr. 2274/16.04.1991 a Comisiei judeţene Iaşi, fiind desfiinţată această hotărâre şi stabilindu-se dreptul de proprietate petentului asupra suprafeţei de 1,5 ha teren arabil extravilan situat în . Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că terenul este moştenire de tatăl petentului, RV şi acesta a fost stăpânit de tatăl său ca proprietar până la colectivizare, fiind situat în tarlaua „ Cimitir” ( „Roman”).

Întrucât Comisia locală T  nu a pus în executare această hotărâre, petentul a formulat acţiune, iar prin sentinţa civilă nr. 3362/10.09.2002 aceasta a fost admisă, iar comisia locală a fost obligată să întocmească documentaţia în vederea eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa de 1,5 ha teren extravilan conform sentinţei menţionate.

Prin adresa nr. 1392/18.04.2002 a Primăriei T se precizează că RI a fost pus în posesie cu suprafaţa de 1,36 ha teren deoarece diferenţa de 0,14 ha este vândută cu act de vânzare cumpărare la alţi cetăţeni. În anul 2006 Comisia judeţeană emite titlu de proprietate reclamantului doar pentru 8100 mp teren şi nu pentru 1,5 ha aşa cum fusese obligată prin hotărâre judecătorească.

În anul 2011 a fost emis titlul de proprietate pentru AS deşi erau iniţiate demersurile în vederea emiterii titlului pe numele RI

Din tabelul cu proprietăţi din anul 1962 rezultă faptul că AS figura în tarlaua „ La Roman „( Cimitir) doar cu suprafaţa de 0,18 ha arabil şi nu 7200 mp cât i-a fost reconstituită. În registrul agricol acesta figurează cu teren arabil de 0,18 ha şi 0,54 ha în tarlaua „ La Roman”, teren deţinut de moştenitorii autorului la aproximativ 100 mp de amplasamentul reclamantului.

Din declaraţia moştenitoarei BV rezultă că deţine o suprafaţă de 0,18 ha menţionat în procesul verbal de punere în posesie nr. 4025/14.06.2010 de la tatăl AS care l-a cumpărat de la RNI

Din adeverinţele emise de primărie, nr. 3993/10.04.2014 care precizează că defunctul AS figurează „ La Roman „ cu 0,18 ha şi 0,54 ha şi nr. 6980/19.09.2011 care precizează că BV figurează cu 0,12 ha şi 0,98 ha „ La Roman” nu rezultă cu certitudine ce suprafaţă a adus în colectivizare autorul AS

În concluzie, moştenitorii defunctului AS au în posesie o suprafaţă de peste 1 ha în tarlaua „La Roman „, dar au intrat în mod abuziv peste terenul deţinut de reclamant înainte de colectivizare, teren în suprafaţă de 7000 mp.

Faţă de aceste împrejurări, solicită admiterea acţiunii.

Pârâţilor li s-au comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, iar la data de 11.06.2015 pârâta Comisia judeţeană Iaşi a depus întâmpinare în care arată că titlul de proprietate se emite pe  baza documentaţiei înaintate de către comisia locală, iar în cazul în care se va admite acţiunea va proceda potrivit dispoziţiilor art. 58 din legea 18/1991.

La data de 11.06.2015 pârâţii  BV a, PA, AR şi DR au depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale T , iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Arată pârâţii că prin sentinţa civilă nr. 4006/1992 nu s-a stabilit amplasamentul terenului de 1,5 ha reconstituit reclamantului în tarlaua „Cimitir”, ci în considerente se vorbeşte doar de teren moştenit de la tatăl decedat şi se face referire la declaraţiile de martori, în considerente neprecizându-se amplasamentul terenului. Nu face nicio referire reclamantul la faptul că i s-a emis titlul de proprietate nr. 336000/20.04.2006 pentru suprafaţa de 0,81 ha teren în tarlaua 33 şi că nu posedă alt titlu care să justifice proprietatea asupra vreunei alte suprafeţe de teren. Titlul nu a fost contestat niciodată, iar terenul din titlul pârâţilor nu are nicio legătură cu terenul proprietatea reclamantului.

Autorul reclamantului nu a intrat cu această suprafaţă în CAP, aspect care rezultă chiar din cererea ce a constituit obiectul dosarului nr. 3781/1992 unde se menţionează că terenul de 1,5 ha nu figurează în registrul agricol.

Suprafaţa de 7200 mp înscrisă în titlul contestat a figurat în registrul agricol al autorului şi a fost înscris în CAP. Terenul este menţionat în registrul agricol din 1959-1963 în punctul „ La Roman „ sau „La Cimitir” în două parcele, respectiv 0,18 ha şi 0,54 ha.

Menţionează pârâţii că în anul 2009 au obţinut hotărârea nr. 198 a comisiei judeţene care stabileşte dreptul lor de proprietate şi pentru suprafaţa de 1,52 ha teren. În preambulul acestei hotărâri de face precizarea că s-a depus actul de vânzare cumpărare din anul 1953, declaraţii de martori, copia anexei de validare, dar şi copia testamentului din anul 1953.

Însă, această suprafaţă de 1,52 ha a fost obţinută peste suprafaţa obţinută iniţial de 2,94 ha în care se include suprafaţa de 0,72 ha.

Terenul menţionat în titlu în suprafaţă totală de 7200 mp din tarlaua 32 a fost menţionată în registrul agricol al autorului, acesta s-a înscris cu suprafaţa menţionată în CAP, l-a posedat neîntrerupt, fiind persoană îndreptăţită la reconstituire.

Nu există nicio identitate între acest teren şi terenul reclamantului de 0,81 ha din tarlaua 33. Reclamantul nu face dovada proprietăţii pentru suprafaţa de 7200 mp în litigiu, astfel că nu justifică calitate procesuală activă şi interes.

Cu privire la procesele verbale de punere în posesie, se arată că acestea constituie documentaţia prealabilă emiterii titlului, au fost emise în mod legal. Într-o primă variantă terenul a fost situat într-un singur trup, însă verificându-se planurile cadastrale, s-a constatat că o porţiune din suprafaţa de 7200 mp are categoria de folosinţă păşune şi a fost menţionată ca atare în titlul de proprietate.

Procesul verbal de punere în posesie nr. 5219/12.08.2010 reprezintă de fapt fişa suprafeţelor primite în proprietate, iar potrivit documentaţiei comisiei judeţene, suprafaţa solicitată şi reconstituită pentru AS a fost potrivit registrului agricol  de 2,94 ha, menţionată în anexa nr. 2a.

Mai arată pârâţii că pârâta Comisia locală T  nu este parte a raportului juridic dedus judecăţii, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.

Comisia locală T  nu a depus întâmpinare.

La solicitarea instanţei comisia judeţeană şi OCPI Iaşi au înaintat la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului contestat.

La termenul din 25.11.2016 pârâţii persoane fizice au renunţat la  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale T, instanţa luând act de renunţare. La acelaşi termen instanţa a  unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes şi  a încuviinţat reclamantului proba cu înscrisuri şi expertiză topografică ( respingând proba testimonială solicitată de acesta), iar pârâţilor persoane fizice proba cu înscrisuri. Totodată, instanţa a încuviinţat reclamantului participarea unui expert consultant în persoana domnului expert Sălceanu Gheorghe.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către domnul expert Lipşa Ştefan.

La data de 18.07.2016 reclamantul RI a decedat, iar la data de 14.09.2016 judecata a fost suspendată în baza art. 412 al. 1 pct. 1 cod proc. civ., nefiind indicaţi moştenitorii acestuia, deşi s-a acordat termen în acest sens.

La data de 26.10.2016 s-a dispus reluarea judecăţii, fiind introdusă în cauză moştenitoarea reclamantului, NE.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În drept, potrivit art. III al. 1 lit. a pct. i, ii, iii, iv din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991  şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991  pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000  şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor.

În fapt, la data de 09.03.2011 a fost emis titlul de proprietate nr. 336104 pe numele AS ( autorul pârâţilor persoane fizice) pentru suprafaţa totală de 2,94 teren, din care suprafaţa de 6777 mp teren arabil extravilan situată în tarlaua 32 parcela 1036/20/3 şi suprafaţa de 423 teren fâneţe extravilan situată în tarlaua 32 parcela 1029/20/3.

La data de 14.06.2010 a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 4025 pe numele AS pentru suprafaţa de 7200 mp teren arabil extravilan situat în tarlaua 32 parcela 1036/20/3.

La data de  12.08.2010 a fost emis procesul verbal de punere în posesie  nr. 5219 pe numele AS pentru suprafaţa totală de 2,94 teren, din care suprafaţa de 6777 mp teren arabil extravilan situată în tarlaua 32 parcela 1036/20/3 şi suprafaţa de 423 teren fâneţe extravilan situată în tarlaua 32 parcela 1029/20/3.

Autorul pârâţilor, AS, a obţinut în baza legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,94 ha teren, fiind înscris în anexa nr. 2a ( f. 109 vol. I).

Ulterior, în baza legii 247/2005, prin hotărârea nr. 198/27.01.2009 a Comisiei judeţene Iaşi ( f. 157 vol. I), a fost admisă în parte cererea formulată de BV, AR, PA, DR în calitate de moştenitori ai autorilor AS şi V a şi li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,52 ha teren pe raza comunei T dispunându-se înscrierea în anexa nr. 3.

Din documentaţiile înaintate de către comisia judeţeană Iaşi şi OCPI Iaşi rezultă că titlul de proprietate contestat a fost emis în baza anexei nr. 2a, acesta fiind emis exact pentru suprafaţa totală reconstituită iniţial autorului AS, respectiv 2,94 ha.

Prin sentinţa civilă nr. 4006/25.06.1992 ( f. 20-21 vol. I) reclamantului RI i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,5 ha teren  arabil extravilan situat pe raza comunei T -

În dispozitivul acestei sentinţe nu s-a menţionat un anume amplasament asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate, reţinându-se doar în considerente că din declaraţia martorului a rezultat că tatăl reclamantului a deţinut terenul până la colectivizare, nefiind declarat la registrul agricol, terenul fiind situat în tarlaua „ Cimitir”.

Prin sentinţa civilă nr. 3362/2002 ( f. 33 vol. II) a fost obligată Comisia locală T i să întocmească documentaţia prealabilă în vederea eliberării titlului de proprietate reclamantului şi să o înainteze comisiei judeţene, prin sentinţa civilă nr. 4006/1992 fiindu-i stabilit reclamantului dreptul de proprietate  pentru suprafaţa de 1,5 ha extravilan arabil în tarlaua „ Cimitir”.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a solicitat expertului să precizeze dacă suprafaţa de 7200 mp teren în litigiu înscrisă în titlul de proprietate contestat şi în cele două procese verbale de punere în posesie contestate face parte din suprafaţa de 1,5 ha teren menţionată în sentinţa civilă nr. 3362/2002.

În primul rând, expertul a precizat faptul că tarlaua denumită popular „La Roman” este una şi aceeaşi cu tarlaua denumită popular „Cimitir”.

Reclamantul a încercat să susţină faptul că anterior colectivizării autorul pârâţilor ar fi deţinut în această tarla doar suprafaţa de 0,18 ha şi nu suprafaţa de 0,72 ha cât i-a fost reconstituită.

Verificând cuprinsul registrul agricol din perioada 1959-1963 ( f. 133 vol. I), instanţa constată că AS figura înscris în punctul denumit „ La Roman” cu două suprafeţe: una de 0,18 ha arabil şi alta de 0,54 ha arabil, deci un total de 0,72 ha.

Prin raportul de expertiză întocmit domnul expert Lipşa Ştefan a arătat că nu se poate susţine existenţa unei identităţi între suprafaţa de 7200 mp teren înscrisă în titlul şi procesele verbale contestate şi suprafaţa de 1,5 ha teren menţionată în sentinţa civilă nr. 3362/2002.

Verificând cuprinsul acestei sentinţe, se constată că instanţa nu a stabilit cu exactitate un anume amplasament asupra căruia să fie obligată comisia locală la întocmirea documentaţiei în favoarea reclamantului pentru suprafaţa de 1,5 ha teren, fiind doar menţionat faptul că aceste teren este situat în tarlaua „ Cimitir”.

În cuprinsul acestei sentinţe s-a reţinut faptul că pârâta Comisia locală T  a invocat prin întâmpinare faptul că reclamantul deţine doar 1,36 ha, fiind pus în posesie cu această suprafaţă, restul până la 1,5 ha fiind vândut altor cetăţeni. Instanţa a reţinut însă că în acel dosar nu s-a făcut dovada acestei vânzări.

Raportat la această motivare, expertul consultant opinează în mod eronat faptul că încheierea contractului de vânzare cumpărare din data de 29.09.1953 nu este recunoscută de instanţă. Încheierea unui contract autentic de vânzare cumpărare nu trebuie „recunoscută” de către instanţă. Instanţa a reţinut faptul că nu s-a dovedit încheierea unui contract de vânzare prin care să fi fost înstrăinat terenul şi nicidecum faptul că nu s-a încheiat un astfel de contract.

Expertul consultant mai face şi alte aprecieri eronate cu privire la drepturile cuvenite părţilor.

Astfel, deşi în dosar există probe certe că autorului AS i s-a reconstituit în baza legii 18/1991 dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2,94 ha teren, fiind înscris în anexa nr. 2a, în baza căreia s-a emis şi titlul de proprietate, iar ulterior, în anul 2009 moştenitorilor acestuia li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,52 ha teren, dispunându-se înscrierea acestora în anexa nr. 3 ( fiind aşadar, în mod clar vorba despre două reconstituiri diferite), domnul expert Sălceanu Gheorghe afirmă în mod eronat faptul că pârâţii au stabilit dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de 1,52 ha teren şi deţin diferenţa de 1,42 ha teren fără acte. De asemenea, acesta mai afirmă şi faptul că suprafaţa de 7200 mp în litigiu „ face parte din  vechiul amplasament al lui RI menţionată în sentinţa civilă nr. 3362/2002”.

Or, prin raportul de expertiză nu s-a solicitat să se identifice vechiul amplasament al proprietăţii reclamantului, iar sentinţa nr. 3362/2002 obligă comisia locală să întocmească documentaţia în vederea eliberării titlului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafaţa  de 1,5 ha teren situat în tarlaua „ Cimitir” şi nicidecum pe vechiul amplasament. De altfel, în acea sentinţă nu se face referire nici la vechiul amplasament şi nici la un anume amplasament clar  şi precis determinat, ci doar la tarlaua în care este situat terenul.

Raportat la împrejurarea că reclamantul este îndreptăţit conform sentinţei civile nr. 3362/2002 să primească suprafaţa de 1,5 ha teren în tarlaua „Cimitir”, instanţa apreciază că acesta îşi justifică interesul şi, implicit, calitatea procesuală activă în cauză, astfel că excepţiile invocate de către pârâţii persoane fizice urmează a fi respinse.

Însă, din ansamblul probelor administrate nu rezultă că reclamantul este îndreptăţit să primească suprafaţa de 1,5 ha exact pe amplasamentul suprafeţei de 7200 mp  în litigiu, respectiv tarlaua 32 parcelele 1036/20/3 şi 1029/20/3.

Aşa cum am menţionat deja, prin sentinţa civilă 3362/2002 nu s-a stabilit un amplasament bine determinat în favoarea reclamantului, fiind menţionată doar tarlaua „ Cimitir” şi fără a se face vreo referire la vechiul amplasament deţinut anterior colectivizării. Mai mult, în cuprinsul sentinţei civile nr. 4006/1992 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului se reţine faptul că însuşi reclamantul a declarat faptul că anterior colectivizării terenul a fost stăpânit de tatăl său, dar nedeclarat la registrul agricol, reconstituirea fiind efectuată în baza declaraţiilor de martori.

Pe de altă parte, autorul pârâţilor, AS, a figurat anterior colectivizării în registrul agricol cu suprafaţa de 7200 mp în tarlaua „ La Roman”, aceasta fiind una şi aceeaşi cu tarlaua „ Cimitir”.

Mai mult, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 365/29.09.1953 RNI a vândut lui AVS şi IDN suprafaţa de 7160 mp teren. Prin urmare, pentru acest teren înstrăinat în anul 1953 vânzătorul sau moştenitorii acestuia nu mai pot pretinde stabilirea dreptului de proprietate. Însă, conform contractului acest teren vândut este situat în vatra satului, fiind astfel de presupus că este vorba despre un teren intravilan, iar reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren extravilan despre care el însuşi a declarat că nu a fost înscris de tatăl său în registrul agricol. Pe de altă parte, terenul de 7160 mp a fost înstrăinat de RNI iar tatăl reclamantului se numea RV. Prin urmare, nu rezultă că ar exista vreo legătură între ternul înstrăinat de RNI în anul 1953 autoarei pârâţilor şi terenul reconstituit reclamantului în calitate de moştenitor al tatălui său, RV

Concluzionând, din întregul material probator administrat în cauză nu rezultă faptul că suprafaţa de 1,5 ha pe reclamantul este îndreptăţit să o primească conform sentinţei civile nr. 3362/2002 în tarlaua „Cimitir” include exact amplasamentul suprafeţei de 7200 mp  în litigiu, respectiv tarlaua 32 parcelele 1036/20/3 şi 1029/20/3. În plus, autorul pârâţilor a figurat în registrul agricol anterior colectivizării cu suprafaţa de 7200 mp în această tarla, astfel că în mod justificat această suprafaţă a fost menţionată în titlul de proprietate nr. 336104/2011, titlu ce a fost emis în baza anexei de validare nr. 2a, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui AS pentru suprafaţa de 2,94 ha menţionată în această anexă fiind efectuată în baza registrului agricol din perioada anterioară colectivizării. Bineînţeles, raportat la  dispozitivul sentinţei civile nr. 3362/2002 comisia locală este obligată să găsească reclamantului un amplasament în suprafaţă de 1,5 ha teren situat în tarlaua „ Cimitir”, dar an alt amplasament decât cel menţionat în titlul contestat.

Faţă de cele reţinute şi considerentele expuse, instanţa constată că cererea formulată de reclamantul RI ( decedat în cursul procesului) şi continuată de moştenitoarea acestuia, NE,  este neîntemeiată şi va fi respinsă.

În baza art. 453 cod proc. civ. reclamanta NE va fi obligată să-i plătească să plătească pârâţilor BV, PA, AR, DR, suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantului invocate de pârâţii BV, PA, AR, DR prin întâmpinare.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul RI, şi continuată de moştenitorul NE în contradictoriu cu pârâţii  BV, PA, AR, DR , CJI şi CL T.

Obligă pe reclamanta NE să plătească pârâţilor BV, PA, AR, DR suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 21.12.2016.

Domenii speta

Spete similare