Îmbogăţirea fără justă cauză.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.09.2017, reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii, a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.200 Euro, echivalent în lei, reprezentând daune pentru daune pentru folosinţa fără justă cauză în ultimii 4 ani a suprafeţei de 100 mp din satul Criveşti, com. Vânători, jud. Iaşi. Au fost solicitate, de asemenea, cheltuieli de judecată.

În motivare, se arată că prin sentinţa civilă nr. 1980/21.09.2010, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2723/866/2010, s-a luat act de tranzacţia prin care reclamantul a arendat pârâţilor terenul în suprafaţă de 100 mp pe care se afla construcţia a cărei demolare s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 887/13.05.2007 pronunţată de Judecătoria Paşcani, cu obligaţia pârâţilor să îi plătească o arendă anuală de 300 Euro, cu scadenţa la data de 15 ianuarie a anului următor. Menţionează reclamantul că pârâţii i-au plătit arenda numai pe primii doi ani, motiv pentru care a cerut punerea în executare silită a contractului de arendă în dosarul de executare silită nr. 68/2016 al BEJA Bîrcă Gabriel şi Lupu-Neculăiţă Gheorghe-Cristian. Prin sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 a Tribunalului Iaşi, a fost admisă în parte contestaţia la executare a debitorilor-arendaşi, menţinându-se actele de executare numai pentru suma de 300 de Euro, constatându-se că valabilitatea contractului de arendă a fost doar pe 3 ani şi a expirat la data de 20.09.2013, cu scadenţa la data de 15.01.2014. Susţine reclamantul că începând cu data de 20.09.2013, pârâţii, folosind fără titlu terenul său de 100 mp s-au îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul său cu suma de 300 de Euro anual, sumă reprezentând contravaloarea folosinţei acestui teren, aşa cum această valoare a fost stabilită prin tranzacţia menţionată.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de prescripţie, reclamantul precizează că întârzierea cu un an a introducerii prezentei acţiuni se datorează unor motive temeinice, şi anume soluţionării apelului introdus la data de 22.07.2016 împotriva sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016 prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 şi comunicării acestei decizii redactate abia la data de 14.07.2017,  adică în perioada vacanţei judecătoreşti când a fost în imposibilitatea consultării şi angajării unui avocat, la care se adaugă împrejurarea că a avut grave probleme de sănătate.

În subsidiar, în situaţia în care va fi respinsă cererea de repunere în termenul de prescripţie, reclamantul solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 900 Euro, echivalent în lei, reprezentând aceleaşi daune pe ultimii trei ani.

În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 1345 şi urm. C.civ..

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul.

Legal citaţi, pârâţii au formulat întâmpinare în termenul legal prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.

În motivare, se arată că pretenţiile formulate, după modul în care a fost motivată acţiunea, ar putea reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză, pretenţiile fiind solicitate pentru ultimii patru ani. Solicită respingerea cererii de repunere în termenul de prescripţie, prin raportare la motivele invocate. Pe fond, menţionează că reclamantul a primit de la, în calitate de administrator al societăţii, suma de 3.000 Euro, reprezentând preţul terenului în litigiu.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 205 C.proc.civ. .

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 887/13.04.2007, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 4432/866/2006, definitivă prin nerecurare, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii şi s-a dispus obligarea pârâţilor la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul în suprafaţă de 100 mp, proprietatea reclamantului, teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2332/26.06.1992.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1980/21.09.2010, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2723/866/2010, definitivă prin nerecurare, s-a luat act de tranzacţia dintre reclamantul şi pârâtul, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al, în sensul că pentru terenul în litigiu în suprafaţă de 100 m. p, situat în satul Criveşti, com. Vânători, jud. Iaşi, ar urma să se plătească reclamantului o arendă anuală de 300 (treisute) Euro, suma plătindu-se anual până la data de 15 ianuarie a anului următor. Termenul arendării a fost stabilit de 3 (trei) ani şi poate fi prelungit prin convenţia părţilor în condiţiile Legii nr. 16/1994. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată contractul se reziliază de drept. Pârâtul Gavriloaia Vasile a arătat că este de acord cu cele de mai sus şi se obligă a-şi respecta obligaţiile asumate în nume propriu şi ca reprezentant legal al.

Prin sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul, s-a constatat că suma datorată de contestatori este de 300 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare în sumă de 288,08 lei. Prin aceeaşi sentinţă au fost anulate în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 68/2016 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Bîrcă Gabriel şi Lupu –Nicolăiţă Gheorghe –Cristian cu privire la suma de 600 euro, dar şi cu privire la suma de 326,92 lei, reprezentând  cheltuieli de executare.

Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe noi, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Prin întâmpinare, a fost invocată lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.

În temeiul art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Având în vedere că pârâtul a fost parte în tranzacţia încheiată în dosarul nr. 2723/866/2010, tranzacţia fiind încheiată de pârâtul, atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant legal al, dar şi că, din probele administrate, rezultă că după expirarea termenului de trei ani, terenul în litigiu nu a revenit în posesia reclamantului, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţie invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată repunerea în termenul de prescripţie. În motivarea acestui capăt de cerere, s-a arătat că întârzierea cu un an a introducerii prezentei acţiuni s-a datorat unor motive temeinice, şi anume soluţionării apelului introdus la data de 22.07.2016 împotriva sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016 prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 şi comunicării acestei decizii redactate abia la data de 14.07.2017,  adică în perioada vacanţei judecătoreşti când a fost în imposibilitatea consultării şi angajării unui avocat, la care se adaugă împrejurarea că a avut grave probleme de sănătate.

După cum am arătat, prin sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul, s-a constatat că suma datorată de contestatori este de 300 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare în sumă de 288,08 lei. Prin aceeaşi sentinţă au fost anulate în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 68/2016 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Bîrcă Gabriel şi Lupu –Nicolăiţă Gheorghe –Cristian cu privire la suma de 600 euro, dar şi cu privire la suma de 326,92 lei, reprezentând  cheltuieli de executare.

Conform art. 634 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului sunt hotărâri definitive. Aceste hotărâri devin definitive la data pronunţării.

Având în vedere disp. art. 634 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care a fost respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, a rămas definitivă la data pronunţării, respectiv la data de 06.03.2017.

Pe de altă parte, sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, era executorie, în temeiul art. 651 alin. 4 C.pro.civ. . În consecinţă, de la data pronunţării, respectiv 16.06.2016,  s-au produs efectele acestei sentinţe, şi anume anularea în parte a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 68/2016 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Bîrcă Gabriel şi Lupu –Nicolăiţă Gheorghe –Cristian cu privire la suma de 600 euro, dar şi cu privire la suma de 326,92 lei, reprezentând  cheltuieli de executare s-au produs încă de la data pronunţării.

Potrivit art. 2.522 alin. 1 C.civ., cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei. Conform alin. 2, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

Cu privire la motivul întârzierii, reclamantul a arătat că întârzierea cu un an a introducerii prezentei acţiuni s-a datorat unor motive temeinice, şi anume soluţionării apelului introdus la data de 22.07.2016 împotriva sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016 prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 şi comunicării acestei decizii redactate abia la data de 14.07.2017,  adică în perioada vacanţei judecătoreşti când a fost în imposibilitatea consultării şi angajării unui avocat, la care se adaugă împrejurarea că a avut grave probleme de sănătate.

Instanţa reţine că nu a fost respectat termenul de 30 de zile prev. de art. 2.522 alin. 2 C.Civ., prin raportare la data comunicării deciziei civile nr. 334/06.03.2017, respectiv 14.07.2017. Comunicarea hotărârii în perioada vacanţei judecătoreşti nu poate conduce la prelungirea termenului de 30 de zile, existând posibilitatea pentru reclamant să apeleze un avocat care ar fi fost în activitate. Cu privire la existenţa unor probleme de sănătate, instanţa constată că în Codul civil nu a fost prevăzută instituţia întreruperii sau suspendării termenului de 30 de zile, stabilit pentru solicitarea repunerii în termenul de prescripţie.

Mai mult, instanţa constată că ipoteza invocată de reclamant nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de suspendare a curgerii termenului de prescripţie, prev. de art. 2532 C.civ.  şi nici de întrerupere, prev. de art. 2537 C.civ..

În considerentele sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a reţinut că poate  fi executată silit doar rata aferentă perioadei 20.09.2012-20.09.2013 şi  scadentă la data de 15.01.2014, pentru celelalte solicitate neexistând  titlu executoriu. Reclamantul nu poate invoca culpa sa sau a executorului judecătoresc care a acţionat în interesul său, pentru a justifica întârzierea efectuării demersurilor legale pentru recuperarea eventualelor sume de bani datorate după expirarea termenului de 3 ani stabilit prin sentinţa civilă nr. 1980/21.09.2010, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2723/866/2010, definitivă prin nerecurare.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea reclamantului de repunere în termenul de prescripţie pentru perioada 20.09.2013 – 20.09.2014.

În continuare, cererea va fi analizată pe fond.

După cum s-a mai arătat, prin sentinţa civilă nr. 1980/21.09.2010, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2723/866/2010, definitivă prin nerecurare, s-a luat act de tranzacţia dintre reclamantul şi pârâtul, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al, în sensul că pentru terenul în litigiu în suprafaţă de 100 m. p, situat în satul Criveşti, com. Vânători, jud. Iaşi, ar urma să se plătească reclamantului o arendă anuală de 300 (treisute) Euro, suma plătindu-se anual până la data de 15 ianuarie a anului următor. Termenul arendării a fost stabilit de 3 (trei) ani şi poate fi prelungit prin convenţia părţilor în condiţiile Legii nr. 16/1994. În caz de neîndeplinire a obligaţiei de plată contractul se reziliază de drept. Pârâtul a arătat că este de acord cu cele de mai sus şi se obligă a-şi respecta obligaţiile asumate în nume propriu şi ca reprezentant legal al.

Prin sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul, s-a constatat că suma datorată de contestatori este de 300 euro, la care se adaugă cheltuielile de executare în sumă de 288,08 lei. Prin aceeaşi sentinţă au fost anulate în parte actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 68/2016 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi Bîrcă Gabriel şi Lupu –Nicolăiţă Gheorghe –Cristian cu privire la suma de 600 euro, dar şi cu privire la suma de 326,92 lei, reprezentând  cheltuieli de executare.

În considerentele sentinţei civile nr. 1117/16.06.2016, Judecătoria Paşcani a constatat că din cuprinsul sentinţei civile nr. 1980/21.09.2010 reiese că acest contract a fost încheiat pe o perioadă de trei ani şi care putea fi prelungit prin convenţia părţilor,în condiţiile Legii nr. 16/1994. Părţile nu au făcut dovada prelungirii contractului, potrivit Legii nr. 16/1994, instanţa reţinând astfel că prezentul contract este valabil doar pentru o perioadă de  trei ani. Potrivit dispozitivului  sentinţei civile ce reprezintă titlul executoriu, instanţa a reţinut că scadenţa arenzii anuale este la 15 ianuarie a anului următor, astfel că pentru anul 20.09.2010-20.09.2011 scadenţa a fost la data de 15.01.2012, pentru anul 20.09.2011-20.09.2012, scadenţa a fost la data de 15.01.2013, iar pentru anul 20.09.2012-20.09.2013, scadenţa a fost la data de 15.01.2014.

Prin aceeaşi sentinţă, având în vedere că intimatul nu a solicitat plata ratelor pentru anii 20.09.2011-20.09.2012, 2012-2013, deoarece ratele pentru aceşti ani au fost achitate, instanţa a constatat că suma pentru care se putea solicita  executarea silită este cea aferenta anului 20.09.2012-20.09.2013 , în valoare de 300 euro.  În condiţiile în care în cuprinsul sentinţei civile au fost prevăzute posibilitatea achitării ratelor anuale, fiecare sumă datorată era exigibilă la o dată distinctă, prestaţiile fiind succesive, iar termenul de prescripţie de 3 ani curge pentru fiecare rata in mod separat. Faţă de cele arătate, reţinând ca putea  fi executată silit doar rata aferentă perioadei 20.09.2012-20.09.2013 şi  scadentă la data de 15.01.2014, pentru celelalte solicitate  neexistând  titlu executoriu, instanţa  a constatat ca suma datorată de contestatori ce poate făcea obiectul executării silite era de 300 euro aferentă perioadei 20.09.2012-20.09.2013, potrivit sentinţei civile  nr. 1980/21.09.2010.

Aspectele menţionate anterior, stabilite prin sentinţa civilă nr. 1117/16.06.2016, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 353/866/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 334/06.03.2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, au intrat în puterea lucrului judecat, o dată cu rămânerea definitivă.

Prin întâmpinarea depusă în prezentul dosar, pârâtul a menţionat că reclamantul a primit de la, în calitate de administrator al societăţii, suma de 3.000 Euro, reprezentând preţul terenului în litigiu.

Analizând declaraţia autentificată sub nr. 1673/27.03.2007 (fl. 20), instanţa constată că la 27.03.2007 reclamantul a primit de la pârâtul suma de 3.500 lei dintr-un total de 3.000 Euro, această sumă reprezentând, confom declaraţiei,  pretenţii pentru terenul de 100 mp. Nu s-a făcut dovada achitării diferenţei până la 3.000 Euro în termenul convenit prin declaraţie, respectiv 01.12.2007. În absenţa unei menţiuni exprese, nu se poate însă considera că suma de 3.000 Euro ar fi reprezentat preţul vânzării, iar prin achitarea inclusiv a diferenţei până la 3.000 Euro ar fi urmat să fie transferat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

În drept, conform art. 1.345 C.civ., cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

Potrivit art. 1.346 C.civ., îmbogăţirea este justificată atunci când rezultă:

a) din executarea unei obligaţii valabile;

b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit;

c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenţia de a gratifica.

Având în vedere, pe de o parte, faptul că nu s-a dovedit caracterul justificat al îmbogăţirii, dar nici achitarea, sub orice formă, a contravalorii folosinţei terenului în litigiu şi, pe de altă parte, suma anuală stabilită prin tranzacţia de care s-a luat act prin sentinţa civilă nr. 1980/21.09.2010, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2723/866/2010, respectiv 300 Euro/an, instanţa urmează a admite în parte acţiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii.

În temeiul art. 1.347 alin. 2 rap. la art. 1.639 şi urm. C.civ., instanţa va obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 900 Euro (3 x 300 Euro), echivalent în lei la cursul BNR de la data efectuării plăţii, către reclamant, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 100 mp teren situat în sat Criveşti, com. Vânători, jud. Iaşi, pentru perioada 15.09.2014 – 15.09.2017. Instanţa va respinge ca prescrisă cererea de obligare a pârâţilor pentru contravaloarea folosinţei pentru perioada anterioară datei de 15.09.2014, având în vedere că la data de 15.09.2017 a fost depusă şi înregistrată prezenta cerere de chemare în judecată la Judecătoria Paşcani.

Potrivit art. 451, art. 453 alin. 2 şi art. 455 C.proc.civ., instanţa va admite în parte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâţii, în solidar, la plata sumei totale de 1.130,88 lei, din care 380,88 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 750 lei, reprezentând parţial onorariu avocaţial din totalul de 1.000 lei achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, excepţie invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de repunere în termenul de prescripţie pentru perioada 20.09.2013 – 20.09.2014.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâţii.

Obligă pârâţii în solidar la plata sumei de 900 Euro (3 x 300 Euro), echivalent în lei la cursul BNR de la data efectuării plăţii, către reclamant, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 100 mp teren situat în sat Criveşti, com. Vânători, jud. Iaşi, pentru perioada 15.09.2014 – 15.09.2017.

Respinge ca prescrisă cererea de obligare a pârâţilor pentru contravaloarea folosinţei pentru perioada anterioară datei de 15.09.2014.

Admite în parte capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâţii, în solidar, la plata sumei totale de 1.130,88 lei, din care 380,88 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 750 lei, reprezentând parţial onorariu avocaţial din totalul de 1.000 lei achitat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Paşcani, sub sancţiunea nulităţii.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi,  24.09.2018.

Domenii speta

Spete similare