Decizie impunere. Impozit pe clădiri. Data dobândirii construcţiei în cazul nefinalizării în termenul prevăzut de autorizaţia de construire.

Sentinţă civilă 1635 din 12.10.2017


Asupra acţiunii în contencios administrativ de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 2492/118/2017 reclamanta SC L SRL în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE C a solicitat anularea deciziei nr. T15337/24.03.2017 privind solutionarea contestatie fiscale formulate impotriva deciziei de impunere nr. S87424/19.10.2016 si a raportului de inspectie fiscala care a stat la baza emiterii deciziei de impunere;  anularea deciziei de impunere S87424/19.10.2016 si a raportului de inspectie fiscala care a stat la baza emiterii deciziei de impunere; suspendarea efectelor actelor administrative contestate pana la solutionarea definitiva a cererii in anulare a acestor acte, conform art. 15 din legea nr. 554/2004 şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii a arătat că prin avizul de inspectie fiscala nr. S56526/27.06.2016 si nr. S71724/23.08.2016 a fost instintata cu privire la efectuarea unei inspectii fiscale de catre organul fiscal din cadrul Serviciului de Impozite si Taxe Locale C.

Perioada supusa verificarii fiscale a fost cuprinsa intre 01.01.2011-19.10.2016, obiectul inspectiei fiscale a constat in verificarea bazelor de impunere, verificarea realitatii declaratiilor fiscale si informative in corelatie cu datele din evidenta contabila, registele societatii sau oricare alte documente justificative existente in societate ori obtinute prin controale incrucisate, verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabil, verificarea respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor de plata si a aceesoriilor aferente.

Obligatiile fiscale care au facut obiectul verificarii fiscale au fost reprezentate de impozitul pe cladiri, taxa pe teren, impozitul pe mijloace de transport sub 12 tone si taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in C.

In urma controlului fiscal efectuat s-a emis raportul de inspectie fiscala nr. S 87423/19.10.2016, iar in baza acestui act administrative fiscal s-a emis decizia de impunere nr. S87424/19.10.2016 prin care s-au stabilit obligatii de plata in ceea ce priveste impozitul pe cladiri suma de 83.828 (debit) si suma de 32.018 accesorii, iar in ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice din C suma de 39.127 lei debit si suma de 31.984 lei cu titlu de accesorii.

Impotriva acestor acte administrative fiscale a formulat contestatie pe cale administrativă, care a fost respinsa prin decizia nr. R15337/24.03.2017.

Arată reclamanta, în ceea ce priveşte impozitul pe clădiri, că detine o cladire situata in C zona Piata ... langa blocul .... Acesta constructie a fost realizata etapizat datorita dificultatilor economice cu care s-a confruntat societatea, dar si necesitatii realizarii unor modificari structurale la imobilul initial proiectat, ceea ce nu a permis finalizarea acesteia decat in anul 2016.

Realizarea acestei constructii s-a efectuat in baza urmatoarelor acte, prezentate in fapt si organului fiscal: Autorizatia de construire nr. 443/20.04.2001, nr. 1163/11.07.2002, nr. 1355/12.06.2008, nr. 432/23.03.2012, nr. 829/14.05.2015.

Obiectul autorizatiei de construire nr. 443/20.04.2001 l-a reprezentat “construire spatiu comercial parter cf HCLM 592/2000”. Prin AC nr. 1163/11.07.2002 s-a obtinut autorizatia de construire pentru “extinderea si supraetajarea spatiului comercial existent’. In perioada de valabilitate a acestei autorizatii, deoarece nu am putut finaliza lucrarea am obtinut AC nr. 1355/12.06.2008.

Prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 4/28.12.2002 s-a certificat turnarea placii peste parterul imobilului, iar societatea noasta a deepus declaratie fiscala in vederea calcularii impozitului aferent constructiei edificate la acest nivel.

Prin nota nr. 125016/21.08.2008 privind regularizarea taxei la autorizatiile de construire nr. 1355/12.06.2008, nr. 1163/11.07.2002 si 443/20.04.2002 s-a constatat sistarea lucrarilor de construire la data 19.08.2008.

Mentionam faptul ca in anul 2012 am obtinut o noua autorizatie de construire pentru finalizarea lucrarii in curs de construire, respective AC nr. 432/23.03.2012

Totodata, abia in anul 2013 s-a comunicat catre Primarul Municipiului C si Inspectoratul de Stat in Constructii inceperea lucrarilor autorizate in baza AC nr. 432/23.03.2012.

Deoarece lucrarea nu a fost finalizata nici in anul 2013 in baza AC nr. 432/2012, in anul 2015 am obtinut AC nr. 829/14.05.2015 ce a vizat executarea lucrarilor pentru “modificare proiect aprobat cu AC nr. 1355/12.06.2008 si nr. 432/23.03.2012, lucrare in curs de executie – extindere spatiu comercial existent parter”. In baza acestei autorizatii de construire nr. 829/2015 am declarat inceperea lucrarilor la data de 08.01.2016.

Intreaga lucrare astfel cum acesta a fost autorizata in baza autorizatiilor de construire mai susprecizate a fost finalizata la data de 20.05.2016 in baza procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 1060/05.12.2016

Procedand la verificarea documentelor contabile ale societatii, precum si a documentelor juridice care au permis executarea lucrarilor, organul fiscal a rertinut ca: “conform fisei contului 231 – Imobilizari corporale in curs societatea efectueaza lucrari la imobilul situate situate in Piata ...- langa bloc ... in perioada mai 2011-mai 2014”

S-a apreciat astfel faptul ca imobilizarile corporale in curs se vor impune incepand cu 01.07.2012, iar cele efectuate in lunile octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012, februarie 2014, aprilie 2014 si mai 2014 se vor impune incepand cu data de 01 a lunii urmatoare in care au fost efectuate.

Cu alte cuvine organul fiscal a apreciat ca se impune aplicarea cotei de impozitare inca din anul 2012, desi nu s-au realizat lucrari de executie la constructie in aceea perioada, apreciere stabilita arbitrar doar in baza verificarii balantelor societatii, respectiv a contului 231 – “imobilizari corporale in curs”

In realitate incidente spetei sunt dispozitiile art. 251 alin. 81 din codul fiscal vechi, in vigoare in perioada iunie 2012(perioada verificata de catre organul fiscal prin raportare la contul 231- imobilizari in curs ) potrivit cu care “in cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.”

Prin decizia nr. T15337/24.03.2017 emisa de organul fiscal in solutionarea contestatiei formulate de catre subscrisa se retine faptul ca modalitatea de calcul a impozitului pe cladiri este determinate de dispozitiile art. 254 alin.8 din vechiul cod fiscal si de normele metodologice de aplicare (pct.64), apreciindu-se in raport de interpretarea, apreciem noi eronata a acestor dispozitii legale, faptul ca pentru cladirea ale caror lucrari de constructii nu au fost finalizate la termenul prevazut in autorizatia de construire nr. 432/23.03.2012 si nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire, data dobandirii acesteia este data de expirare a termenului de valabilitate al autorizatiilor de construire.

Astfel dispozitiile art. 254 alin.8 lit c din codul fiscal vechi sunt in sensul: “…data dobandirii cladirii se considera dupa cum urmeaza:

c) pentru cladirile ale caror lucrari de constructii nu au fost finalizate la termenul prevazut in autorizatia de construire si pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilitatii autorizatiei, in conditiile legii, la data expirarii acestui termen si numai pentru suprafata construita desfasurata care are elementele structurale de baza ale unei cladiri, in speta pereti si acoperis”

Pct.64 din normele metodologice de aplicare a dispozitiilor art. 254 alin.8 din codul fiscal vechi se dispune: “pentru cladirile dobandite (…) carora li s-au adus modificari de natura extinderii(…), in cursul anului, impozitul pe cladiri se recalculeaza de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acesata a fost dobandita/reconstruita.”

Termenul de valabilitate al AC nr. 432/23.03.2012 a fost de 12 luni, respectiv pana la data de 23.03.2013.

Data fiind situatia de fapt mai sus expusa considera ca opinia paratei este nelegala, iar actele administrative fiscale eronate, in ceea ce priveste modalitatea de stabilire a calcului impozitului întrucât desi se mentioneaza faptul ca in cazul lucrarilor de construire nefinalizate in perioada de valabilitate a autorizatiei de construire, data dobandirii contructiei este data de expirare a valabilitatii autorizatiei de construire, iar impunere se realizeza cu data de 01 a lunii urmatoare in care constructia a fost dobandita, organul fiscal stabileste valori de impunere pentru fiecare luna (iunie 2012, octombrie 2012, noiembrie 2012, decembrie 2012), desi textul legal invocat de catre parata este clar si lipsit de echivoc in sensul ca lucrarile se considera efectuate la data expirarii termenului de valabilitate al autorizatiei de construire, in speta, in ceea ce priveste AC nr. 432/2012 , termenul de expirare al valabilitatii autorizatiei de construire a fost 23.03.2013, sens in care in mod eronat organul fiscal a stabilit obligatii de plata aferente anului 2012.

Pe langa faptul ca apreciază total eronata modalitatea de apreciere a organului fiscal asupra datei finalizarii lucrarilor, in conditiile in care acestea au fost receptionate in data de 20.05.2016, considera ca si modalitatea de aplicare a dispozitiilor art. 254 alin.8 lit c din vechiul cod fiscal, prin raportare la modalitatea de impunere aferenta anului 2012 este nelegala.

Or, o intrepretare a dispozitiilor art. 254 ali.8 lit c din codul fiscal vechi, in sitiatia in care nu se va retine faptul ca in realitate lucrarea a fost finalizata la data de 20.05.2016, astfel cum rezulta din procesul verbal de receptie finala, presupune stabilirea impozitului pe cladiri de la data de intai a lunii urmatoare expirarii valabilitatii AC nr. 432/2012, respectiv incepand cu 01.04.2013, nicidecum incepand cu luna iulie 2012, astfel cum in mod eronat a apreciat parata.

Conform prevederilor art. 254 alin. 8 lit c din codul fiscal vechi se mentioneaza faptul ca suprafata construita si desfasurata in raport cu care se stabileste impozitul pe cladiri se determina in baza procesului verbal de receptie care se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire. Asa cum am invederat in perioada 2008 si pana la data de 20.03.2013 lucrarea initial autorizata in baza AC 1355/12.06.2008, nr. 1163/11.07.2002 si 443/20.04.2002 fost sistata.

In baza AC nr. 432/23.03.2012 a anuntat inceperea lucrarilor in baza acestei autorizatii, la data de 20.03.2013, astfel cum rezulta din instintarea nr. 5290/04.03.2013. Insa urmare a expirarii valabilitatii autorizatiei de construire nr. 432/23.03.2012 la data de 23.03.2013 (3 zile de la inceperea lucrarilor), in cursul perioadei 03.2013- 01.2016 nu s-a procedat la realizarea niciunei operatiuni de construire la imobilul susprecizat.

Rezulta asadar ca in toata perioada cuprinsa intre 08.2008 – 01.2016 la imobilul proprietatea societatii noastre nu s-au realizat lucrari de construire, nefiind incheiate astfel procese verbale de receptie cu privire la lucrarile execuate, astfel ca este eronata modalitatea de interpretarea data de organul fiscal acestor dispozitii (art. 254 alin. 8 lit c), in lipsa unui process verbal de receptie modalitatea de calcul a impozitului, pentru lucrari ptretins executate in anul 2012 si in anul 2013 nu corespunde exigentelor legale invocate de catre parata.

In atare situatie, in mod evident lucrarea a fost finalizata la data mentionata in procesul verbal de receptie nr. 1060/05.12.2016, respectiv la data de 20.05.2016.

In analizarea acestei situatii trebuie retinut faptul ca la momentul impunerii acestei cladiri, societatea a incheiat proces verbal de receptie nr. 4/28.12.2002 prin care s-a certificat turnarea placii peste parterul imobilului, astfel ca ne-am respectat obligatiile fiscale la momentul in care am realizat contructia in faza initiala, la nivelul constructiv care sa determine impunerea ( in speta existenta peretilor si acoperisului).

Or, cata vreme in perioada retinuta de organul fiscal nu s-au mai adus modificari constructive ale imobilului, fata de perioada in care s-a realizat prima receptie (2002), in mod nelegal s-a stabilit o baza de impozitare pentru lucrari pretins realizate in intervalul 2008-2016.

Astfel, leguitorul a impus o conditie esentiala pentru ca o cladire sa fie considerate dobandita in cazul constructiilor nefinalizate in perioada de valabilitate a autorizatiilor de construire, respectiv existenta procesului verbal de receptie, aspect ce rezulta indubitabil din teza finala a dispozitiilor art. 254 ali.8 lit c. Or, in speta dedusa judecatii procesul vebal de receptie la terminarea lucrarilor certifica finalizarea acestora la data de 20.05.2016. Lipsa acestui process verbal de receptie in perioada avuta in vedere de catre organul fiscal determina caracterul nefondat al aprecierilor paratei cu privire la executarea unor lucrari in perioada anului 2012 si 2014.

Susţine reclamanta că stabilirea de catre organul fiscal a impozitului aferent cladirii in baza verificarii contului 231 – imobilizari in curs este o modalitatea subiectiva de impunere. Astfel, urmeaza a se observa faptul ca in ceea ce priveste sumele mentionate in contul 231 – imobilizari in curs, acesta vizeaza numai achizitii de materiale in vederea realizarii constructiei. Niciuna din sumele invocate de catre parata si mentionate in contul 231 – Imobilizari corporale in curs, nu vizeaza lucrari de manopera, astfel incat sa se aprecieze ca s-au realizat lucrari de constructie la un imobil in curs de edificare in perioada invederata de catre organul fiscal.

Arată reclamanta, in ceea ce priveste aprecierea organului fiscal potrivit cu care “autorizatia de construire din 2012 nu a prelungit termenul de finalizare a lucrarilor autorizate in anul 2008, iar cea din 2015 nu a prelungit termenul de finalizare a lucrarilor autorizate in anul 2012”, că urmeaza a se avea in vedere insasi denumirea autorizatiilor de construire invocate de catre organul fiscal situatie fata de care se poate observa ca atata autorizatia din anul 2012 cat si cea din anul 2015 au vizat lucrari de extindere – lucrare in curs de executie, ceea ce presupune modificarea unei cladiri initiale, in fapt organul emitent al actelor administrative (autorizatiile de construire) avand in vedere la momentul emiterii autorizatiilor din 2012 si 2015 existenta unui proiect initial cata vreme au mentionat in cuprinsul autorizatiilor de construire lucrare in curs de executie. Astfel in mod evident ca datorita nereceptionarii niciunei lucrari in perioada cuprinsa intre 2008-2016, dupa expirarea fiecarei autorizatii, autoritatea publica a emis autorizatii de construire ce vizau o lucrare in curs de executie.

Cu privire la taxa pentru cresterea gradului de de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in C, arată că prin raportul de inspectie fiscala, organul fiscal a aprecita ca se impune aplicarea acestei taxe locale prin raportare la o suprafata mai mare de 500 mp. Acesta taxa este prevazuta dupa cum urmeaza: in baza Anexei 5 pct 7 din HCLM nr. 92/2010 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2011, in baza Anexei nr. 5 pct 7 din HCLM nr. 145/2011 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2012, in baza Anexei nr. 6 pct 6 din HCLM nr. 330/2012 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2013, in baza Anexei nr. 5 pct 6 din HCLM nr. 295/2013 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2014 si in baza Anexei nr. 5 capitolul 5 din HCLM nr. 312/2015 privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2016.

De remarecat este faptul ca in absolut toate hotararile emise de Consiliul Local C cu privire la acesta taxa locala, determinarea taxei se realizeaza in functie de suprafata utila a spatiilor comerciale, fiind datorata de catre persoanele juridice care desfasoara activitati comerciale.

Din vizualizarea Anexelor la hotararile de Consiliu Local susprecizate rezulta faptul ca parata a stabilit o taxa pentru pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice, in ceea ce priveste imobilul detinut de catre societatea noastra, prin raportare la o suprafata pretins detinuta mai mare de 500 mp.

Astfel, din raportul de inspectie fiscala rezulta ca in ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice aferenta anului 2011 acesta este in suma de 11.036 lei/an, corespunzatoare unui spatiu comercial cu o suprafata utila mai mare de 500 mp, in ceea ce priveste taxa aferenta anului 2012 suma pretins datorata cu acest titlu este de asemeni de 11.036 lei corespunzatoare unei suprafete mai mari de 500 mp, situatia fiind similara si anilor fiscali urmatori, ceea ce denota faptul ca organul fiscal a stabilit acesta taxa pentru fiecare an fiscal, incepand cu anul 2012, prin raportare la o suprafata utila mai mare de 500 mp.

Arară că prin raportul de evaluare aferent anului 2010 intocmit de evaluator Izabela Aragea si depus la organul fiscal in vederea impunerii, rezulta faptul ca suprfata construita la sol a spatiului comercial este de 157,70 mp si suprafata construita desfasurata de 365,40 mp.

Aceste suprafete au in vedere suprafetele construite si stabilite in baza procesului verbal de receptie nr. 4/28.12.2002 prin care s-a certificat turnarea placii peste parterul imobilului, iar societatea noasta a deepus declaratie fiscala in vederea calcularii impozitului aferent constructiei edificate la acest nivel si in vederea calcularii taxei pentru cresterea gradului de liniste si siguranta.

Pana la finalizarea lucrarilor autorizate in baza AC nr. 829/14.05.2015, respectiv pana la data emiterii procesului verbal nr. 1060/05.12.2016, din care rezulta ca lucrarea a fost finalizata la 20.05.2016, societatea noastra nu a desfasurat activitati comerciale decat la nivelul parterului – C1. De remarcat este si faptul ca prin AC nr. 829/14.05.2015 s-a autorizat schimbarea destinatiei spatiilor situate la etajele 2 si 3 din spatii de birouri in spatii de locuit, situatie fata de care nu se datoreaza taxa pentru pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice deoarece la etajele 2 si 3 nu au avut niciodata destinatie comerciala, asa cum am indicat la criticile referitoare la modalitatea de stabilire a impozitului pentru cladiri, etajele constructiei nu au functionat niciodata si nu au fost finalizate pana la data de 20.05.2016, data de la care acestea au avut destinatia de locuinta.

In raport de imprejurarile de fapt expuse, se poate constata cu usurinta faptul ca parata a instituit o taxa pentru pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in raport de o suprafata construita inexistenta, cata vreme subscrisa s-a declarat cu o suprafata construita de 157,70 mp si o suprafata desfasurata de 365, 40 mp.

Susţine reclamanta că actele administrative (raportul de inspectie fiscala, decizia de impunere si decizia de solutionare a contestatiei fiscale) sunt nelegale prin prisma nemotivarii acestora in cea ce priveste modalitatea de stabilire a taxei pentru pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor comerciale. Astfel, urmeaza a se observa faptul ca organul fiscal s-a limitat doar la a indica actele normative (hotarari de consiliu) in baza carora s-a prevazut acesta taxa si suma pretins datorata anual cu acest titlu de catre socieatea noastra, fara a indica modalitatea de stabilire a acestei taxe, astfel cum impun hotararile de consiliu in care acesta taxa este stabilita. Acesta aspect nu rezulta nici din anexele la raportul de inspectie fiscala, situatie fata de care nu putem decat deduce faptul ca organul fiscal a stabilit acesta taxa prin raportare la o suprafata desfasurata diferita decat cea declarata de catre societatea noastra.

Or, de esenta actului administrativ este motivarea acestuia astfel cum s-a stabilit cu valoare de principiu prin decizia nr. 1580/11.04.2008 a ICCJ, instanta suprema statuand ca “puterea discretionara conferita unei autoritati nu poate fi privita, intr-un stat de drept, ca o putere absoluta si fara limite, caci exercitarea dreptului de apreciere prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor preavazute de Constitutie, ori de lege, constituie exces de putere, in contextul in care Constitutia Romaniei prevede in art. 31 alin.2 obligatia autoritatilor publice de a asigura informarea corecta a cetateanului asupra treburilor publice, dar si asupra problemelor de interes personal.”

“In lipsa motivarii explicite a actului administrative fiscal, posibilitatea atacarii in justitie a actului respective este iluzorie, de vreme ce judecatorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativa sa ia o anumita masura si absenta acestei motivari lipseste de orice eficienta controlul judecatoresc.” (Tribunalul G sc nr. 795/2016)

Astfel, motivarea urmareste o dubla finalitate, respectiv o functie de transparenta in profitul beneficiarilor actului, care vor putea sa verifice daca actul este sau nu intemeiat iar, pe de alta parte, permite instantei sa realizeze controlul sau jurisdictional, deci in cele din urma permite reconstituirea rationamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

De altfel, si in jurisprudenta comunitara s-a retinut ca motivarea trebuie sa fie adecvata actului emis si trebuie sa prezinte de o maniera clara si neechivoca algoritmul urmat de institutia care a adoptat masura, astfel incat sa li se permita persoanelor vizate sa stabileasca motivarea masurilor si, de asemenea, sa permita curtilor comunitare competente sa efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995) si astfel cum a decis Curtea Europeana de Justitie, amploarea si detalierea motivarii depind de natura actului adoptat, iar cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca motivarea depind de circumstanțele fiecarui caz, o motivare insuficienta, sau gresita, este considerata a fi echivalenta cu o lipsa a motivarii actelor, mai mult decat atat, insuficienta motivarii sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969) si o detaliere a motivelor este necesara si atunci cand institutia emitenta dispune de o larga putere de apreciere, caci motivarea confera actului transparenta, particularii putand verifica daca actul este corect fundamentat si, in acelasi timp, permite exercitarea de catre curte a controlului jurisdicțional (cauza C - 509/1993).

Sub un alt aspect acesta taxa este stabilita in mod arbitrar cata vreme organul fiscal a apreciat ca s-au realizat lucrari de construire la imobil in anul 2012 si in anul 2014 in baza celor constate in contul 231- imobilizari corporale in curs. Or, asa cum impun dispozitiile art. 254 alin.8 lit c din codul fiscal vechi, invocate de catre parata in modaliotatea de stabilire a impozitului aferent cladirii, suprafata construita si desfasurata in raport cu care se stabileste impozitul pe cladiri se determina in baza procesului verbal de receptie care se intocmeste la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire.

Or, in lipsa unui proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor care sa stabileasca suprafata construita, in perioada anilor 2012-2016, consideram ca modalitatea in care organul fiscal a stabilit taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice este nelegala, deoarece in niciunul din actele administrative contestate nu se invedereaza de catre parata o suprafata construita, diferita de cea declarata de catre subscrisa, in baza aprecierilor sale potrivit carora in perioada anilor 2012-2016 s-au realizat lucrari.

Or, este evident ca in baza unei simple vizualizari a inregistrarilor in contul 231 – “Imobilizari corporale in curs”, organul fiscal nu avea posibilitatea sa determine o suprafata construita diferita de cea declarata de catre societatea noastra, in raport de care sa stabileasca taxa pentru cresterea gradului de siguranta si liniste.

Cu privire la cererea de suspendare apreciază că sunt întrunite condiţiile privind admisibilitatea cererii.

In drept, codul fiscal, codul de procedura fiscala, legea nr. 554/2004

In probatiune: inscrisuri, expertiza contabila, expertiza in specialitatea constructii şi proba testimoniala.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivare arată că în anul 2016, SC L SRL a fost supusă unei inspecţii fiscale, în vederea verificării impozitelor și taxelor locale datorate bugetului local al Mun. C.

Aceasta s-a finalizat prin întocmirea Raportului de inspecţie fiscală nr. S87423/19.10.2016 şi a Deciziei de impunere nr. S87424/19.10.2016 prin care au fost reţinute în sarcina reclamantei debite în cuantum total de 187.997 lei, aferente perioadei 2011-2016, reprezentate de impozit clădiri, taxă teren, impozit pe mijloacele de transport sub 12 tone și taxă pentru creșterea gradului de liniște și siguranță în desfășurarea activităților economice în C.

Împotriva Deciziei de impunere nr. S87424/19.10.2016 reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 268 şi urm. Cod Procedură Fiscală, contestaţia administrativă fiind soluționată prin Decizia nr. T15337/24.03.2017 în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Pe calea acţiunii, societatea L SRL aduce critici cu privire la nelegalitatea actelor administrativ-fiscale emise de subscrisul serviciu, apreciind că impozitul pe clădiri și taxa de liniște și siguranță au fost stabilit de subscrisul serviciu în mod nelegal şi netemeinic, actele contestate fiind totodată nemotivate.

Cu privire la sumele reținute cu titlu de impozit clădiri, societatea arată că a realizat etapizat lucrările de construire a imobilului din Piața ...-lângă blocul ..., în baza unor autorizații emise în perioada cuprinsă între anii 2001-2015, apreciind că abia la data de 20.05.2016 lucrările se pot considera ca fiind finalizate, astfel cum rezultă din cuprinsul Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1060/05.12.2016.

Arată că în anul 2002 a fost încheiat procesul-verbal nr. 4/28.12.2002 prin care s-a certificat turnarea plăcii peste parterul imobilului-spațiu comercial (lucrările finalizate la acel moment au fost declarate și impuse din punct de vedere fiscal), iar în perioada 2008-2016 (până la data înscrisă în PV recepție nr. 1060/05.12.2016) nu s-au realizat lucrări de construire, lucrările fiind finalizate în anul 2016, conform procesului-verbal de recepție.

De asemenea, arată că organul fiscal în mod greșit a făcut aplicarea disp. art. 254 alin. 8) Vechiul Cod Fiscal inclusiv prin raportare la anul 2012, prin stabilirea impozitului pe clădiri și pentru acest an, singurul moment de la care se datorează impozit fiind data încheierii procesului-verbal de recepție din 05.12.2016. Această susținere o întemeiază și pe dispozițiile Legii 50/1991 privind disciplina în construcții, prin raportare la definirea lucrărilor finalizate.

Cu alte cuvinte, contestatoarea afirmă că nu datora impozit pe clădiri decât de la momentul încheierii procesului-verbal de recepție finală, respectiv începând cu decembrie 2016, în mod incorect stabilindu-se impozit corespunzător stadiului fiecărei lucrări realizate în baza autorizațiilor de construcție distincte (în opinia sa autorizațiile de construcție eliberate succesiv nu fac decât să prelungească valabilitatea lucrărilor, începute în 2008 și finalizate în 2016).

Cu privire la sumele reținute cu titlu de taxă de liniște și siguranță, criticile societății vizează greșita încadrare a acesteia în categoria taxei calculată pentru o suprafață desfășurată mai mare de 500 mp, susținând că suprafața desfășurată a imobilului în cauză este de 365,40 mp. Arată totodată că în anul 2015, prin autorizația de construire nr. 829/14.05.2015 spațiile situate la etajele 2 și 3 și-au schimbat destinația din spații de birouri în spații de locuit.

Contestatoarea datorează impozitul pe clădiri aferent imobilului situat în C, zona Piața ...-lângă bl ..., imobil pentru care în anul 2011 a depus Declarația de impunere nr. S41277/31.03.2011, valoarea de inventar a imobilului declarată la acel moment fiind de 300.000 lei, potrivit Raportului de evaluare atașat, întocmit în luna decembrie 2010.

Imobilul a fost edificat în baza autorizațiilor de construire nr. 443/20.04.2001, nr. 1163/11.07.2002 și nr. 1355/12.06.2008, respectiv a notelor de regularizare a taxei la autorizația de construire nr. 129997/01.11.2002, nr. 16054/07.02.2003 și nr. 125016/21.08.2008.

Autorizația de construire nr. 1355/12.06.2008 (privind extinderea spațiului comercial existent de la parte la P+2-3E) a avut perioadă de valabilitate până la data de 29.06.2012 (după prelungire).

La data de 19.08.2008, au fost sistate lucrările prevăzute în autorizația de construire nr. 1355/12.06.2008 reprezentând ”extindere spațiu comercial existent, pe verticală și pe orizontală, de la parter la P+2-3E, conform PUZ aprobat prin HCL526/26.10.2007, cu spații comerciale”. La acea dată construcția era în stadiul: lucrare executată la parter fără modificare fațade, nivel de structură pentru extinderea de la parter și et. 1 până la placa peste et. 1 (conform Notei nr. 125016/21.08.2008).

În perioada 2011-iunie 2012-perioadă analizată cu ocazia desfășurării inspecției fiscale, impozitul pe clădiri a fost calculat prin raportare la aceeași valoare de inventar declarată în anul 2011 de 300.000 lei, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de inspecție fiscală (pag. 2,3).

După expirarea perioadei de valabilitate a autorizației de construire nr. 1355/12.06.2008 (privind extinderea spațiului comercial existent de la parter la P+2-3E), perioadă care s-a împinit la data de 29.06.2012 (după prelungirea autorizației), impozitul pe clădiri a fost calculat prin raportare la dispozițiile art. 254 alin. 8) lit. c) Vechiul Cod Fiscal și a normelor metodologice de aplicare.

Susținerile contestatoarei privind neincidența dispozițiilor art. 254 alin. 8 Cod Fiscal sunt neîntemeiate.

Astfel, aprecierea contestatoarei că în cauză au aplicabilitate dispozițiile art. 251 alin. 81 Cod Fiscal nu are suport legal, întrucât acest text de lege se referă la stabilirea anului terminării lucrării, un criteriu ce se aplică ori nu la calculul impozitului pe clădiri, în referire la alin. 7: ”valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(6), se reduce în funcție de anul terminării acesteia”.

De altfel, art. 251 invocat de către contestatoare se regăsește la capitolul privind calculul impozitului pe clădiri.

Art. 254 aplicat de organul fiscal reglementează data dobândirii unui imobil, cu relevanță din perspectivă fiscală. Evident că cele două noțiuni (terminarea lucrării și dobândirea construcției) nu se confundă, având semnificații și efecte diferite și, în același timp, specifice (una conduce la aplicarea unei reduceri la impozit în funcție de vechimea construcției, iar cealaltă determină momentul de începere a datorării impozitului).

Potrivit evidențelor societății redate în fișa contului 231-imobilizări corporale în curs, în perioada 2011-mai 2014 se efectuează lucrări de construire la imobilul în cauză.

Astfel, până la data de 29.06.2012 au fost executate lucrări în valoare de 1.082.455,10 lei, lucrări ce au fost avute în vedere pentru impunere începând cu 01.07.2012 (cu data de întâi a lunii următoare în care au fost efectuate).

Totodată, pentru lucrările efectuate până în lunile octombrie, noiembrie și decembire 2012, în valoare de 24.753,80 lei, 9.192 lei, respectiv 5.486,3 lei, impozitul pe clădiri a fost calculat prin raportare la o bază impozabilă ce a inclus și aceste lucrări, tot începând cu data de întâi a lunii următoare, astfel cum se precizează și în cuprinsul raportului de inspecție fiscală (pag. 3).

Susținerile contestatoarei în sensul că în perioada 2011-mai 2014 (conform fișei contului 231) nu au fost efectuate lucrări de construire, ci au fost achiziționate doar materiale în vederea construirii, le apreciem ca neîntemeiate și în contradicție cu înscrisurile administrate în cauză.

Astfel, conform situației contabile, valoarea de inventar declarată în anul 2014 prin Declarația fiscală nr. S22890/19.03.2014 vizează o valoare mai mare a imobilului, respectiv cea de 386.000 lei.

Întrucât anterior valoarea de inventar declarată era de 300.000 lei, este evident că majorarea acestei valori are ca izvor lucrările de construire care au fost realizate asupra imobilului (în perioada 2011-2014).

Ca urmare a deprecierilor temporale, în mod obișnuit valorile de inventar a clădirilor scad de la o perioadă de timp la altul, însă în cazul contestatoarei aceasta s-a majorat cu aprox. 30%, determinată fără îndoială de lucrările de construire realizate și exprimate în fișa contului 231.

Ulterior anului 2012, în data de 20.03.2013, conform înștiințării nr. 5290/04.03.2013 au fost începute lucrările autorizate prin Autorizația de construire nr. 432/23.03.2012, prin care contestatoarea procedează la următoarele măsuri: ”modificare proiect aprobat cu AC nr. 1355/12.06.2008, lucrare în curs de execuție, recompartimentări etaj 2 și 3 pentru amenajare birouri”.

Prin urmare, baza impozabilă pentru stabilirea impozitului pe clădiri (la nivelul stadiului lucrărilor executate în 2014) este 22.445 lei, la care se adaugă valoarea impozabilă a clădirii inițiale (reevaluată în cursul anului 2014, fiind stabilită valoare de inventar 386.000 lei), precum și valoarea impozabilă a construcțiilor efectuate în 2012.

Prin Autorizația de construire nr. 829/14.05.2015, contestatoarea procedează la următoarele măsuri: ”modificare proiect aprobat cu AC nr. 1355/12.06.2008 și nr. 432/23.03.2012, lucrare în curs de execuție, recompartimentări etaj 2 și 3 pentru amenajare birouri – prin schimbare destinație etaj 2 și 3 din birouri în spații de locuit”. Lucrările autorizate prin aceasta au fost începute în data de 18.01.2016, conform înștiințării nr. 2198/08.01.2016.

Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1060 a fost încheiat la data de 05.12.2016, arătându-se că lucrările au fost finalizate în data de 20.05.2016.

Susținerile contestatoarei în sensul nedatorării impozitului pe clădiri anterior datei de 20.05.2016 (data finalizării construcției), întrucât lucrările ce au făcut obiectul Autorizațiilor nr. 432/23.03.2012 și nr. 829/14.05.2015 se referă, de fapt, la lucrări în curs aprobate anterior prin Autorizația inițială nr. 1355/12.06.2008 sunt neîntemeiate.

Lucrările ce fac obiectul Autorizațiilor de construire nr. 432/23.03.2012 și nr. 829/14.05.2015 sunt distincte față de cele inițial autorizate.

Astfel cum am arătat anterior, relevante din punct de vedere fiscal (și al calculului impozitului pe clădiri) sunt dispozițiile art. 254 Cod Fiscal privind data dobândirii construcției și nu dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind disciplina în construcții. Reglementarea din Legea nr. 50/1991 privind efectuarea recepției, terminarea lucrării etc (art. 37 și 39, invocate de contestatoare) au relevanță din perspectiva respectării disciplinei în construcții și a regulilor și consecințelor ce rezultă din aceasta, or din punct de vedere fiscal semnificațiile acestor momente or termeni sunt stabilite de Codul Fiscal.

Din perspectivă fiscală, încheierea procesului-verbal de finalizare a construcțiilor la data de 05.12.2016 (în termenul de valabilitate al ultimei autorizații de construcție obținută – ce privește alte lucrări decât cele din autorizațiile din 2008 și 2012) nu are incidență față de momentul expirării celorlalte autorizații de construcție, raportat la stadiul lucrărilor și valoarea acestora la momentul expirării (criterii în baza cărora se calculează impozitul pe clădiri – conform art. 254 alin. 8 Cod Fiscal). Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor atestă efectuarea lucrărilor din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 50/1991, respectiv finalizarea lucrărilor efectuate în conformitate cu proiectul tehnic și detaliile de execuție.

În egală măsură, nu se poate reține nici critica referitoare la prelungirea termenului de recepție finală a lucrărilor autorizate în 2008 și 2012, ca efect al obținerii autorizației de construcție din 2015. Considerentul îl reprezintă tocmai obiectul celor trei autorizații de construire, distinct în fiecare dintre acestea, și care presupunea anumite lucrări ce urmau a fi executate, respectiv finalizate în termenul de valabilitate stabilit. Astfel,  în 2008 s-au autorizat lucrări de extindere spațiu comercial din parter în P+2-3E, ce urmau a fi finalizate până la data de 29.06.2012. Lucrările au fost sistate în 18.08.2008; în 2012 s-au autorizat lucrări de extindere, prin modificarea proiectului inițial: recompartimentare etaje 2 și 3 pentru amenajare birouri, ce urmau a fi finalizate până la data de 20.03.2015, iar în 2015 s-a autorizat schimbarea destinației etajelor 2 și 3 din birouri în spații de locuit.

Lucrările semnificative de construcție (extinderea spațiului), conform evidențelor contabile ale contestatoarei, au avut loc în anul 2012 și, întrucât procesul-verbal de recepție finală nu s-a încheiat înainte de expirarea termenului de valabilitate al autorizației, au devenit aplicabile dispozițiile art. 254 V.Cod Fiscal.

Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate și pe considerentul semnificației pe care aceasta înțelege să o atribuie noțiunii de ”sistare a lucrărilor” ori a efectelor acestei măsuri. În Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții ori în normele metodologice nu este reglementată situația ”sistării lucrărilor de construcție”, mai ales ca fapt inițiat exclusiv de către beneficiarul lucrării. Ca efect al nereglementării unei astfel de împrejurări, nu au aplicație nici consecințele unei astfel de manifestări de voință din partea beneficiarului. Cu atât mai mult, nu poate crea consecințe de ordin fiscal.

În contradicție cu cele afirmate de contestatoare, dispozițiile art. 7 alin. 15 din Legea 50/1991 stabilesc: ”În situaţia în care în timpul executării lucrărilor şi numai în perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcţii autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligaţia de a solicita o nouă autorizaţie de construire, potrivit prevederilor prezentei legi”. Prin urmare, când dorește modificarea proiectului inițial, beneficiarul oprește lucrările autorizate și este obligat să solicite o nouă autorizație de construire, care are regimul juridic al unui act distinct, cu consecințele de ordin fiscal stabilite de lege.

În ceea ce priveste taxa de liniște, arată că  este datorată pentru imobilul reprezentând sediul societății din C, Bdul. T… și pentru imobilul reprezentând Complexul Comercial V, situat în C, zona Piața ..., în spatele bl. ....

Taxa a fost calculată conform declarațiilor depuse de către contestatoare, fiind încadrată în categoria centre comerciale, cu suprafață mai mare de 500 mp (365,4 mp + 150 mp).

De altfel, suprafața rezultă din memoriul general privind încheierea lucrărilor de execuție (înscris provenit de la contestatoare), în cuprinsul căruia se menționează că suprafața utilă a construcției 1526,59 mp.

Ulterior anului 2015 când spațiilor de la etajele 2 și 3 le-a fost schimbată destinația în spații de locuit, nu a mai fost calculată taxă pentru suprafața acestora. Totodată, față de soluția pronunțată în Dosarul nr. 6149/118/2015 al Tribunalului C, pentru anul 2015 nu a fost calculată taxă de liniște.

Arată că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile cerute de lega pentru admisibilitate şi solicită respingerea acesteia.

În drept: art. 205 c.pr.civ.

În probaţiune: înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin avizul de inspectie fiscala nr. S56526/27.06.2016 si nr. S71724/23.08.2016 a fost instintata cu privire la efectuarea unei inspectii fiscale de catre organul fiscal din cadrul Serviciului de Impozite si Taxe Locale C.

Perioada supusa verificarii fiscale a fost cuprinsa intre 01.01.2011-19.10.2016, obiectul inspectiei fiscale a constat in verificarea bazelor de impunere, verificarea realitatii declaratiilor fiscale si informative in corelatie cu datele din evidenta contabila, registele societatii sau oricare alte documente justificative existente in societate ori obtinute prin controale incrucisate, verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabil, verificarea respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, stabilirea diferentelor de plata si a aceesoriilor aferente.

Obligatiile fiscale care au facut obiectul verificarii fiscale au fost reprezentate de impozitul pe cladiri, taxa pe teren, impozitul pe mijloace de transport sub 12 tone si taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice in C.

In urma controlului fiscal efectuat s-a emis raportul de inspectie fiscala nr. S 87423/19.10.2016, iar in baza acestui act administrative fiscal s-a emis decizia de impunere nr. S87424/19.10.2016 prin care s-au stabilit obligatii de plata in ceea ce priveste impozitul pe cladiri suma de 83.828 (debit) si suma de 32.018 accesorii, iar in ceea ce priveste taxa pentru cresterea gradului de liniste si siguranta in derularea activitatilor economice din C suma de 39.127 lei debit si suma de 31.984 lei cu titlu de accesorii.

Impotriva acestor acte administrative fiscale a formulat contestatie pe cale administrativă, care a fost respinsa prin decizia nr. R15337/24.03.2017.

Referitor la nelegalitatea deciziei motivată de nemotivarea acesteia, constată tribunalul că aceasta este conformă dispoziţiilor art. 87 v.c.f, asdtfel critica nu este întemeiată.

Cu privire la impozitul pe clădiri reţine tribunalul că reclamanta deţine imobilul situat în C, zona Piața ...-lângă bl ..., imobil pentru care în anul 2011 a depus Declarația de impunere nr. S41277/31.03.2011, valoarea de inventar a imobilului declarată la acel moment fiind de 300.000 lei, potrivit Raportului de evaluare atașat, întocmit în luna decembrie 2010.

Imobilul a fost edificat în baza autorizațiilor de construire nr. 443/20.04.2001, nr. 1163/11.07.2002 și nr. 1355/12.06.2008, respectiv a notelor de regularizare a taxei la autorizația de construire nr. 129997/01.11.2002, nr. 16054/07.02.2003 și nr. 125016/21.08.2008. 

Sub un prim aspect, tribunalul urmează să aprecieze asupra datei de la care impozitul pe clădiri este datorat.

Reţine tribunalul că impozitul pe clădiri, ca sarcină fiscală datorată de contribuabilul care deţine în proprietate o clădire în România este stabilită prin dispoziţiile art. 249 şi urm. din C. fisc. Textele art. 249 - 254 C. fisc. stabilesc regimul juridic al impozitului pe clădiri, indicând faptul generator al impozitului în discuţie, sfera persoanelor care datorează impozitul, modul de calcul şi plata impozitului, prevederile C. fisc. reglementând în mod previzibil, în acord şi cu principiul constituţional al stabilirii sarcinilor fiscale numai prin lege, toate elementele raportului juridic fiscal având ca obiect impozitul pe clădiri.

Susţinerea reclamantei, în sensul că impozitul pe clădiri este datorat începând cu data încheierii procesului-verbal de recepție finală a lucrării, respectiv decembrie 2016, nu poate fi reţinută.

Astfel, potrivit art. 249 v.c.fisc. „(1)Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit

(5)În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia”.

 Potrivit art. 251 v.c.fisc. „(1)În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(3)Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

(31)În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective”.

Potrivit art. 254 v.c.fisc. „(4)În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.

(6)Orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.

(61)Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(8)Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

a)pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;

b)pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;

c)pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri.

(9)Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.

Apreciază tribunalul că sunt incidente în cauză dispoziţiile  pct. 62 alin. (1) lit. c) din Norme, care nu adaugă la lege, nestabilind un alt principiu privind data naşterii impozitului, ci vine să clarifice modul de aplicare a regulii de bază în situaţia particulară a lucrărilor de construcţii care nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, dar în privinţa cărora se poate constata că suprafaţa construită desfăşurată are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Norma de aplicare a fost emisă "pentru organizarea executării legii", pentru asigurarea aplicării unitare şi previzibile la nivelul tuturor organelor fiscale a obligaţiei de plată a impozitului pe clădiri stabilită prin lege, inclusiv în elementul său legat de data de la care se calculează.

Potrivit punctului 62 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal „Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează: (..) c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport de care se stabileşte impozitul pe clădiri. (..)”.

În speţă se constată că într-adevăr imobilul deţinut de reclamantă a fost edificat într-o perioadă lungă de timp, însă nu prin pre4lungirea de mai multe ori a autorizaţiei iniţiale de construire, fapt de altfel nepermis de Legea nr. 50/1991, ci prin eliberarea mai multor autorizaţii de construire. Chiar dacă toate autorizaţiile de construire au fost eliberate pentru finalizarea lucrărilor începute iniţial, nu se poate reţine că data de la care se datorează impozitul este finalizării construcţiei, respectiv decembrie 2016, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 254 alin. 8 v.c.f.

Dispoziţiile art. 251 alin 81 de care se prevalează reclamanta se aplică persoanelor fizice, iar împrejurarea că o parte din spaţiile existente au dobândit calitatea de locuinţe nu justifică aplicarea acestui text legal.

În ceea ce priveşte împrejurarea că nu a fost avută în vedere fişa contului 231, constată tribunalul că valoarea de inventar declarată în anul 2014 prin Declarația fiscală nr. S22890/19.03.2014 este de 386.000 lei, iar valoarea de inventar declarată anterior era de 300.000 lei, fiind evident că majorarea acestei valori are ca izvor lucrările de construire care au fost realizate asupra imobilului (în perioada 2011-2014).

În ceea ce privește taxa de liniște se reţine că a fost calculată conform declarațiilor depuse de către reclamantă, fiind încadrată în categoria centre comerciale, cu suprafață mai mare de 500 mp (365,4 mp + 150 mp), iar ulterior anului 2015 când spațiilor de la etajele 2 și 3 le-a fost schimbată destinația în spații de locuit, nu a mai fost calculată taxă pentru suprafața acestora, şi pentru anul 2015 nu a fost calculată taxă de liniște.

Faţă de considerente expuse, apreciază nefondată acţiunea şi o va respinge.

Văzând dispoziţiile art. 453 c.pr.civ. va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.