Inexistenţa refuzului nejustificat de emitere a avizului de principiu al Sucursalei Regionala c.f. pentru emiterea autorizaţiei de construire spaţiu comercial în zona de siguranţă şi zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice

Inexistenţa refuzului nejustificat de emitere a avizului de principiu al Sucursalei Regionala C.F. pentru emiterea autorizaţiei de construire spaţiu comercial în zona de siguranţă şi zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice, condiționat de acordarea de către solicitanți a dreptului de uz și de servitute gratuită aeriană și subterană pentru rețelele proprietatea CFR existente pe terenul proprietarului ( art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 şi Ordinul MT nr. 158/1998 )

Prin sentința civilă nr. 980/01.11.2018, Tribunalul Galați Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții T.V. și T.L., hotărârea rămânând definitivă prin nerecutrare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii T.V. şi T.L. au solicitat obligarea pârâtei Regionala de C.F.R  la emiterea avizului de principiu pentru lucrarea „Construire spaţii comerciale tip chioşc-parter-bar deservire publică, parter cu terasă şi împrejmuire din Buzău. Au solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt cererea , reclamanţii au arătat că în baza Actelor de adjudecare nr. 284 din 20.02.2012, 21.06.2012 şi 19.11.2012 emise de Biroul Executorului Judecătoresc  din Focşani, precum şi a Actului de alipire autentificat la data de 19.03.2013 de Biroul Notarilor Publici Asociaţi „..” din Buzău, sunt proprietarii suprafeţei de 510 mp teren curţi-construcţii , cu nr cadastral 62885, situată în Buzău.

La data de 05.04.2017, în baza Procesului-verbal de constatare nr. 267, organul de control din cadrul Primăriei Municipiului Buzău a constatat că pe acest teren , aflat în vecinătatea Staţiei CFR , reclamanții au construit o unitate tip bar , fără a deţine autorizaţie de construire. Urmare a acestui fapt, li s-a pus în vedere să intre în legalitate prin obţinerea unei autorizaţii de construire pentru spaţiul respectiv.

Precizează reclamanţii că , în acest sens , au făcut mai multe demersuri şi au obţinut următoarele documente:

•Memoriul tehnic general pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie şi planul de situaţie al imobilului, întocmite de arhitect Magazin Carmen.

•Acord de aviz favorabil în vederea emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare eliberat de SC Rer Ecologic Service Buzău SA din Buzău.

•La data de 11.05.2017, certificatul de urbanism nr. 362 eliberat de Primăria Municipiului Buzău..

•La data de 29.07.2017, avizul de amplasament favorabil nr. 30301710193/28.07.2017 eliberat de Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Buzău

•La data de 18.08.2017, avizul favorabil nr. 434 eliberat de Telekom România Communications SA din Buzău

•La data de 07.08.2017, avizul favorabil nr. 311.788.036 eliberat de Distrigaz Sud Reţele din Bucureşti.

Faţă de situaţia că terenul se află în vecinătatea pârâtei, în conformitate cu dispoziţiile Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 158/1996, prin certificatul de urbanism li s-a pus în vedere să obţină de la aceasta un aviz de principiu de amplasare a construcţiei pe zona de protecţie feroviară

În aceste condiţii, arată că , la data de 25.07.2017 , au formulat către pârâtă o cerere de emitere a avizului anterior menţionat, iar aceasta a întocmit Procesul-verbal de analiză la teren nr. 730/ON/505 din 02.08.2017

Ulterior, la data de 03.08.2017, cu factură şi bon fiscal au achitat suma de 367,63 lei cu titlu de ,,c/v taxă Comisie pentru lucrarea Construire spaţii comerciale tip chioşc şi bar cu terasă”.

La data de 24.08.2017, cu adresa nr. 730/ON/561, pârâta a comunicat că cererea pentru eliberarea avizului de principiu a fost discutată în şedinţa din 16.08.2017 şi că, în urma analizei documentaţiei, s-a concluzionat că , în vederea eliberării acestuia , trebuie să completată documentaţia tehnică cu o declaraţie pe proprie răspundere prin care să acorde drept de uz şi servitute gratuită aeriană și subterană pentru rețelele proprietate CFR existente pe terenul proprietatea reclamanților.

Precizează reclamanții că la data de 12.10.2017 au revenit cu adresă către pârâtă , solicitând încă o dată eliberarea avizului de principiu, însă nu s-a dat curs cererii nici până în prezent.

Apreciază că răspunsul primit la solicitarea inițială constituie , în realitate , un refuz explicit de soluționare exprimat cu exces de putere, legitimând astfel o stare de fapt contrară principiilor Statului de drept. Acest refuz este de natură a le crea o vătămare a intereselor şi drepturilor legale, prin aceea că îi pune în imposibilitatea de a putea obține documentele necesare în vederea restabilirii legalității în ceea ce privește construcțiile de pe terenul proprietatea lor.

În acest context , arată că emiterea avizului de principiu condiționată de darea unei declarații în sensul menționat, în condițiile în care din cuprinsul Procesului-verbal de analiză la teren nr. 730/ON/505 din 02.08.2017 rezultă că amplasarea construcțiilor în vecinătatea zonei de protecție feroviară nu conduce la nici un fel de afectare, din nici un punct de vedere, reprezintă o încălcare a legii din pârtea pârâtei.

Conduita pârâtei din perspectiva scopului legii este una inadecvată, irațională, care încalcă principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit, care impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate.

În drept , au invocat dispozițiile art. 1 alin.1 , art.2 alin.1 lit. i și alin.2 , art.7 alin.5, art.8 din Legea nr. 554/2004, art. 453 Cod procedură civilă.

În susținerea cererii , reclamanții au depus la dosar înscrisuri ( filele 9 – 38 ).

Pârâta CNCF „CFR” SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare , pârâta a arătat că societatea nu a refuzat în mod nejustificat să emită avizul de principiu prevăzut de OMT nr. 159/1996 în scopul intrării în legalitate cu privire la „construirea spatiilor comerciale tip chioșc-parter-bar deservire publică parter cu terasă şi împrejmuire", situate in Buzău, str..., așa cum în mod greșit susțin reclamanții.

În acest sens , arată că reclamanții au dobândit de la societatea pârâtă , în urma unei vânzări forțate din anul 2012 , terenul pe care și-au edificat ulterior , în mod nelegal , construcțiile mai sus amintite, fără avize și autorizație de construire.

Precizează că la data dobândirii terenului acesta era grevat de rețeaua de gaze naturale și apă rece aparținând societății pârâte , rețele care alimentează cu gaze și apă rece clădirea ITFE Buzău în care se găsesc instalațiile de telecomunicații CFR și de semnalizare luminoasă , instalații de importanță majoră pentru siguranța circulației feroviare. Ca urmare , în vederea evitării unor situații litigioase privind aceste rețele , a solicitat reclamanților să acorde drept de uz și servitute gratuită aeriană și subterană pentru acestea.

Arată că și prin Procesul verbal de analiză în teren nr. 730/ON/505/02.08.2017 , comisia a recomandat eliberarea avizului de principiu sub condiția acordării de către reclamanți a dreptului de uz și servitute gratuită.

Astfel, apreciază că în mod justificat au solicitat reclamanților completarea documentației , în acest caz nefiind vorba de refuz nejustificat de soluționare a cererii , așa cum acesta este definit prin art. 1 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.

În drept , pârâta a invocat dispozițiile art. 205 din Noul C.p.c.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată , apreciind că tocmai această condiționare a pârâtei întrunește elementele refuzului explicit de soluționare a cererii.

În drept , a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 din Noul C.p.c.

Prin încheierea din data de 02.07.2018, instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați , invocată din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului , Tribunalul constată următoarele;

Reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de 510 mp , curți - construcții , situat în Buzău, b-dul Republicii nr. 2A. Pe acest teren aflat în vecinătatea Stației CFR Buzău reclamanții au construit o unitate tip bar , fără a deține autorizație de construire.

În vederea intrării în legalitate cu privire la construcție , reclamanții au obținut certificatul de urbanism nr. 362/11.05.2017 emis de primarul mun. Buzău ( filele 19 – 22). Potrivit acestui act , imobilul este în zona de protecție a infrastructurii feroviare , motiv pentru care se impune obținerea avizului de principiu al Sucursalei Regionala CFR Galați , aviz prevăzut de dispozițiile Ordinului MT nr. 158/1998.

La solicitarea reclamanților privind obținerea avizului , cu respectarea prevederilor Ordinului anterior menționat , pârâta întocmește Procesul verbal nr. 730/ON/505/02.08.2017 ( filele 34 – 35 ) , prin care Comisia de analiză a Sucursalei Regionale CF Galați recomandă eliberarea avizului de principiu în vederea obținerii autorizației de construire CFR în condițiile acordării de către solicitanți a dreptului de uz și de servitute gratuită aeriană și subterană pentru rețelele proprietatea CFR existente pe terenul proprietarului.

Ca urmare , pârâta comunică reclamanților adresa nr. 730/ON/561/24.08.2017 (fila 33) prin care se solicită completarea documentație depuse cu declarația pe propria răspundere prin care petenții acordă dreptul de uz şi de servitute gratuită menționate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din OUG nr. 12/1998 , „(1) În scopul desfăşurării în bune condiţii a circulaţiei feroviare şi al prevenirii evenimentelor de cale ferată, se instituie zona de siguranţă şi zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice.

(4) Zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurile limitrofe, situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 m de la axa căii ferate, precum şi terenurile destinate sau care servesc, sub orice formă, la asigurarea funcţionării acesteia. Pentru zonele de protecţie a infrastructurii feroviare publice noi, administratorul infrastructurii feroviare va notifica eventualii proprietari de terenuri afectate.

(5) În zona de protecţie a infrastructurii feroviare publice pot fi executate lucrări, potrivit reglementărilor emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului”.

Art. 30 din același act normativ prevede că „în zona de protecţie a infrastructurii feroviare se interzice:

a) amplasarea oricăror construcții, fie şi cu caracter temporar, fără aprobarea administratorului infrastructurii feroviare, cu respectarea regimului juridic al zonei de protecție, respectiv de siguranță, după caz;”.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004 , „refuz nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;” , iar  prin „exces de putere” se înțelege „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăților cetățenilor;” ( art. 2 alin. 1 lit. n din același act normativ ).

Coroborând dispoziţiile anterior citate , Tribunalul constată că în cauză nu există un refuz nejustificat al pârâtei cu privire la acordarea avizului necesar intrării în legalitate, solicitarea acordării dreptului de uz şi de servitute asupra reţelelor de apă şi gaze având în vedere exclusiv siguranța circulației feroviare.

În acest sens este de remarcat faptul că , la momentul achiziționării terenului la licitație publică , reclamanții și-au asumat toate riscurile aferente , cu atât mai mult cu cât, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991 și ale OUG nr.12/1998 , au început edificarea unei construcții. Ca urmare , Tribunalul apreciază că nu poate obliga pârâta să valideze post-factum un act nelegal și cu atât mai puțin să anuleze , în fapt , drepturile pe care aceasta le avea cu mult anterior datei la care reclamanții au devenit proprietari .

Este adevărat că nici o dispoziție legală nu cuprinde obligația depunerii unei declarații prin care proprietarii terenurilor aflate în zona de protecție a infrastructurii feroviare să acorde drept de uz și servitute gratuite , dar , în același timp , nu se prevede nici obligativitatea acordării de către CFR a avizului necondiționat , rațiunea acestui aviz fiind raportată , așa cum s-a argumentat anterior , la siguranța circulației feroviare. Astfel, se reține că avizele privind traficul rutier sunt necesare în situația în care obiectivul se află aproape de o cale ferată , în vederea stabilirii modului de protecție al acesteia şi măsurile ce se impun a fi luate în caz de intervenție în apropiere.

Ca atare , constatând că răspunsul emis de petentă , astfel cum a fost acesta formulat prin adresa nr. 730/ON/561/24.08.2017 , nu îmbracă forma unui refuz nejustificat de soluționare a cererii , Tribunalul reţine că acțiunea formulată este neîntemeiată , urmând a fi respinsă ca atare.

Văzând şi dispozițiile art. 453 C.p.c. , instanța va lua act de faptul că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare