Contestaţie raport şi plan de distribuire sume – plan de distribuire parţială

Pe rol fiind soluţionarea cererii privind pe contestatorii SC I SRL, BRD, TM şi GF şi debitoarea SC A SRL, prin lichidator judiciar SPRL – FILIALA IAŞI, având ca obiect “contestaţie raport şi plan de distribuire sume – plan de distribuire parţială nr. 1”.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1.Prin cererea adresată Tribunalului Iași – Secția  a II a civilă – Faliment şi înregistrată sub nr.6588/99/2010/a9, creditoarea SC I SRL, prin administrator special II, a formulat contestație împotriva planului de distribuție parțială nr.1 a sumelor debitoarei  SC A SRL, publicat in BPI nr.7233/10.04.2018 si a raportului de distribuire aferent, solicitând anularea acestora.

În motivare, a arătat că in urma valorificării bunurilor din averea debitoarei, lichidatorul a obținut o sumă totală de 4.150.132,47 lei prin vânzarea in bloc a bunurilor garantate, dar si a unor bunuri libere de sarcini. Valoarea obținută din vânzarea bunurilor libere de sarcini este de 1.304.893,02 lei.

Deși s-a obținut o sumă mult mai mare decât valoarea reală a creanțelor garantate si a celor bugetare, lichidatorul judiciar, fără a cenzura si verifica nici o sumă solicitată in plus de către creditorii garantați si cei bugetari, a propus prin planul contestat distribuirea întregii sume obținute , rămase după scăderea cheltuielilor de procedură, către creditorii garantați si bugetari, iar creditoarei chirografare SC I SRL i-a propus distribuirea sumei de 14.419,82 lei din totalul de 189.531,09 lei.

Contestatoarea a arătat că lichidatorul judiciar a întocmit planul de distribuire cu încălcarea disp.art.110 din Legea 85/2006.

Astfel, creditoarea garantată BRD avea in planul confirmat o creanță de 1.286.000 lei, din care a încasat 230.000 lei, rămânând 1.056.000 lei la care se adaugă penalitățile si majorările din timpul procedurii. Deși suma de 82.111,13 euro solicitată cu acest titlu este mult prea mare si nu a fost corect calculată, dacă ne-am raporta la această valoare, BRD are o creanță totală de încasat de 1.438.063,13 lei si nu 1.982.555,98 lei, așa cum a consemnat lichidatorul judiciar in planul de distribuire.

De asemenea, a mai arătat că A.F.P.Iași, ca si creditor garantat, avea de încasat conform planului confirmat suma de 76.000 lei.

Totalul creanțelor bugetare de încasat conform planului de reorganizare era de 163.803,16 lei.

Prin urmare, creditorii care participă la distribuirea sumelor înaintea contestatoarei, au de încasat in total creanțe de 2.952.126,26 lei.

A mai arătat că lichidatorul  nu a urmărit interesele tuturor creditorilor, ci doar a celor garantați si a celor bugetari, deși exista posibilitatea ca si contestatoarea să-și încaseze creanța in cuantum de 189.531,09 lei, născută in timpul procedurii, chirografară, dar prioritară conform art.123 pct.7.

Contestatoarea a mai arătat că toate creanțele garantate si bugetare au fost mărite in mod exagerat si nejustificat. BRD  a fost înscrisă in tabelul definitiv cu suma de 2.279.023,20 lei, având garanții imobiliare de 1.418.203,31 lei. Din suma adăugată la suma inițială, rămasă după distribuirile din cadrul reorganizării, respectiv 2.049.023,20 lei, ar rezulta o creanță totală de 2.431.086,33 lei. Din această sumă, in virtutea garanției i s-ar cuveni BRD suma de 1.418.203,31 lei. Alte diferențe in plus reprezintă creanțe chirografare.

A.F.P.Iași a fost înscrisă in tabelul definitiv de creanțe cu suma de 596.963 lei, creanță garantată, iar valoarea garanțiilor este de numai 69.857,51 lei, iar suma de 104.029 lei creanță bugetară. Creanța suplimentară de 583.916 lei nu poate fi justificată in integralitatea sa si este compusă din sume anterioare deschiderii procedurii, așa cum rezultă si din raportul de inspecție fiscală din 27.01.2016.

Contestatoarea a mai precizat că, Comuna C are o creanță anterioară deschiderii procedurii de 17.543 lei, iar după deschiderea procedurii a solicitat imensa sumă de 108.598 lei cu titlu de impozit pe teren si construcții. Această sumă nu este reală.

În ceea ce privește cheltuielile de procedură, acestea sunt mult prea generoase si unele din ele chiar nu se justifică.

De exemplu, la pag.13 din raportul de distribuire, pct.4 din tabel, lichidatorul susține că a plătit 201.654 lei TVA, impozit salarii, contribuții salariale, taxe miniere. Impozitele pe salarii au fost achitate in perioada de reorganizare, iar după aceea nu au mai existat salariați. Drepturile salariale restante sunt înscrise in tabelul de creanțe si vor i achitate prin distribuire. Taxe miniere nu a avut debitoarea de achitat nici in reorganizare, nici in faliment. Începând cu anul 2010 debitoarea nu a mai solicitat un aviz anual de exploatare. Dacă au existat taxe restante, înainte de intrarea debitoarei in procedura insolvenței, acestea nu pot fi achitate, deoarece A.N.R.M. nu a formulat nici o cerere de creanță si nu figurează ca si creditor in tabel. TVA, de asemenea, nu se datorează pentru perioada falimentului.

Contestatoarea a solicitat să se constate că toți acești creditori, garantați si bugetari, participă la distribuire cu sume mult mai mari decât cele pe care debitoarea le datorează in realitate, prejudiciindu-i pe ceilalți creditori chirografari. Dacă sumele ar fi cenzurate, atunci fondurile ar fi suficiente si pentru distribuire către creditoarea SC I SRL.

In drept, contestatoarea a invocat disp.art.122 alin.3 din Legea 85/2006.

Atașat contestației, legal timbrate, s-au depus in copie planul de distribuire si raportul de fonduri criticate, alte înscrisuri (f.10-42).

Legal citat, a depus întâmpinare la contestația formulată de creditoarea

2. Împotriva aceluiași raport de fonduri si plan de distribuire a formulat contestație si creditoarea BRD, solicitând anularea acestora si refacerea lor, prin: recalificarea bunului mobiliar linie tehnologică balastieră ( stație de concasare) ca fiind un bun afectat garanției sale, in temeiul contractului de garanție reală mobiliară nr.3854/09.10.2006; refacerea ponderii creditorului BRD in valoarea totală de evaluare a bunurilor mobile ale societății debitoare; repartizarea către BRD, in calitate de creditor garantat, a veniturilor obținute din valorificarea liniei tehnologice de balastieră (stație de concasare) aferente bunului constituit garanție reală mobiliară in temeiul contractului de garanție reală mobiliară nr.3854/09.10.2006.

Contestatoarea a arătat că obligația de rambursare a fost garantată atât cu o ipotecă imobiliară, cât si cu o garanței reală mobiliară, astfel, încât, în vederea valorificării bunurilor debitoarei, au ost efectuate două rapoarte de evaluare, respectiv: raportul de evaluare nr.13290/31.01.2017( privind bunurile imobile ) si raportul de evaluare nr.12652/31.01.2017 ( privind bunurile mobile).

Așa cum rezultă din sinteza la raportul de evaluare, o parte din bunurile care fac obiectul contractului de garanție reală mobiliară au fost avute in vedere la evaluarea imobiliară realizată prin raportul de evaluare nr.13290/31.01.2017.

Din raportul de evaluare privind bunurile mobile nr.12652/31.01.2017 rezultă dincolo de orice dubiu că in procedura falimentului a fost evaluată si ”linia tehnologică balastieră”, aceasta fiind, in realitate, chiar stația de concasare asupra căreia a fost constituită o garanție reală mobiliară in favoarea BRD. De asemenea, in raportul de evaluare nr.846/27.08.2014 ce a avut ca obiect evaluare balastieră C, se menționează că bunurile mobile cumpărate prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3536/2006 sunt in mare parte distruse. Instalația necesară desfășurării activității a fost modernizată si parțial înlocuită in cursul anului 2007.

Potrivit sintezei raportului de evaluare a bunurilor mobile nr.12652/31.01.2017, valoarea de piață a garanțiilor mobiliare, reprezentând echipamente balastieră si obiecte de inventar este de 1.487.338 lei, reprezentând: linie tehnologică balastieră: 1.456.256 lei; bunuri laborator: 8614 lei; bunuri mobile diverse: 18.079 lei; bunuri mobile – material recuperabil: 4389 lei.

In ciuda faptului că linia tehnologică balastieră se identifică cu stația de concasare ( afectată de sarcini in favoarea BRD), lichidatorul judiciar apreciază că este un bun liber de sarcini, fapt pentru care stabilește in mod greșit , vă valoarea garanțiilor mobiliare BRD este doar de 4866 lei, reprezentând 0,33%.

În ceea ce privește distribuirea nelegală a fondurilor, contestatoarea BRD  a arătat că, din art.121 pct.1 si 2 din Legea 85/2006, rezultă foarte clar că vor fi scăzute din fondurile obținute prin vânzarea bunului grevat in favoarea creditorului doar taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente vânzării, cheltuielile necesare conservării si administrării bunului, precum si remunerațiile administratorului judiciar/lichidatorului, respectiv a persoanelor desemnate in temeiul art.23 .

In drept, contestatoarea a invocat disp.Legii 85/2006.

Contestația a fost legal timbrată si însoțită de înscrisuri, in copie (f.51-156).

3,4. Planul de distribuție parțială nr.1 publicat in BPI nr.7233/10.04.2018 si raportul de fonduri au fost criticate si de către creditorii TM ( in calitate de cesionar al creanței deținute de creditorul ZS) si GF (f.159 vol.I).

Cei doi creditori au reiterat motivele contestației expuse de creditoarea SC I SRL.

In drept, au invocat disp.art.122 alin.3 din Legea 85/2006.

Legal citat, lichidatorul judiciar al debitoarei, SPRL a depus întâmpinare față de contestațiile formulate (f.180 vol.I).

Față de contestația formulată de creditoarea SC I SRL, a invocat excepția inadmisibilității, arătând că se contestă practic modul de înscriere a creanțelor creditorilor bugetari si garantați în tabelul de creanțe. Ori procedura pusă la dispoziția creditorilor si a comitetului creditorilor deart.122 alin.3 din Legea 85/2006 reprezintă un mijloc procedural prin intermediul căruia creditorii si comitetul creditorilor pot reclama încălcarea dispozițiilor legale ce privesc ordinea de distribuire, cuantumul sumelor distribuite, dar nu si cuantumul creanțelor înscrise la masa credală, care poate fi analizat in cadrul contestației la tabelul de creanțe.

Față de contestația formulată de creditoarea TM, a invocat excepția tardivității, arătând că raportul si planul de distribuire parțială contestat a fost depus si înregistrat la instanță in data de 05.04.2018, afișat la aceeași dată. Contestația a fost înregistrată in data de 25.04.2018, peste termenul legal de 15 zile de la afișare. Lichidatorul judiciar a invocat si excepția inadmisibilității acestei contestații, arătând că prin contestația formulată, creditoarea contestă practic modul de înscriere a creanțelor creditorilor bugetari si garantați in tabelul de creanțe.

În ceea ce privește contestația creditoarei BRD , lichidatorul judiciar a invocat, de asemenea, excepția tardivității si excepția inadmisibilității. In motivare, a arătat că, contestația formulată de acest creditor a fost înregistrată in data de 23.04.2018, peste termenul legal de 15 zile de la afișare 920.04.2018). A mai arătat că prin contestația formulată, creditorul contestă practic modul in care a fost întocmit raportul de evaluare a bunurilor debitoarei.

Cererea de preschimbare a primului termen de judecată, formulată de contestatoarea BRD  a fost respinsă prin încheierea din data de 13.06.2018 (f.203 vol.I).

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In cuprinsul raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei SC A SRL publicat in BPI nr.7224/10.04.2018, s-au consemnat încasări in cuantum de, ca urmare a adjudecării activelor debitorului, suma totală de 4.070.357,20 lei ca urmare a adjudecării bunurilor imobile si mobile ce formau activul imobiliar ”Proprietate imobiliară compusă din teren si construcții numită Balastiera C”.

În cadrul distribuirii, s-a propus suma de 768.355,39 lei cu titlu de cheltuieli de procedură si cea de 3.380.000 lei distribuită către creditori, printre care: BRD – creditor garantat si chirografar – 2.018.974,21 lei; A.F.P.Iasi – creditor garantat si bugetar – 1.129.879 lei; Comuna C – 118.493 lei.

1.Contestatoarea SC I SRL. a criticat raportul de fonduri si planul de distribuire, raportat la sumele distribuite creditorilor BRD, A.F.P.Iasi si Comuna C, (apreciind că acestea au fost stabilite fără o cenzură din partea lichidatorului judiciar sub aspectul cuantumului creanțelor admise) si la cele stabilite cu titlu de cheltuieli de procedură, apreciind că acestea sunt mult prea generoase, iar unele nici nu sunt justificate.

Față de această contestație, lichidatorul judiciar a invocat excepția inadmisibilității, apreciind că in speță s-a contestat practic modul de înscriere a creanțelor creditorilor bugetari si garantați in tabelul de creanțe.

Analizând cu prioritate excepţia invocată, judecătorul sindic reţine că inadmisibilitatea presupune lipsa posibilităţii reclamantului de a se folosi de demersul juridic utilizat. Or verificarea existenţei unor motive de desființare a raportului asupra fondurilor si planului de distribuire între creditori, vizează analiza fondului cauzei. În cauză a fost contestat un raport asupra fondurilor si un plan de distribuire, astfel încât demersul juridic ales de contestatoare se pliază pe dispoziţiile art.122 alin.3din Legea 85/2006. Pentru aceste motive, nu se poate reţine că prezenta contestaţie ar fi inadmisibilă, excepţia urmând a fi respinsă.

În privința sumelor cu care creditoarele BRD, A.F.P.Iasi si Comuna C au fost înscrise la masa credală a debitoarei SC A SRL, sume reluate in cadrul actelor contestate, se observă a fi întemeiată apărarea lichidatorului judiciar, in sensul că acestea nu pot face obiect de analiză in cadrul contestației prevăzute de art.122 alin.3 din Legea 85/2006, ci doar in cadrul unei contestații la tabelul de creanțe in care au fost înscrise aceste creditoare. Aplicarea art.110 ( vizând valoarea creanțelor ce participă la distribuiri in cazul intrării in faliment după confirmarea unui plan de reorganizare) sau 41 alin.1 din Legea 85/2006 ( vizând interdicția calculării accesoriilor la creanțele născute anterior deschiderii procedurii) nu au relevanță in prezenta cauză, atâta timp cât creanțele creditoarelor contestate sunt in cuantumul înscris pe tabelul definitiv consolidat de creanțe( f.159 vol.X dosar insolvență).

Judecătorul sindic reține că motivele care pot face obiectul contestației in temeiul art.122 alin.3 din Legea 85/2006  se pot referi la eventualele date eronate trecute in raport sau in planul de distribuire, cum ar fi, spre exemplu, ordinea greșită  de distribuire prevăzută în planul de distribuire, lipsa consemnării in raport a unor sume obținute ca urmare a lichidării sau a încasării unor creanțe, etc.

Criticile invocate de către contestatoarea SC I SRL privitor la cele 3 creditoare sus – menționate nu se încadrează in acest tip de motive. Astfel, nu poate fi invocată lipsa cenzurii lichidatorului judiciar asupra sumelor solicitate a fi înscrise pe tabel.

Contestatoarea SC I SRL a mai criticat cuantumul cheltuielilor de procedură pentru care s-a efectuat distribuirea in cauză, apreciind că acestea sunt mult prea generoase, iar unele nici nu se justifică.

Aceste critici, deși se încadrează in tipul de motive ce pot fi invocate conform art.122 alinl.3, nu sunt însă întemeiate.

In ceea ce privește cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii, se constată că acestea trebuie indicate in cadrul rapoartelor lunare depuse la dosar de către practicianul in insolvență, împreună cu o justificare a acestora, in condițiile art.21 din Legea 85/2006, obligație îndeplinită de către lichidatorul judiciar. Mai mult, aceste rapoarte lunare au fost publicate de către lichidatorul judiciar in BPI, părțile interesate luând la cunoștință de conținutul acestora si, in ipoteza in care ar fi care apreciat necesar, le puteau contesta ( art.21 alin.2 din lege).

Contribuțiile salariale si impozitul pe salarii nu sunt echivalente drepturilor salariale restante înscrise pe tabelul de creanțe, acestea din urmă datorate foștilor angajați, întrucât creditorii acestor sume sunt diferiți. In ceea ce privește taxele miniere, acestea au fost incluse in categoria generală ”TVA, impozit salarii, contribuții salarii, taxe miniere” ( pct.I.3.nr.crt.14 din raportul fondurilor; pct.4 recapitulație), cheltuieli consemnate in perioada falimentului si neachitate până in prezent. Aceste sume, de asemenea, nu au fost stabilite  pentru prima dată in cuprinsul actelor contestate prin prezenta.

În ceea ce privește TVA-ul aferent vânzării bunurilor din averea debitorului, in procedura de faliment, acesta se distribuie cu prioritate, conform art.123 pct.1, fiind inclus in categoria cheltuielilor de administrare a procedurii. Acesta nu poate fi inclus in creanța bugetară a statului înscrisă la masa pasivă, ca si creanță anterioară procedurii si distribuit în ordinea de prioritate prevăzută de art.123 pct.4 din lege.

Constatând astfel că nici un motiv invocat nu poate fi primit, in temeiul art.122 alin.4 din Legea 85/2006, contestația urmează a fi respinsă ca nefondată.

2.In ceea ce privește contestația formulată de creditoarea BRD, aceasta a criticat ponderea sumelor ce i-au fost distribuite, apreciind că s-ar fi impus a-i fi repartizate si veniturile obținute din valorificarea bunului mobil linie tehnologică balastieră, conform garanției reale mobiliare constituite in favoarea sa prin contractul de garanție reală mobiliară nr.3854/09.10.2006.

Față de această contestație, lichidatorul judiciar a invocat excepția inadmisibilității, apreciind că se contestă de fapt modul in care a fost întocmit raportul de evaluare a bunurilor debitoarei.

Așa cum s-a reținut la contestația anterioară, inadmisibilitatea presupune lipsa posibilităţii reclamantului de a se folosi de demersul juridic utilizat. Or verificarea existenţei unor motive de desființare a raportului asupra fondurilor si planului de distribuire între creditori, vizează analiza fondului cauzei. În cauză a fost contestat un raport asupra fondurilor si un plan de distribuire sub aspectul sumelor distribuite, astfel încât demersul juridic ales de contestatoarea BRD se pliază pe dispoziţiile art.122 alin.3 din Legea 85/2006. Pentru aceste motive, nu se poate reţine că prezenta contestaţie ar fi inadmisibilă, excepţia urmând a fi respinsă.

Pe fondul contestației, se reține că ordinea de distribuire a sumelor in cazul falimentului este cea prevăzută la art.123 din Legea 85/2006:

„1.taxele, timbrele, orice alte cheltuieli aferente procedurii(…), inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remunerațiilor persoanelor angajate in condițiile art.10, art.19 alin.2, art.23, 24 si ale art.98 alin.3, sub rezerva celor prevăzute la art.102 alin.4;

2. creanțele izvorâte din raportul de muncă;

3. creanțele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum si creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanțele bugetare(…)

8. alte creanțe chirografare”.

Iar potrivit art.121 alin.1 din lege, „fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite in următoarea ordine:

1.taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remunerațiilor persoanelor angajate in condițiile art.10, art.19 alin.2, art.23 si 24,

1 ind.1. creanțele creditorilor garantați născute in timpul procedurii de insolvență după confirmarea planului de  reorganizare, ca parte componentă a acestui plan (…);

2.creanțele creditorilor garantați, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările si penalitățile de orice fel, precum si cheltuielile pentru creanțele născute înainte de deschiderea procedurii”.

Iar conform art.121 alin.2 din Legea 85/2006, „in cazul in care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in întregime a respectivelor creanțe garantate, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art.123 si vor fi supuse dispozițiilor art.41”.

Articolul 123 se referă astfel la distribuirea sumelor obținute din vânzarea activelor libere de sarcini, art.121 vizând distribuirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor grevate de sarcini.

Conform art.3 pct.9 din Legea 85/2006, ”creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.”

Conform mențiunilor din contractul de garanție reală mobiliară nr.3854/09.10.2006 (f.79), cap.II 1), in scopul garantării îndeplinirii obligațiilor de rambursare a creditului in sumă de 600.000 euro si a dobânzii de 6,5% p.a. revizuibilă lunar, acordat de creditoarea BRD debitoarei SC A SRL in baza contractului de credit nr.2322/09.10.2006, precum si a tuturor obligațiilor care derivă din acest contract, debitorul, in calitate de proprietar, a constituit in favoarea creditorului o garanție reală mobiliară asupra bunurilor ”sorturi diverse de balastieră, utilaje, instalații si echipamente, după cum urmează:- stație concasare(…)”.Bunurile asupra cărora s-a constituit garanția se află in incinta balastierei C, jud.Iasi. Conform pct.2) din cap.II, ”toate părțile si echipamentele încorporate in bunurile debitorului, ce constituie obiectul garanției reale mobiliare, precum si toate produsele obținute ca urmare a transferului, schimbului, vânzării sau oricărei alte forme de înstrăinare a bunurilor afectate garanției , inclusiv sumele încasate din asigurare, sunt considerate garanții reale mobiliare constituite in favoarea creditorului”.

Astfel, debitoarea a înțeles să ofere drept garanție pentru restituirea creditului, toate bunurile mobile aflate in incinta balastierei C.

In cadrul dosarului de insolvență, au fost efectuate două rapoarte de evaluare, unul vizând proprietatea imobiliară – Balastieră C si un raport de evaluare bunuri mobile echipamente balastieră si obiecte de inventar. Au fost inventariate bunurile ce au făcut obiectul evaluării, identificate in loc.C, la punctul de lucru Balastiera C: linie tehnologică balastieră, bunuri laborator, bunuri mobile diverse, bunuri mobile – material recuperabil (f.117-122 ).

Așa cum a subliniat contestatoarea BRD, in anexa 8 raport de evaluare (f.139 verso),  expertul a precizat că ”bunurile mobile cumpărate prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3536/2006 sunt in mare parte distruse. Instalația necesară desfășurării activității a fost modernizată si parțial înlocuită in cursul anului 2007.(…)Toate utilajele sunt necesare desfășurării activității si sunt înglobate in valoarea de piață a balastierei, mai puțin încărcătorul frontal, excavatorul si cantar rutier Fast 16, care vor fi evaluate separat”. Valoarea de piață valabilă la data evaluării a fost stabilită la suma de 1.487.338 lei pentru toate bunurile evaluate.

Raportat la mențiunile din contractul de garanție reală mobiliară si la cele din cuprinsul expertizei mobiliare, este evident că linia tehnologică balastieră include si stația de concasare, ca si echipament prevăzut in contractul de garanție. Nicăieri in raportul de evaluare această stație de concasare nu apare identificată in mod expres, echipamentele si instalațiile fiind indicate in mod detaliat.  Voința părților care au încheiat contractul de garanție mobiliară a fost in sensul instituirii garanției asupra tuturor bunurilor mobile ce au alcătuit balastiera C, existente sau înlocuite. Este absurd ca BRD in calitate de creditor garantat să dețină scriptic o garanție asupra unui bun (stație de concasare), dar in concret să nu se poată bucura de această garanție, ca efect al diferenței de denumire din cuprinsul expertizei.

Nu poate fi primită opinia lichidatorului judiciar, in sensul că prin prezenta se critică de fapt raportul de evaluare, întrucât nu valorile stabilite in acest raport sunt criticate, ci excluderea unui bun de o valoare ridicată din garanția creditoarei. Aprecierea lichidatorului judiciar ar fi trebuit să fie in sensul includerii valorice a liniei tehnologice balastieră in suma pentru care BRD are constituită garanție, raportat la mențiunile contractului de garanție, care prevede expres că ”toate produsele obținute ca urmare a transferului, schimbului, vânzării sau oricărei alte forme de înstrăinare a bunurilor afectate garanției , inclusiv sumele încasate din asigurare, sunt considerate garanții reale mobiliare constituite in favoarea creditorului”.

In acord cu creditorul contestator, judecătorul sindic constată că ansamblul de bunuri mobile ce alcătuiește linia tehnologică balastieră este gravat de sarcini in favoarea BRD si nu liber se sarcini, cum a fost reținut in cadrul actelor contestate. De altfel, este evidentă diferența, de vreme ce, potrivit mențiunilor din contractul de garanție, valoarea bunurilor la acea dată era in cuantum de 336.000 euro (f.80), iar in cadrul actelor contestate, s-a reținut o garanție doar pentru suma de 4.866 lei.

In speță, s-au valorificat imobilele si mobilele debitoarei, ce formau activul imobiliar Balastieră C, incluzând echipamente balastieră si obiecte de inventar.

Se constată că in speță a fost încălcată  ordinea de distribuție conform art.121, întrucât suma distribuită a fost obținută parțial din vânzarea unor bunuri gravate de sarcini in favoarea BRD, eronat apreciate ca fiind libere de sarcini.

Față de cele de mai sus, in temeiul art.122 alin.4 din Legea 85/2006, se impune admiterea contestației formulate de creditorul garantat BRD, in sensul anulării raportului asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei si planului de distribuire parțială nr.1/03.04.2018, refacerii lor cu reținerea bunului mobil linie tehnologică balastieră ca fiind un bun afectat garanției BRD, refacerii ponderii acestui creditor si repartizării către acesta a veniturilor obținute din valorificarea liniei tehnologice balastieră.

3.,4.În ceea ce privește contestația formulată de creditorii TM si GF, se observă că lichidatorul judiciar a invocat excepția tardivității acesteia. Potrivit art.122 alin.3 din Legea 85/2006, orice creditor poate formula contestație la raportul de fonduri si planul de distribuire in termen de 15 zile de la afișare. In speță, actele contestate au fost afișate la ușa instanței la 05.04.2018.

Potrivit art.101 alin.1 C.pr.civ. de la 1865, ”termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând in socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”. Astfel, termenul de 15 zile de la afișare s-a împlinit in data de 21.04.2018, zi de sâmbătă, condiții in care, in raport de dispozițiile art.101 alin.5 C.pr.civ., termenul s-a prelungit până in prima zi lucrătoare – 23.04.2018. Or contestația in cauză a fost transmisă prin fax in data de 25.04.2018 (f.159), cu depășirea termenului stabilit de lege.

Față de aceste împrejurări,  se va admite excepția tardivității contestației formulate de cei doi creditori, contestația urmând a fi respinsă ca tardiv formulată.

Respinge excepția inadmisibilității contestației formulate de creditoarea SC I SRL, invocată de lichidatorul judiciar  SPRL – Filiala Iasi.

Respinge ca nefondată contestația la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei SC A SRL si la planul de distribuire parțială nr.1 din 03.04.2018 publicate in BPI nr.7233/10.04.2018, formulată de creditoarea SC I SRL, in insolvență, prin administrator special II,  in contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei SC A SRL, respectiv SPRL – Filiala Iasi.

Respinge excepția inadmisibilității contestației formulate de creditoarea BRD, invocată de lichidatorul judiciar SPRL – Filiala Iasi.

Admite contestația la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei SC A SRL si la planul de distribuire parțială nr.1 din 03.04.2018 publicate in BPI nr.7233/10.04.2018, formulată de creditoarea BRD.

Anulează raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei SC A SRL si planul de distribuire parțială nr.1 din 03.04.2018, publicate in BPI nr.7233/10.04.2018 si dispune refacerea lor, in sensul reținerii bunului mobil linie tehnologică balastieră ca fiind un bun afectat garanției BRD, in temeiul contractului de garanție reală mobiliară nr.3854/09.10.2006, refacerii ponderii creditorului BRD si repartizării către creditorul garantat BRD a veniturilor obținute din valorificarea liniei tehnologice balastieră.

Admite excepția tardivității contestației formulată de creditorii TM si GF, invocată de lichidatorul judiciar.

Respinge ca tardiv formulată contestația la raportul asupra fondurilor obținute din lichidarea activelor debitoarei SC A SRL si la planul de distribuire parțială nr.1 din 03.04.2018 publicate in BPI nr.7233/10.04.2018, formulată de creditorii TM si GF.

Domenii speta

Spete similare