Contestatie act adminstrativ

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 435/2018

Şedinţa publică de la 03 Iulie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE B

Grefier B

Pe rol judecarea acţiunii formulate de reclamantul B, cu sediul în B, judeţul, în contradictoriu cu  pârâta B, cu sediul în B  având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal – Decizia nr. 844/27.08.2015 .

Dezbaterile orale au avut loc in şedinţa publică din data de 30.05.2018 note consemnate in încheierea de şedinţa de la acea dată, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, azi, 03.07.2018.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată sub nr. 1932/91/2015 reclamanta B prin administrator special, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 844/27.08.2015, deciziei de impunere nr. F-VN 227/04.05.2015 şi dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. 561/04.05.2015 emise de pârâta B.

În motivare arată că prin decizia de impunere nr. 227/04.05.2015 şi dispoziţia nr. 561/04.05.2015 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în valoare de 1.531.126 lei pe care le-a contestat în procedura administrativă deoarece a apreciat aceste acte administrativ fiscale nelegale şi netemeinicie.

Astfel, arată că decizia de impunere nr. 227/2015 este nulă, motivat de faptul că aceasta cuprinde grave greşeli în modul de stabilire a obligaţiilor fiscale pentru următoarele motive.

În privinţa impozitului pe profit reclamanta apreciază că nelegal organul de control a considerat ca nedeductibile o serie de cheltuieli înregistrate de societate, diminuând astfel pierderea fiscală.

Astfel, pentru cheltuielile cu dobânzile bancare organul de control le-a considerat nedeductibile integral, invocând disp.art. 23 al.2 din Legea nr. 571/2003, deşi în cauză sunt aplic abile disp.art. 23 al.4 din acelaşi act normativ potrivit cărora cheltuielile cu dobânda sunt deductibile integral cât timp împrumutul este obţinut de la instituţii de credit române.

Cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor corporale pârâta a apreciat că sunt nedeductibile deoarece a presupus că reclamanta nu a ţinut cont de amortizarea dintre valoarea contabilă şi cea fiscală pentru mijloacele fixe a căror amortizare contabilă nu corespunde cu cea fiscală. S-a apreciat încălcate dispoziţiile art. 21 al.3 lit. i din Legea 571/2003.

Reclamanta apreciază neîntemeiată această concluzie având în vedere că a respectat diferenţele respective aşa cum rezultă din documentele contabile întocmite. Astfel, arată, că potrivit fişei cont 75883, sumele reprezentând  amortizarea aferentă diferenţei de valoare reevaluată au fost înregistrate lunar pentru venituri (cont 105=75883).

Legat de imobilizările pentru care nu s-a putut face dovada că sunt în folosul operaţiunilor taxabile, pârâta a considerat partea de cheltuială cu amortizarea ca nedeductibilă, apreciind că au fost încălcate disp.art. 19 al.1 din Legea 571/2003.

Reclamanta apreciază neîntemeiată această concluzie deoarece cheltuielile cu amortizarea unor imobilizări corporale sunt deductibile cât timp, deşi nu a obţinut o creştere a profitului, reclamanta a avut intenţia de a desfăşura operaţiuni taxabile. Apreciază că în cauză sunt aplicabile disp.art. 21 al.1 din Legea 571/2003.

Reclamanta arată că, aşa cum rezultă din actele contabile, imobilizările corporale respective se regăsesc în fluxul de producţie şi au fost utilizate în desfăşurarea activităţii.

În ce priveşte TVA stabilit suplimentar de plată reclamanta apreciază că organul de control nu a avut în vedere prevederile legale naţionale (art. 145 şi art. 146 al.1 lit.a din Legea 571/2003 şi pct. 46 al.1 din HG 44/2006) precum şi liniile directoare trasate prin deciziile Curţii Europene de Justiţie. Astfel arată că nu sa avut în vedere că documentul justificativ în materia deducerii TVA este factura fiscală, şi nu s-a dovedit existenţa unor nereguli sau fraude pentru a refuza dreptul de deducere a TVA.

Legat de stocul de vin de masă aflat în custodia B organul de control reţine că reclamanta datorează TVA aferent acestui stoc deoarece nu a fost identificat fizic iar societatea care îl are în custodie se află în procedura de reorganizare.

Reclamanta apreciază neîntemeiate aceste constatări motivat de faptul că s-a înscris la masa credală a societăţii respective aflate în insolvenţă.

În aceste condiţii nu se poate reţine că marfa nu există ci doar că nu mai poate fi recuperată ţinând cont de insolvenţa societăţii.

Contestaţia a fost întemeiată în drept pe disp.art. 218 al.2 din OG r. 92/2003 şi Legea nr. 554/2004.

În dovedirea susţinerilor reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisurile depuse la dosar în copii certificate şi proba cu expertiză contabilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta arată că prin adresa nr. 27297/16.07.2015 înregistrată la B reclamanta a precizat că obiectul contestaţiei îl constituie suma de 2.127.726 lei reprezentând diminuarea pierderii în cuantum de 1.605.808 lri, TVA în sumă de 436.135 lei şi accesorii TVA în sumă de 85.783 lei.

Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 844/27.08.2015 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei împotriva deciziei de impunere F-VN 227/04.05.2015 emisă de B şi s-a dispus desfiinţarea parţială a dispoziţiei nr. 561/04.05.2015 pentru suma de 170.029 lei reprezentând diminuarea pierderii fiscale, urmând ca organele fiscale să reanalizeze situaţia fiscală a reclamantei în funcţie de prevederile legale incidente, cele prezentate în decizie în raport de argumentele contestatoarei.

Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiate având în vedere că toate constatările inspecţiei fiscale şi soluţia adoptată prin decizia 844/2015 sunt conforme cu legislaţia fiscală  Legat de impozitul pe profit pârâta arată că organele de inspecţie fiscală nu au acordat reclamantei dreptul de deducere pentru cheltuielile cu dobânzi bancare în sumă de 1.222.014 lei, diminuând astfel pierderea fiscală înregistrată de reclamantă cu această sumă motivat de faptul că din verificarea contractelor încheiate cu clienţii s-a constatat că acestea nu conţin garanţii pentru recuperarea valorii contractate în situaţia în care unii din clienţi sunt dizolvate sau radiaţi.

Pentru aceste considerente şi nerespectarea disp.art. 23 din Legea 571/2003 comisia de soluţionare contestaţii a respins apărările reclamantei pentru acest capăt de contestaţie.

Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe în sumă de 213.765 lei nu au fost considerate ca şi cheltuială deductibilă fiscală deoarece acesta nu au funcţionat în perioada verificată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 al.1, art. 21 al.1,3, art. 24 al.11 din Legea nr. 571/2003.

Imobilizările corporale neutilizate, au fost precizate de inspecţia fiscală după cum urmează:

-maşina de umflat PET-uri(în perioada supusă verificării reclamanta a achiziţionat PET_uri).

-cabinet medical(reclamanta a achiziţionat servicii medicale de la un cabinet medical autorizat pentru medicina muncii);

-sistem control acces şi pontaj (accesul salariaţilor nu s-a realizat în baza acestui sistem);

-plantaţia de vie care nu a intrat pe rod.

Mai arată pârâta că susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute cât timp nu au fost aduse argumente referitoare la veniturile impozabile obţinute.

În privinţa TVA, referitor la suma de 239695 lei, reprezentând TVA aferentă vinului aflat în custodia B, pârâta arată că prin adresa nr. 14085/24.09.2014 Direcţia Regională B comunică faptul că această societate se află în procedura reorganizării judiciare conform Legii nr. 85/2006, nu mai desfăşoară activitate, nu are depozitate produse, nu are personal, iar stocul fizic de mărfuri este zero.

De asemenea s-a verificat şi stocul faptic al Bi care a preluat drepturile subiective şi obligaţiile civile ale B, ca urmare a contractelor încheiate, şi a rezultat că în perioada 01.01.2011-31.12.2014 nu a avut în custodie marfă în numele BL pentru B.

Fiind încălcate dispoziţiile art. 140 al.1 lit.c din Legea nr. 571/2003 temeinic şi legal s-a procedat la ajustarea TVA deductibilă aferentă lipsei stoc de marfă aflat în custodie la terţi, în urma căreia s-a diminuat valoarea TVA deductibilă cu suma de 239695 lei.

Cât priveşte suma de 196.440 lei reprezentând TVA aferentă penalităţilor contractuale (12.000 lei), bunurilor aflate în custodia unor societăţi radiate sau depreciate (194.997 lei) şi aferentă cheltuielilor de protocol (49.443 lei) pârâta arată că temeinic şi legal inspecţia fiscală au stabilit TVA suplimentar de plată motivat de faptul că la control s-a constatat încălcarea prevederilor legale referitoare la stabilirea bazei de impozitare. În acest sens face referire la deducerea TVA aferentă penalităţilor facturate pentru neîndeplinirea clauzelor contractuale, sau la cele referitoare la ajustarea TVA în cazul mărfurilor deteriorate sau lipsă în gestiune.

Legat de suma de 85.783 lei reprezentând accesorii aferente TVA pârâta arată că în cauză operează principiul de drept ,,accessorium sequitor principale”.

Apreciind necesară în soluţionarea cauzei proba cu expertiză contabilă judiciară a fost admisă.

În urma studierii documentelor contabile şi a legislaţiei incidente, faţă de obiectivele solicitate, expertul arată următoarele:

Legat de cheltuielile nedecutibile

-suma totală de 1.222.014,57 lei reprezintă cheltuieli cu dobânzile deductibile motivat de faptul că reclamanta a încheiat contracte de credit şi leasing doar cu societăţi bancare şi financiare autorizate de BNR;

-suma totală de 170.028,72 lei este cheltuială deductibilă la calculul rezultatului deoarece reclamanta a înregistrat venit impozabil pentru diferenţa dintre amortizarea fiscală şi cea contabilă;

-pentru suma de 213.764,72 lei expertul nu poate formula o concluzie deoarece actele puse la dispoziţie de reclamantă nu precizează baza cheltuielilor nedeductibile.

Legat de TVA

-din suma de 65.172 lei reprezentând  TVA calculat pentru stocul de ambalaje expertul reţine ca ajustare la TVA doar suma de 14.591,59 lei aferentă stocurilor în sumă de 76534,68 lei evidenţiate ca fiind stocuri la B;

-nu există documente care să susţină corectitudinea calculării sumei de 548 lei;

-suma de 65.173 lei reprezentând TVA calculată la ambalaje (peturi) deteriorate nu poate fi reţinută ca ajustare a TVA;

-suma de 239595 lei reprezentând ajustare TVA aferentă produselor aflate la terţi nu poate fi reţinută;

-suma de 49.443 lei reprezentând ajustare TVA pentru cheltuielile de protocol nedeductibile;

-ajustarea TVA cu suma de 12.000 lei aferentă.

La raportul de expertiză contabilă a formulat obiecţiuni pârâta prin care arată următoarele:

-TVA stabilit suplimentar pentru stocul de ambalaje la terţi a fost calculat la contract la nivelul sumei de 69.276 lei şi nu în sumă de 65.173 lei cum se menţionează în expertiză.

De asemenea pârâta arată că nu se poate explica modul de efectuare al inventarierii faptice la o societate deja radiată sau care şi-a încetat activitatea;

-legat de TVA în sumă de 65173 lei calculată pentru ambalaje deteriorate în sumă 271.554 lei pârâta precizează că pe lângă pierderile tehnologice înregistrate în procesul de producţie societatea înregistrează şi consumuri suplimentare de peturi rezultate în urma expirării unor produse înainte de vânzare sau deteriorării calităţii, situaţie în care procesul îmbuteliat a fost vărsat iar peturile rezultate nu au mai putut fi puse în circuitul economic, însă au depăşit plafonul maxim al deprecierilor prevăzut de legislaţia aferentă;

-expertul nu reţine ca ajustare TVA suma de 239.665 lei neexistând dovezi că stocurile nu s-ar afla la terţi, deşi, prin raportul de inspecţie fiscală se demonstrează situaţia custodiei vinului de masă la B, respectiv inexistenţa stocului;

-pentru ajustare TVA însumă de 12.000 lei aferentă facturii 130013/28.02.2013 neîntemeiat expertul nu a avut-o în vedere cât timp penalităţile nu fac parte din sfera de cuprindere a bazei de impozitare a TVA şi deci nu se poate acorda drept de deducere;

-pentru marfa deteriorată la achiziţie(ambalaje) expertul nu a reţinut TVA calculat în sumă de 548 lei, acesta a fost calculat asupra unor ambalaje primite de la B care ulterior au fost trecute la spărturi conform procesului-verbal încheiat deşi la momentul recepţiei nu se menţionează neconformitatea acestor ambalaje. În acest fel au fost încălcate disp.art. 21 al.4 lit.c din Legea nr. 571/2003.

În privinţa impozitului pe profit, referitor la cheltuielile cu dobânzile în sumă de 1.222.014,57 lei pârâta arată că pe parcursul derulării inspecţiei fiscale au fost solicitate informaţii cu privire la cauzele care au condus la pierderile înregistrate pentru care reclamanta a menţionat necesitatea apelării la serviciile de creditare care au generat cheltuieli nu dobânzi.

Pentru restituirea împrumuturilor reclamanta trebuia să vândă marfa. Or marfa era contractată cu parteneri fie radiaţi, fie în faliment sau în procedura de reorganizare, fie în incapacitate de plată.

În aceste condiţii pârâta consideră că reclamanta nu va putea rambursa creditele.

Referitor la imobilizărilor pentru care nu s-a putut face dovada că au fost utilizate în folosul operaţiunilor laxabile în sumă de 213.764,72 lei pârâta arată că în raportul de inspecţie fiscală nu a fost condiţionată deductibilitatea amortizării acestora de obţinerea de profit ci de faptul că acestea nu au funcţionat în perioada supusă verificării.

Prin obiecţiunile la raportul de expertiză contabilă reclamanta solicită clarificări cu privire la nepronunţarea asupra sumei de 213.764,72 lei precum şi a nereţinerii ca ajustare TVA a diferenţei sumei de 50.581,41 lei.

Prin răspunsul la obiecţiuni expertul contabil arată că în cauză expertiza a fost efectuată pe baza actelor aflate la dosar şi a documentelor puse la dispoziţie, precum şi a prevederilor legale incidente.

Referitor la suma de 213.764,72 lei expertul arată că a solicitat pârâtei să nominalizeze mijloacele fixe pentru care s-a calculat amortizarea nedeductibilă, însă pârâta i-a comunicat doar anexele la Raportul de inspecţie fiscală. În aceste condiţii nu s-a putut identifica mijloacele fixe ce au făcut obiectul cheltuielilor nedeductibile cu amortizarea în sumă de 314.764,72 lei.

Legat de diferenţa de 50.581,41 lei pe care nu a reţinut-o ca ajustare TVA expertul arată că în raportul de inspecţie fiscală şi explicaţia din decizia de impunere se face referire la societăţi radiate sau proveneau dintr-o perioadă mare (uzură fizică şi morală) fără a se detalia cât din suma stabilită suplimentar provine din fiecare sursă.

Mai arată că la data de 31.12.2011 doar B era radiată, celelalte societăţi fiind în activitate şi obţinând venituri. În aceste condiţii a constatat intervenit un fapt generator de ajustare TVA pentru societatea radiată.

Expertul arată că în raportul de inspecţie fiscală, cu anexele aferente, nu se precizează natura stocurilor aflate la terţi (denumire, cantitate), de când există stocurile, dacă s-au efectuat inventarieri ale acestora.

Simpla analiză a unui sold valoric şi nu al unui cont nu relevă elemente care să determine ajustarea TVA.

Faţă de concluziile expertului tribunalul reţine că în sarcina reclamantei neîntemeiat a stabilit cheltuieli nedeductibile cheltuielile cu dobânzile şi amortizările.

În ce priveşte TVA de plată suplimentar, în raport de concluziile raportului de expertiză se reţine că reclamanta datorează TVA suplimentar de plată în sumă de 64.034,59 lei aferentă stocului de ambalaje la B B SRL (14.591,59 lei) precum şi cheltuielilor de protocol în sumă de 49.443 lei.

În aceste condiţii se va admite în parte contestaţia reclamantei şi în consecinţă se vor anula în parte decizia nr. 844/27.08. 2015 şi decizia de impunere nr. F-VN 227/04.05.2015emise de pârâta B, menţinându-le pentru TVA suplimentar de plată în sumă de 64.034,59 lei. De asemenea se va anula dispoziţia nr. 561/04.05.2015 privind diminuarea pierderii fiscale cu suma de 1435779 lei rămasă în urma desfiinţării acestei obligaţii de către Comisia de Soluţionare Contestaţii pentru suma de 170.029 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, contestaţia formulate de reclamantul B, cu sediul în Focşani, str. B, în contradictoriu cu  pârâta B, cu sediul în B  având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal – Decizia nr. 844/27.08.2015 .

Anulează în parte Decizia nr. 844/27.08.2015 emisă de pârâta B şi Decizia de impunere nr. F.VN.227/04.05.2015 emisă de pârâta  B şi le menţine pentru suma de 64.034359 lei cu titlu de TVA suplimentar de plată.

Anulează Dispoziţia nr. 561/04.05.2015 emisă de pârâta  B.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Iulie 2018

Red S.G.D. 03 Iulie 2018

Domenii speta

Spete similare