Contestatie act adminstrativ fiscal

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBVNA:2019:024.000045

Dosar nr. 1829/91/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 45/2019

Şedinţa publică de la 08 Februarie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE A

Grefier A

Pe rol judecarea cererii formulate de reclamant A, cu domiciliul procesual ales pentru comunbicarea actelor de procedură la cabinet avocat A , în contradictoriu cu pârât A, prin reprezentanţi legali, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apărătorul reclamantului, av. A, cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei şi reprezentantul pârâtului, cons. jurid. A, cu delegaţie la dosarul cauzei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită şi că prezenta cauză este la primul termen de judecată, după care;

Potrivit disp. art. 181, alin.2 din Legea 207/2015 Cod pr.fiscală raportat la art.10 din Legea 554/2004, constată că secţia de contencios administrativ  a Tribunalului  este competentă general, material şi teritorial în soluţionarea cauzei.

Instanţa pune în discuţie probatoriul.

Apărătorul reclamantului solicită proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară şi, învederează instanţei că nu mai are probe de solicitat şi nici cereri de formulat.

Reprezentantul pârâtului solicită proba cu înscrisurile existente la dosar şi, învederează instanţei că nu mai are probe de solicitat şi nici cereri de formulat.

Instanţa, considerându-se lămurită, în raport de disp. art.479 NCPC, în temeiul disp. art.244 alin.1 raportat la disp. 482 NCPC constată terminată cercetarea judecătorească şi dă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Apărătorul reclamantului, av. A, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea Deciziei nr. 64/12.04.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei AJFP  nr. 2305/87/03.10.2017 privind atragerea răspunderii în solidar cu debitorul insolvabil A, obligarea AJFP  la comunicarea Deciziei nr.2305/87/03.10.2017 privind atragerea răspunderii  în solidar cu debitorul insolvabil A precum şi obligarea AJFP  la soluţionarea fondului contestaţiei.

Reprezentantul pârâtului, cons. jurid. A, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată şi a depus la dosar dovada că a comunicat actul administrativ reclamantei.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului  – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.11.2018 sub nr.1829/91/2018, contestatorul A a solicitat în contradictoriu cu intimata A , anularea deciziei nr.64/12.04.2018 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei nr.2305/87/03.10.2017 prind atragerea răspunderii în solidar cu debitorul insolvabil A.

În motivare, reclamantul a precizat în esenţă că decizia nr.2305/87/03.10.2017 nu a fost legal comunicată. Astfel, A a susţinut că decizia a fost comunicată prin poştă cu scrisoare recomandată, la domiciliul său din A deţul , plicul fiind returnat iar ulterior s-a procedat la comunicarea actului  prin publicitate fără să se efectueze o nouă comunicare, şi fără să se urmeze etapele prevăzute de art.47 C.proc.fisc., în consonanţă cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală privind comunicarea actelor de procedură şi care completează dispoziţiile C.proc.fisc.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C.proc.fisc.

In dovedirea cererii, contestatoare a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară în sumă de 50 lei.

Intimata X  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

In motivare, a arătat în esenţă că susţinerile reclamantului privind nelegala comunicare a  deciziei şi faptul că se impunea efectuarea unei noi comunicări nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale. Astfel, reclamantul nu contestă existenţa comunicării ci invocă faptul că aceasta este viciată, întrucât nu a fost efectuată o nouă comunicare. A susţinut că potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.207/2015, actul administrativ se comunică prin remiterea sub semnătură a actului administrativ către contribuabil, prin poştă, respectiv prin publicitate şi numai în măsura în care nu s-a asigurat primirea sub semnătură a actului administrativ or nu este posibilă comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta se realizează prin publicitate. Pârâta a susţinut că, raportat la practica Curţii Constituţionale,  comunicarea prin publicitate este subsidiară comunicării prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în speţă decizia nr.2305/87/03.10.2017 fiind comunicată prin afişare la sediul organului emitent la 18.10.2017 iar contestaţia fiind înregistrată la data de 28.02.2018, după expirarea termenului de 45 de zile prevăzut de art.270 alin.1. În aceste condiţii, nerespectarea termenului imperativ atrage decăderea contribuabilului din dreptul de a formula contestaţie şi se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  Legii nr.207/2015.

În dovedire a depus înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul constată  următoarele:

În fapt, prin decizia nr.2305/87/03.10.2017 emisă de organul fiscal din cadrul intimatei X - X  (f.36), s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului X, în calitate de administrator al X pentru suma de 41.455 lei.

 Conform înscrisurilor depuse (f.28-32), decizia de mai sus a fost  comunicată prin poştă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 05.10.2018, fiind restituită cu menţiunea avizat lipsă domiciliu. În continuare, la data de 18.10.2017, s-a procedat la afişarea actului administrativ, concomitent la sediul AJFP  şi pe pagina de internet, a anunţului nr.2412/18.10.2017 (f.30-31).

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţia nr.11453/28.03.2018, respinsă ca tardiv formulată prin decizia nr.64/12.04.2018 (f.19).

Prin cererea de faţă reclamanta a contestat decizia nr.64/12.04.2018 de soluţionare a contestaţiei susţinând în esenţă că în speţă comunicarea deciziei de angajare a fost făcută cu nesocotirea dispoziţiilor Codului de procedură civilă, respectiv fără a se proceda la o nouă comunicare a deciziei la domiciliul reclamantului.

 În drept, sunt incidente dispoziţiile art.47 C.proc.fisc. cu denumirea marginală Comunicarea actului administrativ fiscal, care prevăd că  „(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/ plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/ plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3)-(7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8)-(12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15)-(17).

(3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).

(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:

a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.;

b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.

(6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:

a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;

b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal.

(7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajaţii proprii ai organului fiscal.

(13) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat şi prin remiterea, sub semnătură, la sediul organului fiscal emitent ori de câte ori contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se prezintă la sediul organului fiscal şi solicită acest lucru.

(14) Ori de câte ori comunicarea se realizează prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afişare potrivit alin. (9), organul fiscal întocmeşte un proces-verbal. Procesul-verbal se întocmeşte şi în situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestora primeşte actul administrativ fiscal, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna.”

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii rezultă că în toate cazurile actul administrativ individual se comunică destinatarului. Astfel, în cazul actului administrativ pe suport hârtie, comunicarea se face ca regulă prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Prin excepţie, organul fiscal poate decide ca actul administrativ să fie comunicat destinatarului prin remitere, sub semnătură la domiciliul acestuia. De asemenea, remiterea se poate face şi la sediul organului fiscal, în cazul în care destinatarul se prezintă şi solicită acest lucru.

În speţă, decizia nr.2305/87/03.10.2017 a fost emisă pe suport hârtie şi comunicată prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 05.10.2017, plicul fiind restituit cu menţiunea avizat lipsă domiciliu.

În aceste condiţii, organul fiscal a procedat la comunicarea actului administrativ prin publicitate, respectiv prin afişarea anunţului nr.2412/18.10.2017 atât la sediul organului fiscal emitent cât şi pe pagina de internet a X , astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal nr.2412/18.10.2017 (f.30).

Rezultă că în speţă au fost respectate întrutotul dispoziţiile art.47 alin.3-8 C.proc.fisc.

Nu pot fi reţinute susţinerile contestatorului privind faptul că procedura de comunicare a  fost nelegală întrucât organul fiscal nu a procedat la comunicarea actului potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, respectiv la efectuarea unei noi comunicări prin poştă, cât timp dispoziţiile art.47 alin.4 prevăd că se procedează la citarea prin publicitate atunci când citarea prin poştă nu a fost posibilă, fără ca legiuitorul să facă distincţie între cauzele care au condus la imposibilitatea de comunicare, respectiv dacă lipsa comunicării s-a datorat lipsei de la domiciliu a destinatarului, expirării termenului de păstrare a corespondenţei, faptului că destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă etc.

Mai mult, dispoziţiile art.47 nu fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă.

Chiar dacă am aprecia că nu este necesară o trimitere expresă la dispoziţiile legii procesuale civile, Codul de procedură civilă reprezentând dreptul comun, totuşi aceste din urmă dispoziţii ar fi aplicabile numai în cazurile în care legea specială, Codul de procedură fiscală nu ar conţine prevederi speciale, aşadar în cazul tăcerii legii speciale.

Or, dispoziţiile art.47 reglementează în  mod expres şi prin derogare de la prevederile dreptului comun modalitatea de comunicare a actelor administrative individuale şi nu impun efectuarea unei noi comunicări în cazul lipsei destinatarului de la domiciliu iar potrivit principiului unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, nu se poate considera, în lipsa unei dispoziţii exprese în acest sens, că organul fiscal avea în speţă obligaţia de a proceda la efectuarea unei noi comunicări.

În aceste condiţii, rezultă că în mod temeinic s-a apreciat că procedura de comunicare prin publicitate a fost valabil făcută, termenul de contestare a deciziei de atragere a răspunderii curgând de la expirarea termenului de 15 zile de la data afişării anunţului prevăzut de art.47 alin.7 C.proc.fisc. şi cum reclamantul nu a solicitat repunerea sa în termen, instanţa apreciază că decizia nr.64/12.04.2018 este legală.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulate de reclamant X, cu domiciliul procesual ales pentru comunbicarea actelor de procedură la cabinet avocat X , în contradictoriu cu pârât X , prin reprezentanţi legali, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul .

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 februarie 2019.

Red./tehnored. A.M.- 13.03.2019

Tehnored. O.M. 13 .03. 2019

4 ex.

Com. 2 ex.-13.03.2019

Domenii speta

Spete similare