Ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal vechi şi vătămare corporală de culpă prev. de art. 184 alin.1,2 Cod penal din 1969, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.33 lit.a Cod penal din 1969

Dosar nr. …./301/….

ROMANIA

JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr. 35

Şedinţa publică din data de 25.01.2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte: XZ

Grefier: PS

Pe rol se află pronunţarea asupra cauzei penale de faţă privind pe inculpatele A şi B, trimise în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr.… din…, sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal vechi şi vătămare corporală de culpă prev. de art. 184 alin.1,2 Cod penal din 1969, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.33 lit.a Cod penal din 1969.

Dezbaterile şi cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 10.01.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 391 C.p.p. a amânat pronunţarea cauzei la data de astăzi, 25.01.2017, când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti cu nr. ... din data de 15.10.2015, inculpatele X şi Y au fost trimise în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal din 1969 şi vătămare corporală de culpă prev. de art. 184 alin.1,2 Cod penal din 1969, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.33 lit.a Cod penal din 1969.

În actul de sesizare s-au reţinut, în fapt, următoarele:

În perioada 1.04.2010 – 12.09.2010, inculpata X, în calitate de proprietar al imobilului situat în Bucureşti…, nu a luat măsurile necesare pentru remedierea stării defectuoase a peretelui (balustradei) balconului de la apartament care să împiedice orice accident, implicând căderea balustradei balconului, aspect care a condus la data de 12.09.2010, când victima G şi partea civilă D, s-au sprijinit pe balustrada balconului, în timp ce se aflau în balcon, la desprinderea balustradei, cele două persoane căzând în gol de la etajul 4 al imobilului pe sol, rezultând decesul victimei şi vătămarea corporală a  părţii civile.

În perioada 1.04.2010 – 12.09.2010, inculpata X, în calitate de chiriaş al imobilului situat în Bucureşti …, deşi cunoştea starea precară a balustradei, a permis accesul în apartament a mai multor persoane şi nu a  luat măsuri suficiente pentru avertizarea acestora cu privire la starea de pericol ori pentru blocarea accesului în balcon, aspect care a condus la data de 12.09.2010, când victima G şi partea civilă D, s-au sprijinit pe balustrada balconului, în timp ce se aflau în balcon, la desprinderea balustradei, cele două persoane căzând în gol de la etajul 4 al imobilului pe sol, rezultând decesul victimei şi vătămarea corporală a  părţii civile.

Organele de urmărire penală au reţinut situaţia de fapt în urma administrării următoarelor mijloace de probă: declaraţii inculpata; declaraţii inculpata; declaraţii parte civilă; declaraţie parte civilă; declaraţii martori…; raport de constatare medico-legală necroptică nr….; acte medicale ale victimei; acte medicale ale părţii civile; contract de vânzare cumpărare; fişa tehnică a imobilului; fişă tehnică şi de calcul a imobilului; contract de închiriere; proces-verbal de constatare a actelor premergătoare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia Penală la data de … sub număr de dosar …..

În procedura de cameră preliminară, la termenul din 24.11.2015, partea civilă F a depus la dosar cerere de constituire de parte civilă cu suma de 1 miliard de euro (f.44 vol. I d.i.) şi un memoriu (f. 45 vol. I d.i.).

 Prin Încheierea de şedinţă din data de 15.12.2015 (filele nr. 74-81 d.i.), judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiate cererile şi excepţiile invocate de inculpatele X şi Z şi, în temeiul art.346 alin.2 C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ... din .... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus  începerea judecăţii cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti la termenul de judecată din data de 05.04.2016, instanţa conform art. 374 alin.1 C.p.p. a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriului nr.... din .... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi, a adus la cunoştinţă inculpatelor, conform  art.83 si art. 108 alin. 1 şi 2 C.p.p., faptele prevăzute de legea penală pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea lor în judecată şi încadrarea juridică a acestora, dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-li-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu vor suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă vor da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva lor, dreptul de a pune întrebări celorlalte părţi, martorilor şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socotesc că este necesar. De asemenea, instanţa le-a adus la cunoştinţă celor două inculpate că, potrivit art. 374 alin.4 C.p.p., în situaţia în care recunosc în totalitate comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, pot solicita ca judecata cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşesc şi nu le contestă, fără a solicita administrarea unor noi probe, cu excepţia probei cu acte în circumstanţiere, situaţie în care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.p.p. în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi închisoarea şi cu 1/4 în cazul în care pedeapsa aplicată ar fi amenda.

Instanţa, la acelaşi termen de judecată, a încuviinţat readministrarea probelor de la urmărire penală, respectiv audierea celor două inculpate şi a martorilor menţionaţi în citativul rechizitoriului. De asemenea, a încuviinţat proba solicitată de inculpata X, constând în efectuarea unei adrese către PMB – Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbana – Direcţia de Investigaţii – Serviciul Consolidări în care să se solicite informații cu privire la următoarele aspecte: cine avea obligaţia de a solicita sau efectua o nouă expertiză pentru reîncadrarea într-o altă clasă a imobilului din str. ….; dacă primăria a comunicat proprietarilor obligaţiile lor referitoare la efectuarea consolidărilor; dacă S.C Titan Al S.A a fost înştiinţat, până în luna mai 2010 când acesta a fost înstrăinat prin contractul nr. 297/2010 către inculpata X şi A, de măsurile de consolidare ale imobilului; care sunt măsurile luate în urma evenimentului din data de 12.09.2010 când, ca urmare a desprinderii balustradei balconului imobilului din str. …., G a decedat, iar F a fost vătămată. A încuviinţat pentru partea civilă F proba cu înscrisuri pentru dovedirea daunelor materiale şi proba cu martora L pentru dovedirea daunelor morale.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a procedat la ascultarea inculpatelor, declaraţiile lor fiind ataşate la dosar filele 124-125 şi 126-127 vol. I.

Urmare a solicitării instanţei, la dosarul cauzei au fost comunicate relaţiile solicitate de la direcţiile de impozite şi taxe locale în circumscripţiile cărora îşi au domiciliile inculpatele, cu privire la bunurile cu care figurează inculpatele, de la administraţiile financiare cu privire la veniturile impozabile cu care cele două inculpate figurează în evidenţe şi de la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la bunuri imobile cu care figurează în evidenţe inculpatele, fiind ataşate la filele f.143, f.144-145, f.149, f.165, f.167 şi 168-170  vol. I d.i. 

Relaţiile solicitate de la PMB – Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbana – Direcţia de Investigaţii – Serviciul Consolidări, au fost comunicate pentru termenul de judecată din data de 17.05.2016, fiind ataşate la dosar fila 155 vol. I d.i.

La termenul de judecată din data de 17.05.2016, instanţa a procedat la ascultarea martorilor ...., declaraţiile fiind ataşate la dosar filele 157 şi 158-159 vol. I d.i.

La termenul de judecată din data de 28.06.2016 au fost ascultaţi martorii menţionaţi în citativul rechizitoriului ..... declaraţiile fiind ataşate la filele 184, 185-186, 187 şi 188 vol. I d.i. şi martora K încuviinţată părţii civile F pentru dovedirea pretenţiilor civile declaraţia fiind ataşată la dosar fila 188 vol. I d.i.

Prin încheierea pronunţată la data de 30.06.2016, instanţa a respins cererea formulată de apărătorul părţii civile F de reaudiere a martorei …, ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 249 C.p.p., a admis în parte cererea de luare măsuri asigurătorii formulată de apărătorul părţii civile F şi a luat măsura sechestrului asigurător asupra imobilului apartament cu ….. (compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, oficiu, culoar, vestibul, balcon şi pivniţă) – proprietari…., pentru garantarea reparării unei eventuale pagube.

La termenul de judecată din data de 13.09.2016, instanţa a procedat la ascultarea martorului …. declaraţia sa fiind ataşată la fila 1 vol. II d.i. şi a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Investiţii pentru a înainta o copie a raportului de expertiză tehnică efectuat cu privire la imobilul în cauză în anul 1993 de către inginer E.

Prin adresa nr.3183/1455497 din 07.10.2016 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti a fost înaintat o copie a raportului de expertiză tehnică efectuat cu privire la imobilul în cauză în anul 1993 (f. 23- 43 vol. II d.i.).

La termenul de judecată din data de 13.09.2016, instanţa a procedat la ascultarea martorului …., declaraţia sa fiind ataşată la fila 47 vol. II d.i.

La termenul de judecată din data de 08.11.2016, instanţa a procedat la ascultarea martorilor …., declaraţiile martorilor fiind ataşate la dosar filele 78-82 vol. II d.i.

La termenul de judecată din data de 06.12.2016, partea civilă G a depus note de şedinţe (f. 96 d.i.), iar partea civilă F a depus la dosar înscrisuri în dovedirea daunelor materiale (f. 97- 122 d.i.).

La același termen de judecată, instanţa a procedat la ascultarea martorilor …, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar filele 123-125 vol. II d.i. şi a încuviinţat audierea pe situaţia de fapt a părţii civile F, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosar fila 126 vol. II d.i.

La termenul de judecată din data de 10.01.2017, instanţa a respins cele două cereri formulate de inculpatele privind efectuarea expertizelor tehnice în specialitatea construcţii şi, constatând imposibilitatea de audiere a martorei …., martoră care lucrează în Spania, pe perioadă nedeterminată şi care  a fost citată pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, a făcut aplicarea dispoziţiilor art.381 alin.7 C.p.p. în privinţa acestei martore.

La acelaşi termen de judecată, instanţa din oficiu a pus în discuţie necesitatea schimbării încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora au fost trimise în judecată cele două  inculpate din infracţiunile de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal din 1969 şi vătămare corporală de culpă prev. de art. 184 alin.1,2 Cod penal din 1969, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.33 lit.a Cod penal vechi în infracţiunile de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1 NCP şi vătămare corporală de culpă prev. de art. 192 alin.2 NCP rap. la art. 194 alin.1 lit.b NCP, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.38 alin.1 NCP.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu probele administrate cu susţinerile părţilor şi cu dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Inculpata X a locuit în apartamentul nr. 8 situat în Bucureşti, str. …, începând cu anul 1993, în baza unui contract de închiriere inițial încheiat pe o perioadă de 5 ani, dar care ulterior a fost prelungit în mod succesiv astfel: la data de 28.07.2003, un nou contract de închiriere cu numărul 003534, pentru acest imobil, pe o perioadă de 5 ani (mai 2004-martie 2009), a fost încheiat de Primăria Municipiului Bucureşti, iar ulterior acest contract a fost prelungit pentru încă 5 ani, respectiv pentru perioada 19.05.2009 – 19.05.2014.

La data de 19.05.2010, inculpata X, împreună cu soţul său A au cumpărat acest apartament de la Primăria Municipiului Bucureşti, prin SC TITAN AL SA, conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate  nr. …, pentru preţul de 29305,86 lei, apartamentul fiind compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, oficiu, culoare, vestibul, balcon -1,34 m.p., pivniţă – 4,82 m.p. (f.248 d.u.p.),  contractul fiind însoţit de releveul apartamentului (f. nr. 256 d.u.p.).

Inculpata X a închiriat acest apartament, în cursul lunii martie 2010, fără să fie întocmit un contract de închiriere în formă scrisă, inculpatei Z.

În data de 11.09.2010, inculpata Z a organizat în acest apartament, împreună cu martora B, o petrecere cu ocazia zilelor de naştere ale acestora. La petrecere au participat, pe lângă inculpata menţionată şi martora …, următoarele persoane: …...

La un moment dat, în timpul petrecerii, în balconul apartamentului s-au aflat G, care stătea sprijinit de balustrada balconului, împreună cu partea civilă D, pe care o ținea în braţe, moment în care, sub presiunea greutăţii celor doi,  balustrada balconului s-a prăbuşit, cele două persoane căzând în gol de la etajul 4 al imobilului.

Urmare a vătămărilor cauzate, la data de 13.09.2010, victima G a decedat, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală de necropsie nr. A3/1324/2010, moartea acestuia a fost violentă şi a fost cauzată de şocul traumatic şi hemoragic, consecinţă a unui politraumatism cu multiple facturi şi rupturi discerale, leziunile traumatice putând fi produse prin lovire de plan dur, din cauza căderii de la înălţime. Partea civilă D, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A1/10480/2011, a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin cădere de la înălţime şi lovire de corp/plan dur pentru care a necesitat 120 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa reţine, totodată, că de la momentul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății, respectiv data de 11.09.2010, și până la momentul pronunţării prezentei sentinţe, a intrat in vigoare Noul Cod Penal, la data de 1.02.2014, motiv pentru care instanţa este obligată să identifice și să aplice legea penală mai favorabilă, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din NCP.

În ceea ce priveşte alegerea legii penale mai favorabile, instanţa reţine că în conformitate cu actul de sesizare, învinuirile sunt reprezentate de două infracţiuni din culpă (ucidere şi vătămare corporală) prin omisiune, iar din analiza celor două reglementări incidente rezultă că în noua legislaţie a fost introdus art. 17 NCP referitor săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune (se va reveni ulterior cu analiza acestei dispoziţii legale).

Reglementarea în discuţie nu are corespondent în Codul penal din 1969. Potrivit Expunerii de motive la Proiectul de lege privind Codul penal (Legea nr. 286/2009) – pct. 2.5 – infracţiunea comisivă prin omisiune, recunoscută de doctrină şi practică, este pentru prima dată consacrată într-un text de lege inspirat din art. 11 C.pen. spaniol. Textul stabileşte condiţiile în care inacţiunea este asimilată acţiunii, asigurându-se în acest mod conformitatea cu exigenţele principiului legalităţii, mai ales cu criteriul previzibilităţii reglementat de art. 7 din Convenţia europeană a drepturilor omului.  Astfel, principalul argument pentru care legea penală nouă este mai favorabilă este acela că, potrivit noii reglementări, condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte infracţiunea comisivă prin omisiune sunt mai stricte, clar şi previzibil reglementate.

În aceste condiţii, instanţa, în baza art. 386 alin. 1 C.p.p. va admite sesizarea din oficiu de schimbare a încadrării juridice şi, în consecinţă, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele X şi Z prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nr. ... din data de ... din infracţiunile prev. de art. 178 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 NCP şi prev. de art. 184 alin. 1,2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 NCP, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit.a Cod penal din 1969 în infracţiunile prev. de art. 192 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP şi prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b NCP cu aplic. art. 5 NCP, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.38 alin. 1 NCP.

Instanța reține că învinuirea adusă inculpatei Z potrivit actului de sesizare a instanței constă în neluarea unor măsuri pentru remedierea stării defectuoase a peretelui balustradei balconului, iar în ceea ce o privește pe inculpata X, neluarea unor măsuri constând în avertizarea invitaţilor cu privire la starea de pericol ori în blocarea accesului acestora în balcon.

Neluarea măsurilor indicate anterior reprezintă o inacțiune a inculpatelor, motiv pentru care instanța reține incidența articolul 17 NCP care reglementează săvârşirea unei infracţiuni prin omisiune (inacţiune): “Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită prin omisiune când: a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona; b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.”

Conform rechizitoriului, inculpata X avea o obligație legală de a acționa, izvorâtă din dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi, de asemenea, o obligație contractuală, în temeiul art. 1002 şi art. 1447 din Codul civil din 1864, ceea determină, în opinia acuzării, incidența art. 17 alin. 1 lit. a NCP.

Dispoziţiile art. 5 raportate la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii prevăd obligaţia generală pe care un proprietar de locuinţă o are, alături de alte persoane/instituţii prevăzute la art. 6 alin. 2, de a asigura rezistenţa mecanică şi stabilitatea imobilului astfel încât să se realizeze exploatarea unei construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1447 din Codul civil din 1864 care reglementează obligaţia locatorului de a efectua reparaţiile mari (capitale), aceasta este o obligaţia de sorginte contractuală pe care locatorul o are faţă de chiriaşul locuinţei. Această obligaţie operează la solicitarea chiriaşului, persoana care foloseşte locuinţa şi cunoaşte deficienţele acesteia. În conformitate cu dispozițiile art. 1801 din Codul civil din 2009 (Noul Cod civil intrat în vigoare la data de 01.10.2011), locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune interese, să notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor ce cad în sarcina sa. Deşi contractului de închiriere cade sub incidența Codului civil din 1864, și sub imperiul reglementării anterioare, obligaţia prevăzută de art.1801 NCC opera în acelaşi mod, astfel cum se statuase în practica şi doctrina corespunzătoare. 

Din dispozițiile menționate anterior, instanţa reţine că obligaţia locatorului de a efectua reparaţiile capitale este relativă, iar nu erga omnes, fiind o obligație a locatorului față de locatar. Din probatoriul administrat rezultă fără îndoială că inculpata X, în calitate de locatar, nu numai că nu a notificat ferm proprietara cu privire la necesitatea efectuării unor reparaţii, dar nici nu a adus la cunoştinţa acesteia eventualele deficienţe constatate. În aceste condiţii, orice relevanţă penală a dispoziţiei legale menţionate este exclusă.

În ceea ce priveşte învinuirea adusă inculpatei X, în rechizitoriu se arată că obligaţia acesteia are ca fundament ideea că persoana ce are în stăpânire un bun care poate prezenta pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală este obligată să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni o eventuală lezare a valorilor sociale, menţionându-se că inculpata cunoştea situaţia balconului.

Dacă în ceea ce o priveşte pe inculpata Z s-ar putea reţine, ca izvor al obligaţiei de a prevedea, dispoziţiile art. 5 raportate la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în ceea ce o priveşte pe inculpata X, învinuirea este întemeiată pe starea de pericol creată prin faptul că nu a luat măsuri suficiente pentru avertizarea invitaţilor ori nu a blocat accesul în balcon (rechizitoriu – filele nr. 12-13 – secţiunea referitoare la încadrarea juridică). Din formularea învinuirii rezultă cu claritate că este incident art. 17 lit. b NCP (de altfel nu a fost indicat nici un text de lege din care să rezulte obligaţia neîndeplinită), considerându-se că prin stăpânirea apartamentului şi organizarea petrecerii s-a creat starea de pericol care a înlesnit producerea rezultatului (decesul victimei G şi vătămarea părţii civile D ca urmare a prăbuşirii balustradei).

În primul rând, instanţa reţine că invitaţii la petrecere erau persoane majore, care cunoşteau că imobilul este vechi, iar cu toate acestea, partea civilă D şi victima G au ieşit pe balcon şi, mai mult, s-au sprijinit de balustrada balconului – aspect greu de prevăzut şi totodată de înţeles în condiţiile în care partea civilă D a fost în apartament în ziua premergătoare evenimentului şi a putut constata starea acestuia. În aceste condiții, însăşi obligaţia de diligenţă a inculpatei X este înlăturată (II.a).

În al doilea rând, chiar dacă s-ar accepta că inculpata X avea poziţia de garant (avea o obligaţie de diligenţă), după cum se va arăta ulterior, aceasta nu a avut posibilitatea să prevadă rezultatul (II.b).

Trebuie menţionat că obligaţia de diligenţă a inculpatei X ar fi discutabilă din moment ce petrecerea a fost organizată de către aceasta împreună cu martora B, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, în contextul în care din modul în care este formulată acuzația rezultă că principalul element de învinuire se referă la măsurile pe care nu le-a luat în organizarea petrecerii. Se observă din rechizitoriu că în sarcina inculpatei X nu s-a reţinut faptul că nu a informat proprietarii că erau necesare reparaţii capitale, obligaţie adiacentă obligaţiei prev. de art. 1447 C.civ. 1864 indicată de parchet la învinuirea inculpatei Z, motiv pentru care instanţa reţine că învinuirea nu poate fi grefată pe obligaţiile pe care inculpata le avea în calitate de chiriaş, respectiv de detentor precar al bunului. 

În sfârşit, în ceea ce o priveşte pe inculpata X şi dacă s-ar accepta teza că inculpata avea obligaţia de a lua măsuri speciale prin organizarea petrecerii în respectivul apartament şi că avea posibilitatea de a prevedea rezultatul, din probatoriu nu se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil că nu a luat asemenea măsuri (II.c). Instanţa constantă din analiza învinuirii adusă inculpatei prin actul de sesizare că aceasta se raportează la faptul că nu a luat măsuri de avertizare cu privire la pericolul pe care îl prezintă balconul sau nu a blocat accesul pe balcon. Măsurile sunt alternative în viziunea acuzării (rezultă din folosirea conjuncţiei „sau”), astfel încât oricare dintre acestea erau suficiente pentru înlăturarea răspunderii inculpatei. Dacă din probatoriul administrat se poate stabili că accesul pe balcon nu a fost blocat, referitor la avertizarea invitaţilor nu se poate reţine acest aspect dincolo de orice dubiu rezonabil, astfel cum se va arăta din analiza probatoriului. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 2 C.p.p., dubiul trebuie interpretat în favoarea inculpatei, motiv pentru care şi dacă s-ar accepta că inculpata avea obligaţia de a acţiona şi putea prevedea riscul soluţia trebuie să fie de achitare şi în ceea ce o priveşte.

Instanţa reţine că vinovăţia, ca element constitutiv al laturii subiective a infracţiunii, reprezintă atitudinea psihică a persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, faţă de această faptă şi urmările acesteia.

În cazul culpei, în măsura în care autorul nu putea să prevină producerea urmării, fie pentru că nu era previzibilă, fie că pentru că, deşi previzibilă, nu putea fi evitată, este exclusă posibilitatea angajării răspunderii sale penale cu titlu de culpă. Deşi culpa fără prevedere este singura formă de vinovăţie penală căreia îi lipseşte prevederea urmării periculoase, ea nu este o formă de răspundere obiectivă – formă de răspundere pe care dreptul penal nu o cunoaşte. În cazul culpei fără prevedere trebuie să existe atât obligaţia de prevedere, cât şi posibilitatea de prevedere.

Referitor la posibilitatea de prevedere, analizată prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei, dar şi la caracteristicile subiective ale inculpatelor X şi Z, instanţa reţine că din probatoriul administrat nu rezultă pentru niciuna dintre cele două inculpate că au avut posibilitatea să prevadă rezultatul produs. Trebuie subliniat însă că nu este vorba despre o imposibilitate absolută de prevedere în sensul că nimeni nu ar fi putut să prevadă rezultatul – ceea ce ar atrage achitarea pentru caz fortuit, aşa cum au solicitat apărătorii inculpatelor. Din declaraţia martorului P (filele nr. 145-146 d.i. vol. II) rezultă că prin efectuarea unor studii amănunţite de către persoane specializate s-ar fi putut prevedea posibilitatea prăbuşirii balustradei sub presiunea unor persoane sprijinite de ea, astfel încât nu este incident cazul fortuit.

Cazul fortuit există atunci când nici autorul şi nici o altă persoană nu puteau să prevadă rezultatul, întrucât cazul fortuit are un caracter obiectiv, în sensul imposibilităţii generale şi absolute de prevedere. În prezenta cauză, în mod evident inculpatele nu au putut să prevadă – motiv pentru care nu există culpă şi achitarea acestora va fi pronunţată în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p, însă un specialist ar fi putut să prevadă, motiv pentru care nu există caz fortuit şi nu este incidentă cauza de împiedicare a acţiunii penale prev. de art. 16 alin. 1 lit. d teza a II-a C.p.p  indicată de apărătorii inculpatelor.

Instanţa reţine din analiza materialului probator administrat că vinovăţia inculpatelor nu a fost probată, în sensul că nu există probe din care să rezulte dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatele au avut posibilitatea să prevadă rezultatul produs.

I.Apărările inculpatei X în sensul că nu avea cunoştinţă de starea imobilului şi, implicit, de starea balconului acestuia, că balconul apartamentului său arăta la exterior ca celelalte balcoane din bloc, că nu a auzit niciodată vreun vecin să exprime o stare de îngrijorare cu privire la starea blocului nu au fost înlăturate de celelalte probe administrate în cauză. Totodată, instanţa reţine din probatoriul administrat că inculpata X nu a comunicat inculpatei Z nimic referitor la starea balconului, aspect care rezultă în mod indirect atât din declaraţiile inculpatei X care nu a menţionat un asemenea fapt, cât şi din declaraţiile martorilor (martorul A menţionat că cel mai probabil inculpata X nu a comunicat proprietarei că sunt necesare reparaţii deoarece chiria percepută era mică – fila nr. 158 verso vol. I d.i.; martorul T, fratele inculpatei X, a menţionat că sora sa a solicitat proprietarei să facă anumite reparaţii de întreţinere, iar nu de consolidare – f. nr. 2 verso vol. II d.i – răspuns la întrebarea apărătorului părţii civile D).

Inculpata a menţionat că în anul 2010, la cumpărarea apartamentului, s-a efectuat o verificare a acestuia de către o persoană de specialitate din cadrul Primăriei, fără însă a-i fi comunicat vreun aspect referitor la eventuale pericole pe care le poate reprezenta starea apartamentului. Inculpata a precizat că nu avea cum să aprecieze existenţa unui risc privind starea balconului în condiţiile în care o persoană cu cunoştinţe de specialitate în domeniul construcţiilor nu a apreciat existenţa unui risc (declaraţia dată în calitate de inculpată din data de 06.10.2015 – f. nr. 337 d.u.p.). Această ultimă apărare a inculpatei este confirmată de declaraţia martorului P, persoana care a realizat verificarea de care a menţionat inculpata. Martorul P este de profesie inginer, iar la data verificării lucra în cadrul serviciului tehnic şi vânzări locuinţe (declaraţiile martorului coroborate cu fişa postului – fila nr. 232 d.u.p.). În declaraţia din faza de urmărire penală (filele nr. 236-238 d.u.p.), martorul a învederat că a încadrat starea zidăriei de cărămidă, a tencuielii exterioare şi a gletului de ipsos în starea „satisfăcătoare”. Mai departe, martorul a arătat că a apreciat că starea imobilului (apartamentului) era una satisfăcătoare conform criteriilor legale, iar ca opinie personală, ar fi considerat necesare unele reparaţii la zidăria de cărămidă, în special la faţadă şi învelitoare. Martorul a indicat în declaraţia din faza de urmărire penală (aspect indicat şi ulterior în declaraţia din faza de judecată) că starea faţadei şi a învelitorii pot afecta starea zidăriei prin infiltraţii, explicând faptul că tencuielile exterioare au nu numai un scop estetic, ci şi de protecţie a zidăriei.

Referitor la cele declarate de martor, instanţa reţine că atât reparaţiile de care a amintit acesta – la faţadă şi învelitoare - cât şi părerea sa cu privire la faptul că zidăria poate fi afectată de starea tencuielii nu reprezintă aspecte care să fi fost comunicate inculpatei X în momentul verificării apartamentului. În declaraţia din faza de judecată (filele nr. 145-146 d.i. vol. II) martorul a menţionat expres că nu a comunicat aceste aspecte inculpatei. Mai mult, a învederat că nu a comunicat că ar exista vreun risc (declaraţia din faza de judecată – fila nr. 146 d.i. vol. II). În raport cu această împrejurare, apărarea inculpatei care a precizat că nu a avut posibilitatea să prevadă ruperea balustradei nu doar că nu este înlăturată dincolo de orice dubiu rezonabil de probatoriul administrat ci, mai mult, este confirmată fără putinţă de tăgadă. În raport cu aceasta nu se poate susţine nici măcar faptul că inculpata ar fi putut să prevadă ca urmare a unei atenţionări a unei persoane de specialitate că sunt anumite probleme la zidărie, probleme care să poate cauza un eveniment ca cel întâmplat la data de 12.09.2010.

Faptul că martorul P a indicat în declaraţia din faza de urmărire penală că tencuiala era foarte afectată (căzută în proporţie de 70-80%) și că imobilul prezenta unele fisuri în interior nu este de natură a contura faptul că  inculpata X trebuia să prevadă ruperea balustradei în circumstanţele evenimentului. În aceeaşi declaraţie, martorul a indicat faptul că nu poate certifica dacă acestea afectau doar tencuiala şi gletul ori erau străpunse prin zidărie (fila nr. 240 d.u.p), aspect din care rezultă sinceritatea martorului care a menţionat că nu a perceput el însuşi un risc în ceea ce priveşte imobilul.

 Deşi este evident în raport cu legislaţia în vigoare la data respectivă că martorul nu a efectuat o expertiză cu privire la starea imobilului şi că nu era obligat să efectueze o asemenea expertiză, conform dispoziţiilor Normelor de punere în aplicare a Legii nr. 112/1996 (aspect corect punctat de martor în declaraţia din faza de judecată – fila nr. 145 verso vol. II d.i. – răspuns la întrebarea reprezentantei  Ministerului Public), el a fost perceput ca un specialist de către inculpata X, astfel încât este exclusă o învinovăţire a acesteia pe temeiul unei neglijenţe în sensul că acesteia i s-ar putea reproşa faptul că nu a apelat la alte persoane de specialitate pentru expertizarea apartamentului. Declaraţiile martorelor L şi M – persoane care locuiau în imobilul din str. … la data evenimentului, unde locuiesc și în continuare – confirmă faptul că inculpata Z nu a avut posibilitatea să prevadă ruperea balustradei balconului în circumstanţele cauzei. Martora E (fila nr. 124 d.i. vol. II; filele nr. 341-342 d.u.p.) locuieşte la etajul 3, sub apartamentul inculpatei X, iar aceasta a menţionat că imobilul și balconul erau într-o stare destul de bună (declaraţia martorei – fila nr. 124 d.i. vol. II – răspuns la întrebarea reprezentantei Ministerului Public referitoare la starea imobilului în septembrie 2010). De asemenea, martora a indicat faptul că a efectuat anumite lucrări la propriul balcon, însă nu lucrări de consolidare (răspuns la prima întrebare a apărătorului inculpatei X). În declaraţia din faza de urmărire penală, martora a menţionat că starea imobilului era bună pe interior, dar la exterior faţada era degradată,  fără ca zidăria să prezinte fisuri sau crăpături.

Deosebit de important cu privire la stabilirea posibilităţii inculpatei X de a prevedea ruperea balustradei ca urmare a stării de degradare a acesteia este susţinerea martorei în sensul că în anul 2010 nu exista nici o diferenţă între balconul său şi balconul apartamentului inculpatei (fila nr. 124 vol. II d.i. verso – răspuns la întrebarea apărătorului inculpatei X). Deşi în faza de urmărire penală, martora a indicat faptul că nu cunoaşte starea balconului doamnei X întrucât nu a avut posibilitatea să observe acest lucru deoarece balconul apartamentului inculpatei este situat chiar deasupra balconului său, instanța reține că nu există contradicție între cele două declaraţii deoarece este evident că în declaraţia anterioară martora s-a referit la vizionarea balconului apartamentului de la etajul superior din balconul propriului apartament.

Martora S (fila nr. 125 vol. II d.i.) a indicat, la rândul său, că nu a avut niciodată un sentiment de insecuritate cu privire la balustrada balconului în sensul că aceasta ar putea cădea, iar lucrările realizate la balcon au fost realizate împreună cu soţul său şi au constat în zugrăvirea şi gletuirea balconului.

Instanţa reţine din probatoriul administrat că fişa tehnică şi de calcul pentru locuinţele şi anexele aferente, aflate în proprietatea statului, altele decât cele executate din fondurile statului sau prin sprijinul statului cu credite şi execuţie (filele nr. 254-255 d.u.p.) nu este un document comunicat inculpatei Z. Nu există nici un mijloc de probă din care să rezulte inculpata şi-a însuşit în vreun mod acest înscris, iar martorul P a confirmat că această fişă nu se punea la dispoziţia cumpărătorilor. Din acest motiv, instanţa reţine că nu s-ar putea susţine că încadrarea în starea „satisfăcătoare” a zidăriei apartamentului prin fişa tehnică ar fi putut genera inculpatei Z posibilitatea de a prevedea pericolul, deşi starea menţionată este ultima conform dispoziţiilor Decretului lege nr. 93/1977 modificat prin Decretul nr. 256/1984 şi Legea nr. 85/1992 şi înseamnă că sunt necesare reparaţii. 

Evident întemeiată este şi susţinerea apărătorului inculpatei în sensul că dispoziţia din care rezultă că starea „sastisfăcătoare” înseamnă în fapt că sunt necesare reparaţii se află într-o lege extrapenală, astfel încât inculpata poate invoca necunoaşterea acesteia în conformitate cu disp. art. 30 alin. 4 C.p., însă după cum s-a menţionat anterior, în lipsa comunicării către inculpata Z a fişei tehnice ce conţinea starea zidăriei, această apărare rămâne fără relevanţă în cauză. 

Mai mult, în conformitate cu procesul-verbal de predare-primire a locuinţei (fila nr. 260 d.u.p.) semnat de către inculpată la data de 28.07.2004 şi de către reprezentantul SC Titan Al SA, martora C, starea pereţilor a fost încadrată ca bună (pct. 2 lit. a din procesul-verbal – „starea bună”). Din cuprinsul acestui înscris rezultă, de asemenea, că inculpata nu avea cum să prevadă prăbuşirea balustradei balconului în condiţiile în care acesta nu cuprinde nicio menţiune referitoare la vreo deficienţă, ci, mai mult, chiar atestă o stare bună a pereţilor. Declaraţiile martorei C (filele nr. 234-235 d.u.p., fila nr. 123 d.i. vol. II) în sensul că procesul-verbal a fost un act formal întrucât predarea primirea locuinţei s-a efectuat în fapt cu mulţi ani înainte nu sunt de natură a diminua relevanţa procesului-verbal de predare primire. Acest înscris emană de la proprietarul din acel moment al locuinţei şi chiar dacă inculpata ştia că acesta nu a fost întocmit prin verificarea la faţa locului a locuinţei, nu există temeiuri pentru ca un om prudent şi diligent, fără cunoştinţe aprofundate de specialitate, să îl pună la îndoială, în condiţiile în care se poate uşor trage concluzia că starea imobilului a fost apreciată pe baza altor elemente (expertize efectuate de proprietar anterior, pe baza unor înscrisuri, prin vizionare din exterior).

Aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru susţinerile martorei în sensul că procesul-verbal nu atesta starea tehnică generală a imobilului, ci practic se constată existenţa şi funcţionalitatea locuinţei, precum şi inventarul acesteia. Inculpata Z nu avea nici un element din care să tragă această concluzie în condiţiile în care înscrisul emana de la un reprezentant al proprietarului. Nu rezultă din nici un mijloc de probă că inculpata Z cunoştea faptul că procesul-verbal nu atestă starea locuinţei și că este întocmit de o persoană care nu este de specialitate. Susţinerile martorei în sensul că menţiunile din procesul-verbal se referă la zugrăveli, precum și dacă instalaţiile sanitare şi instalaţia electrică sunt pe poziţie, sunt infirmate nu numai de menţiunile din procesul-verbal în care la pct. 2  se menţionează „Inventarul şi starea în care se predă şi se primeşte locuinţa, sunt următoarele…” iar lit. a de la pct. 2 se menţionează „pereţii, duşumelele şi tavanele (tencuieli, zugrăveli, vospitorii, tapete, parchete etc) – stare bună”, cât şi de fişa postului martorei (filele nr. 230-231 d.u.p.) în care se menţionează că „verifică starea de întreţinerea a apartamentului şi măsurile luate de locatari pentru a întreţine locuinţa în stare normală de folosire, sesizând şeful de oficiu şi conducerea societăţii de situaţiile anormale care pot conduce la deteriorarea acestora” (prima filă a fişei – ultima atribuţie) – menţiuni care contrazic în mod evident susţinerile martorei.

Din adresa nr. 594/11.03.2013 a Primăriei Municipiului Bucureşti – Direcţia Investiţii – Serviciul Consolidări (fila nr. 245 d.u.p.) – informaţii identice şi în adresa nr. 1582/09.05.2016 – fila nr. 155 vol. I d.i. – rezultă că nu a fost emisă nicio notificare către proprietari deoarece nu exista o încadrare în clasă de risc seismic. Deşi în cuprinsul răspunsului menţionat nu se indică faptul că nu s-a realizat vreo comunicare către inculpata X, din analiza solicitării organului de cercetare penală (fila nr. 239 d.u.p.) în care s-a întrebat dacă vechiul proprietar S.C Titan Al S.A sau proprietarii subsecvenţi, A şi inculpata Z, au fost înştiinţaţi cu privire la măsurile de consolidare necesare, rezultă cu claritate că interpelarea organului de cercetare penală a vizat acest lucru. Din coroborarea celor două înscrisuri, instanţa reţine cu certitudine că Primăria Municipiului Bucureşti – Direcţia Investiţii – Serviciul Consolidări nu a realizat nicio comunicare nici către vechiul proprietar şi nici către cei ce au cumpărat apartamentul ulterior prin contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 297/2010 din data de 19.05.2010, respectiv inculpata Z şi soţul acesteia. Imobilul nu este încadrat în grad de risc seismic conform dispoziţiilor O.G nr. 20/1994 astfel cum rezultă din adresa menţionată, iar proprietarilor nu le-a fost trimisă notificarea prevăzută de art. 2 alin. 8 lit. c din actul normativ menţionat.

Instanţa constată că raportul de expertiză tehnică întocmit de către ing. P (filele nr. 23-28 d.i. vol. II) nu a fost adus la cunoştinţa proprietarei Z (de altfel, instanţa constată că de acest document nu avea cunoştinţă nici martorul P – persoana care verifica starea tehnică a imobilelor), astfel încât nu s-ar putea susţine că inculpata avea posibilitatea să prevadă că sunt necesare anumite reparaţii la structură imobilului din cuprinsul acestui raport sau din cuprinsul notificării menţionate în paragraful anterior.

 În raport cu aceste considerente, instanţa constată că nu există probe din care să se poată stabili că inculpata Z a avut posibilitatea să prevadă că prin inacţiunea sa din perioada 01.04.2010 – 12.09.2010, în calitate de proprietar (în rechizitoriu nu se explică de ce învinuirea este formulată începând cu data de 01.04.2010 din moment ce dreptul de proprietate intră în patrimoniul inculpatei odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare la data de 19.05.2010), constând în neluarea măsurilor necesare pentru remedierea stării defectuoase a peretelui (balustradei) balconului de la apartament, va determina producerea unui accident implicând căderea balustradei balconului.  După cum s-a dezvoltat anterior, probatoriul nu doar că nu prezintă elemente din care să se tragă concluzia că inculpata Z a avut posibilitatea de a prevedea rezultatul, dar nici nu se stabili că lipsa de prevedere este chiar rezultatul culpei, din moment ce aceasta a avut la dispoziție suficiente elemente pe care instanța le consideră apte în a determina un om suficient de diligent să nu ia măsuri.

II. Instanţa reţine ca întemeiate apărările inculpatei X din declaraţia dată în calitate de inculpată în faza de judecată şi urmează să reţină că aceasta nu a avut posibilitatea să prevadă accidentul ce a avut ca urmare decesul fiului părţii civile G şi vătămarea părţii civile D.

În ceea ce priveşte declaraţiile inculpatei din faza de urmărire penală şi declaraţiile martorilor participanţi la petrecerea organizată de inculpată şi de martora B, instanţa reţine că acestea au fost date sub o evidentă stare de tulburare emoţională generată de urmările evenimentului, motiv pentru care interpretarea dată declaraţiilor acestora în sensul că balconul era atât de vizibil degradat încât orice persoană diligentă putea să prevadă riscul prăbuşirii, nu este rezonabilă.

După cum s-a arătat anterior, instanţa va înlătura susţinerea părţii civile D din declaraţia din faza de judecată în sensul că R stătea singur pe balustrada balconului şi că ea stătea lipită de perete, iar nu în braţele acestuia, în raport cu declaraţia martorului B din data de 30.07.2013 (filele nr. 207-209 d.u.p.) în care acesta a menţionat că a văzut cum R stătea sprijinit de balcon cu spatele către exterior ţinând-o pe C în braţe, iar aceasta stătea cu spatele către el. Instanţa va reţine declaraţia martorului ca urmare a faptului că aceasta este mai credibilă din moment ce martorul a indicat amănunte referitoare la momentul în care a observat cele relatate (a arătat că a făcut o poză cu telefonul mobil, iar Radu i-a făcut un semn cu mâna să îi lase singuri), în timp ce partea civilă, în declaraţiile din faza de urmărire penală, a spus că nu îşi aminteşte amănunte. Totodată, susţinerea martorului B este confirmată de declaraţia martorului I care a menţionat în declaraţia din faza de urmărire penală din data de 20.01.2014 (filele nr. 212-214 d.u.p.) că l-a văzut pe R cum stătea cu spatele la balustrada balconului, ținând-o în brațe pe D. Deşi martorul i-a văzut stând în picioare în acel moment premergător ruperii balustradei (martorul a menţionat că ulterior a mers în living), în contextul susţinerii martorului B care i-a văzut pe cei doi, îmbrăţişaţi, sprijiniţi de balustradă, faptul că cei doi s-au sprijinit de balustrada balconului ulterior momentului în care i-a văzut martorul este evident, astfel încât este explicabilă atât susţinerea martorului B, cât şi căderea celor doi în momentul ruperii balustradei. 

În declaraţia din faza de judecată, martorul G (fila nr. 157 vol. I d.i.) a indicat faptul că inculpata i-a spus să nu iasă pe balcon pentru că este un balcon şubred și, de asemenea, că balustrada balconului se mişcă şi este şubredă (fila nr. 157 verso – răspuns la întrebarea reprezentantei Ministerului Public). În răspunsul la următoarea întrebare, martorul a menţionat că nu ştie dacă inculpata le spusese şi celorlalţi prezenţi, însă poate spune sigur că la un moment dat a venit un grup format din R, I, M şi un văr al lor, fără a putea preciza dacă au venit toţi 5 odată sau au venit trei şi, ulterior, alţi doi, însă X şi B au spus primului grup cu privire la pericolul de pe balcon. Din răspunsul martorului la întrebarea apărătorului inculpatei X („Când a privit balconul şi acea balustradă de cărămidă, părerea martorului este că ar fi fost în vreun pericol să se prăbuşească? R: Nu pot să răspund la această întrebare, eu nu am cunoştinţe tehnice de construcţii. Sunt o grămadă de case pe stradă cu tencuiala căzută şi nu cad. Arăt că dacă ar fi fost casa mea şi balconul ar fi arătat aşa aş fi luat măsuri, iar dacă aş fi fost chiriaş aş fi anunţat proprietarul, deoarece  din câte ştiu ca chiriaş nu poţi să iei măsuri, să intervii, să faci reparaţii, fără să anunţi proprietarul”), rezultă că pericolul nu putea fi perceput de către o persoană fără cunoştinţe de specialitate. În declaraţia din faza de urmărire penală (filele nr. 177-179 d.u.p.), martorul a indicat faptul că a văzut mereu închisă uşa de la balcon şi că nu are convingerea că R a auzit îndemnul inculpatei X de a nu ieşi pe balcon. Se poate observa că din declaraţia martorului rezultă că probabilitatea ca inculpata X să fi avertizat victima R este mare, în condiţiile în care martorul îşi aminteşte că este posibil ca grupul din care făcea parte inculpatul să fi fost fost avertizat la intrarea în apartament şi, în niciun caz, nu se poate reţine dincolo de orice dubiu rezonabil, că aceasta nu l-a avertizat. De menţionat că martorul B a indicat în declaraţia din data de 02.04.2014 din faza de urmărire penală că grupul din care a făcea parte victima R du a fost avertizat cu privire la ieșirea pe balcon. Martorul V a indicat în declaraţiile din faza de urmărire penală că a fost avertizat el însuşi şi că ştie că inculpata X le-a spus celor două victime să iasă de pe balcon,  dar acestea au ignorat-o (filele nr. 193-194 d.u.p.). Martora B a indicat în declaraţia din data de 28.02.2012 (filele nr. 191-192 d.u.p.) că nu îşi aminteşte dacă inculpata X a avertizat pe vreuna dintre persoane.

Martorul B a susținut că nu a fost avertizat, însă că anterior acesta o mai vizitase pe inculpată în apartamentul închiriat (în declaraţia din faza de urmărire penală – filele nr. 188-190 d.u.p. -  martorul a susţinut că a fost avertizat) şi a menţionat că balconul nu arăta sigur, că balustrada se mişca atunci când puneai mâna pe ea; cu toate acestea, martorul a menţionat că nu îşi aminteşte să îi fi dat vreun sfat inculpatei X cu privire la balcon. În raport cu această ultimă menţiune, instanţa reţine că deficienţele prezentate de balcon nu puteau să conducă orice persoană la concluzia că acesta poate prezenta un risc deoarece, în caz contrar, nu se explică de ce martorul nu şi-a avertizat prietena cu privire la acesta în condiţiile în care aveau o relaţie apropiată.

De asemenea, instanţa reţine, în raport cu declaraţia martorului B din data de 02.04.2014 (filele nr. 188-190 d.u.p.), că inculpata X a avertizat-o şi pe partea civilă D să evite balconul.

Martora V menţine dubiul cu privire la avertizarea de a nu merge în anumite locuri din locuinţă deoarece în declaraţia din faza de judecată a indicat că nu mai ţine minte dacă a fost avertizată cu privire la anumite locuri din locuinţă deoarece a trecut foarte mult timp (fila nr. 184 vol. I d.i), iar totodată a spus că a auzit-o pe inculpata X, imediat după eveniment, spunând „le-am zis să aibă grijă”. De menţionat că din declaraţia martorului  D (fila nr. 187 d.i. vol. I), fostul prieten al martorei, rezultă că aceasta a fost avertizată cu privire la faptul că nu trebuie să iasă pe balcon, astfel încât instanţa va înlătura susţinerea martorei din declaraţia din faza de urmărire penală în care negat că la intrarea în locuinţă i s-a spus să nu iasă pe balcon. De asemenea, şi ultimul răspuns al martorei (fila nr. 184 verso) indică un serios dubiu referitor la faptul că inculpata nu a avertizat victima R cu privire la faptul că trebuie să aibă grijă şi să nu iasă pe balcon. De reţinut şi că martora nu a menţionat că a perceput un risc evident la vizionarea apartamentului.

Declaraţiile martorei I (fila nr. 185 vol. I d.i, fila nr. 197 d.u.p., filele nr. 198-199 d.u.p.) confirmă faptul că balconul arăta ca restul blocului, în sensul că balconul era crăpat la fel ca restul blocului, referindu-se la tencuiala căzută. În prima declaraţia administrată în faza de urmărire penală, martora a menţionat că B i-a spus că inculpata X a avertizat-o cu privire la starea balconului. Din declaraţia din data de 27.01.2014 rezultă că inculpata îi spusese că balconul este într-o stare precară în sensul că peretele exterior se mişcă. Instanţa reţine că există un dubiu referitor la faptul că balustrada se mişca în condiţiile în care în declaraţia din data de 29.06.2011 (mai aproape de eveniment) martora nu a susţinut acest aspect. Ulterior, în faza de judecată, martora a indicat că observase balconul crăpat, dar că acesta arăta ca restul blocului. De altfel, toate declaraţiile de martori confirmă faptul că balconul arăta ca restul blocului şi că, în aceste condiţii, nu putea fi perceput ca un risc iminent. Martorul D a indicat în declaraţia din faza de urmărire penală că s-a gândit că s-ar putea să cadă deoarece a văzut că balconul este foarte vechi şi nu are structură de fier (fila nr. 187 verso – răspuns la întrebarea reprezentantei Ministerului Public), însă după cum s-a menţionat anterior declaraţia acestuia este dată în mod evident sub influenţa evenimentului. Instanţa reţine această concluzie din faptul că martorul nu a comunicat nici unei persoane percepţia sa legată de riscul iminent pe care îl prezintă balconul, nici măcar martorei V, în calitate de iubită a sa la data respectivă. După cum rezultă din răspunsul la ultima întrebare, cei doi nu au stat împreună toată seara, astfel că martorul ar fi avut ocazia să împărtășească și altor  persoane  prezente la petrecere ceea ce a perceput cu privire riscul generat de starea precară a balconului.

Declaraţiile martorului X (filele nr. 1-2 vol. II d.i) sunt lămuritoare sub aspectul pericolului prezentat de balcon în sensul că nesiguranţa pe care o simţeai atunci când erai pe acesta era generată de dimensiunile acestuia şi de faptul că nu era închis. Susţinerea martorului în sensul că întreaga clădire nu arăta foarte bine din pricina faptului că era tencuiala căzută confirmă declaraţiile celorlalţi martori care au perceput aceleași aspecte. De asemenea, instanţa va reţine susţinerile martorului în sensul că sora sa, inculpata X, a solicitat proprietarei să efectueze doar anumite reparaţii de întreţinere, urmând să înlăture susţinerile sale din cursul urmării penale în sensul că sora sa a solicitat proprietarei să efectueze reparaţii la balcon. Pe lângă faptul că susţinerea din cursul urmăririi penale nu era confirmată de alte probe, martorul a revenit asupra acesteia în declaraţia din faţa instanţei şi a indicat că această susţinere a fost făcută în contextul evenimentului, pentru căutarea unui vinovat (răspuns la ultima întrebare).

De asemenea, declaraţiile martorului A (fila nr. 47 vol. II d.i.; filele nr. 205-206 d.u.p.) confirmă atât existenţa dubiului cu privire la avertizarea realizată de inculpată, cât şi faptul că apartamentul nu prezenta un risc vizibil pentru orice persoană. Starea degradată la care se referă martorul este în mod evident legată de tencuiala căzută, fără să fie indicate alte elemente. Aceleaşi considerente sunt valabile şi pentru declaraţiile martorului B care nu a indicat vreun element din care să se poată trage concluzia că inculpata X avea posibilitatea de a prevede rezultatul. Acesta a menţionat în declaraţia din faza de urmărire penală din data de 20.01.2014 (filele nr. 209-210 d.u.p.) că nu îşi aminteşte dacă a fost avertizat cu privire la starea balconului și nici dacă altcineva a fost avertizat.

Declaraţiile martorului I (fila nr. 79 vol. II d.i) sunt în acelaşi sens, acesta menţionând că blocul arăta rău pentru că era vechi (răspuns la prima întrebare a reprezentantei Ministerului Public) şi că el, personal, nu a fost avertizat să nu iasă pe balcon, dar a auzit că acest lucru se spusese, aspect care se coroborează cu declaraţiile martorului M (fila nr. 82 d.i. vol. II) din care a rezultat că, deşi nu fusese avertizat personal de către X că nu trebuie să iasă pe balcon, el cunoștea acest lucru.

Martorul R (fila nr. 80 d.i. vol. II) întăreşte dubiul referitor la avertizare prin declaraţia din faza de judecată în care a precizat că nu ştie sigur dacă i s-a comunicat atunci să nu iasă pe balcon sau din discuţiile ulterioare de la spital şi înmormântare a rămas cu această idee, care este posibil să îi fi fost indusă (răspuns la prima întrebare a reprezentantei Ministerului Public), iar acesta nu a indicat faptul că a perceput un pericol deosebit la petrecere.  Martora B (fila nr. 81 d.i.) a indicat în declaraţia din faza de urmărire penală că nu a perceput balconul ca fiind periculos, deşi în declaraţia din faza de urmărire penală din data de 30.01.2014 (filele nr. 221-222 d.u.p.) a menţionat că a văzut că peretele exterior al balconului este mărunţit, iar marginea superioară este rugoasă. În mod evident, în declaraţia din faza de urmărire penală, martora s-a referit la tencuiala căzută, fără să existe vreun indiciu în alt sens. De altfel, în declaraţia anterioară din data de 09.08.2013 (filele nr. 219-220 d.u.p.), martora a menţionat că a ieşit pe balcon şi că s-a sprijinit balustradă fără să sesizeze că aceasta se mişcă. 

Declaraţiile martorilor invitaţi la petrecerea organizată de X şi martora B urmează a fi analizate prin raportare la declaraţiile martorelor P şi S - persoane care locuiesc de mai mulţi ani în imobilul din …, cât şi la declaraţiile martorului P. Din cuprinsul acestor mijloace de probă rezultă că degradările indicate de martorii invitaţi la petrecere sunt cele la tencuială menţionate de martorul P în fişa tehnică cu câteva luni înainte de incident. Martorele P şi S locuiau în imobil la data evenimentului şi nu au perceput o stare de pericol din pricina tencuielii căzute. După cum s-a arătat anterior, martorul P a menţionat că tencuiala căzută l-a făcut să se gândească la anumite probleme mai grave dar, astfel cum rezultă indubitabil din probatoriul administrat, nu atât de serios încât să o avertizeze pe proprietara X. 

În concluzie, în ceea ce priveşte învinuirea inculpatei X, instanţa reţine următoarele cu privire la obligaţia de a prevedea, posibilitatea de prevedere (condiţii cumulative necesare pentru reţinerea vinovăţiei acesteia sub forma culpei fără prevedere) şi măsurile luate de aceasta: 

II.a). Însăşi obligaţia de prevedere legată de obligaţia de diligenţă impusă inculpatei este discutabilă în condiţiile în care invitații la petrecere erau majori, iar starea de pericol a fost creată prin sprijinirea celor două persoane de balustrada balconului. Prin modalitatea în care acestea au acționat, au generat o stare de pericol, asumându-şi un risc prin folosirea în modul indicat a balconului apartamentului. Este de menționat, de asemenea, faptul că cele două persoane cunoşteau că imobilul este vechi (fapt necontestat) şi, cu toate acestea, au dat dovadă de lipsă de prudenţă şi s-au sprijinit pe balustrada balconului.

După cum s-a indicat anterior, obligaţia de prevedere se leagă de existenţa unei obligaţii de diligenţă, iar la rândul său obligaţia de diligenţă trebuie menţionată într-un act normativ (nu este cazul în ceea ce o priveşte pe inculpata X deoarece în învinuirea nu a fost indicată o dispoziţie legală) sau poate fi o regulă de conduită nescrisă. Referitor la  această regulă de conduită nescrisă, pentru a păstra răspunderea penală pe tărâmul previzibilităţii, este evident necesar ca regula de conduită să fie general acceptată. Apare ca nerezonabil să îi fie imputat inculpatei X faptul că nu a prevăzut starea de pericol în condiţiile în care cele două persoane nu au prevăzut-o nici atunci când a fost vorba de propria siguranţă.

II.b)Posibilitatea de prevedere a inculpatei, analizată în raport cu împrejurările concrete ale cauzei şi cu caracteristicile subiective ale inculpatei, este exclusă. Instanța are din nou în vedere declarația martorului P, de profesie inginer și care a menţionat că nu a perceput vreun risc în ceea ce priveşte imobilul. Astfel, în legătură cu inculpata X nu se poate reține că ar fi avut posibilitatea să prevadă un asemenea risc, din moment ce o persoană cu cunoștințe de specialitate, care a examinat imobilul, nu a sesizat iminența unui pericol de producere a unui accident de acest fel. De asemenea, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă în mod cert că inculpata a adus la cunostința a cel puțin unei părți din invitații la petrecere să nu iasă pe balcon, instanța nu poate reține nici că inculpata ar fi avut posibilitatea să prevadă că două dintre persoane vor nesocoti avertizările pe care aceasta le-a făcut, vor ieși pe balconul imobilului pentru a se sprijini de balustrada balconului.

 Instanța reține ca relevante, totodată, declarațiile martorelor P și S, întrucât, pe de-o parte, acestea fiind persoane care locuiesc de mai mulţi ani în imobilul din …, nu au efectuat niciodată lucrări de consolidare a propriilor balcoane, iar pe de altă parte, în anul 2010 nu exista nici o diferenţă sesizabilă între balconul martorei P  şi balconul apartamentului unde inculpata X cu chirie, de unde rezultă faptul că din moment ce persoane care locuiau de mai mulți ani în respectivul imobil, nu au sesizat stare accentuată de degradare a acestuia, nici inculpatei nu i se poate imputa faptul că în câteva luni de când ocupa apartamentul, nu și-a pus problema unui risc iminent de producere a balconului.

II.c)După cum s-a indicat anterior şi dacă ar fi considerate îndeplinite condiţiile anterioare, din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că inculpata a luat anumite măsuri pentru a preveni riscurile prezentate de balcon şi a avertizat cel puţin o parte dintre invitaţi cu privire la riscul prezentat de balcon. În condiţiile în care nu există probe din care să se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpata a omis să încunoştinţeze cele două persoane care au ieşit pe balcon o soluţie de condamnare a acesteia nu ar fi compatibilă cu principiul in dubio pro reo reglementat de dispoziţiile art. 4 alin. 2 C.p.p.

Faţă de cele anterior menţionate, instanţa în baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p. va achita pe inculpatele Z şi X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p., instanţa, de asemenea, va achita pe inculpatele Z şi X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b NCP.

În ceea ce priveşte acţiunile civile formulate instanţa reţine că, potrivit art. 998 din Codul civil din 1864, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

După cum s-a menţionat în considerentele anterioare, nu există vinovăţia inculpatelor, astfel încât nu este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile răspunderii civile delictuale. Deşi legea civilă cunoaşte şi forme de răspundere obiective, aşa cum este şi răspunderea pentru ruina edificiului, care nu condiţionează angajarea răspunderii pe culpabilitatea persoanei responsabile, respectiv a proprietarului edificiului, instanţa nu va intra în analiza acestora deoarece acţiunile civile din cauză au fost întemeiate pe răspunderea pentru fapta proprie. De altfel, instanţa reţine că singurele forme de răspundere civilă care pot face obiectul acţiunii civile exercitate în procesul penal sunt cele întemeiate pe forme de răspundere subiective.

Astfel, în raport cu cauza acţiunilor civile formulate, instanţa constată că lipseşte vinovăţia necesară angajării răspunderii civile pentru fapta proprie şi, în consecinţă, va respinge ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile G  şi D  în contradictoriu cu inculpatele. 

 În raport cu considerentele precedente, în temeiul art. 404  alin. 4 lit. c C.p.p. instanţa va ridica măsura sechestrului asigurător instituită asupra imobilului apartament nr. 8 …, prin încheierea pronunţată la data de 30.06.2016.

Faţă de soluţiile de achitare, în temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 386 alin. 1 C.proc. pen. admite sesizarea de schimbare a încadrării juridice şi, în consecinţă, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimise în judecată inculpatele Z şi X prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nr. ... din infracţiunile prev. de art. 178 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 NCP şi prev. de art. 184 alin. 1,2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 NCP, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art. 33 lit.a Cod penal din 1969 în infracţiunile prev. de art. 192 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP şi prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b NCP cu aplic. art. 5 NCP, fapte aflate în concurs real de infracţiuni conform art.38 alin. 1 NCP.

1. În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p. achită pe inculpata Z (…) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p. achită pe inculpata Z pentru săvârşirea infracţiunii prev. prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b NCP.

2. În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p. achită pe inculpata X (…) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. 1 NCP cu aplic. art. 5 NCP.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a C.p.p. achită pe inculpata X pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 196 alin. 2 rap. la art. 194 alin. 1 lit. b NCP.

Respinge ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile G (…) şi D (…), în contradictoriu cu inculpatele. 

În temeiul art. 404  alin. 4 lit. c C.p.p. ridică măsura sechestrului asigurător instituită asupra imobilului apartament nr. 8 situat în Bucureşti, …, prin încheierea pronunţată la data de 30.06.2016.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procuror, părţile civile şi inculpate.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.01.2017.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare