Actiune in constatare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 4888/320/2013

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/2015

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2015

Completul constituit din:

Preşedinte  M. M.

Judecător E. O..

Grefier S.D.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanţii C. S. cu domiciliul în .. .. nr. .. CNP .. şi apelantul P.C. C.cu domiciliul în .. str. ..., nr... jud. ... CNP .. împotriva sentinței civile nr. .. pronunțată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr.  ...

Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor sunt consemnat în încheierea de şedinţă din data de 15 ianuarie 2015, când instanţa a dispus amânarea pronunţării asupra deciziei pentru data de azi, 22 ianuarie 2015.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. .. pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. .. a fost  respinsă ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a nu face operaţiunile de intabulare aferente titlului de proprietate nr. 181.642/2008 până la soluţionarea prezentei cauze, invocată de către pârâtă şi a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a acţiunii în constatare formulată de reclamanţii C.S. şi P.C.C. în contradictoriu cu pârâta T. G. ; a fost respins ca neîntemeiat  capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a nu face operaţiunile de intabulare aferente titlului de proprietate nr. 181.642/2008 până la soluţionarea prezentei cauze , au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere privind notarea prezentului litigiu în cartea funciară ,a fost dispusă respingerea ce neîntemeiat a capătului  de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată totodată fiind  dispusă obligarea reclamanţilor la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

 Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut că prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat : 1) constatarea existenţei dreptului lor de creanţă aferent cotei de câte 1/5 parte din întreg imobilul înscris în T.P. nr. 181.642/2008 în suprafaţă totală de 1,9875 ha pe raza comunei ...emis doar pe numele pârâtei, în virtutea calităţii de co-moştenitori cu pârâta după autorii lor comuni F. I.şi soţia I..născută ..e care pârâta s-a obligat să îl transmită cu titlu gratuit; 2) obligarea pârâtei de a nu face operaţiunile de întabulare aferente titlului de proprietate sus-menţionat în cartea funciară, până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze, sens în care au solicitat 3) notarea prezentului litigiu în C.F. nr. 7091 - Tîrgu Mureş, C.F. ...îrgu Mureş şi C.F. ... - Tîrgu Mureş, notarea prezentului litigiu în cele trei cărţi funciare, până la soluţionarea lui irevocabilă, în condiţiile art. 881 alin. 2 din Cod civil, 4)cu plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie.

Ulterior reclamanţii şi-au precizat acţiunea prin care au arătat că solicită constatarea dreptului de creanţă aferent cotei de câte 1/5 parte din întreg imobilul înscris în T.P. nr. 181.642/2008 în suprafaţă totală de 1,9875 ha, pe raza comunei Corunca, reconstituit în proprietate exclusivă a pârâtei din prezenta cauză.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii şi de asemenea a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes . 

Prin  o nouă precizare de acţiune, reclamanţii au solicitat instanţei i  să constate intervenirea înţelegerii (convenţiei) dintre reclamanţi şi pârâtă cu privire la despăgubirea reclamanţilor pentru cota de 1/5 parte ce le-ar reveni din terenul indicat în acţiune.

La termenul de judecată din data de 06.03.2014, instanţa a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti cu privire la capătul de cerere nr. 3 şi la teza finală din capătul de cerere nr. 2 din acţiune, iar la termenul de judecată din data de 15.05.2014, instanţa a respins excepţia decăderii reclamanţilor din dreptul de a depune precizare de acţiune .

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat invocată raportat  la capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a  nu face operaţiuni de intabularea aferente titlului de proprietate nr. 181.642/2008 până la soluţionarea prezentei cauze , instanţa a reţinut  că nu este întemeiată  . 

Astfel, a constatat instanţa că invocarea excepţiei  s-a făcut în considerarea faptului că în dosarul nr. ...al Judecătoriei ...  reclamanţii au solicitat să se constate inclusiv că pârâta a formulată în numele şi pe seama reclamanţilor cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru imobilele invocate, ca urmare a unei înţelegeri care nu a existat şi obligarea comisiilor de a nu emite fişe de punere în posesie şi titlul de proprietate pe numele pârâtei. Prin sentinţa civilă nr. 12216/2010 pronunţată în mai sus  menţionatul  dosar a fost admisă excepţia lipsei obiectului petitului privind acţiunea în constatare, formulată de către reclamanţii C.. S. şi P. C. C. în contradictoriu cu pârâţii T. G, Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Mureş şi Comisia Municipală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tîrgu Mureş ca fiind fără obiect, s-a admis excepţia lipsei obiectului petitului privind obligaţia de a nu face, şi s-a respins acţiunea având ca obiect obligaţie de a nu face, formulată de către reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii ca rămasă fără obiect. Această hotărâre a rămas definitivă şi irevocabilă, prin respingerea apelului şi recursului formulate de către reclamantul C. .S. ca nefondate prin deciziile nr. ... pronunţată de Tribunalul Mureş şi nr. ... pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş.

Raportat la obiectul cauzei din dosarul nr. .. al Judecătoriei Tg. Mureş  prin care se urmărea obligarea Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Mureş şi Comisiei Municipale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Tg. Mureş de a nu emite fişe de punere în posesie şi titlul de proprietate pe numele pârâtei până la soluţionarea respectivei acţiuni s-a conchis că nu există identitate de obiect cu prezent cauză  în care s-a solicitat a nu se face operaţiuni de intabulare aferente titlului de proprietate nr... în cartea funciară .

În ceea ce priveşte excepţia  inadmisibilităţii, instanţa a reţinut  în schimb că este întemeiată .

În acest sens, s-a  arătat că, potrivit art. 35 din Noul Cod de procedură civilă, cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, fiind astfel, prin textul de lege, stabilit raportul de subsidiaritate al acţiunii în constatare faţă de  acţiunea în realizare .

Instanţa a constat că reclamanţii în promovarea acţiunii în constatare au invocat o înţelegea avută cu pârâtă, chiar aceşti fiind  cei care au menţionat  că demersul lor nu poate îmbrăca forma unei acţiuni în realizare, deoarece doar în cadrul prezentului litigiu se va stabili dreptul de creanţă faţă de pârâtă, şi doar după finalizarea prezentului litigiu reclamanţii vor avea posibilitatea de a obliga pârâta să le transmită acest drept, iar, în cazul în care aceasta nu va voi, vor putea solicita instanţei să pronunţe o hotărâre aptă de înstrăinare.

Contrar susţinerilor reclamanţilor, instanţa a concluzionat că aceştia aveau deschisă o acţiune în realizarea dreptului, fie o acţiune în pretenţii împotriva pârâtei, prin care aceasta să fie obligată la plata despăgubirilor solicitate de către reclamanţi, în cadrul aceleiaşi acţiuni putându-se dovedi inclusiv înţelegerea invocată a fi fost încheiată cu pârâta, fie o acţiune în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, în cazul în care reclamanţii ar fi invocat faptul că înţelegerea cu pârâta presupunea transmiterea proprietăţii asupra unei cote părţi din terenul dobândit de către aceasta prin titlul de proprietate nr. 181.642/09.12.2008.

În consecinţă s-a dispus admiterea acestei excepţii . 

Instanţa  a mai arătat că singurule capăt de cerere care se justifică a fi analizat  pe fond este cel privitor la obligarea  pârâtei de a nu face operaţiunile de intabulare aferente titlului de proprietate nr. 181.642/2008 până la soluţionarea prezentei cauze , însă a precizat că, urmare a respingerii ca inadmisibilă  a primului capăt de cerere, se impune respingerea ca neîntemeiat al acestui  al doilea petit . 

 Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă  în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată . 

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, solicitând admiterea căii de atac cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei  de fond, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii şi în rejudecarea cauzei  admiterea cererii introductive aşa cum aceasta a fost formulată  şi precizată, cu obligarea pârâtei intimate  la plata cheltuielilor de judecată . 

Se arată prin memoriul de apel că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică  în ceea ce priveşte soluţionare excepţiei inadmisibilităţii de asemenea este neîntemeiată sub aspectul modului de rezolvare a petitelor subsidiare capătului principal de cerere .

Se susţine de către apelanţi că în mod eronat  a apreciat instanţa de fond asupra împrejurării că aceştia au avut la îndemână o acţiune în realizare, întrucât, în opina apelanţilor nu există niciun impediment juridic în a se constata existenţa unui drept de creanţă în raportul cu pârâta intimată, atât timp cât acest drept a fost convenit  în împrejurări pendinte de formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate . 

Susţin apelanţii că obiectul convenţie cu pârâta, la care s-a făcut referire în cadrul acţiunii  nu face referire în mod explicit şi echivoc de maniera în care pârâta ar fi urmat să le transmită reclamanţilor apelanţi dreptul cuvenit, ci prin această convenţie s-a asumat de câte pârâtă  obligaţia generică de a le transmite acestora ceea ce li se cuvine - fără a se preciza dacă este vorba de o parte  din teren ori de contravaloarea cotei părţi, astfel  că identificarea şi explicitarea în concret a obiectului acestei convenţii  nu se poate realiza  în cadrul unei acţiuni în realizare . În consecinţă apelanţii susţin că raportul obligaţional dintre părţi nu este suficient de clar pentru ca aceştia să poată formula  o acţiune în pretenţii  şi în egală măsură insuficient de clar pentru a formula o acţiune care să ţină loc de act autentic . 

Se mai arată că, raportat la momentul la care a intervenit convenţia dintre apelanţi şi pârâta intimată, obiectul aceste convenţii nu se afla în circuitul civil, stare de fapt ce poate  fi asimilată  şi situaţiei incidenţei dispoziţiilor art. 1017 Cod civil, respectiv al existenţei  unei condiţii suspensive acceptate de părţi .

Apreciază apelanţii că abordarea instanţei de fond este viciată şi din perspectiva  modului de evaluare  a prevederilor art. 35Cod de procedură civilă ,întrucât  din interpretarea dată de instanţa de fon ar reieşi că prevederile  mai sus menţionatului articol ar devenii fără conţinut  iar acţiunea în constatare ar fi inaccesibilă justiţiabililor.

Pe de altă  parte,  apelanţii arată că,  toate hotărârile judecătoreşti la care  s-a făcut referire în cauză  erau apte de a convinge instanţa asupra faptului că doar acţiunea în constatare este cea care poate debloca impasul juridic generat de „quasi-contractul” încheiat de aceştia cu pârâta .

În egală măsură, se susţine, şi soluţia dată petitelor subsidiare este criticabilă. Astfel, în opinia apelanţilor, soluţionarea acestor petite nu depindea în vreun fel determinant de capătul de cerere principal , Faptul că primul  capăt de cerere a fost apreciat  ca inadmisibil nu semnifică faptul că circuitul civil ar putea fi afectat în vreun fel  în cazul în care procesul ar fi fost notat în cartea funciară . Soluţiile date cu privire la aceste petite este considerată nelegală atât prin prisma subsidiarităţii cât şi a faptului că ambele solicitări  aveau o justificare legală clară : petitul 2 fiind circumscris finalităţii dispoziţiilor art. 902-904 Cod de procedură civilă  iar art. 3 fiind  circumscris dispoziţiilor art. 881 alin.2 Cod civil .

Referitor la cheltuielile de judecată, se susţine că, în situaţia în care instanţa a considerat acţiunea dedusă judecăţii ca fiind inadmisibilă, se impune achitarea taxei de timbru plătită suplimentar (întrucât taxa de timbru datorată  acţiunii este fixă , în cuantum de 100 de lei , iar reclamanţii apelanţi au achitat  o taxă de timbru aferentă unei acţiuni în realizare .

În drept au fost invocate prevederile art. 297 alin.1 Cod de procedură civilă .

Prin întâmpinare , intimata T. G.a solicitat respingerea apelului,  cu cheltuieli  de judecată .

În primul rând, intimata a subliniat că între părţi  au mai fost purtate o serie de litigii care au confirmat poziţia  acesteia .

De asemeni, susţine intimata că între părţi nu a existat niciun fel de convenţie, astfel că pretenţiile apelanţilor sunt nefondate, în condiţiile în care doar intimata a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005 . 

Prin răspuns la întâmpinare, apelanţii şi-au reiterat susţinerile, subliniind  că între părţi a existat o convenţie verbală iar scopul  prezentului demers judiciar este acela de a se constat existenţa raportului obligaţional dintre părţi . 

Analizând  hotărârea atacată prin prima motivelor de apel , a apărărilor formulate de intimată şi având în vedere efectul devolutiv al căii de atac, tribunalul reţine următoarele: 

Prin declaraţia de apel s-a solicitat desfiinţare integrală a hotărârii  pronunţate de instanţa  de fond (respectiv modificarea acesteia), însă în fapt, prin memoriul de apel  nu s-au adus critici cu privire la respingere de către instanţa de fond a excepţiei autorităţii de lucru judecat, astfel că, în considerarea efectului devolutiv al căii de atac  această soluţie a primei instanţe nu va face obiectul analizei instanţei de control judiciar .

Principala critică adusă în calea de atac a vizat respingere ca inadmisibilă a acţiunii în constatare existenţei  în favoarea reclamanţilor a unui drept de creanţă decurgând dintr-o convenţie anterioară încheiată  cu pârâta intimată .

Acţiunea în constare, aşa cum este aceasta reglementată de prevederile  ar. 35 Cod de procedură civilă, permite ca pe cale judecătorească să se constate existenţa unui drept – atunci când nu este posibilă promovarea unei acţiuni în realizarea acelui drept.  Instituind această regulă, legiuitorul a urmărit ca, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept să se restabilească ordinea de drept ştirbită prin încălcarea respectivă, finalitate ce poate fi atinsă prin acţiunea în realizare.

Tribunalul consideră pertinente argumentele pe care instanţa  de fond  le-a reţinut în admitere excepţie inadmisibilităţii, cu următoarele precizări suplimentare :

Reclamanţii au susţinut în mod constant existenţa  unei convenţii între părţi ,convenţie  din care decurge creanţa lor . Ori, o astfel de creanţă consacrată printr-un act  juridic  dă naştere prin sine însăşi unui raport juridic care nu mai este necesar a fi constatat, ci în situaţia în care obligaţiile nu sunt executate dă posibilitatea promovării unei acţiuni în realizare (în pretenţii) .

În calea de atac, reclamanţii au venit cu noi argumente în ceea ce priveşte admisibilitatea acţiunii în constatare, susţinând că obiectul convenţie părţilor nu este inechivoc, întrucât pârâta intimată şi-ar fi asumat  doar o obligaţie generică . 

 Reiese deci, că, în fapt reclamanţii urmăresc interpretarea clauzelor unui contract, însă incertitudinea întinderii unui drept nu poate justifica promovarea unei acţiuni în constatare . 

Pe de altă parte, în contextul în care pârâta intimată a negat existenţa unei convenţii între părţi, constatare creanţei invocate de reclamanţi este subsecvent ă constatării  existenţei convenţiei (deci a unui act juridic şi nu a unui drept) .

În fine, cu privire la această soluţie, tribunalul mai arată că în mod  corect a precizat instanţa de fond că admisibilitatea unei acţiuni în constatare este condiţionată  de imposibilitatea  promovării unei acţiuni în realizare  şi nu de  formularea efectivă a unei astfel de acţiuni sau de hotărârile care ar putea fi pronunţate în astfel de cauze. În plus, tribunalul mai arată că subsidiaritatea nu trebuie înţeleasă  ca o posibilitate de a promova o acţiune în constare atunci când cele în realizare au fost respinse (indiferent dacă pe fond sau ca urmare a invocării unei excepţii), considerând ca nefondate argumentele expuse de apelanţi în calea de atac sub acest aspect .

Privitor al petitele 2 şi 3 ale cererii introductive, contrar criticilor aduse de apelanţi, se poate cu uşurinţă constata că instanţa de fond nu a avut în vedere exclusiv caracterul subsidiar al acestora,  întrucât relativ la petitele 3 şi la teza finală a petitului 2 s-a admis excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti, iar cu privire la această soluţie  dată de instanţă nu se regăsesc critici în calea de atac, ci doar consideraţii  relative la temeiurile juridice pe care aceste petite au fost fundamentate şi la faptul că nu ar fi fost afectat circuitul civil  în ipoteza notării procesului în cartea funciară . 

Asupra excepţiei mai sus amintite, instanţa de fond s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie  2014, încheiere în care s-au detaliat considerentele avute în vederea în admiterea excepţie ; această încheiere nu a fost atacată în mod expres  şi fără ca în memoriul  de apel să se regăsească critici  faţă de argumentele prezentate în admiterea excepţiei .

Acesta caracter al subsidiarităţii criticat  în apel a fost reţinut în cauză doar în ceea ce priveşte cerere de obligare a pârâtei de a nu face operaţiuni de intabulare  în carte funciară, ori din chiar cerea introductivă de instanţă  aşa cum a fost aceasta ulterior precizată, reiese că  nu au fost invocate argumente proprii în susţinerea acestui petit, care din chiar modul  de redactare al cererii apare ca o consecinţă a primului petit . 

Concluzia instanţei în acest sens este deci corectă, fără a prezent relevanţă aserţiunile din cale de atac referitoare existenţa unui  temei de drept al cererii . 

În ceea ce priveşte solicitarea apelanţilor referitoare la cheltuielile de judecată, tribunalul constată că aceştia au formulat în faţa instanţei de fond  o cerere de reexaminare  relativ la cuantumul acestei taxe, în condiţiile în care s-a suplinit  cuantumul acesteia, dar fără a susţine că este vorba de o acţiune  supusă unui timbraj în cuantum fix. Cerea de reexaminare a fost respinsă  prin încheierea dată în cameră de consiliu din data de 28.08.2013, împrejurare în care s-a constatat că  nu este vorba de o suplimentare a taxei ci de faptul că reclamanţii  au considerat în mod eronat că taxa de timbru este datorată în solidar, astfel că în fapt nu au achitat integral taxa de timbru stabilită .

Tribunalul mai arată că, în ceea ce priveşte cuantumul taxei de timbru, chiar  dacă reclamanţii apelanţi au investit instanţa  cu o acţiune în constatare, taxa de timbru este datorată în funcţie de valoarea obiectului cererii, sens în care trebuie avute în vedere şi cele dispuse prin decizia  nr. 32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată  în recursul în interesul legii, prin care s-a decis că în vederea stabilirii competenţei, a căilor de atac şi a taxei de timbru, sunt evaluabile în bani litigiile având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.

Ergo, taxa de timbru a fost corect stabilită în cauză, iar în ceea ce priveşte susţinerile apelanţilor relative la restituire acesteia, tribunalul arată că nu sunt incidente în cauză prevederile art.  23 din legea nr. 146/1997 care reglementează limitativ situaţiile în care se poate dispune o astfel de restituire . 

Pentru toate considerentele mai sus arătate, tribunalul apreciază că apelul dedus judecăţii nu este fondat, astfel  încât, în temeiul prevederilor art.  480 Cod de procedură civilă, va dispune respingerea  acestuia .

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată la care intimata a făcut referire  prin întâmpinare, tribunalul constată că nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. S., cu domiciliul în .. str. ... nr.. jud. .. CNP .. şi apelantul P. C.  C., cu domiciliul în ..., str. ... nr. ... jud. .. CNP .., împotriva sentinţei civile nr. ... pronunţată în dosarul nr....., al Judecătoriei Tg. Mureş.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2015.

Preşedinte  M. M.

Judecător E. O..

Grefier S.D.

Red.tehnored.M.M./05.02.2015

Listat A.A./05.02.2015/5 ex

Jud.fond M D S

Domenii speta

Spete similare