Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa poliţistului.

Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa poliţistului.

Verificând raportul juridic dedus judecăţii prin prisma principiului proporţionalităţii, instanţa reține că, prin suspendarea raportului  de serviciu de pe funcţia de execuţie pe care reclamantul o exercită, nu se aduce niciun fel de atingere bunei funcţionări a instituţiei deoarece, pe timpul suspendării raporturilor de serviciu, poliţistul este numit într-un stat anexă iar funcţia acestuia din Statul de bază rămâne liberă, putând fi ocupată de către un alt poliţist.

 Decizia civilă nr. 595/04.06.2019

Prin sentinţa civilă nr. 23/23.01.2019 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 595/04.06.2019 a Curții de Apel Galați, a fost admisă cererea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.G. și a fost obligat pârâtul să aprobe reclamantului solicitarea de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, începând cu data de 01.03.2019.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul este angajat în cadrul M.A.I. – I.P.J. G. în funcţia de comisar de poliţie, Serviciul de Investigaţii Criminale, compartimentul „marea violenţă”.

La data de 26.02.2018 a solicitat, în temeiul art. 2725 alin 1 şi 2 din Legea nr. 360/2002, suspendarea raportului de serviciu pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 01.09.2018, invocând un interes personal legitim – soţia împreună cu minorul care urmează să înceapă anul şcolar la data de 01.09.2018 sunt plecaţi în Maria Britanie iar soţia l-a ameninţat cu desfacerea căsătoriei  (f. 7 – 9).

Prin adresa nr. 855780/08.03.2018 instituţia pârâtă – Serviciul Resurse Umane – i-a comunicat că s-a aprobat suspendarea raportului de serviciu pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 01.09.2018 (f. 10).

Nemulţumit de perioada acordată, reclamantul a solicitat la data de 12.03.2018 revocarea în parte a actului nr. 855780/08.03.2018 reiterând motivele pentru care solicită suspendarea raportului de serviciu pentru o perioadă de 3 ani (reîntregirea familiei pe o perioadă determinată - filele 11 – 12).

Prin adresa nr. 856315/03.04.2018 pârâtul respinge contestaţia formulată de reclamant, arătând că hotărârea suspendării raportului de serviciu cu I.P.J. G. pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 01.09.2018 a fost luată cu respectarea normelor juridice în vigoare (f. 13 – 14).

Potrivit art. 2726  alin. 1 din Legea nr. 360/2002, raportul de serviciu al poliţistului se poate suspenda, la iniţiativa sa, în următoarele situaţii:

a) pentru efectuarea concediului de creştere a copilului;

b) pentru desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale;

c) însoţeşte soţul trimis în misiune permanentă în străinătate, în condiţiile Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare, pe perioada misiunii.

Conform art. 2 al aceluiaşi articol, raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a poliţistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 ani.

Procedura suspendării poliţiştilor este reglementată în Anexa 7, secţiunea a 2-a din Ordinul M.A.I. nr. 140/02.09.2016.

Astfel, conform art. 21 alin 2 din actul normativ arătat, suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa poliţistului se dispune prin act administrativ emis potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane.

Potrivit alin 3, solicitările formulate de către poliţist privind suspendarea raportului de serviciu se analizează în termen de 10 zile de la înregistrarea acestora la secretariatul unităţii. În situaţia în care persoana competentă nu este de acord cu suspendarea raportului de serviciu, comunică acest aspect poliţistului, precum şi motivele care au stat la baza refuzului.

Tribunalul reţine că noţiunea de interes personal legitim nu a fost definită prin norma legală ci a fost lăsată în marja de apreciere a decidentului.

De asemenea, constată că această noţiune se referă la circumstanţe personale de natură să conducă la preîntâmpinarea producerii unei pagube sau la repararea unei pagube deja produse.

Interesul este legitim când se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege.

În speţă, reclamantul a făcut dovada că familia sa (formată din soţie şi copil minor) este stabilită în Anglia şi că suspendarea raporturilor de serviciu îi este absolut necesară pentru a putea fi împreună cu aceasta pentru o perioadă determinată în care să-şi poată duce/aduce copilul de la şcoală în situaţia în care soţia sa lucrează şi 12 ore pe zi.

Din probele administrate rezultă că minorul este înscris la o şcoală din Anglia şi că are nevoie de sprijinul tatălui său, cu atât mai mult cu cât soţia reclamantului a mai introdus anterior o acţiune de divorţ, care a şi fost admisă, tot din cauza neimplicării suficiente a tatălui în creşterea şi educarea minorului, reclamantul acordând mai multă atenţie şi prioritate profesiei sale de poliţist.

În opinia Tribunalului situaţia de fapt în care se află reclamantul, respectiv pierderea familiei, soţia ameninţându-l că dacă anul asta nu sunt împreună, fiecare îşi va vedea de viaţa lui, reprezintă un interes legitim personal legitim şi justificat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi, criticând-o sub următoarele aspecte:

Prin soluţia pronunţată, deşi a constat că procedura reglementată de lege a fost respectată de persoana care, potrivit Legii nr. 360/2002, are competenţa de a analiza şi de a aproba/ respinge cererea de suspendare a raporturilor de serviciu al poliţistului, Tribunalul Galaţi s-a subrogat în persoana Consiliului de Conducere al Inspectoratului (organism colectiv de analiză profesională, format din toţi şefii structurilor componente ale unităţii noastre) precum şi în cea a Inspectorului şef al I.P.J. Galaţi, ce face ca hotărârea din prezenta cauză să fie dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Sentinţa pronunţată în cauză este/rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Suspendarea pentru un interes personal legitim, aşa cum este aceasta reglementată în cuprinsul art. 27 ind.26 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, nu reprezintă un drept absolut al solicitantului.

Din analiza dispoziţiilor art. 27 ind.26 din Legea nr. 360/2002 şi cele ale art. 21 din Anexa 7 la Ordinul M.A.I. nr. 140/02.09.2016,  rezultă faptul că, spre deosebire de situaţiile când raportul de serviciu se suspendă de drept, situaţia, prevăzută la alin.(2) al art. 27 ind.26 nu instituie nicio obligativitate în sarcina instituţiei, lăsând la latitudinea acesteia aprecierea „interesului personal legitim” şi, implicit, aprobarea sau nu a solicitării formulate, întrucât suntem în prezenţa unei voinţe şi nu a unui drept absolut în această situaţie, suspendarea raportului de serviciu este supusă analizei conducerii instituţiei în ceea ce priveşte motivarea solicitării sub aspectul demonstrării interesului personal legitim, urmărindu-se totodată ca,  în cazul admiterii cererii, să nu fie perturbată activitatea autorităţii publice.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere în ceea ce priveşte fundamentarea deciziei ce a stat la baza emiterii Dispoziţiei şefului inspectoratului numărul 610/19.07.2018, prin care reclamantului i-a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu pentru un interes legitim, pentru o perioadă de 6 luni, în intervalul 01.09.2018-28.02.2019.

Având în vedere prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, în cuprinsul căruia se stabileşte că „serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu, aşa cum a indicat şi Tribunalul Galaţi în sentinţa nr. 524/ 09.12.2011, pronunţată în dosarul nr.7542/121/2009* (irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Galaţi nr. 2377/26.04.2012), în care Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România a solicitat obligarea I.P.J. Galaţi la emiterea unei dispoziţii pentru numitul Ciurea Costel Daniei, nici instanţa de judecată nu poate aprecia cu privire la oportunitatea acestei solicitări prin prisma demonstrării interesului legitim, întrucât în materia politicii de personal şi în special în ceea ce priveşte aspectele legate de mobilitatea personalului, „conducerii unităţii, de poliţie - în speţă I.P.J. Galaţi îi revine dreptul de apreciere, întrucât tot acesteia îi revine şi răspunderea pentru situaţia operativă din circumscripţia arondată.

Chiar dacă legea nu o spune, prevăzând doar posibilitatea contestării refuzului în instanţă, aceasta din urmă nu este chemată să procedeze la o nouă analiză a situaţiei operative şi la implicaţiile pe care le-ar avea vacantarea postului ocupat de reclamant, fiind îndreptăţită să verifice doar în ce măsură procedura instituită a fost respectată”.

În aceeaşi hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, se indică faptul că orice evaluare, dincolo de procedura prevăzută de lege, presupune şi o componentă subiectivă şi nu există niciun motiv pentru a înlocui evaluarea efectelor  pe care le-ar avea suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţistului făcută de I.P.J.-Galaţi, în situaţia dată - cea realizată de către şeful instituţiei şi de Consiliul de Conducere al Inspectoratului, care sunt direct implicaţi în activitatea de management a unităţii de poliţie şi care, inevitabil, prezintă o cunoaştere aprofundată a domeniului de activitate.

Mai mult, situaţia afirmată de reclamant face că orice funcţionar public cu statut special din cadrul instituţiei să poată justifica la un moment dat un aparent „interes personal legitim” iar o eventuală suspendare în masă a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor ar duce la blocarea activităţilor specifice din domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Aşadar, faţă de motivele mai sus invocate se impun fi făcute următoarele precizări:1.interesul personal legitim se apreciază întotdeauna şi prin raportare la nevoile instituţiei, motivele invocate de solicitant urmând a fi din sfera celor ce fac, în mod justificat imposibilă prezenţa acestuia la programul de lucru şi reclamă o protecţie socială din partea angajatorului (aceasta decurgând din cadrul normativ în vigoare).

2.legislaţia incidentă prevede în prezent în sarcina I.P.J. Galaţi posibilitatea, iar nu obligaţia de a aproba suspendarea raporturilor de serviciu, întrucât şeful instituţiei,  în calitatea sa de ordonator de credite, este răspunzător în ceea ce priveşte politica de resurse umane la nivelul unităţii. De asemenea la acordarea suspendării raporturilor de serviciu, șeful unităţii trebuie să se asigure că activitatea instituţiei nu este afectată de absenţa poliţistului al cărui raport de serviciu este suspendat iar redistribuirea atribuţiilor acestuia către alţi lucrători nu duce la o supraîncărcare a acestora din urmă (şi, prin aceasta, la o blocare a activităţii structurii în care îşi desfăşoară solicitantul activitatea).

Acesta este motivul pentru care legiuitorul a recunoscut un drept de apreciere în persoana angajatorului funcţionarului public cu statut special întrucât, în cazul posturilor ocupate de poliţişti, acestea sunt blocate si nu pot fi ocupate temporar pe perioada suspendării raporturilor de serviciu ale titularilor.

Pentru aceste considerente a solicitat,  în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 Cod procedură civilă,  casarea hotărârii criticate întrucât aceasta a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, şi, în baza art. 498 alin. (1) Cod procedură civilă, rejudecarea procesului în fond, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Intimatul reclamant a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat în esenţă că sintagma „se poate suspenda” reprezintă formula juridică de exprimare a opțiunii/a facultăţii pe care o poate exterioriza printr-o cerere, parte componentă a

dreptului personal de a cere suspendarea raportului de serviciu, nicidecum o „vocaţie”. Această posibilitate de opțiune vine ca o clarificare/o completare a sferei situaţiilor de suspendare prevăzute de art. 27 ind. 26 alin. (1), în sensul că raportul de serviciu se poate suspenda şi la cererea poliţistului, dacă acesta dovedeşte existenţa unui interes personal legitim.

Interesul personal legitim a fost dovedit şi reţinut în mod just în motivarea sentinţei.

In acest sens, reclamantul a făcut dovada că familia este stabilită în Anglia, unde soţia sa şi-a găsit un serviciu de asistent medical în care lucrează atât de zi cât şi de noapte în medie 12 ore, iar suspendarea raporturilor de serviciu este absolut necesară pentru a putea să se implice în creşterea şi educarea minorului, să-i asigure transportul la şcoala aflată la 20 de km de locuinţă. A făcut dovada faptului că minorul  are nevoie de sprijinul său. De asemenea, a făcut dovadă că soţia i-a intentat un proces de divorţ ca urmare a faptului că nu s-a implicat suficient în creşterea şi educarea minorului, viaţa de familie fiind sacrificată în interesul serviciului de poliţist, iar împăcarea  a fost condiţionată de acordarea unui timp mai mare din partea reclamantului pentru bunul mers al familiei.

Menţinerea legăturilor directe şi personale cu membrii familiei  (soţia şi fiul minor) stabiliţi în Anglia, lupta pentru păstrarea familiei reprezintă drepturi fundamentale apărate/ocrotite de art. 26 alin. (1) din Constituţia României.

Prin suspendarea raportului  de serviciu de pe funcţia de execuţie pe care o exercită nu se aduce niciun fel de atingere bunei funcţionări a instituţiei, deoarece, în temeiul art. 27 ind. 4 din Legea nr. 360/2002, pe timpul suspendării raporturilor de serviciu, poliţistul este numit într-un stat anexă, iar funcţia acestuia din Statul de bază rămâne liberă putând fi ocupată de către un alt poliţist.

A depus la dosar adresa nr. 1163777/23.04.2019 emisă de I.P.J. Galaţi din care rezultă că, începând cu 01.09.2018, domnul comisar de poliţie Pelin Dan a fost numit pe funcţia rămasă vacantă ca urmare a suspendării raporturilor de serviciu ale reclamantului.

Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

În primul rând, prin  motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4  Cod procedură civilă, recurentul pârât tinde la a demonstra că, prin obligaţia de a aproba reclamantului solicitarea de suspendare a raporturilor de serviciu pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni, începând cu data de 01.03.2019, instanţa de fond s-a substituit autorităţii publice, depăşind, cu alte cuvinte, atribuţiile puterii judecătoreşti.

Critica este nefondată, pentru că refuzul autorităţii publice de recunoaştere a unui drept poate forma obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. 1, respectiv art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. 1 din aceeaşi lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Legea organică reglementează un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa poate să dispună măsuri pentru recunoaşterea şi restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat şi, în acest scop,  atunci când constată pe baza probelor administrate, că sunt îndeplinite condiţiile legii, poate obliga autoritatea publică să emită un act cu conţinut solicitat de reclamant, iar nu doar să reevalueze cererea ce i-a fost adresată.

O atare măsură se încadrează în soluţiile pe care este îndrituită să le pronunţe instanţa, potrivit art. 18 din Legea 554/2004 şi nu poate fi calificată drept o ingerinţă în atribuţiile administraţiei publice, interpretarea contrată propusă de recurentul pârât fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, referitor la motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanţa reţine că raportul de drept administrativ este guvernat de principiul proporţionalităţii, între măsura dispusă în fiecare caz individual şi interesul public ocrotit, impunând ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie disproporţionate în raport cu scopul urmărit.

Tocmai de aceea Legea contenciosului administrativ prevede, printre temeiurile acţiunii, excesul de putere, definit de art. 2 alin. 1 lit. n ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Prin urmare, verificând raportul juridic dedus judecăţii prin prisma principiului proporţionalităţii, instanţa constată că, prin suspendarea raportului  de serviciu de pe funcţia de execuţie pe care reclamantul o exercită, nu se aduce niciun fel de atingere bunei funcţionări a instituţiei, deoarece,  pe timpul suspendării raporturilor de serviciu, poliţistul este numit într-un stat anexă, iar funcţia acestuia din Statul de bază rămâne liberă putând fi ocupată de către un alt poliţist, iar pe de altă parte, din adresa nr. 1163777/23.04.2019 emisă de I.P.J. Galaţi  rezultă că, începând cu 01.09.2018, domnul comisar de poliţie P.D. a fost numit pe funcţia rămasă vacantă ca urmare a suspendării raporturilor de serviciu ale reclamantului.

Reclamantul a făcut dovada că familia sa (formată din soţie şi copil minor) este stabilită în Anglia şi că suspendarea raporturilor de serviciu îi este absolut necesară pentru a putea fi împreună cu aceştia, programul de lucru al soţiei, cursurile şcolare ale minorului şi perspectiva pierderii familiei fiind argumente suficient de solide pentru a justifica un interes legitim personal.

Domenii speta

Spete similare