Anularee proces verbal de contravenţie

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 146/2019

Şedinţa publică din 07 martie 2019

Instanţa compusă din:

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul V.P.C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad, având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie seria nr. ....

La apelul nominal efectuat în şedinţa publică se prezintă petentul personal, asistat de avocat F.A.C., cu delegaţie depusă la dosar la fila 17, martorul F.F.C. legitimat cu C.id. seria nr ..., lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată că taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei a fost achitată.

Instanţa pune în discuţie competenţa.

Avocatul petentului arată că instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 118 din O.U.G. 195/2002 se declară competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

După punerea în discuţie, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanţa estimează durata procesului la un termen de judecată.

Instanţa, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, ridică din oficiu excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind restituirea amenzii încasate, în temeiul art. 168 Cod procedură fiscală raportat la art. 8 alin. 4 din O.G. 2/2001 şi pune în discuţie unirea acestei excepţii cu fondul cauzei.

Avocatul petentului solicită să se respingă excepţia invocată din oficiu şi să se considere ca fiind admisibilă cererea ulterior admiterii primelor petite.

Instanţa pune în discuţie probatoriul necesar a fi administrat.

Avocatul petentului solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile anexate şi proba testimonială cu martorul F.F.C., prezent în sală, care a fost în autoturism cu petentul şi poate relata cele întâmplate cu agentul constatator.

La interpelarea instanţei, cu  privire la probele intimatului, avocatul petentului arată că a observat la dosarul cauzei un suport electronic şi în măsura în care au fost filmări cu un telefon personal si nu cu aparatura omologată din dotarea poliţiei, se opune administrării acestui mijloc de proba. Mai arată că acest mijloc de probă nu este reglementat concret de Codul de procedură civila şi nu poate să fie acceptat şi există posibilitatea de modificare a filmărilor.

Instanţa, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, considerând că sunt utile, pertinente şi concludente pentru soluţionarea cauzei, încuviinţează pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu martorul indicat în plângere, cu teza probatorie menţionată.

Pentru intimat, încuviinţează proba cu înscrisurile şi proba materială cu înregistrarea de la dosar. Respinge cererea avocatului petentului având în vedere că dispoziţiile codului de procedură permit administrarea oricărei probe care nu este interzisă de lege.

La solicitarea instanţei, petentul arată că doreşte să fie ascultat.

Petentul V.P.C. susţine că venea cu maşina de lângă ...şi se îndrepta spre casa, spre .... La intersecţia cu ..., era cu telefonul mobil în mână, căuta un număr de telefon pentru a-l apela. Mai arată că maşina are un sistem de “hand free”, aceasta fiind dotată din fabrică şi tot timpul îl foloseşte şi în ziua respectivă nu era cu telefonul la ureche, ci pur şi simplu ţinea  telefonul în mână să apelez un număr de telefon. În continuare, acesta arată că a observat cum un poliţist venea din direcţia autogării, fără girofarele aprins şi după aproximativ 100 metri a văzut maşina de poliţie cu girofarul aprins.

Petentul învederează instanţei că ulterior opririi sale i-a înmânat agentului constatator actele maşinii şi i-a solicitat acestuia să îi explice de ce a fost oprit în trafic. Acesta mai arată că în momentul în care i-a dat actele, agentul i-a spus „aşteptaţi”, dar el s-a dat jos să fumeze o ţigară, exact lângă maşină. Totodată arată că nu i s-a spus să aştepte în maşină, să aştepte la volan sau să pună mâinile pe volan, el nedându-şi seama că trebuia să stea în maşină.

În continuare, susţine că nu s-a deplasat la maşina de poliţie şi la întrebarea instanţei susţine că deţine un permis de conducere de la 18 ani, el având în prezent 34 de ani. Mai arată că agentul de poliţie i-a citit procesul-verbal dar a consemnat în mod neadevărat că este de acord cu cele consemnate, deoarece nu vorbise la telefon pentru că încă nu apucase să se apeleze numărul. Atunci când  i-a spus agentului că nu semnează procesul, acesta s-a supărat şi mai tare şi i-a spus că o sa fie mai rău de atât. Petentul mai menţionează că nu a văzut procesul-verbal, dar a refuzat să semneze şi a aşteptat în maşină până când agentul s-a întors cu actele maşinii şi i-a comunicat că i-a reţinut permisul de conducere deoarece nu a respectat indicaţiile, respectiv nu a aşteptat în maşină.

Ca urmare a afirmaţiei petentului în sensul în care putea să îi fie rău, instanţa cere lămuriri, iar petentul susţine că nu i-a fost rău în momentul respectiv ci doar că a fumat o ţigară lângă maşină. Acesta mai învederează că a coborât din maşină o singură dată, lângă maşină, între uşa şoferului şi uşa din spate, înainte de a i se spune motivul întocmirii procesului-verbal.

Petentul afirmă în final că martorul se afla în spate, în partea dreaptă.

La întrebarea instanţei de ce se afla martorul pe bancheta din spate, petentul a afirmat că în faţă se aflau nişte piese.

Avocatul petentului susţine că nu are întrebări pentru petent.

Instanţa procedează la audierea martorului F.F.C., declarația acestuia fiind consemnată, semnată după citire şi ataşată la dosarul cauzei.

Se procedează la desigilarea plicului cu proba materială depusă de intimat şi se trece la vizionarea înregistrării. În urma vizionării, petentul menţionează că el este în imaginea surprinsă.

Instanţa procedează la sigilarea plicului cu CD şi ataşarea acestuia la dosar.

Instanţa întreabă dacă mai există alte cereri.

Avocatul petentului susţine că nu mai are alte cereri sau excepţii.

În baza art. 244 Cod procedură civilă, instanţa declară încheiată cercetarea judecătorească şi declară deschise dezbaterile, dând cuvântul asupra excepţiei unite şi asupra fondului.

Avocatul petentului, domnul F.A., solicită să se respingă excepţia invocată privind capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate, consideră că este admisibil ulterior admiterii capetelor de cerere anterioare.

Pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată şi motivată, să se  dispună anularea procesului verbal  contestat, exonerare de la plata amenzii, anularea şi înlăturarea ambelor sancţiuni complementare, atât cea privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe 30 de zile cât şi cele 2 puncte de penalizare şi ulterior restituirea amenzii achitate conform dovezii de la dosar.

În continuare, acesta arată că a fost demonstrat în cauza că nu există cele doua fapte contravenţionale. Mai susţine, referitor la prima faptă, cea cu vorbitul la telefon, că este clar, atât din declaraţia petentului cât şi din depoziţia martorului că nu a fost o folosire efectivă a telefonul, ci era utilizat cu sistemul de Handsfree, astfel cum prevede legea şi că din păcate dispozitivul nu permite apelarea unui număr sau căutarea unui număr fără nici o interacţiune fizică cu telefonul. Se mai arată că petentul nu a utiliza telefonul, el având sistem de Handsfree, după cum a spus şi martorul,  acesta se activa automat la intrare în maşină.

Avocatul petentului, domnul F.A., cu privire la cea de a doua faptă, respectiv nerespectarea indicaţiei agentului constatator, susţine că nu există această faptă. Acesta arată că din declaraţia martorului şi a petentului reiese că nu a existat nici o indicaţie a agentului constatator, în sensul de a nu se da din maşină jos. Într-adevăr, pe filmare se aude mai slab cum agentul i-a spus, în primă fază să aştepte la maşină, ceea ce denotă că nu a existat o indicaţie anterioară acelui moment. Acesta mai susţine că dacă exista acea indicaţie, nu mai era necesară alta ulterioară, din modul in care s-a exprimat nu rezultă ca ar fi zis anterior ceva, pare că îi spune pentru prima dată. În plus arată că petentul s-a întors de îndată la maşină şi că din declaraţia dată şi din forma procesului verbal se observă clar că agentul a decis ulterior, din motive de orgoliu personal, fiind excesivă această atitudine.

Cu privire la aplicarea sancţiunile complementare, avocatul petentului susţine că acestea au fost aplicate  nelegal, atât suspendarea exercitării dreptului de a conduce prevăzut de art. 96 alin. 2 pct. b, precum şi punctele de penalizare prevăzute de art. 96 alin. 2 lit. a. din O.U.G. 195/2002. Nelegalitatea aplicării concomitente a acestor sancţiuni complementare rezultă expres din dispoziţia alin. 3 al art. 96 care nu permite aplicarea punctelor de penalizare concomitent cu suspendarea, decât cu altele sancţiuni complementare pe care alin. 3 le prevede în mod expres, lit. c, d şi f. şi neputând fi stabilită care a fost intenţia agentului, se impune anularea ambelor.

În final, cu privire la nulitatea privind neindicarea unui martor sau a motivelor pentru care nu poate fi menţionat, aşa cum prevede legea, se impune admiterea plângerii cu capetele de cerere arătate. Cu cheltuieli de judecată  pe cale separata.

Petentul, domnul V.P.C., solicită cuvântul şi arată că este vorba de doar 30 de zile şi că dacă se simţea vinovat şi era vinovat nu apela la instanţă pentru rezolvarea cauzei. Mai arată că nu este vinovat, fiind lezat de atitudinea poliţistului care nu a procedat corect şi putea să îşi plătească 30 de zile un şofer şi să stea fără permis.

În baza art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa închide dezbaterile şi rămâne în pronunţare, soluţia fiind pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de …, sub numărul de dosar …, petentul V.P.C. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pronunţată să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei având seria  , nr. …, încheiat la data de … de intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad - Poliţia …, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 1015 lei, echivalentul a 7 puncte amendă, înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce dispusă pe o perioadă de 30 de zile şi restituirea permisului de conducere, înlăturarea sancţiunii complementare de aplicare a 2 puncte de penalizare şi restituirea sumei de 435 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii achitate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu sancţiunea avertismentului.

În motivare, petentul a arătat faptul că în data de 27.06.2018 un agent constatator din cadrul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad a încheiat procesul-verbal seria … , nr. …, sub pretextul că ar fi utilizat un telefon mobil fără a avea un dispozitiv de tip mâini libere în timp de conducea un autoturism şi ulterior nu a respectat indicaţiile agentului rutier.

Un prim aspect invocat în susţinerea nelegalităţii întocmirii procesului-verbal a fost acela al consemnării în mod nereal în secţiunea “Alte menţiunii” a faptul că petentul nu are precizări de făcut cu privire la cele constatate, menţionând totodată că, potrivit discuţiei purtate cu agentul constatator, acesta i-ar fi spus că nu a utilizat telefonul mobil în timp ce conducea. În continuare, petentul a expus faptul că agentul a revenit cu actul constatator completat cu menţiuni referitoare la cea de a doua faptă, iar la rubrica “Alte menţiunii” a specificat refuzul semnării procesului-verbal.

Un alt motiv invocat privind nelegalitatea procesului-verbal este încălcarea prevederilor art. 19 alin. 1 şi 3 din O.G. 2/2001, prin lipsa confirmării de către un martor a refuzului petentului de a semna procesul-verbal, precum şi neprecizarea motivelor care au condus la încheierea actului constatator în acest mod.

În final, se menţionează faptul că aplicarea celor două sancţiuni complementare, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile şi cele două puncte de penalizare, atrage încălcarea prevederilor art. 96 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 şi implicit se impune anularea acestora, deoarece legea contravenţională nu permite aplicarea concomitentă a acestor sancţiuni.

Cu privire la netemeinicia procesului-verbal, în legătură cu prima faptă reţinută în sarcina sa, petentul a învederat instanţei că nu a vorbit la telefon în timp ce conducea autoturismul. În ceea ce priveşte cea de a două faptă contravenţională, a menţionat că nu au existat indicaţii din partea agentului constatator pe care să nu le fi respectat, acesta având un comportament corespunzător. De asemenea, se mai specifică că obligaţia de a dovedi cele susţinute incumbă agentului constatator, în speţă operând prezumţia de nevinovăţie, conform art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, petentul a invocat art. 19 alin. 1 şi 3 şi  art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001, art. 96 alin. 2 şi 3 din O.U.G. 195/2002 şi art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedirea susţinerii, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba cu martorul F.F.C.. În temeiul art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: act de identitate (f.9), proces-verbal seria … (f.10), dovadă de comunicare a procesului verbal (f. 11), dovadă de reţinerii permisului de conducere (f.10), chitanţa seria …. nr. … (f. 13) şi delegaţie avocaţială (f. 14).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei, potrivit dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru raportat la art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dovada achitării fiind depusă la fila 8 din dosarul Judecătoriei Arad.

La data de …, intimatul a depus întâmpinare (f. 21-26, dosar Judecătoria Arad), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal ca fiind temeinic şi legal. Aceasta a arătat că fapta petentului este legal încadrată, neexistând nici un caz de nulitate absolută sau relativă care să atragă nulitatea procesului verbal în condiţiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă rap. la art. 17 din O.G. 2/2001.

În legătură cu aplicarea celor două sancţiuni complementare prin acelaşi proces-verbal, intimatul a menţionat că cele doua sancţiuni complementare au fost aplicate pentru două fapte contravenţionale diferite. Astfel, acesta susţine că sancţiunea suspendării dreptului de a conduce a fost aplicată pentru fapta contravenţională prevăzută de  art. 31 alin. 1 lit. rap. la art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002, iar punctele de penalizare au fost aplicate în conformitate cu prevederile art. 96 rap. la art. 108  din O.U.G. 195/2002 pentru cea de a doua faptă.

Cu privire la aspectul temeiniciei procesului-verbal, se menţionează că procesul-verbal face dovada, împreună cu celelalte probe depuse la dosarul cauzei a situaţiei reţinute de agentul constatator, fiind în sarcina petentului dovedirea unei alte situaţii de fapt. În final, în ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie, intimatul a învederat instanţei că în situaţia în care procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului, actul are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă a vinovăţiei.

În drept, intimatul a invocat dispoziţiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 17 din O.G. 2/2001, art. 6 alin. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea întâmpinării, intimatul solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri și proba materială cu înregistrare audio video. În temeiul art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, acesta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, raportul din data de … (f. 23-24). Totodată, a ataşat plicul cu nr. … conţinând un C.D. (f. 25).

În data de …, prin sentinţa civilă nr. …, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu (f. 33).

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 435 lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii, invocată din oficiu, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 4 din O.G nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

În ipoteza anulării procesului-verbal de contravenţie, amenda achitată în temeiul actului sancţionator anulat se impune a fi restituită plătitorului.

Cu toate acestea, amenda achitată se restituie, la cerere, de la instituţia care a încasat-o, în conformitate cu procedura administrativă reglementată de dispoziţiile art. 168 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, operând, în măsura în care este cazul, compensarea cu eventuale obligaţii restante ale plătitorului.

În consecinţă, fiind instituită o procedură specială, administrativă, privind restituirea sumei de bani achitată cu titlu de amendă contravenţională, instanţa apreciază ca fiind întemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituirea amenzii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, urmează să respingă acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria  , nr. …, încheiat în data de …, ora …, petentul V.P.C. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1500 de lei, echivalentul a 7 puncte amendă, două puncte de penalizare şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de ….

În descrierea situaţiei de fapt, agentul constatator a reţinut că în data de …, petentul a condus autoturismul marca ... cu nr. de înmatriculare ..., pe … şi a folosit telefonul mobil fără a avea ataşat dispozitivul de tip mâini libere. De asemenea, s-a mai reţinut că acesta nu a respectat dispoziţiile poliţistului rutier, respectiv a venit la autospeciala ....

Agentul constatator a încadrat în drept abaterile comise de petent ca fiind prevăzute de art. 36 alin. 3 raportat la art. 99 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002 şi de art. 183 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 raportat  la  art. 100 alin. 3 lit. f şi art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002.

În drept,

I. În legătură cu prima faptă contravenţională reţinută în sarcina petentului, potrivit art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceştia se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive tip "mâini libere".

Art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 prevede că „Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a) ".

Potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002 „Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

a) 2 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:

2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere".

II. În legătură cu cea de-a doua faptă contravenţională reţinută, potrivit art. 183 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 „Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului".

Art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. 195/2002 prevede „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu".

Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002 „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:

c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 96 din O.U.G. 195/2002:

„ (1)Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;

c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în acest scop;

d) imobilizarea vehiculului;

e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4).

(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d) şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2, 3, 4 sau 6 puncte de penalizare.

(4) În cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul … care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere".

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate, care vor fi analizate în continuare. Instanţa învederează că orice neregularitate în afara celor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea doar în condiţiile art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind necesar să existe o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cât priveşte aspectul de nelegalitate referitor la pretinsa consemnare, mod nereal, în secţiunea “Alte menţiunii” a faptul că petentul nu are precizări de făcut menţiuni cu privire la cele constatate, instanţa reţine că această susţinere nu a fost dovedită. De altfel, chiar dacă susţinerea petentului ar fi fost adevărată, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului verbal, textul fiind interpretat prin Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, în sensul că nulitatea instituită de acest text este una relativă. Prin urmare, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, încălcarea acestei obligaţii de către agentul constatator trebuie să fi produs o vătămare petentului. Or, câtă vreme acesta a fost liber să îşi prezinte obiecţiunile cu privire la procesul-verbal atacat în faţa instanţei de judecată, care poate hotărî atât asupra legalităţii, cât şi asupra temeiniciei acestuia, o asemenea vătămare este inexistentă.

Al doilea motiv de nelegalitate priveşte încălcarea prevederilor art. 19 alin. 1 şi 3 din O.G. 2/2001, prin neconfirmarea de către nici un martor a refuzului petentului de a semna procesul verbal, precum şi neprecizarea motivelor care au condus la încheierea actului constatator în acest mod.

În legătură cu aceste susţineri, instanţa reţine că aceste condiţii nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, fiind vorba de nulităţi virtuale. Astfel, anularea intervine, în condiţiile art. 175 Cod procedură civilă, doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat şi care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Pe cale de consecinţă, se impune respingerea acestui motiv de nelegalitate ca neîntemeiat, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei vătămări.

În final, cu privire la susţinerea petentului în sensul că prin aplicarea celor două sancţiuni complementare, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile şi cele două puncte de penalizare, s-au încălcat prevederile art. 96 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, instanţa reţine că petentul se află într-o eroare.

În primul rând, se reiterează faptul că prin procesul-verbal au fost reţinute două fapte contravenţionale în sarcina petentului, fiecare din acestea fiind încadrată distinct în secţiunea „Fapta săvârşită este prevăzută de: […]”. Din analiza actului constatator aflat la fila 10, se poate observa cu uşurinţă că agentul constatator, fiind constrâns de modelul prestabilit al actului constatator, a consemnat pentru fiecare dintre faptele săvârşite atât sancţiunea principală, cât şi cea complementară, în secţiunea „Stabilesc”.

Astfel, la pct. a) s-au stabilit două sancţiuni cu amenda (435 lei pentru prima faptă şi 580 pentru a doua faptă), la pct. b) modalitatea de calcul raportat la punctele amendă (3 puncte amendă pentru prima faptă şi 4 puncte amendă pentru a doua faptă), iar la pct. c) cele două sancţiuni complementare (2 puncte penalizare pentru prima faptă şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru a doua faptă).

Cu toate că este întemeiată susţinerea generală a petentului în sensul că prevederile art. 96 din O.U.G. 195/2002 interzic aplicarea concomitentă a sancţiunilor complementare constând în punctele de penalizare şi suspendarea dreptului de a conduce pentru aceeaşi faptă, în prezenta cauza, această afirmaţie nu este relevantă deoarece cele două sancţiuni complementare au fost aplicate pentru fapte diferite, fiecare având propriul ei regim de individualizare şi sancţionare.

Prin urmare, se va respinge solicitarea petentului de anulare a sancţiunilor complementare, motivul invocat fiind neîntemeiat.

În continuare, în ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine faptul că deşi O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că acesta face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Instanţa învederează, în primul rând, că atunci când contravenţia a fost constatată în mod direct şi nemijlocit de către un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, se naşte o prezumţie de veridicitate a celor reţinute în actul sancționator. Această prezumţie de temeinicie constituie o probă în sine, conform art. 327 Cod procedură civilă. O astfel de prezumție însă, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 Cod procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă.

În cauza de faţă, agentul constatator a constatat prin propriile simţuri faptele petentului. Astfel, procesul-verbal de contravenţie beneficiază de prezumţia de temeinicie. Mai mult, pentru proba celor reţinute în procesul-verbal de contravenţie, intimatul a depus la dosarul cauzei o înregistrare audio video în care s-a surprins o parte din evenimentele desfăşurate în data de … .

Instanţa va verifica dacă petentul a răsturnat această prezumţie prin proba contrară sau prin critici întemeiate, de natură să suscite un dubiu rezonabil asupra temeiniciei actului sancţionator, având în vedere că îndoiala profită inculpatului/contravenientului („in dubio pro reo”). Această verificare se va face separat, în cadrul analizei celor două contravenţii imputate.

Din coroborarea art. 1 din O.G. 2/2001 care defineşte contravenţia ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local/judeţean, şi art. 47 din O.G. nr. 2/2001, conform căruia dispozițiile O.G. nr. 2/2001 se completează cu Codul penal, instanţa constată că natura juridică a faptei contravenţionale se apropie foarte mult de aceea a faptei penale, diferența fiind, în esență, cantitativă. De asemenea, având în vedere dispoziţiile menţionate, precum şi art. 15 alin. 1 Codul penal, contravenţia poate fi definită ca fapta prevăzută de lege (fapta tipică), săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Instanţa va analiza în continuare aceste elemente.

Cu privire la prima trăsătură a contravenției, tipicitatea, se reține că aceasta reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare. Asemenea unei infracțiuni, contravenția are un obiect juridic, un obiect material, un subiect pasiv și activ, o latură obiectivă, anume comportamentul ilicit împreună cu urmarea produsă de acesta, și o latură subiectivă care surprinde reprezentarea psihică a persoanei cu privire la fapta sa ilicită.

În continuare, instanţa apreciază că nu se impune analiza obiectului juridic, a obiectului material, a subiectului activ şi a celui pasiv, petentul neinvocând  în plângerea sa nici un aspect privind aceste elemente. Prin urmare, va analiza fiecare faptă reţinută în procesul-verbal prin raportare la elementul material.

I. În ceea ce priveşte prima faptă reţinută în sarcina petentului, respectiv cea prevăzută de art. 36 alin. 3 raportat la art. 99 alin. 2 şi art. 108 alin. 1 lit. a pct. 2 din O.U.G. 195/2002, se reţine că aceasta constă în nerespectarea obligaţiei de la art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, anume de a nu folosi, în calitate de conducător al unui vehicul, telefonul mobil atunci când acesta se află în timpul mersului, cu excepţia celui prevăzut cu dispozitiv de tip "mâini libere".

În ceea ce priveşte latura obiectivă, instanţa reţine că elementul material al contravenţiei constă în folosirea de către conducătorul unui vehicul, în timp ce se află în timpul mersului, a unui telefon mobil neprevăzut cu un dispozitiv de tip "mâini libere".

Cu privire la conţinutul obligaţiei în cauză, se reţine că norma în discuție impune îndatorirea generală a conducătorului auto să nu folosească telefonul, indiferent de modalitatea concretă şi particulară de utilizare a acestuia, cu excepţia acelui dispozitiv de tip "mâini libere". Astfel, susţinerea petentului din cererea de chemare în judecată, precum şi cea reiterată cu ocazia ascultării, în sensul în care nu a vorbit la telefon, ci doar a încercat iniţierea unui apel telefonic, se încadrează în una din modalităţile concrete de săvârşire a elementului material.

Astfel, contrar susţinerilor prezentate cu ocazia dezbaterii fondului, instanţa reţine că a existat o folosire efectivă a telefonului în sensul prevăzut de norma în discuţie şi afirmaţia potrivit căreia dispozitivul nu permite apelarea unui număr sau căutarea unui număr fără nici o interacţiune fizică cu telefonul, nu este de natură să înlăture tipicitatea faptei. Având în vedere raţiunea interdicţie prevăzute în art. 36 alin. 3 O.U.G. 195/2002 şi anume aceea de a împiedica orice comportament care implică utilizarea unui dispozitiv tehnologic de natură să diminueze atenţia conducătorului auto, se apreciază că petentul putea în orice în moment să iniţieze apeluri direct de pe car kit folosind comenzile de apelare, cu atât mai mult cu cât acesta a afirmat că sistemul său este din fabrică prevăzut cu un sistem care se activează automat la intrarea în maşină.

În legătură cu declaraţia martorului F.F.C. (f.18), instanţa urmează să o înlăture având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă dubii rezonabile privind sinceritatea acestuia. În aprecierea sincerităţii martorului, pe lângă raportul profesional existent între acesta şi petent (martorul fiind angajat în societatea administrată de petent), se va reţine şi atitudinea acestuia din timpul audierii, depoziţia sa fiind vădit contrazisă atât de susţinerile anterioare ale petentului, cât şi de imaginile video analizate. Astfel, la interpelarea instanţei, acesta a precizat că se afla pe bancheta din spate, pe locul din dreapta, deoarece trebuia să mai fie luată o altă persoană în maşină, respectiv o fată din …. Or, această afirmaţie este contrazisă atât de petent, care a declarat în faţa instanţei că locul din faţă nu era ocupat de martor deoarece pe scaun se aflau anumite piese şi de raportul de constatare întocmit de agentul constatator în care se precizează că petentul se afla singur în maşină (f. 23-24). De asemenea, având în vedere înregistrarea vizionată în şedinţă, prin care se observă clar faptul că petentul a coborât din maşină şi s-a apropiat de autospeciala agentului de poliţie, nu se vor reţine ca fiind verosimile răspunsurile concordante ale petentului şi ale martorului

Chiar şi în situaţia în care s-ar considera că depoziţia acestuia reflectă realitatea, din răspunsurile date în faţa instanţei reiese faptul că petentul a utilizat/a folosit telefonul mobil, respectiv „l-a luat în mână dar fără să vorbească, doar să apeleze un număr”.

Având toate acestea în vedere, instanţa constată că fapta petentului, constând în folosirea telefonului mobil în timp ce se afla în timpul mersului, este tipică, antijuridică şi imputabilă. Astfel, procesul-verbal de contravenţie este temeinic în ceea ce priveşte această faptă.

II. A doua contravenţie reţinută în sarcina petentului este cea prevăzută de art. 183 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 raportat  la  art. 100 alin. 3 lit. f şi art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002, respectiv nerespectarea obligaţiei de a urma indicaţia agentului constatator, manifestată prin indicarea expresă de a rămâne în vehicul pe parcursul desfăşurării procedurii de constatare a primei contravenţii.

În legătură cu susţinerea petentului în sensul în care nu a existat nici o indicaţie din partea agentului constatator, acesta spunând doar „să aştepte”, instanţa urmează să o înlăture pentru următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 183 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 „Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al poliţistului rutier sau, după caz, al poliţistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalţi pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicaţiile poliţistului". Or, având în vedere principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoaştere legii şi ţinând cont de faptul că petentul a afirmat că deţine un permis de conducere de aproximativ 12 ani, se subînţelege, mai mult decât evident, că afirmaţia agentului „aşteaptă” implica obligaţia conducătorului auto de a aştepta în vehicul.

Nu se vor reţine susţinerile petentului şi ale martorului (pentru considerentele expuse anterior), în sensul în care petentul a coborât o singură dată lângă maşina personală pentru a fuma o ţigară, aceasta fiind contrazisă de înregistrarea audio video administrată în şedinţa de judecată. Din vizionarea aceste înregistrări reiese faptul că petentul a coborât şi s-a îndreptat spre autospeciala agentului de poliţie, iar în momentul în care a observat că este filmat s-a întors spre maşina personală. Or, aceste aspecte nu sunt de natură a înlătura prezumţia de veridicitate a celor reţinute în actul sancționator, ci din contră.

De asemenea, nu se va reţine nici afirmaţia domnului avocat F.A.C. potrivit căreia din limbajul folosit de agentul constatator surprins de înregistrarea audio video rezultă că nu a existat o indicaţie anterioară acelui moment, deoarece probatoriul administrat în cauză nu conduce la o astfel de concluzie.

Având toate acestea în vedere, instanţa constată că şi a doua faptă reţinută în sarcina petentului este tipică, antijuridică şi imputabilă. Astfel, procesul-verbal de contravenţie este temeinic în ceea ce priveşte această faptă, petentul nereuşind că răstoarne prezumţia de care se bucură procesul verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa are în vedere prevederile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa apreciază că folosirea telefoanelor în timpul conducerii este deosebit de periculoasă deoarece este diminuată atenţia conducătorului auto, dar este afectată şi reacţia în cazul unui pericol sau în cazul în care este necesară efectuarea unei manevre urgente. Aplicarea sancţiunii avertismentului este, în aprecierea instanţei, insuficientă pentru a determina petentul să respecte dispoziţiile legale, în primul rând datorită faptului că fapta contravenţională a fost săvârşită în timpul zilei, într-o zonă centrală a oraşului, existând riscul producerii unui accident rutier atras de neatenţia acestuia, cât şi din cauza atitudinii avute de acesta cu ocazia constatării faptelor de către agentul constatator.

Pentru considerentele arătate mai sus instanţa apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii în cea a avertismentului, întrucât atât amenda cât şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile şi aplicarea celor două puncte de penalizare asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricţia financiară resimţită în patrimoniul petentului, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilizare, de prevenire a săvârşirii unor fapte ilicite prin observarea atentă a dispoziţiilor legale și stabilirea propriei conduitei în acord cu imperativele acesteia.

În consecinţă, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petent şi va menţine ca temeinic şi legal procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cu seria nr. … încheiat de intimat în data de ….

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa ia act că avocatul petentului a solicitat acordarea acestora pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect restituirea amenzii achitate, invocată din oficiu.

Respinge capătul de cerere având ca obiect restituirea amenzii achitate, ca inadmisibil.

Respinge în rest plângerea contravenţională formulată de petentul V.P.C., având C.N.P. …, identificat prin C.I. seria nr. …, domiciliat în oraş ..., jud. Arad, cu domiciliul procesual ales în …, jud. Arad, prin Cabinet Individual Avocat …, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN ARAD, cu sediul în Mun. Arad, str. Vîrful cu Dor, nr. 17-19, jud. Arad, ca neîntemeiată.

Menţine ca legal şi temeinic procesul-verbal de constatare a contravenţiei cu seria nr. … încheiat de intimat în data de ….

Ia act că petentul a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, ...

Preşedinte, Grefier

Domenii speta

Spete similare