Recurs. Motivele de netemeinicie nu pot fi invocate în recurs

Recurs. Motivele de netemeinicie nu pot fi invocate în recurs

- art. 483 alin. 3 şi 4 şi art. 488, art. 489 Cod procedură civilă

Motivele de recurs constând în aceea că prima instanţă s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a ţine seama de faptul că reclamanta a solicitat emiterea unei autorizaţii de construire pentru reabilitarea faţadei şi a acoperişului, iar concluziile raportului de expertiză sunt contrazise de memoriul tehnic aferent autorizaţiei de construire nr. (…)/15.02.2018, memoriu depus abia în faza recursului, reprezintă critici de netemeinicie aduse hotărârii, critici privind aprecierea dată probelor de către instanţa de fond, şi nu critici de nelegalitate, neputând fi încadrate astfel în motivele de casare prevăzute limitativ de către legiuitor.

Or, aprecierea instanţei de fond asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii instanţei de control judiciar având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. 3 şi 4  Cod procedură civilă, potrivit cărora recursul urmăreşte să supună instanţei ierarhic superioare examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 568 din 21 iunie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA/17.01.2019, Tribunalul (...) a admis cererea formulată de reclamanta (...), în contradictoriu cu pârâţii Municipiul (…), Primarul Municipiului (...) şi Consiliul Local al Municipiului (...) şi, în consecinţă:

A dispus anularea Dispoziţiei nr. (...)/06.06.2017 emisă de Primarul Municipiului (...) precum şi anularea Deciziei de impunere  nr. (...)/13.01.2017 şi a Procesului-verbal - înştiinţare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoane fizice nr. (...)/2017.

A dispus anularea Dispoziţiei nr. (...)/08.09.2017 emise de Primarul Municipiului (...) prin care s-a respins plângerea prealabilă, precum şi anularea HCL (...) nr. (...)/20.12.2016.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul (...) a reţinut următoarele:

Prin Dispoziţia nr. (...) din 06.06.2017 emisă de Primarul Municipiului (...) privind soluţionarea contestaţiei formulată de către reclamantă s-a dispus  respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei prin care se contestă majorarea cu 400% a impozitului aferent anului fiscal 2017, pentru imobilul – apartamentul nr. (…), situat în (...), str. (...), proprietatea reclamantei; menținerea măsurii supraimpozitării aferente anului fiscal 2017 privind imobilul proprietatea reclamantei; menținerea Deciziei de impunere nr. (...)/13.01.2017 emisă de către Municipiul (...) - Direcția Economică, privind  acest imobil.

Pentru a emite această soluție asupra contestației, s-a reținut că, în situația reclamantei,  prin Nota tehnică de constatare a stării tehnice a imobilului situat în (...), str. (...), întocmită la data de 30.06.2016, s-a stabilit un punctaj procentual de 30% a stării tehnice a clădirii, sens în care s-a constatat starea tehnică nesatisfăcătoare a imobilului, clădirea clasificându-se astfel, în categoria clădirilor neîngrijite.

După întocmirea Notei tehnice reclamanta a fost somată, cu privire la necesitatea efectuării lucrărilor de reabilitare aferente imobilului, solicitându-i-se ca până la data de 30 noiembrie a anului 2016 să ia măsurile care se impun pentru efectuarea lucrărilor de reabilitare necesare şi, totodată, să comunice autorităţii locale măsurile de remediere luate, astfel cum reglementează art. 16 din H.C.L. nr. (...)/2015.

Somaţia a fost emisă conform art. 489 alin. 5 Titlul IX, Cap. X din Legea nr. 227/2015, în temeiul prevederilor pct. 168 Titlul IX din HG nr. 1/2016 şi având în vedere prevederile Regulamentului privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile neîntreţinute de pe raza municipiului (...) aprobat prin HCL nr. (...)/2015.

Prin Hotărârea nr. 883/2016, Consiliul Local al Municipiului (...) a hotărât majorarea pentru anul fiscal 2017 cu 400% a impozitului pe clădiri, pentru imobilele neîngrijite.

Prin clădire neîngrijită se înţelege, potrivit prevederilor art. 168 lit. a) din H.G. nr. 1/2016, clădire aflată în stare avansată de degradare, stare de paragină, insalubră, cu faţada nereparată/necurăţată/netencuită/nezugrăvită, cu geamuri sparte sau alte situaţii de asemenea natură.

Întrucât prin H.C.L. nr. (...)/2015 a fost aprobat Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile neîntreţinute de pe raza Municipiului (...), în baza acestui regulament au fost efectuate verificări şi constatări în teren, identificându-se clădiri neîngrijite cu stare tehnică nesatisfăcătoare.

Din interpretarea tuturor acestor dispoziții legale, instanța a reținut că atât legiuitorul, cât și autoritatea locală au avut în vedere natura juridică de ”sancțiune” a măsurii impozitării cu 400% aplicată proprietarilor imobilelor neîntreținute. Instanța este datoare să verifice dacă sancțiunea aplicată de autoritatea publică locală este legală și proporțională cu conduita civică a proprietarului sancționat.

În speţă, reclamanta a făcut dovada, prin concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de către expertul desemnat, (...), că, în realitate constatările din nota tehnică de constatare care a stat la baza emiterii actelor administrative nu corespund la punctele privind tencuiala şi tâmplăria, motiv pentru care punctajul acordat de către expert este de 23 puncte, rezultând un punctaj procentual de doar 24,12%. Or, potrivit modului de calcul din partea finală a notei de constatare, o clădire poate fi încadrată la starea tehnică necorespunzătoare doar dacă obţine un punctaj de cel puţin 25%.

Mai mult, pe baza aceloraşi concluzii ale Raportului de expertiză, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte partea din imobil aparţinând reclamantei este şi mai bine întreţinută decât restul imobilului, fiind renovată în intervalul 2008 - 2015, astfel că starea tehnică a acestei porţiuni din clădire este bună.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut din înscrisurile depuse în probaţiune de reclamantă că ulterior adoptării Hotărârii nr. (...)/20.12.2016, proprietarii apartamentelor din imobilul în cauză au ajuns la un consens în ceea ce priveşte renovarea clădirii, în prezent aflându-se în faza realizării proiectului şi a obţinerii autorizaţiilor necesare începerii lucrărilor de construcţie.

Instanța a apreciat că situația reclamantei nu poate fi încadrată la situaţiile în care autorităţile pârâte pot aplica impozitul majorat cu 400%.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii Municipiul (...), Primarul Municipiului (...) şi Consiliul Local al Municipiului (...), solicitând admiterea ca fondat a recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând fondul, respingerea acțiunii.

În motivare, recurenţii arată că instanța de fond şi-a întemeiat soluţia în mod exclusiv pe concluziile raportului de expertiză tehnică, potrivit cărora constatările din nota tehnică de constatare care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate nu corespund realităţii în ceea ce priveşte tencuiala şi tâmplăria. În consecinţă, punctajul acordat de către expert a fost de 23 puncte, rezultând un punctaj procentual de 24,12%. Or, potrivit modului de calcul din partea finală a Notei de Constatare, o clădire poate fi încadrată la starea tehnică necorespunzătoare doar dacă obţine un punctaj de cel puţin 25%. Mai mult, pe baza aceloraşi concluzii ale Raportului de expertiză, instanţa de fond a reţinut că partea din imobil aparţinând reclamantei este şi mai bine întreţinută decât restul imobilului, fiind renovată în intervalul 2008 - 2015.

Concluziile raportului de expertiză sunt contrazise de memoriul tehnic aferent Autorizației de Construire având nr. (...) din 15.02.2018, autorizație privind reabilitarea fațadei stradale şi acoperiş condiţionat de îngroparea pe fațadă a cablurilor/reţelelor în canale cu capac detaşabil în culoarea zugrăvelii propuse sau vor fi mascate prin plastic faţadei.

Astfel, în memoriul tehnic, se releva faptul ca „datorită lipsei de întreținere pe parcursul ultimelor decenii şi a unor intervenţii care ar fi fost necesare pentru împiedicarea degradărilor continue, faţada stradală şi cele laterale au ajuns într-o stare avansată de degradare prezentând un pericol iminent asupra trecătorilor din stradă. Documentaţia tehnică aferentă autorizaţiei de construire menționată, relevă faptul că, aceasta a fost întocmită la solicitarea proprietarilor în vederea soluționării problemelor majore legate de starea faţadelor şi acoperişului şi a reabilitării acestuia, stilul faţadei clădirii fiind eclectic cu elemente neorenascentiste”.

De asemenea, se menţionează în acest memoriu tehnic faptul că această clădire prezintă degradări de fizică a construcţiilor, adică pierderea consistenţei şi durabilităţii finisajelor, desprinderea şi macerarea tencuielilor, decolorarea zugrăvelilor, degradarea ţiglelor, burlanelor şi jgheaburilor, deformarea şi dislocarea șipcilor, degradări ale elementelor de tinichigerie şi tâmplarii, iar aceste degradări reclamă intervenţii ample de reabilitare a tuturor finisajelor, de înlocuire a tencuielilor, a sistemului de colectare a apei pluviale. Au fost relevate principalele degradări arhitecturale ale clădirii şi anume învelitoarea din ţiglă ceramică presată se afla în stare de degradare proastă, ţigla reprezentând fisuri, şipcile învelitorii prezentând deformări, lipsuri, jgheaburile, burlanele aflându-se în stare de conservare foarte proastă, tencuiala lipseşte pe porţiuni mari ale faţadei, iar tencuiala prezintă probleme de aderenţă compromisă, zugrăveala aflându-se în stare proastă, iar tâmplăriile prezintă degradări, motiv pentru care s-au propus soluţii tehnice de reabilitare a clădirii.

În concluzie, recurenţii arată că atâta vreme cât memoriul tehnic întocmit de către o persoană autorizată, ce a stat la baza emiterii Autorizaţiei de Construire având nr. (...) din 15.02.2018, relevă faptul ca faţada stradală se afla într-o stare avansată de degradare, prezentând un pericol iminent asupra trecătorilor din stradă, precum şi alte elemente constructive aflate tot într-o stare de degradare, Nota Tehnică de constatare întocmită potrivit procedurii reglementate de pct. 168 din HG nr. 1/2016, relevă corect starea tehnică a imobilului, astfel că, întreaga procedură pe care municipiul (...) a derulat-o, constând în somarea reclamantei în a efectua lucrări de reabilitare este legală. De aici se desprinde concluzia că, atât HCL nr. (...)/2016, cât şi Decizia de impunere prin care s-a aplicat procentul de 400% impozitului aferent apartamentului 1, proprietatea reclamantei, sunt legale şi temeinice.

Autorizaţia de Construire având nr. (...) din 15.02.2018, astfel cum reglementează pct. 168 lit. c) din HG nr. 1/2016, va genera suspendarea măsurii supraimpozitării începând cu data de 01.01.2019.

De asemenea, recurenţii precizează că instanţa de fond nu a avut în vedere Procedura de lucru privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile neîntreținute de pe raza Municipiului (...) aprobată prin Dispoziția Primarului Municipiului (...) nr. (...)/2016, incidentă speţei, potrivit căreia din punct de vedere al separării corpurilor/tronsoanelor de clădire, condominiile pot fi constituite din clădiri considerate tot unitar, în cazul în care regimul de înălțime şi sistemul arhitectonic şi constructiv determinat de fațade şi material de construcție a peretelui exterior şi acoperișului ce constituie interfața cu domeniul public este identic pe toată lungimea fațadei principale.

În speţă, recurenţii arată că imobilul este din punct de vedere tehnic o clădire tot unitar, apartamentul (…) proprietatea reclamantei fiind amplasat la parterul unui imobil compus din subsol, parter plus etaj, apreciindu-se că acesta nu se încadrează în procedura prevăzută de anexa Dispoziţiei Primarului Municipiului (...) nr. (...)/2018, privind modificarea şi completarea procedurii de lucru, apartamentul neputând fi evaluat independent de celelalte apartamente.

În drept, recurenţii invocă art. 488 alin. 1, pct. 8 noul Cod de procedură civilă şi art. 20 din Legea 554/2004.

Intimata (...) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menținerea hotărârii primei instanțe ca legală şi temeinică, precum şi obligarea recurenților la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală şi temeinică, impunându-se respingerea recursului formulat ca nefondat.

Intimata consideră că în mod corect, instanţa de fond a ajuns la concluzia că se impune anularea tuturor actelor care au condus la supraimpozitarea sa, având în vedere că potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, nota tehnică de constatare care a stat la baza emiterii acestor acte nu corespunde realității. Astfel cum rezultă din cadrul raportului, constatările din nota tehnică nu corespund la punctele privind tencuiala şi tâmplăria, motiv pentru care punctajul total acordat de d-nul expert este de 23 puncte, rezultând un punctaj procentual de doar 24,21%. Or, potrivit modului de calcul din partea finală a notei tehnice de constatare, o clădire poate fi considerată ca prezentând o stare tehnică nesatisfăcătoare doar în cazul în care punctajul acordat depăşeşte 25%. Având în vedere că punctajul procentual acordat clădirii nu depăşeşte 25%, este evident că încadrarea imobilului în categoria celor având o stare tehnică nesatisfăcătoare este eronată.

Apreciază ca fiind irelevante susţinerile recurentei potrivit cărora dacă imobilul nu ar fi prezentat degradări majore, reclamanta nu ar fi solicitat emiterea unei autorizaţii de construire. Precizează că nu a susţinut niciodată că starea tehnică a clădirii ar fi una foarte bună sau perfectă, inclusiv în cadrul raportului de expertiză reţinându-se că tencuiala este desfăcută pe anumite porţiuni, acesta fiind motivul pentru care a solicitat eliberarea unei autorizaţii de construire.

În ceea ce priveşte Memoriul tehnic depus în probaţiune de către recurentă, intimata apreciază că acesta nu poate fi avut în vedere de către instanţa de recurs întrucât acesta prezintă starea imobilului la o dată mult ulterioară faţă de cea la care s-a făcut constatarea tehnică ce stă la baza situaţiei juridice deduse judecaţii. Memoriul tehnic datează din anul 2018, iar nota tehnică de constatare şi implicit raportul de expertiză tehnică au fost făcute prin raportare la starea imobilului din anul 2016.

În condiţiile în care recurenţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi nu au solicitat efectuarea unei contraexpertize ori administrarea altor dovezi cu echivalenţă probatorie sau care să fie de natură a contrazice constatările cu caracter ştiinţific ale expertului desemnat, intimata consideră că concluziile raportului de expertiză nu pot fi înlăturate, trebuind să fie avute în vedere de instanța de judecată.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind neîntemeiat din următoarele considerente:

Motivele de recurs aduc critici sentinţei primei instanţe prin aceea că aceasta s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a ţine seama de faptul că reclamanta a solicitat emiterea unei autorizaţii de construire pentru reabilitarea faţadei şi a acoperişului, iar concluziile raportului de expertiză sunt contrazise de memoriul tehnic aferent autorizaţiei de construire nr. (...)/15.02.2018.

Aceste motive de recurs reprezintă critici de netemeinicie aduse hotărârii primei instanţe, şi nu critici de nelegalitate, neputând fi încadrate astfel în motivele de casare prevăzute limitativ de către legiuitor. Se critică relevanţa dată probelor de către prima instanţă, modul de apreciere asupra acestora.

Or, aprecierea instanţei de fond asupra probelor nu poate fi supusă cenzurii instanţei de control judiciar având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. 3 şi 4  Cod procedură civilă, potrivit cărora recursul urmăreşte să supună instanţei ierarhic superioare examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Deşi recurenta a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, criticile privind starea de fapt reţinută nu pot fi încadrate în acest motiv de recurs, invocarea lui fiind una pur formală.

Pe de altă parte, deşi avea posibilitatea, potrivit art. 337 Cod procedură civilă, să solicite lămurirea sau completarea raportului de expertiză la primul termen după depunerea raportului, comunicat cu recurenţii la data de 29.11.2018, potrivit dovezilor de comunicare de la filele 111 - 113, la termenul de judecată din 06.12.2018, recurenţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.

Abia la următorul termen de judecată, din 10.01.2019, recurenţii pârâţi au depus obiecţiuni la acest raport, prin care au arătat că nu s-a luat în considerare decât faţada principală, nu şi faţadele dinspre curtea interioară, precum şi că ar fi fost evaluat doar parterul imobilului unde se află apartamentul reclamantei.  Aceste obiecţiuni au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 337 Cod procedură civilă, astfel că înşişi pârâţii le-au calificat drept concluzii scrise.

Prin urmare motivele de netemeinicie nu pot fi primite de instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât se fundamentează pe un memoriu tehnic ce a stat la baza emiterii AC nr. (...)/15.02.2018, ce nu a fost depus în faţa instanţei de fond, astfel că el nu putea fi avut în vedere.

În mod just a procedat prima instanţă la lămurirea fondului cauzei şi stabilirea stării de fapt pe baza probelor ce au fost administrate în condiţii legale, aceasta neputând avea în vedere probe ce nu au fost propuse spre încuviinţare.

Un alt motiv de recurs constă în aceea că instanţa de fond nu a avut în vedere Procedura de lucru privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării probată prin Dispoziţia Primarului Municipiului (...)  nr. (...)/2016, în ce priveşte definiţia clădirilor considerate tot unitar, situaţie în care instanţa de fond a apreciat greşit că apartamentul reclamantei putea fi evaluat independent de celelalte apartamente. Aceste motive de recurs se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, respectiv când instanţa a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material.

Curtea a găsit acest motiv de recurs neîntemeiat, întrucât instanţa de fond a avut în vedere starea tehnică a întregului imobil, concluziile raportului de expertiză vizând întregul imobil, nu doar parterul acestuia. Astfel, expertul a examinat şarpanta şi învelitoarea din ţiglă, a examinat faţada principală atât la parter, cât şi la etaj, cornişa, jgheaburile şi burlanele, tâmplăria de la parter şi etaj. De asemenea, au fost avute în vedere atât faţada est (gang), cât şi faţada curte, ambele integral, atât parter cât şi etaj, precum şi starea tehnică a elementelor exterioare atât pentru apartamentul reclamantei, cât şi pentru ceilalţi proprietari. Punctajul de 24,21% a fost acordat pentru întreaga clădire, nu doar pentru apartamentul reclamantei, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 3 al raportului de expertiză.

Faptul că instanţa a reţinut în cuprinsul considerentelor o stare tehnică mai bună a părţii din imobil ce aparţinea reclamantei reprezintă un argument circumstanţial, care a întărit convingerea instanţei, însă nu acesta a fost motivul de nelegalitate a actelor administrative reţinut de instanţa de fond, ci cel referitor la starea tehnică a întregului imobil, care era una satisfăcătoare, ce nu putea atrage aplicarea sancţiunii supraimpozitării, în baza reglementărilor din H.C.L. nr. (...)/2015.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 498 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții Municipiul (...), Primarul Municipiului (...) şi Consiliul Local al Municipiului (...).

Reţinând culpa procesuală a recurenţilor, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanţa i-a obligat pe aceştia să plătească părții intimate suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocaţial în valoare de 800 de lei potrivit chitanţei nr. (…)/17.06.2019, depusă la dosar.

Domenii speta

Spete similare