Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară – Comisariatul General, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia deţinută, ca urmare a desfiinţării Gărzii Financiare

Recurs. Anulare decizie emisă de Garda Financiară – Comisariatul General, prin care s-a dispus eliberarea din funcţia deţinută, ca urmare a desfiinţării Gărzii Financiare

- art. 1, art. 19 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 74/2013

- art. 32 din H.G. nr.  520/2013

- art. 97 lit. c), art. 99 alin. 1 lit. a), art. 99 alin. 2, 3, 4, 6 şi art. 103 din Legea nr. 188/1999

Recurentul reclamant a fost angajat pe funcţia specifică de execuţie de comisar, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană B., iar prin Decizia nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcţia deţinută ca urmare a desfiinţării Gărzii Financiare în baza art. 1, 19 alin. 1 şi 2 din O.U.G. 74/2013, art. 32 din H.G. 520/2013, art. 97 lit. c), art. 99 alin. lit. a), alin. 2,3,4,6 şi art. 103 din Legea 188/1999.

Începând cu data de 01.10.2013 s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, Garda obligându-se ca în acest interval de 30 de zile să solicite A.N.F.P. lista funcţiilor publice vacante, pe care urma să o publice pe site-ul instituţiei.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative: “Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.”

 (2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desfiinţează.

(3) Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia.

Potrivit art. 32 din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013, data intrării în vigoare: 1 august 2013, “Prezenta hotărâre intră în vigoare în data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României.”

Având în vedere dispoziţiile redate anterior, nu a putut fi reţinută critica recurentului în sensul că activitatea Gărzii Financiare nu încetează, fiind preluată de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, aflată în subordinea A.N.A.F. care va exercita aceleaşi atribuţii, art. 1 alin.2 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 stipulând expres că Garda Financiară se desfiinţează cu data prevăzută la alin. (1), fiind reorganizată doar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 366/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 74/2013 pronunţata de Curtea Constituţionala şi publicata în Monitorul Oficial nr. 640/02.09.2014, prin care s-a statuat că, personalul Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi a personalului direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale a fost preluat de noile structuri create în cadrul A.N.A.F., iar personalul Gărzii Financiare a fost eliberat din funcţie, având în vedere ca aceasta structura şi-a activitatea, încadrarea în structura nou-înfiinţată realizându-se prin concurs sau examen.

Nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea".

În ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din O.U.G nr. 71/2013, personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă nu poate fi preluat din structura fostei Gărzi Financiare, ci recrutarea se face pe bază de concurs.

În acest context, al desfiinţării vechii structuri, Garda Financiară şi a încetării activităţii acesteia, Curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 100, potrivit cărora „(1) în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente; (3) în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică; (4) reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii; (5) în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”, în condiţiile în care aceste prevederi legale vizează cazul reorganizării autorităţii sau instituţiei publice şi nu al încetării activităţii acesteia.

Pe de altă parte, contrar celor menţionate de recurent, atribuţiile ce sunt date în componenţa structurii nou înfiinţate sunt diferite, activităţile specifice desfăşurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală ori direcţiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detaşaţi la unităţile de parchet, relevante în acest sens fiind prevederile art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din H.G. nr. 520/2013.

Decizia nr. 528 din 09.03.2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. 454/35/CA/2013*

Prin Sentinţa nr. 1768/CA din 10.06.2015 Tribunalul Bihor a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de A.N.A.F., a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare – Comisariat General, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DIRECŢIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ şi a inadmisibilităţii invocată de pârâtă, a reţinut că este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a DIRECŢIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ instanţa de fond a reţinut că obiectul principal al cauzei îl constituie cererea formulată de reclamant pentru anularea deciziei nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,” Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează”.

Conform art. 19 alin.6 din O.U.G. nr. 74/2013 „Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia.”

Având în vedere textele de lege invocate raportat la obiectul cauzei, instanţa apreciază că în urma desfiinţării Gărzii Financiare ( în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv 90 de zile de la data de 01.08.2013), calitate procesuală pasivă are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală care se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare în litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Deoarece Direcţia Generală Antifraudă Fiscală este doar o structură fără personalitate juridică, în cadrul Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Regionale Antifraudă Oradea şi a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Faţă de excepţia inadmisibilităţii invocată de A.N.A.F., instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului administrativ, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”

Din înscrisul de la fila 5 rezultă că anterior sesizării instanţei, reclamantul a întreprins demersuri pentru revocarea Deciziei xxxx/23.09.2013, iar pârâta, prin Decizia/adresa nr. xxxxxx/22.12.2014 a respins această cerere. Prin urmare acest răspuns este un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece autoritatea publică a apreciat asupra legalităţii şi temeiniciei cererii adresate de reclamant, menţinând în totalitate decizia contestată.

În consecinţă, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de A.N.A.F..

Analizând actele de la dosar, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost angajat pe funcţia specifică de execuţie de comisar, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană B.

Prin Decizia nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General, s-a dispus privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea sa funcţia deţinută ca urmare a desfiinţării Gărzii Financiare în baza art. 1, 19 alin. 1 şi 2 din O.U.G. 74/2013, art. 32 din H.G. 520/2013, art. 97 lit. c), art. 99 alin. lit. a), alin. 2,3,4,6 şi art. 103 din Legea 188/1999.

Începând cu data de 01.10.2013 s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, Garda obligându-se ca în acest interval de 30 de zile să solicite ANFP lista funcţiilor publice vacante, pe care urma să o publice pe site-ul instituţiei.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

Cu privire la fondul cererii, Tribunalul a determinat cu prioritate prevederile legale aplicabile la momentul emiterii deciziei de eliberare din funcţie, pentru a putea determina cadrul legal la care se raportează analiza legalităţii deciziei contestate şi a actelor premergătoare emiterii acesteia.

Art. 1 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative: “Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.”

Art. 19 - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desfiinţează.

(3) Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia.

Potrivit art. 32 din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013, data intrării în vigoare: 1 august 2013, “Prezenta hotărâre intră în vigoare în data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României.”

Art. 97 din Legea 188/1999 prevede următoarele: „Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc în următoarele condiţii:

c) prin eliberare din funcţia publică;”

Conform art. 99 din Legea 188/1999, „(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze;

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e)-g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.

(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public poate fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, pe baza acordului conducătorului autorităţii sau instituţiei publice unde se realizează transferul.”

Potrivit art. 103 din Legea 188/1999, „(1) La modificarea, la suspendarea şi la încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu.

(2) La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.

(3) Funcţionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în condiţiile prevăzute la:

a) art. 98 alin. (1) lit. c)), cu excepţia cazului în care funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54 lit. a);

b) art. 98 alin. (1) lit. e) şi h);

c) art. 99 alin. (1).”

Instanţa de fond a constatat că decizia solicitată a fi anulată a fost dată în aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F. şi ale O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii A.N.A.F., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Atât O.U.G. nr. 74/2013, cât şi H.G. nr. 520/2013 sunt acte normative care se caracterizează prin faptul că au aplicabilitate generală, au fost publicate în Monitorul Oficial şi au fost respectate prevederile Legii transparenţei decizionale nr. 52/2003, proiectele au fost publicate pe site-ul A.N.A.F. şi s-au aflat în dezbatere publică.

Din conţinutul notei de fundamentare la O.U.G. nr. 74/2013 şi la H.G. nr. 520/2013, postate pe site-ul A.N.A.F., rezultă faptul că promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile şi recomandările F.M.I. referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum şi necesitatea eliminării disfuncţionalităţilor, întăririi aparatului fiscal şi utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima şi în condiţii de eficienţă.

Referitor la excepţiei nulităţii absolute a Deciziei nr. xxxx/23.09.2013 pentru nemotivarea actului administrativ, instanţa a constatat că actul normativ cadru în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările şi completările ulterioare nu reglementează în mod expres condiţiile de fond şi de formă ale actului administrativ de eliberare din funcţie, legiuitorul stabilind situaţiile care determină încetarea raporturilor de serviciu prin eliberare, precum şi condiţiile de emitere a actului (art. 99 alin. (1).

Ca atare, având în vedere că actul normativ cadru reglementează expres procedura eliberării din funcţie, rezultă că dispoziţiile Codului Muncii nu sunt aplicabile în această situaţie, acestea stabilind cadrul legal în ceea ce priveşte raporturile juridice de muncă, izvorâte din încheierea contractelor individuale de muncă.

Astfel, lipsa nu trebuie înţeleasă în sensul lipsei unei naraţiuni a motivelor de fapt, ce stau la baza emiterii deciziei. Existenţa motivării se apreciază în mod nuanţat pe fiecare situaţie în parte. Ea transpare, doar atunci, când din conţinutul deciziei nu se poate desprinde raţiunea pentru care emitentul a decis astfel şi prin urmare, decizia ar avea aparenţă discreţionară.

 În cauză, s-a constatat din preambulul deciziei a cărei nulitate absolută se solicită, că motivul fundamental îl constituie desfiinţarea instituţiei conform art.1 din O.U.G. nr.74/2013, iar temeiul în drept îl reprezintă art.99 alin (1) lit. a) din Legea nr.188/1999, în sensul, evident, că eliberarea din funcţie a intervenit ca urmare a desfiinţării instituţiei şi implicit a încetării activităţii acesteia.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei atacate, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Susţinerile reclamantului referitoare la faptul că dispoziţiile art. 100 din Legea nr.188/1999 trebuie să-şi producă pe deplin efectele, având în vedere că:,,Garda Financiară s-a reorganizat prin modalitatea desfiinţării instituţiei publice, ca urmare a preluării activităţii acestea de către o altă instituţie publică”, nu au putut fi reţinute de instanţă, deoarece atribuţiile ce sunt date în componenţa structurii nou înfiinţate sunt diferite.

Potrivit prevederilor art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din H.G. nr. 520/2013, funcţionarii din cadrul D.G.A.F. acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiuni economico-financiare, aceştia urmând să-şi desfăşoare activitatea sub coordonarea procurorului, prin detaşare acestora în cadrul parchetelor. Modalitatea de numire se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, prin concurs, orice persoana fiind liberă să participe dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

Reclamantul, urmare a desfiinţării Gărzii Financiare a intrat în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, păstrându-şi calitatea de funcţionar public, putând beneficia de redistribuire, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor specifice funcţiei publice (art.2 alin.2 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările şi completările ulterioare).

De asemenea, a putut participa la concursul organizat în condiţiile legii la D.G.A.F., nefiindu-i îngrădit în nici un fel dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii.

În ceea ce priveşte critica reclamantului potrivit căreia a fost încălcată modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcţie a personalului Gărzii Financiare, pe motiv ca activitatea instituţiei nu ar fi încetat, nu poate fi primită.

Ca prim aspect, D.G.A.F. s-a organizat şi funcţionează în cadrul A.N.A.F., fiind o structură fără personalitate juridică.

Totodată, numirea în funcţiile publice specifice de inspector antifraudă la Direcţia de combatere a fraudelor se realizează în mod diferit de modalitatea în care se proceda la numirea în funcţie a personalului G.F.

Potrivit art. 4 alin. (11) din O.U.G. nr. 74/2013 numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei, cu avizul vicepreşedintelui Agenţiei care conduce D.G.A.F. şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Alin. (12) a art. 4 din acelaşi act normativ prevede o reglementare specifică privind detaşarea inspectorilor antifraudă, în sensul în care aceasta se realizează prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al preşedintelui Agenţiei.

De asemenea, potrivit alin. (14) al aceluiaşi articol de lege, pe durata detaşării la parchet, inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenţiei nicio însărcinare.

Activitatea D.G.A.F. este diferită de activitatea G.F., întrucât pe lângă activităţile şi atribuţiile acestei instituţii, D.G.A.F. are şi alte atribuţii legate de prevenire, descoperire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală şi vamală.

În condiţiile în care potrivit art. 1 coroborat cu art. 19 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 74/2013, G.F. se desfiinţează în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013, instanţa de fond a apreciat că în mod corect personalul G.F. a fost eliberat din funcţie. Pentru categoria de personal formata din funcţionari publici devin aplicabile prevederile art. 99 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicata (r2).

Prevederile art. 100 din actul normativ anterior menţionat sunt aplicabile în situaţia reorganizării autorităţilor şi instituţiilor publice şi au în vedere numirea personalului în situaţiile prevăzute în cuprinsul alin. (1), cu respectarea criteriilor reglementate la alin. (2).

Eliberarea din funcţia publică reprezintă una dintre modalităţile de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, (art. 97 lit. c)) din Legea nr. 188/1999.

Faţă de cele de mai sus, având în vedere că Garda Financiară s-a desfiinţat, iar personalul este eliberat din funcţie, în condiţiile legii, rezultă că prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările şi completările ulterioare nu sunt aplicabile în această situaţie, entitatea publică nemaiexistând ulterior datei de 30.10.2013.

Nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, instanţa de fond a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea".

Faţă de măsurile de personal dispuse urmare aplicării O.U.G nr. 74/2013, pentru personalul A.N.V., al direcţiilor generale ale finanţelor publice, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, legiuitorul a prevăzut în mod expres că acesta va fi preluat, în limita numărului de posturi aprobat în condiţiile legii (art. 2 şi art. 10 alin. (8), instituţiile în cauză nefiind desfiinţate, ci au suferit un proces de reorganizare.

G.F. s-a desfiinţat, această instituţie nemaiexistând ca subiect de drept, condiţii în care nu mai există entitatea care să ducă la îndeplinire această obligaţie. A.N.A.F. nu are temei legal pentru ducerea la îndeplinire a acestei obligaţii în ceea ce priveşte Garda Financiară. De altfel, în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 (r2), cu modificările şi completările ulterioare, care nu fac referire şi la situaţia reglementată la alin. (1) lit. a) al aceluiaşi articol.

Referitor la capetele de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcţia publica deţinuta anterior şi plata drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Eliberarea din funcţie promovarea acestor acte normative a fost determinata de contextul socio-economic actual, opiniile şi recomandările FMI referitoare la scăderea cheltuielilor bugetare, precum şi necesitatea eliminării disfuncţionalităţilor, întăririi aparatului fiscal şi utilizării resurselor de care dispune la capacitate maxima şi în condiţii de eficienţă.

Instanţa de fond a apreciat că, reclamantul se află în eroare cu privire la susţinerile sale referitoare la faptul că, patrimoniul, respectiv arhiva G.F. a fost preluat de D.G.A.F., deoarece potrivit art. 19 alin (2) din O.U.G. nr.74/2013, patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale G.F. sunt preluate de Agenţie, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

Având în vedere aceste considerente şi faptul ca, acel post nu mai exista, solicitarea reintegrării şi a plăţii drepturilor salariate a fost apreciată ca fiind neîntemeiata.

Pentru aceste considerente instanţa de fond a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare – Comisariat General, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea instituţiei la plata cheltuielilor de judecata, s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 451 - 453 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs recurentul-reclamant P. V., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a sentinţei recurate şi, reapreciind starea de drept, anularea Deciziei nr. xxxx/23.09.2013 privind încetarea raportului său de serviciu, prin eliberarea din funcţia specifică de execuţie de comisar, clasa I gradul profesional superior din cadrul Gărzii Financiare - Secţia judeţeană B., repunerea sa în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, respectiv reintegrarea în funcţia de execuţie de comisar, clasa I, Gradul profesional superior din cadrul Gărzii Financiare - Secţia judeţeană B. sau într-o funcţie de execuţie similară din cadrul intimatei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 6 Oradea, obligarea pârâtelor la plata salariului şi celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcţie şi până la reintegrarea efectivă în funcţia avută anterior, sume actualizate cu dobânda legală, anularea Deciziei nr. xxxxxx/22.12.2014 pentru soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei de eliberare din funcţie nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda financiară - Comisariatul General ca nelegală şi nefondată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că hotărârea recurată este criticabilă, sub următoarele aspecte:

I. Instituţia la care a fost angajat - Garda Financiară a funcţionat în baza O.U.G. 91/2003, modificată privind organizarea Gărzii Financiare. Din cuprinsul prevederilor acestui act normativ se pot desprinde atribuţiile şi îndatoririle pe care comisarii Gărzii Financiare trebuiau să le execute. Totodată, atribuţiile concrete reies şi din fişa postului aflată la dosarul cauzei, fiind vorba în principal de atribuţii de verificare, control, inspecţie şi constatare.

Instituţia nou înfiinţată, în urma desfiinţării Gărzii Financiare, funcţionează în baza O.U.G. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Din cuprinsul acestui act normativ, precum şi din prevederile Ordinului 563/2014 al Preşedintelui A.N.A.F. privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - în special secţiunea 22 unde sunt detaliate responsabilităţile structurilor teritoriale ale direcţiei nou înfiinţate - rezultă care sunt responsabilităţile concrete ale noii structuri, responsabilităţi - atribuţii de control, inspecţie şi constatare, respectiv verificare.

În urma analizei atribuţiilor şi responsabilităţilor concrete se observă că acestea nu diferă, fiind practic similare, iar pentru ocuparea posturilor de inspector antifraudă sunt aceleaşi cerinţe ca şi cele care erau necesare pentru ocuparea posturilor de comisar al Gărzii Financiare: studii economice şi juridice.

Pe de altă parte, urmare a reorganizării activităţii organismului de control al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta nu putea, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 188/1999 înfiinţa posturi similare celor desfiinţate. Or, exact aşa s-a întâmplat: noua structură este tot o structură a Agenţiei Naţională de administrare Fiscală şi a Ministerului Finanţelor Publice, astfel că, or se făcea aplicarea art. 100 alin. 1 şi erau numiţi în noile structuri, fie înfiinţarea noilor funcţii este nelegală.

Prevederile art. 99 alin 1 lit. a) nu se referă la desfiinţarea unei instituţii, ci la încetarea activităţii acesteia, distincţie care este extrem de importantă. Activitatea Gărzii Financiare nu încetează, ci este preluată de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, aflată în subordinea A.N.A.F. care va exercita aceleaşi atribuţii. De asemenea, înfiinţarea funcţiei publice de inspector antifraudă reprezintă, în fapt, o eludare a prevederilor art. 100 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, care stipulează că " În cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similar celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării". Ideea de a „desfiinţa" un serviciu public şi a-l reînfiinţa sub un alt nume este prohibită în mod expres de prevederile art. 100 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 188/1999. Potrivit acestui text, reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente se modifică în proporţie de 50%. Analiza atribuţiilor noului serviciu înfiinţat relevă că, în fapt, se suprapun în cea mai mare parte peste atribuţiile celui din care făcea parte, singurul aspect care s-a lărgit fiind competenţa noului organ. În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 s-ar fi impus numirea sa într-o funcţie publică similară din cadrul intimatei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă 6 Oradea. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu sunt aplicabile prevederile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, numărul de posturi înfiinţat în noua structură de control fiind mai mare decât numărul de funcţionari ce ne desfăşuram activitatea în Garda Financiară.

II. Pe de altă parte, faţă de prevederile O.U.G. nr. 74 din 2013 prin care se desfiinţează Garda Financiară a precizat că:

A) Acest act normativ nu afectează şi nu modifică, expres sau tacit, prevederile Statutului funcţionarilor publici (Legea 188/1999). De altfel, acest lucru nu era posibil, pentru că Legea nr. 188 din 1999 este un act normativ cu forţă superioară, fiind o lege organică, iar conform prevederilor constituţionale nu se poate interveni prin ordonanţă de urgenţă în domeniul care este obiect de reglementare al legii organice.

În condiţiile în care O.U.G. 74/2013 este un act normativ cu o forţă inferioară dispoziţiilor Legii 188/1999, emitenţii actului administrativ nu se pot pune la adăpost doar invocând prevederile art. 1 şi 19 din O.U.G. 74/2013. În conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, "Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică". Curtea Constituţională a statuat faptul că, Guvernul, prin ordonanţe de urgenţă, nu poate interveni într-un domeniu în care nu are competenţa de reglementare aparţine legilor organice şi nici să fie de natură să producă „afectare a  regimului instituţiilor fundamentale ale statului".

În această ordine de idei, a invocat jurisprudenţa Curţii Constituţionale în raport cu alte acte normative cu obiect de reglementare similar - O.U.G. 74/2013 - în speţă Decizia nr. 55/2014 referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor legii de aprobare a O.U.G. 77/2013.

B) S-a desfiinţat o instituţie administrativă urmare a unei decizii politice de

strategie a Guvernului României, fără a fi în prezenţa împrejurării în care activitatea derulată de Garda Financiară nu mai există. Chiar Agenţia Naţională de Administra de Fiscală, prin întâmpinarea formulată, arată şi explică modul în care, din punct de vedere legal, activitatea desfăşurată de Garda Financiară nu a încetat, ci dimpotrivă această activitate există în continuare urmând a fi preluată în cadrul A.N.A.F. Aşadar, se desfiinţează instituţia publică a Gărzii Financiare, însă activitatea acesteia nu încetează, fiind preluată tot de către A.N.A.F. într-o altă structură, însă cu aceleaşi atribuţii.

Faţă de incidenţa prevederilor art.100 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, a menţionat că acestea au caracter imperativ, astfel că este obligatorie numirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice create.

Legiuitorul a adoptat prevederile art. 100 din Legea nr. 188 din 1999 tocmai pentru a pune la adăpost de influenţa politică funcţionarul public.

Eliberarea din funcţie a unui funcţionar public nu poate avea loc câtă vreme activitatea desfăşurată de către acesta în cadrul unei instituţii desfiinţate există, având dreptul să o exercite şi pe viitor, în virtutea principiilor stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, respectiv a principiilor eficienţei şi eficacităţii prevăzute la art. 3 din Legea 188/1999. Între activitatea Gărzii Financiare şi cea a Direcţiei Generale Antifraudă nu există diferenţe semnificative, ci dimpotrivă, este una şi aceeaşi activitate.

Această modalitate de eliberare din funcţie s-a aplicat doar funcţionarilor Gărzii Financiare, cărora li s-a aplicat într-o manieră nelegală, un tratament discriminatoriu, contrar prevederilor art. 27 alin. 2 din Legea 188/1999.

În sprijinul susţinerilor sale a invocat şi practica judiciară a instanţelor din Cluj şi Suceava, care au admis acţiunea care a avut ca acelaşi obiecte şi unde reclamanţi erau foşti colegi de-ai recurentului.

Pentru motivele de mai a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei.

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9, art. 27 alin. 2, art. 56, art. 99-100, art. 106 din Legea 188/1999, art. 353-392 din Ordinul nr. 563/2014 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală al Preşedintelui A.N.A.F.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare se arată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Din dispoziţiile de art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 rezultă faptul că procedura de reorganizare a vizat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar nu Garda Financiară, care s-a desfiinţat ca şi instituţie publică, încetându-şi activitatea.

Chiar dacă textul de lege prevede preluarea activităţii Gărzii Financiare de către A.N.A.F., nu se poate aprecia, după cum susţine reclamantul, că activitatea acestei instituţii nu a încetat. Desfiinţarea unei instituţii publice presupune în mod implicit încetarea activităţii sale.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a preluat prin reorganizare activitatea Gărzii Financiare (art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 74/2013) subrogându-se în drepturile şi obligaţiile sale relativ la procedurile în lucru (art. 19 alin. 5 din O.U.G. nr. 74/2013) şi litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti (art. 19 alin. 6 din O.U.G. nr. 74/2013) momentul subrogării fiind cel al desfiinţării Gărzii Financiare (art. 20 alin. 2 din O.U.G. nr. 74/2013).

Aşadar, art. 20 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 fixează un moment temporal ce interesează raporturile cu terţii (proceduri în derulare, litigii) şi nu are relevanta în ceea ce priveşte personalul Gărzii Financiare, a cărui situaţie se rezolva exclusiv în temeiul art. 19 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013. raportat la art. 99 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999.

În acest sens, consideră ca fiind relevanta Decizia nr. 366/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 74/2013 pronunţata de Curtea Constituţionala şi publicata în Monitorul Oficial nr. 640/02.09.2014. Prin aceasta decizie s-a statuat (pct.54-56) ca, daca în privinţa categoriei personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi a personalului direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, activitatea a fost preluata de noile structuri create în cadrul A.N.A.F., în ceea ce priveşte categoria personalului Gărzii Financiare, aceasta a fost eliberata din funcţie, având în vedere ca aceasta structura şi-a activitatea, legea prevăzând desfiinţarea sa.

Ca atare, încadrarea în structura nou-înfiinţată se realizează prin concurs sau examen.

Astfel, consideră că dispoziţiile legale din O.U.G. nr. 74/2013 nu pot fi cenzurate de către instanţa de fond, întrucât se încalcă principiul separaţiunii puterilor în stat, fapt inadmisibil.

În acest context, al desfiinţării vechii structuri, Garda Financiara şi a încetării activităţii, consideram ca nu sunt incidente dispoziţiile art. 100, în condiţiile în care aceste prevederi legale vizează tocmai cazul reorganizării autorităţii sau instituţiei publice şi nu a încetării activităţii acesteia.

Referitor la susţinerile recurentului, în sensul că s-au încălcat dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, iar funcţionarii din cadrul Gărzii Financiare sunt discriminaţi faţă de alţi funcţionari, a precizat că, în cazul Gărzii Financiare, ne aflăm într-o situaţie diferită, iar, aşa cum se reţine în practica Curţii Constituţionale, tratamentul egal se aplică pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, ceea ce presupune că situaţii diferite se pot adopta soluţii diferite.

Această afirmaţie a recurentului este vădit nefondată, apreciază intimata, având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 366/25.06.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 644/02.09.2014, definitivă şi general obligatorie, prevederile O.U.G nr. 74/2013 au fost declarate constituţionale. Astfel, dispoziţiile legale din ordonanţă, chiar dacă sunt criticabile în opinia recurentului pentru că ar crea o situaţie discriminatorie faţă de inspectorii din direcţia vămilor, consideră că nu pot fi cenzurate de către instanţă întrucât se încalcă principiul separaţiunii puterilor în stat.

În ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din O.U.G nr. 71/2013, personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă nu poate fi preluat din structura fostei Gărzi Financiare, ci recrutarea se face pe bază de concurs.

Concret, art. 4 alin. 11 din O.U.G nr. 74/2013 prevede că numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei, cu avizul vicepreşedintelui Agenţiei care conduce Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, alin. 12 a art. 4 din acelaşi act normativ prevede o reglementare specifica privind detaşarea inspectorilor antifraudă, în sensul în care aceasta se realizează prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al preşedintelui Agenţiei.

Totodată, potrivit alin. 14 al aceluiaşi articol de lege, pe durata detaşării la parchet, inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscala nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenţiei nicio însărcinare.

Activitatea Direcţiei Generale Antifraudă fiscala este diferita de activitatea Gărzii Financiare, întrucât pe lângă activităţile şi atribuţiile acestei instituţii, Direcţia generala antifraudă fiscala are şi alte atribuţii legate de prevenire, descoperire şi combatere a actelor şi faptelor de evaziune fiscala şi frauda fiscala şi vamala. Astfel, atribuţiile Direcţiei generale antifraudă fiscală nu sunt similar cu cele ale fostelor organe ale Gărzii Financiare, aspect care poate fi lesne stabilit prin analiza comparativă a actelor normative în vigoare, raportate la prevederile legislaţiei abrogate.

Atribuţiile în domeniul combaterii fraudelor ce revin Direcţiei generale antifraudă fiscală sunt îndeplinite de Direcţia de combatere a fraudelor, în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea inspectori antifraudă detaşaţi la unităţile de parchet competente, potrivit legii

Inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor îşi îndeplinesc atribuţiile prin raportare la prevederile actelor normative cu caracter general sau intern specifice, respectiv: art.3 alin.(3) din O.U.G. nr. 74/2013, Codul de procedură penală, intrat în vigoare la data de 01.02.2014, art.261 din Capitolul 17 al Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.563/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Din punct de vedere organizatoric şi funcţional, modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce le revin inspectorilor antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor este stabilit prin intermediul unor instrumente juridice flexibile, sens în care a menţionat: Metodologia de investigare a evaziunii fiscale, a fraudelor fiscale şi vamale, care stabileşte modalitatea concretă de cooperare în cauzele penale între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (nr.2144 din 10.02.2014), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (nr.800215 din 10.0.2014) şi Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române (nr.8372 din 18.02.014), Nota Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.1013/C/2014 din 11.04.2014 referitoare la cadrul normativ al exercitării atribuţiilor de către inspectorii antifraudă detaşaţi la parchete.

Activităţile specifice desfăşurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală ori direcţiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detaşaţi la unităţile de parchet.

În ceea ce priveşte întocmirea şi aprobarea fişelor de post pentru inspectorii antifraudă, a menţionat următoarele :

•fişele de post pentru inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor sunt întocmite şi aprobate la nivelul unităţilor de parchet la care aceştia sunt detaşaţi în condiţiile legii;

•fişele de post pentru inspectorii antifraudă din cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală sau direcţiile regionale antifraudă fiscală se întocmesc prin raportare la regulile şi procedurile specifice aplicabile la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Diferenţele între atribuţiile şi competenţele Direcţiei generale antifraudă fiscală şi personalul fostelor organe ale Gărzii Financiare rezultă din analiza comparativă a cadrului normativ care reglementează activitatea noii entităţi juridice, raportat la prevederile abrogate.

În temeiul O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, respectiv în baza art.1 Garda Financiară a fost desfiinţată, urmând ca în baza art.20, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sa se subroge în drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare de la momentul desfiinţării acesteia.

Până la data desfiinţării, reperele juridice fundamentale privind modul de organizare, funcţionare şi desfăşurare a activităţilor specifice ale fostelor organe ale Gărzii Financiare erau reprezentate de:

a)O.U.G. nr. 91/003 privind organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 13/2004;

b)H.G. nr. 1324/20009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare;

c)Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.1468/2010 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare.

Direcţia generală antifraudă fiscală a fost înfiinţată în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prin O.U.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Prin O.U.G. nr.74/2013 se stabilesc în mod clar şi fără echivoc atribuţiile ce revin inspectorilor antifraudă din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, inclusiv a celor care fac parte din Direcţia de combatere a Fraudelor, care sunt detaşaţi la unităţile de parchet competente.

Direcţia generală antifraudă fiscală este organizată şi funcţionează în raport de regulile, procedurile şi competenţele materiale stabilite potrivit H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 563/2014 a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar Capitolul 17 din acest act normativ cu caracter intern prevede modul de organizare şi funcţionare, respectiv atribuţiile Direcţiei generale antifaudă fiscală.

Din analiza comparativă a actelor normative indicate anterior rezultă cu claritate reperele fundamentale care stabilesc locul şi rolul Direcţiei generale antifraudă fiscală şi totodată faptul ca aceasta reprezintă o entitate instituţională nouă în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Direcţia generală antifraudă fiscală nu este continuatoarea Gărzii Financiare, concluzie care are la bază următoarele considerente ce ţin de natura juridică stabilită de legiuitor pentru aceasta, respectiv:

a) modul de reglementare a atribuţiilor ce îi revin potrivit legii;

b) structura organizatorică stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

c) alocarea resurselor instituţionale destinate îndeplinirii atribuţiilor legale.

Din perspectivă organizatorică şi funcţională, potrivit actelor normative cu caracter general şi în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia generală antifraudă fiscală este organizată şi funcţionează:

- prin structura centrală, unde funcţionează direcţii de specialitate, potrivit domeniilor de activitate controlate sau specifice;

- prin structuri regionale, unde funcţionează direcţii regionale antifraudă fiscală;

- direcţiile din cadrul structurii centrale asigură coordonarea activităţilor desfăşurate la nivelul direcţiilor regionale antifraudă fiscală.

Din perspectiva operaţională, iniţierea şi derularea acţiunilor de control se realizează prin raportare la criterii de analiză şi evaluare specifice Direcţiei generale antifraudă fiscală, respectiv:

- valorificarea eficientă a capacităţilor şi posibilităţilor specifice competenţei materiale;

- alocarea judicioasă a resurselor materiale, umane şi financiare disponibile;

- complexitatea cauzelor, presupusa finalitate judiciară a acestora;

- perspectivele de recuperare a prejudiciului.

Din perspectivă normativă, cadrul juridic aplicabil controalelor antifraudă efectuate de Direcţia generală antifraudă fiscală este asigurat prin acte normative cu caracter general şi cu caracter intern.

Din punct de vedere al actelor normative cu caracter general, prin raportare la art. 93 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Direcţia generală antifraudă fiscală efectuează control antifraudă, ale cărui caracteristici sunt următoarele:

- se realizează operativ şi inopinat;

- are la bază obiective concrete şi determinate, clare şi raportate la existenţa unor date sau indicii temeinice, rezultate inclusiv din analiza de risc efectuată ia nivel intern;

- vizează prevenirea evaziunii fiscale în domenii de activitate pe care Direcţia generală antifraudă fiscală le controlează;

- la finalizarea controlului antifraudă se încheie procese verbale de control, în condiţiile legii.

Din punct de vedere normativ intern, actele de control se întocmesc de inspectorii antifraudă din cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală sau direcţiile regionale antifraudă fiscală potrivit Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3721/2013 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor şi documentelor utilizate în activitatea de control a Direcţiei generale antifraudă fiscală.

În consecinţă, activităţile specifice desfăşurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală ori direcţiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detaşaţi la unităţile de parchet.

Solicitarea recurentului de a fi încadrat pe o funcţie vacanta din A.N.A.F. este, de asemenea, neîntemeiată, apreciază intimata, având în vedere următoarele aspecte:

- A.N.A.F. nu figura cu posturi vacante declarate la ANFP având în vedere ca instituţia noastră se afla în plină reorganizare şi trebuia sa preia personalul A.N.V.;

- recurentul, deşi a avut posibilitatea sa solicite transferul pe unul din posturile vacanţe cuprinse în lista comunicata de ANFP, nu a uzat de aceasta posibilitate;

- A.N.A.F. este o instituţie distincta de Garda Financiara, astfel ca nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 99 alin. 5 din Legea nr. 188/1999.

Pentru motivele expuse anterior, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legala şi temeinica.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul reclamant a fost angajat pe funcţia specifică de execuţie de comisar, clasa I, gradul profesional superior în cadrul Gărzii Financiare – Secţia Judeţeană B., iar prin Decizia nr. xxxx/23.09.2013 emisă de Garda Financiară – Comisariatul General, s-a dispus eliberarea sa din funcţia deţinută ca urmare a desfiinţării Gărzii Financiare în baza art. 1, 19 alin. 1 şi 2 din O.U.G. 74/2013, art. 32 din H.G. 520/2013, art. 97 lit. c), art. 99 alin. lit. a), alin. 2,3,4,6 şi art. 103 din Legea 188/1999.

Începând cu data de 01.10.2013 s-a acordat reclamantului un preaviz de 30 de zile calendaristice, Garda obligându-se ca în acest interval de 30 de zile să solicite A.N.F.P. lista funcţiilor publice vacante, pe care urma să o publice pe site-ul instituţiei.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat plângere prealabilă care s-a respins prin adresa nr.xxxxxx/22.12.2014.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative: “Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.”

 (2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desfiinţează.

(3) Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia.

Potrivit art. 32 din Hotărârea nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 473 din 30 iulie 2013, data intrării în vigoare: 1 august 2013, “Prezenta hotărâre intră în vigoare în data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României.”

Având în vedere dispoziţiile redate anterior, nu a putut fi reţinută critica recurentului în sensul că activitatea Gărzii Financiare nu încetează, fiind preluată de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, aflată în subordinea A.N.A.F. care va exercita aceleaşi atribuţii, art. 1 alin.2 din O.U.G. nr. 74 din 26 iunie 2013 stipulând expres că Garda Financiară se desfiinţează cu data prevăzută la alin. (1), fiind reorganizată doar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Relevantă în acest sens este Decizia nr. 366/2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 74/2013 pronunţata de Curtea Constituţionala şi publicata în Monitorul Oficial nr. 640/02.09.2014, prin care s-a statuat că, personalul Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi a personalului direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale a fost preluat de noile structuri create în cadrul A.N.A.F., iar personalul Gărzii Financiare a fost eliberat din funcţie, având în vedere ca aceasta structura şi-a activitatea, încadrarea în structura nou-înfiinţată realizându-se prin concurs sau examen.

Nefiind prevăzută de legiuitor nicio normă cu privire la preluarea personalului, sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere în cazul în care autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea".

În ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor publice specifice de inspector antifraudă, legiuitorul a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 74/2013 modalitatea de ocupare a acestora, respectiv prin concurs sau examen, organizat potrivit unui regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 3 şi art. 4 din O.U.G nr. 71/2013, personalul din cadrul Direcţiei generale antifraudă nu poate fi preluat din structura fostei Gărzi Financiare, ci recrutarea se face pe bază de concurs.

În acest context, al desfiinţării vechii structuri, Garda Financiară şi a încetării activităţii acesteia, Curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 100, potrivit cărora „(1) în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente; (3) în cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia publică; (4) reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii; (5) în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării”, în condiţiile în care aceste prevederi legale vizează cazul reorganizării autorităţii sau instituţiei publice şi nu al încetării activităţii acesteia.

Pe de altă parte, contrar celor menţionate de recurent, atribuţiile ce sunt date în componenţa structurii nou înfiinţate sunt diferite, activităţile specifice desfăşurate de inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală sunt realizate pe baza unui cadru normativ cu caracter de absolută noutate, indiferent dacă aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiilor de specialitate din structura centrală ori direcţiile regionale antifraudă fiscală sau sunt detaşaţi la unităţile de parchet, relevante în acest sens fiind prevederile art. 7 lit. D pct. b subpunctul 1 din H.G. nr. 520/2013.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant P. V. împotriva Sentinţei nr. 1768/CA din 10.06.2015 pronunţată de Tribunalul B., pe care o a menţinut-o în totul.

Domenii speta

Spete similare