Prin cererea adresată Judecătoriei Gura Humorului, înregistrată sub nr. 112/237/2017 din 17.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 G., Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Romsilva, să se constate existenţa dreptului (vocaţiei) de unici moștenitori după defuncta H. pentru autorii săi, I. şi J., precum şi inexistenţa dreptului (vocaţiei) de succesori după aceeași H. a numiţilor K., L. şi M. (decedaţi) - nepoţi ai soţului defunctei şi veri primari ai fiicei defunctei, N., prin moştenitorii lor legali astfel: K. prin succesorii: B. - soţia sa supravieţuitoare, C. - fiică; M., prin succesorii: D.- fiică; L., prin succesorii: E. fiică; F.- fiică.
Prin sentinţa civilă nr. 1386 din data de 7 decembrie 2017, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâţi și a respins acţiunea pentru autoritate de lucru judecat; a obligat reclamantul la plata către pârâţi a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia nr. 1392 din 20 noiembrie 2019 Tribunalul Suceava a respins, ca nefondat, apelul şi a obligat reclamantul să plătească intimaţilor C., D., E. şi F. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor, reclamantul a arătat, în esenţă, următoarele:
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în sensul că nu s-au analizat cele două petite cu care a fost investită instanţa, şi prin aceasta s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 230 din 29 ianuarie 1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, care este anterioară celei avute în vedere de instanţele de fond şi apel cu nr. 695 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului.
Este indubitabil faptul că prin sentinţa civilă nr. 230/29 ianuarie 1992, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, la cererea mamei sale, a desfiinţat decizia Comisiei Judeţene de aplicare a Legii 18/1991 prin care i se refuzase dreptul de reconstituire asupra unui ha de pădure din cele 8,45 ha cât i se cuveneau testatoarei H. şi a dispus obligarea la reconstituirea în favoarea părinţilor mei, a dreptului de proprietate asupra a 1 ha de pădure din cele 8,45 ale testatoarei.
Obligarea la reconstituirea dreptului de proprietate asupra 1 ha de pădure din cele 8,45 ha ale testatoarei s-a făcut pentru părinţii săi în virtutea calităţii lor de succesori testamentari cu titlul universal după H., fapt constatat indubitabil de către instanţă.
Pentru nici una dintre instanţele fond şi apel, în dosarul de faţă, nu a avut relevanţă autoritatea de lucru judecat dat din amonte de sentinţa civilă nr. 230/1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, care are rolul hotărâtor şi exclude celelalte hotărâri ulterioare de după 1996.
Sentinţa civilă nr. 230/1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc nu a fost desfiinţată, din contra, a fost reîntărită recent printr-o acţiune în lămurirea întinderii şi aplicării.
Nici hotărârile definitive de respingere a acţiunilor pârâţilor n-au avut efect de autoritate de lucru judecat pentru fond şi/sau apel în dosarul de faţă.
Instanţele de fond şi apel s-au depărtat de solicitările cu care au fost investite, au admis excepţia lucrului judecat invocat de moştenitorii pârâţilor, dat de o hotărâre din 1996 şi 2006, fără a se apleca în analiza primordialităţii hotărârii care imprima din amonte autoritatea de lucru judecat, dat de sentinţa civilă nr. 230/1992 mai sus arătată.
Instanţele nu au avut disponibilitatea să observe că sentinţa civilă nr. 230/1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc are rolul hotărâtor şi atâta timp cât n-a fost anulată sau modificată, exclude invocarea autorităţii de lucru judecat a unor hotărâri ulterioare.
Dar care sunt hotărârile ulterioare:
Prima hotărâre este decizia nr. 1859/07 noiembrie 1996 dată de Tribunalul Suceava în apel sau recurs, prin care li se reconstituise dreptul de proprietate pârâţilor asupra a 1 ha de pădure după unchiul lor, O., decedat în 1939 şi/sau după verișoara lor N., decedată în 1948.
Consideră că a fost şi este cea mai nedreaptă hotărâre dată vreodată de judecătorii din România, un caz flagrant de încălcare a normelor materiale de drept.
Mai grav este faptul că decizia nr. 1859/07 noiembrie 1996 a fost dată fără observarea lipsei calităţii procesuale pasive a Romsilva RA, singura intimată, şi fără citarea părinţilor săi sau a Comisiilor de fond funciar.
Această hotărâre a constituit ulterior temeiul de respingere a tuturor acţiunilor promovate de părinţii săi sau de el, pe motiv că pârâţii au o hotărâre definitivă prin care li s-ar fi atribuit calitatea de moştenitori.
Astfel, reclamantului, în dosarul nr. 8.../2006 al Judecătoriei Gura Humorului, prin care solicita anularea titlurilor de proprietate date nepoţilor testatoarei, dar puşi în posesie pe locaţia testatoarei, i s-a respins acţiunea.
În final, arată şi susţine că în dosarul de faţă niciuna dintre instanţe nu a răspuns la petitul prin care solicită constatarea lipsei vocaţiei succesorale a nepoţilor testatoarei.
Solicită casarea în întregime a hotărârilor de la fond şi apel şi să se constatate lipsa vocaţiei succesorale a numiţilor L., M. şi K., nepoţii după soţ ai testatoarei H., din simplul motiv că soţii O. şi H. au avut un copil natural, pe fiica lor, N. Aceasta înlătură vocaţia succesorală a celorlalte clase ascendente sau colaterale. Numai astfel i se deschide calea spre revizuirea unor hotărâri nelegale.
Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului faţă de ea, deoarece încheierea de şedinţă din data de 14 septembrie 2017 a Judecătoriei Gura Humorului, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, nu a fost atacată cu apel şi cu recurs.
La rândul lor, pârâţii intimaţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Au arătat, în esenţă, că nu sunt date motivele de casare invocate prin cererea de recurs.
La termenul de judecată din 13 iunie 2019 pârâţii intimaţi, prin apărător, au arătat că, deşi prin întâmpinarea formulată nu s-au exprimat astfel, ceea ce au dorit să sublinieze a fost faptul că motivele invocate de reclamant nu se încadrează în cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 Cod procedură civilă, astfel că recursul este nemotivat.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate de intimaţi, conform dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Nu este dată în cauză excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de pârâta intimată Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Argumentele aduse de această intimată, privind faptul că reclamantul nu ar fi atacat cu apel şi recurs încheierea de şedinţă a primei instanţe prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, nu sunt de natură a atrage inadmisibilitatea căii de atac, ci pot determina, eventual şi reanalizarea unui astfel de motiv de casare (ca fiind formulat omisso medio).
În conformitate cu dispoziţiile art. 457 coroborate cu cele ale art. 460 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă, în întregul ei, numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În raport de dispoziţiile art. 483 Cod procedură civilă şi faţă de obiectul cererii deduse judecăţii de către reclamant, hotărârea atacată în prezenta cauză este supusă căii de atac a recursului.
Intimata Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este parte în acest dosar, cadrul procesual fiind stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 9 Cod procedură civilă, calitate în care a fost citată până la soluţionarea definitivă a cauzei, independent de soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Altfel spus, calitatea procesuală a părţilor se analizează, conform dispoziţiilor art. 36 Cod procedură civilă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cu referire la subiectele raportului juridic litigios, iar nu în raport de conţinutul criticilor formulate în căile de atac.
Aşa cum rezultă din cele anterior redate, reclamantul nu a formulat critici privind soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte intimate. Prin urmare, această chestiune nu formează obiectul analizei instanţei de recurs.
Nu este dată, de asemenea, în cauză nici excepţia nemotivării recursului, invocată de pârâţii D., E., F., B., C.
Contrat opiniei acestora, criticile formulate de reclamant prin cererea de recurs, vizând faptul că nu s-a răspuns celui de-al doilea petit al cererii sale şi că, prin hotărârea atacată, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 230 din 29 1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 Cod procedură civilă, invocate ca temei în drept al căii de atac.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de reclamant, a lucrărilor dosarului, Curtea constată neîntemeiat recursul, urmând a-l respinge pentru considerentele de succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii şi numai motive străine de natura cauzei.
Invocând acest motiv de casare, reclamantul arată că, deşi a solicitat instanţei de apel „să observe” că instanţa de fond nu a răspuns şi nici nu a analizat cele două petite cu care a fost investită, aceasta „s-a depărtat de lămurirea, analiza şi elucidarea în mod indubitabil a petitelor cu care a fost investită instanţa de fond şi verificarea legalităţii de instanţa de apel”.
Din examinarea cererii de apel depusă în termen legal de reclamant, Curtea constată că aceasta cuprinde, într-adevăr, menţiuni privind obiectul investirii primei instanţe, însă criticile aduse sentinţei civile nr. 1386 din 7 decembrie 2017 a Judecătoriei Gura Humorului vizează exclusiv soluţiile date excepţiei autorităţii de lucru judecat şi excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G. şi a ROMSILVA RA.
Prin decizia atacată tribunalul a analizat aceste critici, cu respectarea dispoziţiilor art. 477 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată”.
Prin urmare, date fiind limitele devoluţiunii apelului, stabilite de reclamant, şi faţă de soluţia pronunţată, de respingere a apelului ca nefondat, nu se poate aprecia că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civilă, cu referire la al doilea petit al cererii de chemare în judecată.
Cea de-a doua critică formulată de reclamant a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 Cod procedură civilă, potrivit cărora se poate cere casarea unei hotărâri atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.
Susţine reclamantul că prin soluţiile pronunţate în cauză atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 230 din 30 ianuarie 1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, care este anterioară sentinţei civile nr. 895 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului, în raport de care a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat.
Critica este nefondată.
Respingând apelul declarat de reclamant, tribunalul a confirmat sentinţa primei instanţe, de respingere a acţiunii pentru autoritate de lucru judecat, excepţie admisă în raport de sentinţa civilă nr. 895 din 26 septembrie 2006 a Judecătoriei Gura Humorului, pronunţată în dosarul nr. 8.../2006.
A reţinut instanţa de apel următoarele:
Astfel cum rezultă din actele şi lucrările pricinii, prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul apelant A. a solicitat să se constate că autorii săi I şi J sunt unici moştenitori după autoarea deposedată H., decedată în anul 1957 şi constatarea inexistenţei dreptului de succesori după H. a numiţilor K., L. şi M.
Date fiind pretenţiile deduse judecăţii, respectiv cadrul procesual stabilit în dosar, contrar motivelor de apel susţinute de apelant, tribunalul constată că în mod just a fost respinsă acţiunea reclamantului, prin reţinerea excepţiei autorităţii lucrului judecat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, prin sentinţa civilă nr. 895 din 26.09.2006 pronunţată în dosarul nr. 8.../2006 al Judecătoriei Gura Humorului rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2371 din 20.12.2006 a Tribunalului Suceava, a fost respins ca nefondat, petitul cererii privind constatarea autorilor reclamantului A. de succesori universali ai defunctei H.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, prin două testamente încheiate în data de 19 mai 1957, respectiv 26 noiembrie 1957, defuncta H. a testat în favoarea soţilor I. şi J., autorii reclamantului anumite bunuri individual determinate cu condiţia ca aceştia să o îngrijească şi să o înmormânteze.
Din analiza celor două testamente, instanţa a reţinut că acestea cuprind legate cu titlu particular, astfel că autorii reclamantului, defuncţii I. şi J. au avut chemare la moştenirea defunctei H. doar cu privire la bunurile indicate de acesta, rezultând fără echivoc că nu sunt legate cu titlu universal.
S-a reţinut apoi, că reclamantul a formulat anterior plângere împotriva Hotărârii nr. 237 din 29 aprilie 2002 a Comisiei Judeţene pentru Stabilirea dreptului de Proprietate Privata asupra terenurilor, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei la cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 8,45 ha teren cu vegetaţie forestieră, după defuncta H., reţinându-se că nu s-au depus acte ale calităţii de moştenitor.
Ulterior, pe parcursul judecăţii, reclamantul a depus la instanţă un testament olograf prin care defuncta H. ar fi testat în favoarea autorilor petentului, întreaga universalitate de bunuri însă, prin decizia civila nr. 338/2004 a Tribunalului Suceava modificată parţial prin decizia nr. 1004/2004 a Curţii de Apel Suceava au fost respinse pretenţiile petentului, reţinându-se că expertiza grafologica efectuată în cauză a concluzionat că acel testament olograf nu a fost scris, datat şi semnat de către H., astfel că a apărut ca nefondat şi petitul doi din acţiune privind constatarea autorilor reclamantului de succesori universali ai defunctei H..
Raportat la probele administrate în cauză şi la cele statornicite prin sentinţa civilă nr. 895 din 26.09.2006 a Judecătoriei Gura Humorului dată în dosarul nr. 8../2006 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 2371 din 20.12.2006 a Tribunalului Suceava, contrar motivaţiilor din apel, tribunalul conchide că, judicios instanţa de fond a reţinut îndeplinirea în cauză a condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 431 Cod de procedură civilă, apreciind întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâţi.
Astfel, sub aspectul identităţii de părţi, constată instanţa de apel că reclamantul din prezenta cerere de chemare în judecată a avut aceeaşi calitate şi în acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 8.../2006 aflat pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, iar numiţii L., M., B. şi P. au calitatea de pârâţi în ambele dosare arătate.
Apoi, cu privire la identitatea de obiect şi cauză, reţine tribunalul, că în cauza de faţă reclamantul a solicitat să se constate că autorii săi I. şi J. sunt unici moştenitori după autoarea deposedată H., decedată în anul 1957 şi constatarea inexistenţei dreptului de succesori după H. a numiţilor K., L. şi M.
Iar în litigiul înregistrat sub nr. .../RJ/2006 şi apoi nr. 8../2006 aflat pe rolul Judecătoriei Gura Humorului reclamantul A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 813 din 2 septembrie 2003 emis în favoarea primilor trei pârâţi, constatarea calităţii autorilor reclamantului respectiv a numiţilor I. şi J. de succesori universali ai defunctei H., decedată şi constatarea nulităţii absolute a actelor autentice de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 2,5- 3 ha.
Aşa fiind, se apreciază că este dată identitatea de cauză, precum şi de obiect, avându-se în vedere că sub aspectul puterii de lucru judecat în noţiunea de obiect se cuprinde nu numai pretenţia concretă a reclamantului, ci şi dreptul subiectiv dedus judecăţii, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, aspect constatat, de altfel, şi de instanţa de fond.
Este a se reţine, deasemenea, că respectarea principiului autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranşată de instanţă, să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, autoritatea de lucru judecat nemanifestându-se doar sub forma excepţiei procesuale, ci şi sub forma prezumţiei de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit o instanţă, să nu fie contrazis de cea ulterioară”.
Susţinerile reclamantului din motivele de apel privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 230 din 30.01.1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc au fost înlăturate de tribunal, cu motivarea că prin această hotărâre s-a admis plângerea formulată de reclamanta I. împotriva Hotărârii nr. 5863 din 5.09.1991 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pârâtă fiind Romsilva RA, şi în consecinţă s-a desfiinţat Hotărârea nr. 5863 din 5.09.1991 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi s-a reconstituit dreptul de proprietate privată al reclamantei şi al defunctului J., în calitate de legatari universali după defuncta H., cu privire la suprafaţa de 1 ha teren pădure. Prin urmare, faţă de dezlegările date prin sentinţa civilă nr. 895 din 26.09.2006 a Judecătoriei Gura Humorului, „nu sunt incidente speţei dispoziţiile art. 431 Cod procedură civilă, aşa cum susţine apelantul”.
Raţionamentul instanţei de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă în cauză a dispoziţiilor art. 430, 431 şi 432 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă, „hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”.
Dispoziţiile art. 431 Cod procedură civilă, care reglementează efectele lucrului judecat, prevăd că „ nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.
Dispoziţiile art. 432 Cod procedură civilă, care reglementează excepţia autorităţii de lucru judecat, prevăd că aceasta „poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată”.
Aşadar, dispoziţiile art. 431 al. (2) Cod procedură civilă consacră efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care se traduce prin faptul că partea care a câştigat procesul anterior soluţionat se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanţa să mai poată lua în discuţie existenţa dreptului.
Totodată, pentru partea care a pierdut procesul, autoritatea de lucru judecat are un aspect negativ, în sensul că aceasta nu mai poate repune dreptul său în discuţie într-un alt proces. Aceasta intervine dacă, într-un al doilea proces, între aceleaşi părţi, se încearcă valorificarea aceleiaşi pretenţii, invocându-se acelaşi temei juridic, existând astfel autoritatea de lucru judecat a hotărârii iniţiale asupra sorţii unui viitor litigiu, în sensul de interdicţie a unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă, între aceleaşi părţi.
Vorbim de aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat atunci când nu sunt întrunite condiţiile excepţiei autorităţii de lucru judecat (tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), însă, potrivit hotărârii judecătoreşti anterioare, definitive, există o identitate de chestiune litigioasă pentru aceleaşi părţi (indiferent dacă în al doilea proces figurează sau nu şi alte părţi), fapt ce obligă instanţa investită cu al doilea litigiu să ţină seama de ceea ce s-a decis deja prin prima hotărâre şi să-şi sprijine propriul raţionament pe dezbaterile jurisdicţionale anterioare, în măsura în care acestea au legătură şi influenţează chestiunea litigioasă dedusă judecăţii ulterior.
În speţă, în mod evident, nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 230 din 30.01.1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nefiind dată tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză.
Pentru a opera aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: identitatea de părţi şi identitatea de chestiune litigioasă (care nu se confundă şi nu presupune identitate de obiect şi/sau cauză).
Or, nici aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pârâţii (persoane fizice) din prezenta cauză nefiind părţi în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 230 din 30.01.1992.
Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 895/26.09.2006 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. .../RJ/2006, definitivă, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii L., B. şi P., prin care solicita, printre altele, să se constate calitatea autorilor săi, I. şi J., de succesori universali ai defunctei H..
Cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, această hotărâre întruneşte condiţiile excepţiei autorităţii de lucru judecat, respectiv identitatea de părţi, obiect şi cauză în raport cu litigiul pendinte.
Aşa fiind, Curtea, constatând că nu sunt date în cauză motivele de casare invocate de reclamant, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Celelalte susţineri ale reclamantului din cererea de recurs, privind nelegalitatea hotărârilor judecătoreşti invocate de pârâţi, ulterioare sentinţei civile nr. 230 din 29.01.1992 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare a hotărârii atacate în prezenta cauză, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi examinate.
Judecătoria Moinești
Fond funciar
Judecătoria Cornetu
Sentinta civila
Tribunalul Cluj
Fond funciar
Tribunalul Bacău
Fond funciar
Tribunalul Dâmbovița
Prezumţii. Putere de lucru judecat. Efecte.